Contestaţie la executare. Decizia nr. 293/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 293/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 1235/108/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.293
Ședința publică din data de 28 februarie 2013
Președinte S. N.
Judecător N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier G. S.
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurenta contestatoare .. și de către intimata F. T. & C S. împotriva sentinței civile nr._ din 18.12.2012 și a sentinței civile nr.8485 din 27.98.2012, ambele pronunțate de Judecătoria A., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimată – avocat I. A. din Baroul A., lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen, recursul declarat de S.C. F. T. & C S. fiind legal timbrat cu 97,00 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, recursul declarat de . nefiind timbrat.
Reprezentantul intimatei arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri, constatând cauza în stare de soluționare, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat; în ceea ce privește recursul declarat de .. solicită principal anularea acestuia ca netimbrat, iar pe fond, pentru situația că dovada achitării taxei de timbru va sosi la dosar până la pronunțarea deciziei, respingerea ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la data de 25.01.2013, constată că prin senti nța civilă nr. 8485/27.09.2012 Judecătoria A. a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata F. T. & C S.A.S și a dispus reducerea onorariului executorului judecătoresc B. C. în dosarul execuțional nr. 17/2012 de la 8890,8 lei la 7242,23 lei.
A fost respinsă în rest contestația.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut faptul că împotriva contestatoarei-debitoare . s-a început executarea silită de către intimata-creditoare F. T. & C S.A.S., în temeiul titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 258/22.11.2011 a Curții de Apel Timișoara, decizie prin care contestatoarea-debitoare a fost obligată să plătească suma de 41.744,75 euro și cheltuieli de judecată de 6371,75 lei.
Prin contestația la executare care face obiectul cauzei de față, contestatoarea a invocat, în esență, următoarele: onorariul executorului judecătoresc și onorariul avocatului sunt nelegale, fiind peste maximul admis; hotărârea judecătorească pusă în executare nu este definitivă.
De asemenea, în cuprinsul contestației, contestatoarea a expus pe larg raporturile juridice dintre părți și a formulat critici împotriva titlului executoriu – decizia civilă nr. 258/22.11.2011 a Curții de Apel Timișoara, însă aceste critici pot fi analizate doar în căile de atac împotriva acestei hotărâri, fiind inadmisibilă formularea lor pe calea contestației la executare.
În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate al executării silite invocat de contestatoare – referitor la cuantumul onorariului executorului judecătoresc și onorariul avocatului, instanța de fond a reținut următoarele:
La 02.02.2012, executorul judecătoresc B. C. a stabilit (prin procesul-verbal de la fila 11 dos. ex.) cheltuielile de executare silită și anume:
- onorariul executorului judecătoresc: 8890,8 lei;
- cheltuieli de executare necesare pentru întocmirea dosarului de executare: 1240 lei;
- taxa de timbru: 12 lei.
În speță, creanța intimatei-creditoare, potrivit celor dispuse prin decizia civilă nr. 258/22.11.2011 a Curții de Apel Timișoara, este de 41.744,75 euro și cheltuieli de judecată de 6371,75 lei. Cei 41.744,75 euro reprezintă 187.851,38 lei (la un curs de 1 euro = 4,5 lei), astfel că totalul creanței de executat silit este de 194.223,13 lei.
Față de acest cuantum al creanței, onorariul maxim pe care îl putea pretinde executorul judecătoresc, potrivit art. 39 al. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000, este de 7242,23 lei.
Cum însă executorul a stabilit și pretins, cu titlu de onorariu, suma de 8890,8 lei, prima instanță a dispus reducerea onorariului executorului judecătoresc B. C. în dosarul execuțional nr. 17/2012 de la 8890,8 lei la 7242,23 lei.
Contestatoarea a mai invocat și că onorariul avocatului în faza de executare ar fi exagerat, însă potrivit procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită (fila 11 dosar execuțional), acestea nu includ vreun onorariu de avocat pentru faza de executare silită.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de nelegalitate al executării silite invocat de contestatoare, referitor la faptul că hotărârea judecătorească pusă în executare n-ar fi definitivă, instanța de fond a apreciat că acesta este neîntemeiat, decizia civilă nr. 258/22.11.2011 a Curții de Apel Timișoara fiind una definitivă (potrivit art. 377 al. 1 pct. 3 C.pr.civ.) și executorie (potrivit art. 300 al. 1 C.pr.civ.).
De asemenea, prin sentința civilă nr._ din 18.12.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ a fost admisă cererea de completare a hotărârii formulată de intimata F. T. & C S., în contradictoriu cu contestatoarea ., prin sentința civilă nr. 8485/27.09.2012 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul de față, fiind completat dispozitivul în sensul obligării contestatoarei la plata către intimată a sumei de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în motivare faptul că prin sentința civilă nr. 8485/27.09.2012 a Judecătoriei A., pronunțată în prezentul dosar, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata F. T. & C S., în sensul că s-a dispus reducerea onorariului executorului judecătoresc B. C. în dosarul execuțional nr. 17/2012 de la 8890,8 lei la 7242,23 lei, respingându-se în rest contestația.
Prin cererea care face obiectul cauzei de față, intimata a solicitat completarea hotărârii, în sensul de a fi obligată contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat pentru faza de primă instanță (3100 lei – fila 30) și pentru faza recursului (1492 lei – fila 45 dos. recurs), în total 4592 lei.
Având în vedere că cererea de chemare în judecată (contestația la executare) a fost admisă doar în parte (în ceea ce privește reducerea onorariului executorului), fiind respinsă în rest, deci contestatoarea are o parte de culpă procesuală, ea a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 lei, instanța apreciind că acest cuantum este rezonabil raportat la soluția pronunțată asupra contestației la executare, la proporția în care motivele contestatoarei au fost găsite ca întemeiate, respectiv neîntemeiate (în speță un singur motiv fiind găsit întemeiat din toate cele invocate).
Pentru acestea, reținând că prin hotărârea pronunțată instanța a omis a se pronunța asupra cererii intimatei, de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 281 ind.2 al. 1 și art. 274 al. 1 C.pr.civ., cererea de completare a hotărârii a fost admisă și, în consecință, a fost completată sentința civilă nr. 8485/27.09.2012 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul de față, în sensul că a fost obligată contestatoarea să plătească intimatei suma de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.8485 din 27.09.2012 a declarat recurs intimata S.C. F. T. & C S.A.S. solicitând ca în urma admiterii căii de atac să fie respinsă contestația la executare, implicit în privința reducerii onorariului executorului judecătoresc, respectiv acordarea cheltuielilor de judecată solicitate;
În motivarea recursului intimata a arătat că în aprecierea sa reducerea onorariului organului de executare cu motivarea că acesta ar excede maximului stabilit prin lege este criticabilă, având la bază o interpretare eronata a prevederilor legale, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.p.c.
Comparând onorariul maximal calculat de judecătorul fondului de 7242 cu cel stabilit de executor, de 7170 lei, rezultă că limita maximă prescrisă de legiuitor nu a fost depășita.
Diferența de 8890,80-7242,23 lei cu privire la care se dispune reducerea onorariului executorului reprezintă de fapt TVA aplicat la onorariul calculat de executor. Or, taxa pe valoare adăugata nu constituie venit al executorului judecătoresc ci reprezintă un impozit indirect colectat de plătitorul de TVA (în cazul de fata organul de executare) în numele și la dispoziția statului român, virat subsecvent la buget lunar/ trimestrial. Prin urmare, la analiza conformării onorariului pe care executorul îl stabilește în concret cu maximele prevăzute de legiuitor prin art. 39 alin. 1 din Lg. 188/2000 nu se va avea în vedere și TVA-ul aplicat sumei nete nepurtătoare de taxă, ci doar aceasta din urmă. în sensul celor menționate .
O soluție contrară ar fi de natură să creeze situații discriminatorii între executorii judecătorești care colectează și achita TVA și cei care nu intră în sfera de incidența a taxei. Or, stabilindu-se niște onorarii minimale și maximale, nu este posibil ca acestea să fie diferite după cum organul de executare este sau nu plătitor de TVA.
Printr-un act normativ de general aplicare nu se poate ajunge la astfel de situații discriminatorii care ar face ca, pentru aceeași munca prestata si la același nivel al creanței executate unii executor neplătitori de TVA sa poată percepe onorarii la un maximal, pe când cei plătitori de TVA sa aibă stabilite alte limite maximale. Discuția este identica si pentru limitele minimale.
Prin urmare, având în vedere raționamentul antemenționat, în speță, onorariile de executare au respectat limitele impuse de normele legale în vigoare, fiind sub maximul legal stabilit de legiuitor, astfel încât reducerea operată de instanța de fond apare ca fiind netemenică.
Recurenta a mai învederat că deși s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză pentru intimata creditoare, prima instanța a omis să soluționeze această cerere.
Prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr._ din 18.12.2012, contestatoarea .. a solicitat modificarea acestei hotărâri în sensul respingerii cererii ca tardivă iar în subsidiar modificarea acestei hotărâri în sensul înlăturării sumei de 4000 lei și reducerii procentuale a sumei de 3100.
Recurenta nu a timbrat recursul, aceasta datorând o taxă judiciară de timbru de 97,00 lei și 5 lei timbru judiciar .
Analizând cu prioritate excepția de netimbrare, tribunalul constată că este fondată.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform art.11 alin.1 din același act normativ, cererile pentru exercitarea recursului se timbrează cu 50% din suma datorată la prima instanță din valoarea contestată.
Deși recurentei i s-a pus în vedere să timbreze recursul cu 97 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării recursului, aceasta nu s-a conformat.
În aceste condiții, tribunalul va face aplicarea art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și va dispune anularea recursului declarat de recurenta contestatoare . împotriva sentinței civile nr._ din 18.12.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
În ceea ce privește recursurile declarate de intimata S.C. F. T. & C S.A.S., examinând cauza în cadrul prevăzut de art.304 ind.1 cod pr.civilă, raportat la motivele pentru care această parte a declarat recurs, se constată că acesta nu este fondat, hotărârea atacată fiind pronunțată în considerarea unei situații de fapt reținută corect, în urma evaluării înscrisurilor depuse în probațiune și cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale ce sunt incidente în cauză, cuprinse în art. 39 ali.1 lit.d din Legea 188/2000, privind executorii judecătorești, dar și în art.281 ind.2 alin.1 și art.274 alin.1 cod pr.civilă, privind procedura de completare a hotărârii de către instanță în caz de omisiune în pronunțare asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Astfel, de principiu, în condițiile prevăzute de art.60 din lege (188/2000 “ actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente) instanța poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea, dar și Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești reglementează plafoane minime și maxime între care trebuie să fie stabilit acesta, raportat nu numai la valoarea creanței urmărite silit, dar și la activitatea efectivă de executare, oferind în acest fel protecție debitorului pentru eventuale disproproții între activitatea efectivă a executorului dintr/o anumită etapă a procedurilor și cuantumul onorariului. În ce privește taxa pe valoarea adăugată, fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat în calitate de prestator al serviciului, aceasta nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis și nu se are în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000.
În ce privește titlul pus în executare, corect s-a reținut că întrunește condițiile unuia executoriu conform dispozițiilor art.377 alin.1 pct.3 cod pr.civilă și art.300 alin.1 cod pr.civilă.
De asemenea, sentința pronunțată în procedura prevăzută de art.281 ind.2 cod pr.civilă este legală atâta timp cât dispozitivul sentinței privind fondul cauzei a fost completat față de o cerere accesorie privind cheltuielile de judecată derivate din plata onorariului avocațial.
Față de cele arătate, pe lângă soluția de anulare a recursului declarat de ., în temeiul art.312 alin.1 cod pr.civilă, tribunalul va respinge recursurile declarate de intimata . împotriva sentinței civile nr.8485 /27 septembrie 2012 și a sentinței civile nr._/18 12 2012 pronunțate de Judecătoria A. în contradictoriu cu contestatoarea ..
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de intimata . împotriva sentinței civile nr.8485 /27 septembrie 2012 și a sentinței civile nr._/18 12 2012 pronunțate de Judecătoria A. în contradictoriu cu contestatoarea ..
Anulează pentru netimbrare recursul declarat de contestatoarea . împotriva sentinței civile nr._/18 12 2012 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata F. T. & S. .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. N. N. C. S. C. Ș.
Grefier
G. S.
Red.SN/GS – 01.04.2013
Ex. 2 - nu se comunică
Prima instanță - Judecătoria A., judecător A. N.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 3374/2013. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Decizia nr. 561/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
