Contestaţie la executare. Decizia nr. 558/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 558/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 17439/55/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 558
Ședința publică din 22 aprilie 2013
Președinte D. M.
Judecător M. A.
Judecător B. T.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare recursul exercitat de recurentele O. I. și O. V. în contradictoriu cu intimatul Municipiul A. – P. municipiului A. – Direcția Venituri împotriva Sentinței civile nr.537/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria A., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal se prezintă mandatarul recurentei O. V. - domnul O. M.,lipsă fiind recurentele și reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 92,56 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul recurentei O. V. depune la dosar răspuns la întâmpinare .
Nemaifiind formulate alte cereri ori necesare alte probe instanța constatând că reprezentantul recurentei O. V. îndeplinește cerințele art. 68 alin 4 codul de procedură civilă acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei O. V. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare, reiterând motivele expuse pe larg în cererea de recurs, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, înregistrat la această instanță la data de 22.03.2013, constată că prin sentința civilă nr.537/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a respins contestația la executare formulată O. I. și O. V. în contradictoriu P. M. A. – Direcția Venituri –Serviciul de urmărire venituri, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Direcția Venituri A. a emis acte de executare silită ( somația 170/23.01.2012 și titlul executoriu 170/23.01.2012) pe numele defunctului O. C. (decedat la 18.07.2007), în baza declarației de impunere_/19.10.2009, acte de executare cu privire la obligații de plată datorate cu titlul de impozit clădiri, impozit teren și taxă specială de salubritate în cuantum de 2176,6 lei. O. I. este soția supraviețuitoare a defunctului O. C.. O. V. este nora defunctului O. C..
Procedând la soluționarea prealabilă a excepțiilor, instanța de fond a constatat că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei aceasta este neîntemeiat invocată de vreme ce Direcția Venituri A. din cadrul M. A. a pornit executarea silită litigioasă. Excepția s-a respins. În ceea ce privește lipsa calității procesuale active a contestatoarei O. V. instanța de fond a constatat că este întemeiat invocată. În cauză moștenitor al defunctului O. C. este doar contestatoarea O. I., soție supraviețuitoare ( raportat la art. 25 alin 2 lit a și art. 176 alin 5 din OG 92/2003 ) . Excepția s-a admis reținându-se că O. V. nu are legitimare procesuală activă în prezenta cauză.
În ceea ce privește nelegalitatea formelor de executare în discuție instanța de fond a constatat că neîntemeiat este invocată deoarece este în culpa contestatoarei O. I. faptul că aceasta a dat în anul 2009 declarația de impunere_/19.10.2009 fără a înștiința organul fiscal cu privire la decesul, la 18.07.2007, a lui O. C. iar declarația de impunere_/19.10.2009 a fost urmată de acte subsecvente fiscale care ar fi fost susceptibile de a fi contestate în condițiile art. 205 din OG 92/2003.
Față de cele de mai sus văzînd dispozițiile art. 172 din OG 92/2003 („(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.”) instanța de fond a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva aceste soluții au declarat recurs recurentele O. I. și O. V. în contradictoriu cu intimatul Municipiul A. – P. municipiului A. – Direcția Venituri solicitând admiterea acestuia și modificarea Sentinței civile nr.537/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. pe care o consideră netemeinică și nelegală.
În motivarea poziției lor, recurentele au arătat că așa cum a menționat în contestația la executare, în mod nelegal, nefondat și abuziv se solicită plata sumei de 2.176,60 lei reprezentând așa zisa datorie către bugetul local la data de 23.01.2012, la data respectivă defunctul debitor O. C. nu datora nici o sumă către bugetul local pentru imobilul din A., ..35. Pentru imobilul respectiv avea achitate la zi și impozitul datorat și taxa de salubritate dar toate sumele pe care le-a achitat personal au fost introduse nelegal și abuziv pentru o rămășiță respectiv taxa salubritate datorată din 2004. În anul 2009 luna octombrie a depus o declarație privind taxa specială de salubritate pentru persoane fizice, menționând în această declarație că, doar începând cu luna februarie 2009, s-a ridicat gunoiul menajer de la imobilul situat în A., ..35, până la acea dată nu s-a beneficiat de servicii de salubritate și pe cale de consecință nu s-au achitat servicii ce nu i s-au prestat. La data emiterii somației nr.170/23.01.2012. a titlului executoriu nr. 170/23.01.2012 și a procesului verbal nr.37.472/19.10.2009, persoana fizică O. C. (persoană fizică pe numele căreia au fost emise actele de mai sus) era decedată din data de 18.07.2007 conform certificat de deces nr._/2007, certificat aflat la dosarul cauzei. Așadar, actele susmenționate întocmite de intimată au fost efectuate împotriva unei persoane care nu mai era în viață, ca atare, ele sunt lovite de nulitate absoluta, întrucât o dată cu decesul, încetează și capacitatea de folosința a persoanei, adică aptitudinea omului de a mai avea drepturi și obligații de orice natură. Nu avea nici o obligație legală de a înștiința organul fiscal de decesul soțului ei, O. C.. Mai mult, acel așa zis act administrativ fiscal respectiv procesul verbal nr.37.472/19.10.2009 nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.41 din Codul de Procedura Fiscala, „actul administrativ fiscal este actul omis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale. Acest document se emite numai în formă scrisă și este transmis contribuabililor sau împuterniciților acestora, în cazul în care contribuabilii nu au domiciliul fiscal in România și și-au desemnat împuternicit cu domiciliul fiscal in România. Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis ; data de la care își produce efectele; datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil ; obiectul actului administrativ fiscal ; motivele de fapt, temeiul de drept; numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal; ștampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestat; termenul de depunere a contestației; organul fiscal la care se depune contestația, precum si mențiuni privind audierea contribuabilului.,, Așa cum rezultă din copia procesului nr._/19.10.2009 aflat la dosarul cauzei, acesta nu cuprinde aceste mențiuni și pe cale de consecință nu poate fi considerat un act administrativ fiscal sau titlu de creanță și pe cale de consecință nu a fost atacat cu contestație conform art.205 și urm. C.proc. fiscală.
Intimatul a depus întâmpinare prin serviciul registratură al instanței la data de 08.04.2012 prin care a solicitat respingerea recursului .
În motivarea poziției sale intimatul a arătat că, apreciază că în mod corect prima instanța a reținut că motivele invocate de către contestator nu sunt întemeiate neaducându-se nici un motiv de nelegalitate a actelor de executare silită, punând în discuție întinderea obligațiilor de plată pentru care s-a trecut la executare silită. Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria A. în dosarul nr._, O. I. și O. V., cu domiciliul în A., ..35 formulează contestație la executare împotriva somației nr. 170/23.01.2012 și a titlului executoriu nr. 170/23.01.2012 emise de Municipiul A. - Direcția Venituri, acte de executare care cuprind obligații de plată datorate bugetului local cu titlu de impozit clădiri, impozit teren și taxa specială de salubritate, în cuantum de 2.176,60 lei. În contestație, nu se aduce nici un motiv de nelegalitate a actelor de executare silită, punând în discuție doar întinderea obligațiilor de plată pentru care s-a trecut la executare silită. Acest fapt contravine prevederilor art. 172 alin.(l) și (3) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată, cu modificările și completările ulterioare: „ (1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege." În aplicarea alin.(3") al art. 172 din O.G. nr.92/2003 republicată, se pun în discuție titlul de creanță și titlu executoriu, diferența de regim juridic între cele două acte, procedura de contestare a acestora, precum și temeiul legal de contestare .
Astfel, conform art. 41 din O.G. nr.92/2003 republicată, prin act administrativ fiscal se înțelege „actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
Potrivit art. 110 alin.(3) din O.G. nr.92/2003 republicată, titlul de creanță reprezintă „actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii."
În conformitate cu art. 141 alin.(2) din O.G. nr.92/2003 republicată: „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.""
Reiese astfel că titlul de creanță este actul administrativ fiscal prin care se stabilesc, modifică sau sting drepturi și obligații fiscale, iar titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată, titlul executoriu fiind actul în baza căruia se realizează executarea silită a creanțelor fiscale.
Deci, actul administrativ fiscal și titlul executoriu sunt două acte juridice distincte și cu regimuri juridice diferite. După cum regimul juridic al celor două acte (titlul de creanță și titlul executoriu) este distinct, și procedura de contestare a acestora este distinctă. Astfel, titlul de creanță, ca act administrativ fiscal prin care iau naștere, se modifică și sting raporturi juridice, se contestă conform art. 205 și urm. din O.G. nr.92/2003 republicată. Contestația împotriva titlului de creanță este o cale administrativă de atac. Obiectul contestației îl constituie sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat.
Cu privire la calea de atac a titlului executoriu, aceasta este contestația la executare silită prevăzută de art. 172 și urm. Cod procedură fiscală republicată.
Obiectul contestației la executare silită îl reprezintă orice act de executare (titlul executoriu, somația, acte de instituire a unor măsuri asigurătorii etc.) efectuat cu încălcarea prevederilor codului de procedură fiscală, respectiv a procedurii de executare silită a creanțelor bugetare.
Având în vedere cele prezentate mai sus, prin contestația la executare silită nu se poate pune în discuție întinderea obligațiilor fiscale ale contestatoarei, ci numai modul în care actele de executare silită respectă prevederile Codului de procedură fiscală în activitatea de recuperare a creanțelor fiscale prin procedura executării silite.
De asemenea, în contestația la executare silită nu se aduce niciun motiv de fapt sau drept din care să reiasă nelegalitatea actelor de executare silită, motivele de fapt și drept nefiind incidente cauzei supuse judecății. În cazul de față, fiind vorba de un contribuabil persoană fizică, pentru taxa specială de salubritate, stabilirea obligației de plată se face de către organul fiscal în baza declarației fiscale depusă de contribuabil. Astfel, în baza declarației de impunere pentru taxa specială de salubritate nr._/19.10.2009 depusă de către contestatoare, organul fiscal a stabilit obligația de plată începând cu data de 01.01.2004, potrivit prevederilor art. 91 alin. (1) și (2) din O.G. nr.92/2003 republicată: „ (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel". În baza declarației de impunere, organul fiscal a emis Procesul - verbal nr._/19.10.2009 prin care s-a stabilit de plată suma de 1.036,20 lei reprezentând taxa specială de salubritate.
Acest act administrativ fiscal nu a fost atacat prin contestație, ca și cale administrativă de atac, în condițiile art. 205 și urm. Cod procedură fiscală republicată, astfel că măsurile dispuse prin acest act au rămas definite prin neatacare și și-au produs efectele.
Mai mult, contestatoarea în cursul anilor 2010-2011 achită taxa specială de salubritate, recunoscând astfel obligația de plată. Direcția Venituri în data de 29.01.2010 a emis somația și titlul executoriu nr.295 pentru suma de 2.059,85 lei reprezentând taxa specială de salubritate, acte de executare necontestate de către contribuabil, astfel că și aceste acte au rămas definitive. În ceea ce privește somația și titlul executoriu nr. 170/23.01.2012, aceste acte cuprind obligațiile de plată de la data de 30.01.2010 până la data de 23.01.2012, adică obligațiile de plată generate de la data emiterii somației nr. 295 până la data emiterii somației nr.170, mai puțin sumele achitate în această perioadă. Cu privire la modul de stabilire a taxei speciale de salubritate, calculul obligației de plată a avut în vedere declarația de impunere și prevederile următoarelor acte normative:
- Hotărârea Consiliului Local al M. A. nr.316/2001 privind stabilirea taxei speciale de salubrizare și aprobarea Metodologiei de declarare, calculare și achitare a taxei speciale de salubrizare, cu modificările și completările ulterioare;
- Hotărârea Consiliului Local al M. A. nr.1/2005 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2005- Anexa nr.7;
- Hotărârea Consiliului Local al M. A. nr.210/2005 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006- Anexa nr.6;
- Hotărârea Consiliului Local al M. A. nr.1/2007 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2007- Anexa nr.6;
- Hotărârea Consiliului Local al M. A. nr.147/2007 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2008- Anexa nr.8;
- Hotărârea Consiliului Local al M. A. nr.189/2008 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2009- Anexa nr.7;
- Hotărârea Consiliului Local al M. A. nr.430/2009 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2010- Anexa nr.7.;
- Hotărârea Consiliului Local al M. A. nr.342/2010 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2011- Anexa nr.8.
Potrivit acestor hotărâri ale consiliului local, raportul juridic între organul fiscal și contribuabil în ceea ce privește stabilirea și plata taxei speciale de salubritate se naște, modifică și desființează în baza declarației de impunere depusă de contribuabil, nefiind necesar un contract de prestări servicii pentru serviciul de salubrizare.
Referitor la plățile efectuate de către contestatoare în perioada 2010-2011 (ulterior constituirii obligației de plată reprezentând taxa specială de salubritate), modul de stingere a plăților este reglementat de următoarele prevederi legale (forma actului normativ valabil în perioada 2010-2011):
-art. 115 alin. (1) lit. b) din O.G. nr.92/2003 republicată: " (1) Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine: b) obligațiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu excepția cazului în care s-a început executarea silită, când se aplică prevederile art. 169 în mod corespunzător. în cazul stingerii creanțelor fiscale prin dare în plată se aplică prevederile art. 175 alin. (4^1);";
-art. 169 alin. (1) și (2) din O.G. nr.92/2003 republicată: " (1) Suma realizată în cursul procedurii de executare silită reprezintă totalitatea sumelor încasate după comunicarea somației prin orice modalitate prevăzută de prezentul cod.
(2) Creanțele fiscale înscrise în titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), în ordinea vechimii, mai întâi creanța principală și apoi accesoriile acesteia.".
Conform acestor prevederi legale, în cazul în care au fost emise acte de executare silită, dacă sunt efectuate plăți, mai întâi sunt stinse creanțele cuprinse în actele de executare, în ordinea vechimii, apoi celelalte creanțe.
În acest mod s-a procedat și în cazul celor 2 plăți făcute de către contestatoare în anii 2010-2011, stingându-se cu prioritate sumele reprezentând taxa specială de salubritate, ca sume cuprinse în actele de executare. Astfel, în mod temeinic și legal instanța de fond a reținui culpa procesuala a reclamantei precum și temeinicia și legalitatea actelor de executare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și având în vedere dispozițiile art. 304 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Astfel, prin primul motiv invocat, recurentele reiterează susținerile din acțiunea introductivă, respectiv că nu datorează vreo sumă de bani către bugetul local, întrucât doar începând cu luna februarie 2009, s-a ridicat gunoiul menajer de la imobilul situat în A., ..35, până la acea dată nu s-a beneficiat de servicii de salubritate.
Instanța va avea în vedere dispozițiile art. 172 al.3 Cod procedură fiscală ce prevăd că se poate face contestație și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În materie fiscală, legea pune la dispoziția contestatorului o cale de atac prin intermediul căreia poate să valorifice apărările de fond împotriva titlului executoriu. Această cale de atac este contestația împotriva actului administrativ fiscal, reglementată de art. 205 Cod procedură fiscală.
Ca regulă generală actele administrativ fiscale care constituie titluri executorii nu pot fi supuse controlului de legalitate pe fond în cadrul contestației la executare, ci numai în cadrul contestației prevăzută de art. 205 Cod procedură fiscală.
Prin decizia Curții Constituționale nr.409/2004 s-a arătat că procedura prevăzută de art.205 Cod procedură fiscală nu constituie o jurisdicție în sensul art.21 al.4 din Constituție, astfel încât contestația administrativă este obligatorie și nu facultativă, ea având totodată și caracter prealabil.
Pentru aceste motive, susținerile recurentelor în sensul arătat anterior, nu pot fi invocate pe calea contestației la executare, analiza acestora fiind inadmisibilă.
Se mai invocă faptul că actele de executare silită sunt lovite de nulitate absolută, fiind emise pe numele unui persoane decedate – O. C..
Nu pot fi primite nici aceste susțineri, întrucât conform art.17 al.2 din OG 92/2003, contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.
Iar taxele speciale de salubritate sunt reglementate prin hotărâri ale Consiliului Local A., care stabilesc că obligația de plată a taxei speciale de salubritate este a proprietarului imobilului, pentru toate persoanele care locuiesc la adresa administrativă unde se află imobilul.
Prin urmare, faptul că actele au fost emise pe numele defunctului O. C., nu este de natură a provoca vreo vătămare contestatoarelor.
Pe de altă parte, conform art. 12 din OG 92/2003, relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii.
În consecință, nu poate fi primită susținerea contestatoarelor, în sensul că nu aveau obligația de a anunța decesul. Mai mult, așa cum rezultă din actele dosarului, acestea au achitat diverse sume de bani ulterior decesului, iar chitanțele fiscale au fost eliberate pe numele defunctului.
Pentru aceste motive, constatând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, a cărei motivare va fi suplinită prin prezentele considerente, în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca neîntemeiat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentele O. I. și O. V. în contradictoriu cu intimatul Municipiul A. – P. municipiului A. – Direcția Venituri împotriva Sentinței civile nr.537/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2013.
Președinte Judecător Judecător
D. M. M. A. B. T.
Grefier
V. M.
Red.B.T./Tehnored. M.V.
2 ex./ 22.05.2013
Nu se comunică părților
Primă instanță - Judecătoria A., judecător D. L. C.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 22-04-2013, Tribunalul ARAD | Obligaţie de a face. Decizia nr. 783/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
