Uzucapiune. Sentința nr. 2640/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2640/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 945/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.775
Ședința publică din data de 4 iunie 2013
Președinte: A. C.
Judecător: Ș. V.
Judecător: R. M.
Grefier: P. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții M. F. S. și M. S. G., împotriva Sentinței civile nr.2640/01.04.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurenților – av. G. R. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Reprezentantul recurenților depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 716 lei + 4,5 lei timbru judiciar, declarând că nu are alte solicitări.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii în uzucapiune astfel cum a fost formulată și motivată, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.05.2013, constată că prin sentința civilă nr. 2640/01.04.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a respins acțiunea având ca obiect „uzucapiune” formulată de reclamanții M. F. S. și M. S. G., ca nefondată.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că imobilul aflat în litigiu constă în teren intravilan în suprafață de 1439 mp. și construcția casă, situat în ., județul A., înscris în CF nr._ M. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 695), cu nr. top. 399-400/a, părțile necontestând această identificare efectuată în cauză.
Din extrasul de carte funciară aflat la dosar, rezultă, că proprietar tabular al imobilului înscris în CF nr._ M. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 695) apare asupra terenului: Eisenbeil F., cu o cotă de 104/1439; Eisenbeil G., cu o cotă de 104/1439; Eisenbeil E., cu o cotă de 104/1439; Statul Român cu o cotă de 188/1439; reclamanții M. F. și M. S. cu o cotă de 939/1439; având și un drept de folosință asupra suprafeței de 188 mp. teren (aparținând Statului); asupra construcției casă: reclamanții M. F. și M. S. cu o cotă de 9/12; Eisenbeil F., cu o cotă de 1/12; Eisenbeil G., cu o cotă de 1/12; Eisenbeil E., cu o cotă de 1/12.
În cauză, reclamanții au invocat uzucapiunea, asupra unei părți din imobil, respectiv asupra suprafeței de 1251 mp. din teren și asupra cotei ideale de 6/24 (3/12) din casă.
Conform adeverinței eliberate de Primăria comunei M. sub nr._/31.10.2012, numitul Eisenbeil F. apare ca fiind decedat conform actului nr. 67/20.11.1990; Eisenbeil G., apare ca fiind decedat conform actului nr.14/26.02.1966; Eisenbeil E., apare ca fiind decedată conform actului nr. 34/27.06.1949.
Martorii audiați în cauză, respectiv M. L. și Freisiger T. (fila 41, 42), au arătat că reclamanții stăpânesc imobilul aproximativ din anul 2000 până în prezent, anterior acesta aparținând bunicilor reclamantei M. F., respectiv T. S. și T. G., neexistând neînțelegeri cu vecinii legat de limitele de hotar, sau revendicări din partea altor persoane (eventuali moștenitori, Statul, etc.). Martorii au arătat și faptul că porțiunea de teren de 1251 mp., în privința căreia reclamanții invocă uzucapiunea, face corp comun cu întregul imobil, nefiind delimitat cu gard sau alte semne de delimitare.
Prima instanță a constatat că în cauză s-a respectat procedura specială de publicitate prevăzută de art. 130 din Decretul - Lege 115/1938 astfel cum rezultă din procesele verbale de afișare - dezafișare a somației întocmite de Primăria . A. și nu s-a exercitat vreo opoziție din partea celor interesați.
Prima instanță a constat momentul începerii posesiei pentru bunica reclamantei – T. S. – anul 1981, iar pentru reclamanți anul 1999, dată confirmată de altfel și de martori. Așa cum este bine cunoscut, localitatea M. este situată în zona de aplicare a Decretului-Lege nr. 115/1938 act normativ care va rămâne în vigoare până la data finalizării lucrărilor de cadastru general și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unității administrativ-teritoriale (a se vedea în acest sens prevederile art. 69 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996), și art. 6 al. 4 din Noul cod civil (Legea 287/2009).
În acest sens, prin Decizia nr. LXXXVI (86)/10.12.2007, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 697 din_, Secțiile Unite ale ICCJ au statuat că „în situația prescripților achizitive începute sub imperiul Decretului - Lege nr. 115/1938 și implinite înainte sau dupa . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciara sunt guvernate de dispozitiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului - Lege nr. 115/1938.”, iar potrivit prevederilor art. 329 alin. (3) Cod pr. Civilă, dezlegarea data problemelor de drept de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, este obligatorie pentru instanțe.
Astfel, fiind vorba de imobil situat într-o zonă cu regim de carte funciară, instanța reține aplicabilitatea prevederilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare: „Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.”
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a constat în cauză, în ceea ce privește terenul, acesta are suprafața totală de 1439 mp., din care Eisenbeil F. având o cotă de 104/1439; Eisenbeil G. o cotă de 104/1439; Eisenbeil E. o cotă de 104/1439; Statul Român o cotă de 188/1439, iar reclamanții M. F. și M. S. o cotă de 939/1439. Reclamanții solicită constatarea uzucapiunii asuprea suprafeței de 1251 mp., în condițiile în care această suprafață nu este delimitată de întreaga suprafață, aspect confirmat și de martori. În plus, după cum s-a arătat mai sus, asupra suprafeței în cotă de 939/1439 reclamanții sunt deja proprietari prin convenție, constatarea uzucapiunii asupra acestei suprafețe fiind practic lipsită de interes, interesul reclamanților putând viza doar cotele de câte 104/1439 ale defuncților Eisenbeil F., Eisenbeil G. și Eisenbeil E., în total 312/1439, restul suprafeței – de 188/1439 aparținând Statului Român.
În ceea ce privește posesia utilă exercitată în cauză, de autoarea reclamanților (T. S.), și de reclamanți, instanța a constat că asupra cotei de 3/12 (6/24) din casă și asupra suprafeței de 1251 mp. din teren, aceștia nu au exercitat o posesie utilă în înțelesul prev. art. 1847 Cod civil, adică o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietar timp de peste 20 de ani de la moartea proprietarului tabular pentru a fi îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea extratabulară reglementată de art. 28 din Decretul - Lege 115/1938.
Din starea de fapt invocată nu se poate stabili posesia exclusivă, neechivocă, asupra unei cote ideale din casă (posesia putând viza doar un bun individual determinat), și asupra unei porțiuni din teren de 1251 mp. – porțiune ce nu este delimitată în mod clar, cu semne vizibile de hotar, acesta formând corp comun cu întregul teren, în suprafață de 1439 mp. – aflat în coproprietatea mai multor persoane (reclamanții, Eisenbeil F., Eisenbeil G. și Eisenbeil E., Statul Român – pe care reclamanții nici nu l-au chemat în judecată), posesia exercitată de reclamanți fiind astfel afectată de viciul echivocului, al precarității. Precaritatea înseamnă, potrivit art. 1853 C. civ. lipsa certitudinii că actele de dispoziție materială asupra bunului s-au exercitat ca manifestare a unui drept de proprietate exclusiv, pe care posesorul consideră că-l are.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs M. F.-S. și M. S.-G. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii în uzucapiune astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului arată că s-a strecurat o eroare materială sau chiar o neînțelegere, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în sensul că terenul din speță are o întindere de 1439 m2, unde cota statului, strict asupra terenului, este de 188/1.439, deci echivalentul a 188 m2.
Astfel, cota lor de 18/24 se va aplica/calcula asupra suprafeței de 1.251 m2 (1.439-118) rezultând că ei dețin deja în proprietate 938,25 m2 dobândiți cu titlu de convenție. Pârâții din speță, dețin fiecare o cotă de 2/24, deci echivalentul a 104,25 m2.
Suprafața de teren pe care doresc a o uzucapa este de 312,75 m2, care adăugată la cei 938,25 m2 totalizează exact 1.251 m2.
Privitor la imobilul construcție (casă), statul nu deține nicio cotă de proprietate (sau alt drept real, astfel încât orice discuție asupra acestui subiect de drept apare superfluă).
În drept invocă art. 242 alin.2, art. 3021, art. 3041, art. 304 pct. 7 și 9, art. 312 Cod procedură civilă, Decretul-Lege 115/1938; orice alte texte și principii de drept amintite.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, recursul nefiind fondat.
Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.
În acest sens, just a reținut judecătorul primei instanțe că reclamanții recurenți solicită constatarea uzucapiunii asupra unei suprafețe de teren ce nu este delimitată de întreaga suprafață, aspect confirmat și de martorii audiați în cauză. Chiar dacă în recurs, reclamanții precizează că suprafața ce doresc a o uzucapa este de 312,75 m2 în loc de de 1251 mp., cât s-a reținut de prima instanță, această precizare este nerelevantă, reținându-se în mod corect faptul că suprafața solicitată nu este delimitată.
De asemenea, în mod corect a considerat prima instanță că asupra terenului menționat, autoarea reclamanților și reclamanții recurenți nu au exercitat o posesie utilă întrucât din starea de fapt nu se poate stabili posesia exclusivă, neechivocă, asupra unei cote ideale din casă și asupra unei porțiuni din teren ce nu este delimitată în mod clar, cu semne vizibile de hotar, acesta formând corp comun cu întregul teren, în suprafață de 1439 mp. – aflat în coproprietatea mai multor persoane, între care și Statul Român – pe care reclamanții nici nu l-au chemat în judecată, așa cum just a observat instanța de fond.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele de mai sus, întrucât în cauză nu se evidențiază motive de nelegalitate ori netemeinicie și nici motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții M. F. S. și M. S. G. împotriva Sentinței civile nr.2640 din 01.04.2013 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.06.2013.
Pentru,
PreședinteJudecător Judecător
A. C. Ș. V. R. M.
aflat la Seminarul profesional
organizat de I.N.M în cadrul formării continue,
semnează Președinte Secția civilă
N. C.
Pentru,
Grefier
P. M.
aflat în concediu medical
semnează Grefier șef Secția Civilă
M. I.
Red.M.R.
Tred. M.F.
2 ex./ 03.07.2013
Nu se comunică părților.
Instanța de fond: Judecătoria A. – judecător B. I. E.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 783/2013. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Hotărâre din 28-03-2013, Tribunalul... → |
|---|
