Pretenţii. Hotărâre din 22-04-2013, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 16979/55/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 557
Ședința publică din 22 aprilie 2013
Președinte D. M.
Judecător M. A.
Judecător B. T.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare recursul exercitat de recurenții C. I. și C. V. în contradictoriu cu intimata G. C. împotriva sentinței civile nr.811/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurenților – avocat P. S. din Baroul A. și reprezentantul intimatei avocat G. Zaslo din Baroul A., absente fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 503,00 lei taxă judiciară de timbru și 7,5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței, la data de 17.04.2013 recurenții au depus la dosar note de ședință și o . înscrisuri prin care își justifică poziția exprimată, înscrisuri care se înmânează reprezentantului intimatei.
Avocatul intimatei depune la dosar copia certificatul de executorul judecătoresc C. Gh. a notificării expediate de intimată recurenților, un exemplar al acestui înscris înmânându-l reprezentantului recurenților. Acesta arată că notificarea primită nu avea scrisă partea de la subsol și a ajuns la destinatari după două săptămâni. Precizează că este rudă cu reclamanții – recurenți.
Nemaifiind formulate alte cereri ori alte probe de administrat, tribunalul declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul recurenților solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond care este nelegală și netemeinică, admiterea acțiunii civile, cu cheltuieli de judecată în ambele jurisdicții. Reiterează motivele expuse în cererea de recurs și notele de ședință, depunând chitanța privind onorariul avocațial.
Avocatul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, reiterând motivele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, înregistrat la această instanță la data de 18.03.2013, constată că prin sentința civilă nr. 811/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamanții C. I. și C. V. împotriva pârâtei G. C. și au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei suma de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În pronunțarea acestei soluții, prima instanță a reținut că potrivit contractului de la fila 24, reclamanții au cumpărat imobilul situat în A., ., . Selmereanu C.. Între Selmereanu C. (fosta proprietară a imobilului) și pârâta de față G. C. (fosta chiriașă) a avut loc un litigiu (dos. nr._ al Judecătoriei A.) în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești de la filele 5-23, prin care: - pârâta de față (G. C.) a fost obligată să achite către Selmereanu C. suma de 7000 euro - reprezentând contravaloarea folosinței imobilului situat în A., ., . 08.11.2006 – 06.10.2009, adică 200 euro/lunar. Prin cererea de chemare în judecată de față, reclamanții, care au cumpărat imobilul de mai sus de la Selmereanu C., solicită obligarea pârâtei G. C. la plata sumei de 3300 euro (200 euro/lunar) - reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a aceluiași imobil pentru perioada 01.04.2010 – 14.09.2011, arătând că pârâta a ocupat imobilul până la data de 14.09.2011, când a fost evacuată, așadar trebuie să plătească lipsa de folosință până la data evacuării. Reclamanții au arătat că pârâta a plătit echivalentul lipsei de folosință la care a fost obligată prin hotărârile judecătorești menționate mai sus, deci pentru perioada 08.11.2006 – 06.10.2009, de asemenea, a plătit de bunăvoie și echivalentul lipsei de folosință pentru perioada 06.10.2009 – 01.04.2010, însă nu a mai plătit și în continuare contravaloarea lipsei de folosință până la evacuarea sa efectivă, adică pentru perioada 01.04.2010 – 14.09.2011, ca atare reclamanții au solicitat obligarea sa la plată pe calea prezentei cereri. Cererea reclamanților este neîntemeiată. Astfel, potrivit înscrisurilor de la filele 45-46, pârâta i-a notificat pe reclamanți cu privire la eliberarea imobilului la data de 01.04.2010, pârâții semnând de primirea notificării. Pe de altă parte, hotărârea judecătorească de evacuare a pârâtei devenise executorie la data de 06.10.2009 (fila 15), deci de la această dată reclamanții puteau cere evacuarea pârâtei prin intermediul unui executor judecătoresc, în cazul refuzului părăsirii imobilului de bunăvoie. Reclamanții s-au adresat însă unui executor judecătoresc cerând evacuarea pârâtei abia la data de 01.07.2011 (fila 28), așadar după ce pârâta îi notificase că a eliberat imobilul de bunăvoie. Ca atare, reclamanții nu sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru lipsa de folosință pentru perioada 01.04.2010 – 14.09.2011, perioadă în care pârâta eliberase de bunăvoie imobilul și-i și anunțase de acest fapt pe reclamanți.Nu poate fi primită susținerea reclamanților cum că pârâta ar fi refuzat de fapt să elibereze de bunăvoie imobilul, chiar dacă a notificat că l-a eliberat – atâta timp cât, dacă pârâta ar fi refuzat eliberarea imobilului începând cu 01.04.2010, atunci reclamanții ar fi trebuit să apeleze imediat la executorul judecătoresc și nu la data de 01.07.2011 (deci după 1 an și 4 luni), așa cum au făcut. Față de acestea, instanța de fond apreciază că este nejustificată solicitarea reclamanților de a primi despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2010, astfel că cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată,iar în baza art. 274 al. 1 C.pr.civ., reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs, în termen legal, reclamanții C. I. și C. V. solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâtei la cheltuielile de judecată ocazionate atât la fond cât și în recurs, invocând, în drept, art. 304 pct. 8 și 9 din vechiul Cod de procedură civilă și art. 274 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs, se arată că soluția recurată este pronunțată cu aprecierea eronată a probelor, cu consecința aplicării greșite a legii. Deși s-a dovedit în cauză că pârâta a folosit recurenții, fără să plătească folosința apartamentului lor, prima instanță respinge cererea pe motiv că „pârâta i-a notificat pe reclamanți cu privire la eliberarea imobilului,, la data de 01.04.2010". Instanța de fond confundând „reclamanții" cu „pârâții" în notificările lor adresate pârâtei, nu a observat că notificarea la care se face vorbire a fost pur formală, deoarece pârâta a refuzat să părăsească apartamentul proprietatea recurenților, invocând un drept de retenție, pe care instanța competentă,nu i la acordat „Referitor la scrisoarea dvs. adresată nouă în 13.04.2010 (n.n. C. I.), vă oferim competentul răspuns cu consecințele juridice de rigoare ", așa începe un răspuns la notificare,în contra-replică, la care a mai spus că „noi dorim să părăsiți imobilul în termenul cel mai proxim posibil” fixându-se, nu un termen invocat de instanța de fond de 1 an și 4 luni, ci un termen de mai puțin de o lună, pentru ca procedura de comunicare a răspunsului, să ajungă la pârâtă. In acel înscris s-a fixat un termen pentru evacuarea pârâtei, în data de 11.05.2010, ora 12,00, aspecte existente la fila 30 dosar, notificare ce aparține recurenților asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat. Pârâta, prin avocat, a modificat notificarea pârâtei înainte de a o prezenta instanței de fond, acoperind înscrisul ce se găsește la subsol, după care a xeroxat notificarea, eliminând înscrisul inițial, respectiv „răspuns la notificarea primită în data de 10.02.2007". Mai mult, notificarea menționată falsificată a fost primită în 13.04.2010, iar lor li se pretindea să vină de la Oradea, să preia apartamentul, cu notificarea menționată, în 01.04.2010, ce era practic imposibil, fiind de fapt o păcăleală de întâi aprilie. Recurenții s-au prezentat să preia apartamentul în ziua fixată legal, de 11.05.2010, ora 12,00, iar pârâta a refuzat să părăsească apartamentul, invocând că recurenții ar avea față de ea datorii și că numai după ce vor plăti aceste datorii, va pleca din apartament. A urmat în cascadă, alte notificări scrise ale recurenților, pentru ca pârâta să părăsească apartamentul lor. A se vedea în acest sens notificarea lor de la fila 29 dosar din 31.01.2011, continuată cu cea din 07.02.2011, când a întocmit și un proces verbal de refuz în părăsirea apartamentul lor de către pârâtă, conform filei 32 dosar. Văzând că pârâta refuză să părăsească imobilul, în disperare recurenții au apelat cu adresa nr. 2267/05.04.2011 la Serviciul juridic a Municipiului A., având în vedere că apartamentul retrocedat, nu putea fi folosit de intrusul lor. Primăria le-a sugerat că ei nu au nici o competență și că indicat ar fi să facă o plângere penală, împotriva pârâtei ce a și înregistrat-o în 11.05.2011, pârâta refuzând în continuare să părăsească apartamentul. Ulterior, după aceste notificări repetate ale recurenților și nu ale pârâtei, s-au adresat, pentru evacuarea silită a pârâtei, conform dosarului ex.304/2011, iar după ce executorul a emis somație, pârâta a refuzat să părăsească imobilul, iar în 14.09.2011, în prezența unor forțe de ordine, executorul judecătoresc a spart ușa și a înlocuit închizătorile, atât de la apartament, cât și de la pivnița aparținătoare lui, predându-le recurenților, încheindu-se cu ocazia executării silite a executării un proces verbal în acest sens, în lipsa pârâtei. Aceste aspecte infirmat susținerea instanței de fond că pârâta „a eliberat imobilul de bună voie ", pentru a lăsa să se înțeleagă că recurenții ar fi avut o culpă în folosința de către pârâtă a proprietății lor, deși în speță s-a dovedit contrariu prin materialul probator administrat, astfel că se impune acordarea despăgubirilor ce au fost dovedite în cauză.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea poziției sale, intimata a arătat că apreciază că nu a folosit apartamentul în perioada 01.04._11. Reclamanții susțin că prin dispoziția nr. 5063/26.04.2010, apartamentul a fost debranșat de la curentul electric iar pentru gazul metan apartamentul a fost debranșat la data de 29.06.2010 ceea ce denota faptul că apartamentul nu era folosit de intimată. În concepția reclamanților-recurenți intimata împreună cu fiica sa a folosit apartamentul în perioada 26.04._11, adică 1 an, 4 luni si 19 zile fără a avea curent electric, deci fără a putea folosi aparatele electronice și electrocasnice (televizor, calculator, frigider, congelator, mașina de spălat, aspirator, etc), a stat pe întuneric de la lăsarea serii si până dimineața, în lunile de iarna de la ora 18 pana la ora 7 a doua zi dimineața, a stat în frig toata iarna și sezonul rece întrucât aveam centrala de încălzire proprie pe gaz metan, iar fiica intimatei și-a făcut lecțiile pentru școală la flacăra lumânării. Apoi, urmare faptului că la data de 29.06.2010 apartamentul a fost debranșat de la gazul metan și, fiind debranșat anterior și de la curentul electric, în concepția reclamanților recurenți, care susțin că a folosit apartamentul, înseamnă că în perioada 29.06._11, timp de 1 an, 2 luni și 16 zile intimata și fiica sa nu a mai mâncat hrana caldă gătită acasă ca în orice familie ci a mâncat tot timpul hrana rece dat fiind faptul că nu a mai avut curent electric și gaz metan. Este adevărat că, în motivarea hotărârii, instanța de fond reține că intimata, adică "pârâta i-a notificat pe reclamanți cu privire la eliberarea imobilului la data de 01.04.2010." Dar, acesta nu a fost singurul motiv pentru care instanța de fond a respins acțiunea . Intimata solicită respingerea criticii reclamanților recurenți că notificarea lor cu privire la eliberarea apartamentului în data de 01.04.2010 "a fost pur formală, deoarece pârâta a refuzat să părăsească apartamentul proprietatea lor, invocând un drept de retenție, pe care instanța competentă nu i l-a acordat." (alin. 1 fraza a 3-a din motivele de recurs). Recurenții au depus la dosarul instanței de fond copia sentinței civile nr. 5066 din 08.07.2008 a Judecătoriei A. și a deciziei civile nr.364 din 06.10.2009 a Tribunalului A. pronunțată în apel. În pag.7 alin. 3 din sentința civila nr. 5066 din 08.07.2008 a Judecătoriei A. se arată că: "Raportat la cererea expresă a reclamantelor precum și la disp. art. 246 C. pr. civ., instanța va lua act de renunțarea la judecata a capătului de cerere formulat de reclamantele parate reconvenționale Pilan M., P. T. si G. C. cu privire la acordarea dreptului de retenție." În pag. 8 alin. 7 din decizia civila nr. 364 din 06.10.2009 a Tribunalului A. instanța de apel reține că: "Prima instanța a făcut în mod corect aplicarea art. 246 Cod pr. civilă, deoarece prin precizarea de acțiune de la fila 132 dosar fond, toate cele trei reclamante au arătat că renunță la stabilirea dreptului de retenție asupra imobilului, la cuvântul în fond reprezentanta reclamantelor solicită admiterea acțiunii "astfel cum a fost formulată și precizată" iar în concluziile scrise instituirea dreptului de retenție nu mai apare între solicitările finale ale acestora." Față de cele de mai sus, intimata nu avea cum să invoce în anul 2010, un drept de retenție dat fiind și faptul că nu există nicio hotărâre judecătorească de acordare a acestuia. În ceea ce privește notificarea depusă la dosarul instanței de fond, în copie, fila 30, prin care "s-a fixat un termen pentru evacuarea pârâtei în data de 11.05.2010 ora 12,00" (alin. 1 ultima fraza din motivele de recurs) intimata solicită a se observa că notificarea respectivă este datată 28.05.2010 (a se vedea data scrisă în partea de jos a actului, sub semnătura domnului avocat P. Salajan). Ori, dacă actul era redactat în data de 28.05.2010 nu avea cum să fie prezentă la data de 11.05.2010 pentru întocmirea procesului-verbal de predare-primire a apartamentului. Nu este adevărat că: "Pârâta, prin avocat, a modificat notificarea înainte de a o prezenta instanței de fond, acoperind înscrisul ce se găsește la subsol, după care a xeroxat notificarea eliminând înscrisul inițial, respectiv "răspuns la notificarea primită în data de 10.02.2007." Notificarea a fost redactată, semnată și trimisă prin poștă de doamna av. Zot F., mandatara care a reprezentat intimata la instanța de fond în dosarul nr._ al Judecătoriei A., apoi în apel, în recurs și la executarea silită a dispozițiilor sentinței civile nr. 5066/08.07.2008 a Judecătoriei A. schimbată în parte în apel prin decizia civila nr.364 din 06.10.2009 a Tribunalului A.. Evacuarea formală efectuată de executorul judecătoresc la cererea lui Selmereami C. nu a reclamanților recurenți C. I. si C. V. s-a consemnat în procesul-verbal din data de 14.09.2011 ora 13,00 iar executarea silită a debitorilor C. I. și C. V. s-a încheiat la data de 23.03.2012 prin plata de către aceștia a sumei de 7945 euro și a cheltuielilor de executare de 4309,80 lei astfel cum rezultă din actul semnat de intimată la acea dată, act datat, semnat și ștampilat de executorul judecătoresc G. C. și anexat de recurenți la răspunsul la întâmpinare înregistrat la Judecătoria A. la 27.12.2012. Toate actele redactate de av. Zot F. in numele intimatei au rămas în posesia mandatarei sale, la dosarele juridice ale acesteia. În această situație, intimata prin av. G. Zaslo, i-a solicitat domnului executor judecătoresc C. G. să-i elibereze din dosarul de executare silită o copie a actului notificare prin care intimata, prin av. Zot F., îi aduceam la cunoștința reclamanților recurenți de azi, că: apartamentul este liber, aflându-se în stare foarte bună, lucru de care l-a informat și pe dl. av. Salajan P., mandatarul acestora; să se prezinte de urgență pentru predarea cheii apartamentului; începând cu data de 01.04.2010 nu-și mai asumă nicio obligație privind folosința acestui apartament; la predarea apartamentului să achite și suma de 9145 euro, mai puțin obligațiile pârâtei față de reclamând, de plata a folosinței apartamentului până la data de 01.04.2010, așa cum s-au angajat prin contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului de la fosta proprietara Selmereanu C.. Acest act poartă nr. 34 fiind numerotat de executorul judecătoresc care numerotase toate filele din dosarul de executare silită. Copia notificării primite de la executorul judecătoresc a fost copiată de mandatarul său av. G. Zaslo, cu ajutorul copiatorului din cadrul aparatului multifuncțional: imprimanta, fax, scanner si copiator al acestuia. Mandatarul său av. G. Zaslo nu a observat faptul că nu s-a copiat și mențiunea de la subsol: "Răspuns la notificarea primită în data de 19.02.2007." Aceasta este scrisă cu litere foarte mici și în grabă nu a sesizat acest lucru. După lecturarea motivelor de recurs formulate de reclamanții recurenți, mandatarul său av. G. Zaslo a făcut dona experimente: a încercat să copieze la copiatorul multifuncționalului sau arătat mai sus extrasul C.F. nr._-C1-U2 primit de la executorul judecătoresc privind imobilul proprietatea recurenților. Acest act are scris în partea extremității de jos la subsol: "Document care conține date cu caracter personal, protejate de prevederile Legii nr. 677/2001.” În urma acestui experiment făcut se poate observa că nici în acest caz nu a fost copiată scrierea de la subsol. A mai încercat să copieze la același copiator menționat mai sus actul proces-verbal din data de 14.09.2011 ora 13,00 primit de la B. C. G., din dosar nr. 304/2011 privind evacuarea silită a intimatei . Actul, primit de la executorul judecătoresc, are în partea extremității de jos a acesteia semnături și parafe "PENTRU CONFORMITATE CU ORIGINALUL C. G." și a fost primit de intimată la data de 29.03.2013 cum este menționată pe acesta. Se poate observa că nici în acest caz nu a mai fost copiată scrierea din partea extremității de jos a actului, constând în aproximativ jumătate din 2 semnături și nici scrierea "C. G." din cadrul parafei. În sprijinul afirmațiilor intimatei se depune o copie a extrasului de C.F. nr._-C1-U2, primit de la executorul judecătoresc în care, la subsol, în partea extremității de jos a actului este scris: "Document care conține date cu caracter personal, protejate de prevederile Legii nr. 677/2001.", precum și a actului rezultat în urma încercării de copiere a acestuia care nu cuprinde scrierea din partea extremității de jos la subsol: "Document care conține date cu caracter personal, protejate de prevederile Legii nr. 677/2001." De asemenea tot în sprijinul afirmațiilor de mai sus ale intimatei depune actul proces-verbal din data de 14.09.2011 ora 13,00 primit la data de 29.03.2013 de la B. C. G., din dosar nr. 304/2011 privind evacuarea silită a intimatei, precum și a actului rezultat în urma încercării de copiere a acestuia care nu cuprinde în întregime actul copiat putându-se observa că în acest caz nu au mai fost copiate aproximativ jumătate din 2 semnături și nici scrierea "C. G." din cadrul parafei. Notificarea respectivă are înscrisă la subsol "Răspuns la notificarea primita în data de 19.02.2007" și nu data de 10.02.2007 cum susțin recurenții, astfel că solicită a se observa că a doua cifră scrisă ca dată a zilei este "9" și nu "0"; dacă ar fi fost "0" trebuia să aibă aceeași mărime cu cifra "0" de la luna "02", ori aceasta este jumătate ca mărime din cifra "0" de la luna "02", iar în partea de jos, dacă de privește cu mai multă atenție se poate observa că de fapt este cifra "9", adică data de 19 a zilei. Cele scrise la subsol nu au nicio legătura cu conținutul notificării care a fost trimisă în aprilie 2010 adică la peste 3 ani de la data de 19.02.2007 menționată la subsol . Mențiunea de la subsol "Răspuns la notificarea primită la date de 19.02.2007" nu are nicio influențe asupra soluției din acest proces: reclamanții recurenți nici nu erau proprietari ai apartamentului, pe care l-au dobândit prin cumpărare doar în anul 2009. Probabil că această mențiune a rămas din eroare în calculator de la o altă notificare din anul 2007, folosită ca model care a fost adaptat la nona stare de fapt și nu a mai fost ștearsă fiind uitată . Conținutul notificării nu a fost negat de reclamanții recurenți. D. fiind faptul că reclamanții recurenți au depus la dosarul instanței de recurs anexat cererii de recurs, notificarea care cuprinde și mențiunea de la subsol: "Răspuns la notificarea primită în data de 19.02.2007" solicitându-se a fi luată în considerare în ceea ce privește faptul că i s-a notificat că: apartamentul este liber, aflându-se în stare foarte bună, lucru de care l-a informat și dl. av. Salajan P., mandatarul acestora; să se prezinte de urgență pentru predarea cheii apartamentului. Începând cu data de 01.04.2010 nu-și mai asuma nicio obligație privind folosința acestui apartament; la predarea apartamentului să achite și suma de 9145 euro, pentru obligațiile pârâtei față de reclamanți, de plată a folosinței apartamentului până la data de 01.04.2010, așa cum s-au angajat prin contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului de la fosta proprietara Selmereanu C.. Nu este adevărată susținerea reclamanților recurenți că prin notificarea în cauza, pe care recunosc că au primit-o în data de 13.04.2010, le-a pretins să vină de la Oradea să preia apartamentul în data de 01.04.2010. În notificare nu este fixată nicio dată la care să se prezinte. "Astfel va solicit că de urgență să vă prezentați în vederea încheierii procesului-verbal de predare-primire, respectiv pentru a va preda cheia apartamentului." (alin. 2 din notificare). Din actele de la dosar depuse de recurenți la instanța de fond rezultă că aceștia au fost reprezentați de domnul av. Salajan P. astfel că, dacă erau de bună credință, mandatarul acestora putea să se prezinte, urmare notificării din luna aprilie 2010, pentru primirea cheii apartamentului și semnarea procesului-verbal de predare-primire a acestuia. Nu exista la dosar nicio proba din care să rezulte că reclamanții recurenți, personal sau prin mandatar, ar fi dat curs notificării și s-ar fi prezentat de pildă, în luna aprilie 2010 - din 13.04.2010 până în 30.04.2010 sunt 17 zile - să primească cheile apartamentului. Reclamanții recurenți nu combat în niciun fel celelalte motive pentru care instanța de fond le-a respins cererea. De la data la care reclamanții recurenți au fost puși în posesie prin procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc și până în prezent, adică timp de 1 an și 6 luni reclamanții recurenți din prezentul proces nu au folosit și nu folosesc apartamentul. Rebranșarea apartamentului la gazul metan a fost făcuta doar în perioada 26.11._12. Deci după 1 an, 2 luni și jumătate de la .. De altfel, reclamanții locuiesc în Oradea, .. 1, . B, . confirmarea de primire a notificării trimise de intimată, semnată de primire de reclamanta recurenta C. V.. Aceștia au și locurile de muncă în Oradea. Toate aceste lucruri dovedesc cu prisosința faptul că reclamanții nu erau interesați să folosească apartamentul astfel că se prezumă că nici în perioada 01.04._11 reclamanții nu ar fi folosit apartamentul (nici din 15.09.2011 și până în prezent nu l-au folosit și nu-1 folosesc). În consecință, nu se poate reține că reclamanții au fost prejudiciați prin lipsă de folosință a apartamentului și nu sunt îndreptățiți la despăgubiri. În realitate reclamanții recurenți nu au solicitat niciodată executorului judecătoresc executarea silită a dispoziției de evacuare din sentința civilă nr. 5066/08.07.2008 a Judecătoriei A., schimbată în parte prin decizia civilă nr. 364 din 06.10.2009 a Tribunalului A.. Cererea de punere în executare a hotărârii judecătorești menționate mai sus în ceea ce privește evacuarea intimatei a fost făcută de către Selmereanu C. și aceasta doar la data de 01,07.2011 când aceasta nu mai era proprietara imobilului care fusese vândut recurenților în urma cu 2 ani, în anul 2009 - conform contractului autentic de vânzare-cumpărare depus de recurenți la instanța de fond - astfel ca aceasta nici nu putea justifica un interes în cererea de evacuare. Reclamanții recurenți au preferat să aștepte pentru ca apoi să emită pretenții de despăgubire pentru o perioadă îndelungată, deși sunt proprietari ai apartamentului din data de 24.07.2009 conform extrasului de C.F. nr._-C1-U2 A. și conform contractului de vănzare-cumpărare autentificat depus de recurenți la instanța de fond. Dacă ar fi dat curs notificării primite de aceștia la data de 14.04.2010 și ar fi preluat cheile apartamentului nu ar fi putut pretinde nicio suma de bani și nici nu l-ar fi folosit din moment ce și azi locuiesc în Oradea.
Prin serviciul registratură al instanței la data de 17.04.2013, recurenții au depus la dosar note de ședință prin care au solicitat admiterea recursului ca fondat pe art. 304 pct. 8 și 9 din vechiul Cod de procedură civilă și din oficiu pe prevederile art. 304 din același cod, cu modificarea hotărârii atacate în totalitate, cu admiterea acțiunii de obligare la plata folosinței . privată din A., ., din data de 01.04.2010, până la evacuarea silită a pârâtei intimate din 14.09.2011, cu suma stabilită de dec.civ. 364/06.10.2009 din dosarul_ a Tribunalului A., în sumă de 200 Euro/lună, respectiv 3.300 Euro sau echivalentul în lei la predarea lor, cu obligarea pârâtei intimate la cheltuielile de judecată atât la fond cât și la recurs, fiind în culpă procesuală și reiterează motivele expuse în cererea de recurs. Afirmația că pârâta „i-a notificat pe reclamanți, cu privire la eliberarea imobilului la data de 01.04.2010" este o susținere lipsită de adevăr. În soluția dată în această susținere, se confundă reclamanții ce trebuiau să primească notificarea, la care se face vorbire, cu „pârâții, semnând de primirea notificării”. Mai mult, instanța de fond nu a văzut, sau nu a vrut să vadă, că notificarea pe care o invocă de la fila 45, a fost primită la Oradea de un reclamant, abia după două săptămâni, respectiv în 14.04.2010, aspect dovedit cu confirmarea de primire de la fila 46, în timp ce recurenții erau convocați pentru data de 01.04.2010, ce era imposibil de realizat. La notificarea menționată. a existat în schimb, alte numeroase notificări făcute de noi,către pârâtă, pe care instanța de fond s-a tăcut că nu le vede, deși erau la dosar, prima fiind cea de la fila 30, în care pârâta a fost convocată să predea apartamentul pentru data de 11.05.2010. Această notificarea a recurenților nu este falsificată, deoarece are același conținut cu corecturile făcute existente în înscrisul de la dosar,care este identic ca și conținut cu cel ce se găsește la pârâta intimată. Data de lângă semnătura avocatului nu are nici o legătură cu conținutul notificării. Pârâta nu a dat curs notificării recurenților să părăsească imobilul, după care ei au repetat și alte notificări ce se găsesc la fila 29, 31 și 32 după care a urmat cererea de executare silită în 22.06.2011 de la fila 28, după ce anterior s-a formulat și o plângere penală împotriva pârâtei de a părăsi imobilul recurenților, lucru ce nu l-a făcut nici măcar după ce a fost somată de executorul judecătoresc. Instanța de fond nu a văzut sau nu a vrut să vadă că, notificarea invocată de ea,în respingerea acțiunii, existentă la fila 45 a fost falsificată de către pârâtă pentru a obține consecințe juridice, prin operațiunea de fals material în înscrisuri private, prin contrafacerea scrierii, respectiv prin acoperirea scrierii de la subsolul notificării, după care s-a xeroxat notificarea fără mențiunea „răspuns la notificarea primită (de Gilio C.) în data de 10.02.2007” notificarea anexată, ce nu aparține cauzei, fiind făcută de o altă persoană, ce nu este parte în acest proces. In al doilea rând, respingerea acțiunii pe considerentul că „hotărârea judecătorească de evacuare a pârâtei, devenise executorie la data de 06.10.2009, deci de la această dată reclamanții puteau cere evacuarea pârâtei prin intermediul unui executor judecătoresc", este o altă greșeală de judecată ce se impune a fi corectată în această cale jurisdicțională. Instanța de fond nu a văzut sau nu a vrut să vadă că, începând din 06.10.2009,pârâta intimată a făcut plata datorată până în 01.04.2010, în baza titlului cu nr. 364/06.10.2009, prin compensarea datoriilor între recurenți și pârâtă, conform filei 60, iar perioada din 06.10.2009 până în 01.04.2010, excede cererii introductive pentru plata folosinței. Recurenții au cumpărat apartamentul în data de 24.07.2009, neputând să îl folosească din cauza pârâtei, care a folosit apartamentul conform dovezilor de la anexa 3, în care dovedesc că a existat un consum de energie electrică de „G. C." ca și consumator, a existat un consum de gaze făcut de către pârâta intimată dovedit la anexa 4 și anexa 5, în timp ce recurenții plăteau impozitul „iar pârâta ne folosea apartamentul conform anexei 6. Mai mult, pârâta intimată alături de alți interesați s-au opus să ne intabulăm asupra apartamentului cumpărat, pentru a sta pârâta în continuare în acest apartament, existând în acest sens sent. civ. nr. 1469/16.02.2010 (dosarul nr._/55/2009). Reclamantul C. I. nu a putut prelua catedra câștigată la Universitatea de Vest A., iar fiul său conform anexei 2, a trebuit să se mute în gazdă, deoarece apartamentul cumpărat era subînchiriat de pârâta intimată, la o firmă de avocatură, cu care nu a încheiat un contract în mod legal, aspect verificat de recurenți la DGFP A.. Afirmația că reclamanții au falsificat procesul verbal de evacuare a pârâtei intimate din 14.09.2011, este neîntemeiată. Recurenții solicită a se observa că, susținerile pârâtei intimate sunt infirmată de organul de cercetare penală din anexa 8, ce spune că „în 14.09.2011 prin B. C. Ghe. în dosar ex. 304/2011, dosar instanță nr._ (a făcut) executarea silită”
Intimata face o afirmație mincinoasă în întâmpinare, atunci când afirmă că în „14.04.2010 a preluat cheile apartamentului de către reclamanți", aspect infirmat de constatarea organului de cercetare penală anexat la înscrisul de la fila 8 ce spune la data executării silite din 14.09.2011 „în lipsa acesteia (G. C.) s-au înlocuit sistemele de siguranță a imobilului, respectiv au fost schimbate încuietorile, iar cheile au fost predate de către executor" la avocatul reclamanților,ce sunt proprietari. După admiterea recursului, admiterea acțiunii numai în parte și nu în totalitatea ei, așa cum lasă să se înțeleagă apărarea intimatei, ar fi o greșeală, deoarece perioada recunoscută indirect ca folosită de pârâtă din 01.04.2010 până în 14.04.2010, nu este dovedită la dosar, existând dovezi din partea recurenților cu notificările de la fila 29-32 dosar, pentru refuzul părăsirii imobilului lor de pârâtă,prin predarea cheilor, dovedindu-se că aceasta a refuzat să îl părăsească și să predea cheile inclusiv în fața executorului judecătorească, necesitând schimbarea închizătorilor de la apartament de către executorul judecătoresc. Totodată s e solicită a se observa că, pârâta intimată nu poate prezenta un proces verbal de predare a apartamentului către reclamanții, în fața instanței, însușindu-și fără drept contravaloarea unei centrale termice, ce nu se poate folosi, calorifere sparte lăsate în imobil, o vană spartă și multe altele.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că nu este întemeiat pentru următoarele considerente :
Prin decizia civilă nr. 364/06.10.2009 a Tribunalului A. (dosar nr._ ) s-a stabilit obligația de plată a contravalorii folosinței apartamentului în sarcina pârâtei G. C. față de Selmereanu C. pentru perioada 08.11.2006 – 06.10.2009 la valoarea de 200 euro lunar.
În acțiune, reclamanții arată că pârâta a plătit contravaloarea folosinței până la 01.04.2010. Prin dispoziția nr. 5063/26.04.2010 apartamentul a fost debranșat de la curentul electric. La 26.06.2010 a fost debranșat și de la rețeaua de distribuție a gazului metan.
Pârâta a notificat (filele 45, 46) părților adverse faptul că de la data de 01.04.2010 apartamentul este liber, confirmarea de primire a notificării fiind semnată de reclamantă la 14.04.2010. Pârâta nu a stabilit un termen la care reclamanții să preia posesia locuinței, ci doar le-a cerut să se prezinte de urgență pentru a încheia un proces verbal de predare – primire a apartamentului și a cheii.
Contrar susținerilor reclamanților, nu aceștia au promovat executarea silită împotriva pârâtei la 01.07.2011, ci numita Selmereanu C. astfel cum rezultă din cererea de executare silită depusă la fila 28 a dosarului judecătoriei. Executarea silită a fost pornită la un an și trei luni de la emiterea notificării de mai sus și în ciuda conținutului acesteia.
Procesul verbal din 14.09.2011 întocmit de executorul judecătoresc Gh. C. (fila 27) cuprinde afirmații contradictorii. Astfel, pe de o parte, se constată că apartamentul este liber și că debitorul este „lipsă”, iar, pe de altă parte, se notează că debitorul ar fi declarat că „imobilul a fost evacuat de către debitoare în luna aprilie 2011” (de fapt în luna aprilie 2010 conform declarația intimatei din acest proces). Relevant este faptul că executorul judecătoresc a constatat că „imobilul a fost evacuat, nu au fost bunuri mobile”.
Nu se justifică pornirea executării silite (cu atât mai mult cu cât a fost demarată de fosta proprietară Selmereanu C.) din moment ce reclamanții proprietari fuseseră deja notificați de pârâtă privitor la eliberarea apartamentului la 01.04.2010. Reclamanții – recurenți nu au explicat de ce consideră că acea notificare a fost pur formală și de ce apreciază că pârâta a refuzat să le predea proprietatea. Nu au susținut că pârâta a refuzat predarea cheilor. În plus, și dacă nu ar fi obținut cheia ar fi putut chema un lăcătuș pentru a înlocui sistemul de închidere a ușii și a prelua posesia apartamentului.
În recurs, reclamanții invocă falsificarea notificării pârâtei din 01.04.2010, dar notificarea atașată de ei recursului este identică cu cea de la fila 45 a dosarului judecătoriei depusă de pârâtă. Împrejurarea că în partea de subsol a paginii lipsea mențiunea „răspuns la notificarea primită în data de 19.02.2007” nu schimbă cu nimic conținutul și data notificării, având în vedere că reclamanții recunosc primirea notificării în aprilie 2010, iar nu în anul 2007, când oricum nu dețineau dreptul de proprietate imobiliar. Prin aceeași notificare pârâta le-a cerut să vină să semneze procesul verbal de predare a locuinței și să preia cheia. Reclamanții au considerat că este o păcăleală arătând că le-a fost imposibil să vină de la Oradea, fără a explica motivul imposibilității deplasării, cu atât mai mult cu cât județele A. și Bihor sunt limitrofe. Fiind apartamentul proprietatea lor, ei aveau obligația și interesul de a se deplasa la A. pentru a-i prelua posesia, inclusiv prin primirea cheii. În plus, aceștia avea posibilitatea de a-i cere mandatarului lor – avocat S. P. să semneze pentru ei procesul verbal de predare a apartamentului și să preia cheia, cu atât mai mult cu cât acesta a arătat în ședința publică din 22.04.2013 că este rudă cu recurenții.
De asemenea, în calea de atac, reclamanții arată că au trimis pârâtei un răspuns la notificarea din 13.04.2010 (data la care au primit-o ei) în care îi oferă „competentul răspuns” cu stabilirea datei de eliberare a apartamentului la 11.05.2010. Dar, la fila 30 a dosarului primei instanțe se află această notificare ce cuprinde și sintagma „competentul răspuns”, notificare ce prezintă o . modificări și corecturi. În ceea ce privește data la care îi solicită pârâtei evacuarea se vede că a fost modificată în 11.06.2010, iar nu 11.05.2010. Tribunalul apreciază că este posibil ca inițial avocatul reclamanților să fi trecut data de 11.05.2010, iar apoi a corectat-o în 11.06.2010, având în vedere că înscrisul a fost realizat de acesta la 28.05.2010. Omițând acest ultim aspect (data întocmirii răspunsului), avocatul recurenților arată în recurs că reclamanții au stabilit ca dată a eliberării apartamentului cea de 11.05.2010.
În plus, prin notificarea primită de recurenți la 14.04.2010, intimata doar le aduce la cunoștință faptul că a eliberat apartamentul la 01.04.2010 și le cerea să stabilească o dată pentru a întocmi un proces verbal de predare primire a apartamentului, fără a impune ea o anumită dată. Ultima mențiune a notificării privește o creanță a intimatei față de reclamanți, ce nu are legătură cu prezentul litigiu. Nu se susține faptul că notificarea a fost trimisă anterior datei de 01.04.2010.
Sunt irelevante celelalte notificări trimise de reclamanți ulterior datei de 01.04.2010 pentru predarea apartamentului din moment ce aceasta l-a părăsit la 01.04.2010. Era inutil ca pârâta să se mai prezinte la 11.05.2010/11.06.2010 la apartament pentru a preda locuința pe care a părăsit-o. De altfel, reclamanții nu au dovedit și nici nu au susținut faptul că ei înșiși au fost în acea zi la apartament.
Argumentul primei instanței referitor la caracterul executoriu al hotărârii judecătorești de evacuare la 06.10.2009 are legătură cu considerentul subsecvent privitor la faptul că cerere de executare silită a fost introdusă doar în anul 2011 (de către Selmereanu C., însă), deși reclamanții au avut această posibilitate din 2009, iar nu cu susținerile recurenților privitoare la respingerea din acest motiv a acțiunii lor în pretenții, cu argumentul că prima instanță nu ar fi văzut că reclamanții nu cereau plata contravalorii folosinței pentru intervalul 06.10.2009 – 01.04.2010. În plus, această ultimă critică a recurenților este formulată tardiv, prin notele de ședință depuse la dosar la data de 17.04.2012, deci după împlinirea termenului de 15 zile pentru formularea recursului, conform art. 301 din Codul de procedură civilă. Comunicarea sentinței civile nr. 811/31.01.2013 a avut loc la 28.02.2013, așa încât termenul de recurs de 15 zile s-a împlinit la 18.03.2013. Pentru același motiv sunt tardive și argumentele următoare privitoare la consumul de energie electrică și de gaze naturale de către pârâtă ulterior datei de 01.04.2010, opoziția acesteia la întabularea recurenților; la prejudiciul invocat de recurent referitor la imposibilitatea preluării unei catedre la Universitatea de Vest V. G. și la faptul fiul său care s-a mutat în gazdă. Oricum, nici una dintre critici nu este întemeiată.
În continuarea notelor de ședință, recurenții arată că nu este adevărată afirmația că reclamanții ar fi falsificat procesul verbal de evacuare din 14.09.2011, dar intimata nu le-a adus o astfel de acuzație, ci doar a arătat că executarea silită nu a fost pornită de reclamanți, ci de Selmereanu C., care nu mai era proprietara apartamentului.
De asemenea, recurenții susțin că este mincinoasă afirmația intimatei din întâmpinare privitor la faptul că la „14.04.2010 a preluat cheile apartamentului de către reclamanți”. Pârâta nu a făcut o astfel de afirmația. În pagina 4 alineatul 6 al întâmpinării (fila 15 a dosarului de recurs) pârâta arată că „Nu există la dosar nicio probă din care să rezulte că reclamanții recurenți, personal sau prin mandatar, ar fi dat curs notificării și s-ar fi prezentat de pildă, în luna aprilie 2010 – din 13.04.2010 până la 30.04.2010 sunt 17 zile – să primească cheile apartamentului”. În consecință, nici propoziția așa zis citată de recurenți nu există în cuprinsul întâmpinării.
Din coroborarea procesului verbal de executare silită din 14.09.2011 și a notificării pârâtei primită de reclamanți la 14.04.2010 cu argumentele reclamanților privitoare la debranșarea imobilului în luna aprilie de la furnizarea curentului electric și a gazelor naturale apare evident că pârâta a părăsit apartamentul la 01.04.2010.
În plus, a doua notificare a reclamanților, cea din 31.01.2011 (fila 29 a dosarului judecătoriei) a fost comunicată de aceștia pârâtei la adresa din A., ., iar nu la adresa unde se află apartamentul în litigiu: A., ., . dovedește faptul că la momentul respectiv reclamanții știau că pârâta nu mai ocupă imobilul în litigiu. Este lipsită de justificare notificarea adresată pârâtei la un alt imobil decât cel din care îi solicită, prin același înscris, evacuarea. În plus, reclamanții au depus un tichet de trimiterii a notificare prin scrisoare recomandată, dar nu și o confirmare de primire pentru a proba primirii efective a acestei a doua notificări. Și în cererea de executare silită, Selmereanu C. indică drept domiciliu al pârâtei cel din A., ., deși imobilul din care cerea evacuarea se afla în A., ., .> Recurenții au anexat notelor de ședință un set de înscrisuri suplimentare, ce sunt irelevante:
- notificarea din 15.02.2007 este anterioară titlului executoriu și îi aparține lui Selmereanu C., iar nu recurenților;
- copia legitimației lui C. I. C. I. face dovada faptului că fiul recurenților urmează cursurile unei facultăți din A., anul universitar 2012 – 2013 fiind primul său an de studii. Este un înscris ce nu are legătură cu evacuarea pârâtei, chiar dacă recurenții doresc să dovedească că au nevoie de apartament pentru a-i asigura cazarea fiului lor în A., dar această cazare a devenit necesară doar din toamna anului 2012, iar părăsirea locuinței de către pârâtă s-a produs în aprilie 2010. Chiar și raportat la susținerile recurenților privitor la eliberarea apartamentului doar la 14.09.2011, cu ocazia executării silite, acest înscris este inutil întrucât vizează o necesitatea apărută, ulterior, în anul 2012.
- factura nr._/11.04.2010 a ENEL cuprinde datoria de 248,2 lei reprezentând curent electric furnizat în intervalul 10.02.2010 – 10.04.2010, cu scadența la 26.04.2010, dar recurenții au recunoscut chiar prin acțiunea lor că apartamentul a fost debranșat de la furnizarea curentului electric la 26.04.2010. Împrejurarea că a fost constatat consumul de curent electric la 10.04.2010 nu înseamnă că pârâta nu a părăsit apartamentul la 01.04.2010, astfel cum susține, căci constatarea consumului de curent electric s-a făcut la ultima dată când se poate comunica acest consum telefonic, prin serviciul de telecitire (adică până la data de 10 a fiecărei luni). Dacă nu se comunică acest consum, factura se emite automat pentru un consum identic cu cel din luna precedent. În factură se menționează faptul că citirile de regularizare se realizează în lunile mai și noiembrie.
- factura nr._/14.04.2010 emisă de E-On gaz cuprinde datoria de 49,98 lei cu scadența la 29.04.2010, fără a preciza perioada pentru care se pretinde plata consumului de gaz, deoarece nu este o plată pentru consum de gaz, ci pentru serviciul de verificare. Ulterior, la 29.06.2010, aceeași companie a emis factura nr._ pentru suma de 50 lei, cu scadența la 29.07.2010, reprezentând contravaloarea demontării contorului la cerere.
- chitanțele . XWF nr._ și_ din 03.02.2011 dovedesc plata de către recurenți a impozitului pe clădiri pentru apartamentul în litigiu și cheltuieli de executare silită în sumă de 4,90 lei pentru emiterea somației, însă achitarea impozitului respectiv cade în sarcina proprietarilor – recurenți.
- sentința civilă nr. 1469/16.02.2010 a Judecătoriei A. (dosar nr._/ 55/2009 prin care a fost respinsă plângerea împotriva încheierii de CF nr._/27.07.2009 a OCPI, plângere formulată de petenții Pilan M., P. T. și G. C. în contradictoriu cu intimații Selemereanu C. și C. V., C. I. (irevocabilă prin nerecurare). Hotărârea a fost pronunțată anterior datei de 01.04.2010 când intimata a părăsit imobilul și constituie expresia dreptului la acțiune al acesteia.
- referatul de neîncepere a urmăririi penale întocmit la 18.11.2011 în dosarul nr. 3400/P/2011 al Inspectoratului de Poliție Județean A. prin care s-a propus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei G. C. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești formulată de Selmereanu C.. Aceasta din urmă a renunțat la plângerea penală, cu motivarea că ar fi fost realizată executarea silită la 14.09.2011.
Instanța de recurs nu poate analiza argumentele noi invocate prin notele de ședință depuse la dosar la data de 17.04.2013, având în vedere că nu reprezintă o dezvoltare a motivelor de fapt și de drept prezentate în cererea de recurs, ci critici noi, formulate după împlinirea termenului de exercitare a recursului.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul constată că sentința civilă nr. 811/31.01.2013 a fost pronunțată de Judecătoria A. cu aplicarea corectă a legii și interpretarea în manieră corespunzătoare a probelor administrate. Obiectul litigiului îl constituie despăgubiri civile pentru așa-zisă lipsă a folosinței imobilului, iar nu analiza unui act juridic al părților, așa încât nu se pune problema interpretării greșite a unui act juridic dedus judecății. Văzând că nu se relevă vreun motiv de modificare a hotărârii juridice conform art. 304 pct. 8 și 9 din codul de procedură civilă ori de casare sau modificare a sentinței civile prin prisma art. 304^1 din același cod, tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul.
Având în vedere că intimata nu a căzut în pretențiuni, dar nici nu a făcut dovada cheltuielilor sale de judecată, tribunalul constată că nu sunt întrunite în favoarea nici a uneia dintre părți cerințele ce decurg din art. 274 din Codul de procedură civilă privitor la repararea prejudiciului procesual constând în cheltuielile de judecată, așa încât va respinge cererile reciproce ale părților cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul exercitat de recurenții C. I. și C. V., dom. în Oradea, .. 1, .. B, ., cu dom. ales în A., ., . (la av. S. P.) în contradictoriu cu intimata G. C., dom. în A., ., jud. A. împotriva sentinței civile nr. 811/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2013.
Președinte Judecător Judecător
D. M. M. A. B. T.
Grefier
V. M.
Red. A.M../Tehnored.V.M./A.M.
2 ex./22.05.2013/Nu se comunică
Prima instanță: Judecătoria A. – judecător A. N.
| ← Expropriere. Sentința nr. 550/2013. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 558/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
