Actiune in regres. Decizia nr. 577/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 577/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 1444/250/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.577
Ședința publică din 23 aprilie 2013
Președinte: R. M.
Judecător: A. C.
Judecător: Ș. V.
Grefier: P. M.
S-a luat în examinare, la ultima strigare, recursul declarat de recurentul-pârât B. I., în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. de Protecție a Victimelor Străzii, împotriva Sentinței civile nr.49/21.01.2013, pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, având ca obiect acțiune în regres.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul Registratură al instanței, la data de 18.04.2013, respectiv 22.04.2013, intimatul F. de Protecție a Victimelor Străzii prin reprezentant a depus la dosar, prin fax și în copie originală, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Instanța ridică din oficiu excepția de nemotivare a recursului și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 21.03.2013, constată că, prin Sentința civilă nr.49/21.01.2013, Judecătoria L. a admis acțiunea formulată de reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii în contradictoriu cu pârâtul B. I. și, în consecință, a obligat pârâtul să achite reclamantului, cu titlu de despăgubiri, suma de 40.000 lei, autorizând aplicarea indicelui de inflație asupra sumei acordate calculat de la data pronunțării hotărârii până la data plății efective a debitului datorat.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt că reclamantul a dedus judecății o acțiune civilă în regres pentru recuperarea de la pârât a unor sume de bani achitate unor terți prejudiciați prin fapta pârâtului.
Prin Sentința penală nr. 105/17.11.2010 a Judecătoriei L., modificată în parte prin Decizia penală nr. 26/25.01.2011 a Tribunalului A., reclamantul, în considerarea răspunderii asiguratorii pentru pârâtul-inculpat, a fost obligat să achite părților civile prejudiciate Bisorca G., suma de 20.000 lei, lui F. M. – Galina, suma de 10.000 lei și lui O. D. – E. suma de 10.000 lei, reținându-se vinovăția și condamnarea pârâtului la o pedeapsă penală de 2 ani cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă a lui Bisorca M., mama, respectiv soția părților civile F. M. – Galina, O. D. – E., fiice și Bisorca G., soț supraviețuitor.
Prin Ordinele de plată nr. 348, 350 și 351 din data de 20 mai 2012, reclamantul a făcut dovada achitării sumelor de bani către părțile civile.
Față de aceste împrejurări, instanța de fond a reținut în speță incidența dispozițiilor art. 251 pct. 12-15 din Legea nr. 32/2000, conform cărora:
„F. are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relație juridică cu el, pentru obligațiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond.
Actul prin care se constată și se individualizează obligația de plată a unui asigurător la Fond constituie, potrivit legii, titlu de creanță.
La data scadenței, titlul de creanță devine titlu executoriu, în baza căruia F. va declanșa procedura silită de recuperare a creanțelor, conform dispozițiilor Codului de procedură civilă.
În vederea recuperării sumelor cheltuite, F. are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul.”
S-a observat astfel că reclamantul, pe de o parte, a făcut dovada plății sumei totale de 40.000 lei achitate părților civile prejudiciate Bisorca G., suma de 20.000 lei, lui F. M. – Galina, suma de 10.000 lei și lui O. D. – E. suma de 10.000 lei, iar pe de altă parte, dovedind că vinovăția în producerea prejudiciului aparține pârâtului, care a și fost condamnat la o pedeapsă penală de 2 ani cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă a lui Bisorca M., mama, respectiv soția părților civile F. M. – Galina, O. D. – E., fiice și Bisorca G., soț supraviețuitor.
Prin urmare, având în vedere că fiecare persoană fizică sau juridică este datoare să răspundă pentru consecințele juridice ale faptei proprii și nimeni nu este obligat să suporte o pagubă în alte condiții decât cele prevăzute de lege, observând că legiuitorul a stabilit în patrimoniul reclamantului un drept de regres împotriva celui vinovat de producerea accidentului, acțiunea reclamantului a fost admisă și ca atare a fost obligat pârâtul să achite acestuia, cu titlu de despăgubiri, suma de 40.000 lei, autorizându-se aplicarea indicelui de inflație asupra sumei acordate, calculat de la data pronunțării hotărârii până la data plății efective a debitului datorat.
Împotriva soluției a declarat recurs pârâtul B. I., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivare susține că se află în imposibilitatea de a achita suma la care a fost obligat prin sentința atacată întrucât nu deține un loc de muncă, nu are în proprietatea nici un bun mobil sau imobil și are în întreținere 5 copii minori. Consideră că prin condamnarea sa la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare și plata despăgubirilor a suportat pe deplin consecințele faptei săvârșite.
Prin întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, susținând, în esență, că aspectele invocate de recurent sunt nefondate.
În conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 C.pr.civ., analizând cu prioritate excepția de nulitate a recursului invocată din oficiu, tribunalul constată, că potrivit art.3021 lit.c) Cod proc.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În raport de aceste considerente, constatând că, prin recursul formulat, recurentul nu a indicat motive de nelegalitate ale hotărârii atacate, mărginindu-se a invoca aspecte care nu privesc fondul litigiului, tribunalul va admite excepția nulității recursului și în consecință va constata nul recursul declarat de recurentul B. I. în contradictoriu cu intimata F. de Protecție a Victimelor Străzii, împotriva Sentinței civile nr.49 din 21 03 2013 pronunțată de Judecătoria L..
Văzând că nu sunt cheltuieli de judecată;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nulitatea recursului formulat de recurentul B. I. în contradictoriu cu intimata F. de Protecție a Victimelor Străzii împotriva Sentinței civile nr.49 din 21 03 2013 pronunțată de Judecătoria L. .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 04 2013.
Președinte Judecător Judecător
R. M. A. C. Ș. V.
Grefier
P. M.
Red.V.Ș.
Tred.M.P.
2 ex./15 05 2013
Nu se comunică părților.
RECURENT - PÂRÂT
B. I. - Păuliș, nr. 711, jud.A.
INTIMAT - RECLAMANT
F. de Protecție a Victimelor Străzii - sector 2, București, .. 40-40 bis
Instanța de fond: Judecătoria L. – judecător I. D.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 895/2013. Tribunalul ARAD | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
