Contestaţie la executare. Hotărâre din 07-08-2013, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 07-08-2013 în dosarul nr. 460/238/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator - 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 996
Ședința publică din data de 07 august 2013
Președinte: S. N.
Judecător: D. M.
Judecător: C. S.
Grefier: V. L.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul V. D. în contradictoriu cu intimatul G. C. împotriva sentinței civile nr. 608 din 05.06.2013, pronunțată de Judecătoria Gurahonț, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatorului, avocat Ț. O., lipsind contestatorul V. D. și intimatul G. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 80 de lei și timbre judiciare de 3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta contestatorului depune la dosar împuternicire avocațială, taxa judiciară de timbru în sumă de 80 lei și timbre judiciare de 3 lei și practică judiciară.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare; cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 608 din 05.06.2013, pronunțată de Judecătoria Gurahonț a fost respinsă acțiunea formulată de contestatorul V. D. în contradictoriu cu intimatul G. C., ca neîntemeiată.
A fost obligat contestatorul la plata către intimat a sumei de 507,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1030/14.11.2012, pronunțată de Judecătoria Gurahonț, rămasă irevocabilă, s-a admis acțiunea formulată de contestatorul G. C., în contradictoriu cu intimații V. D. T. și B. Palea M. V., s-a dispus anularea executării silite și formele de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. 225/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Palea M. V., respectiv somația din 17.09.2012, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 17.09.2012 și procesul-verbal din 5.10.2012, s-a dispus întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare și restituirea cauțiunii în cuantum de 500 lei, conform chitanței nr._/08.10.2012 și s-a luat act de renunțarea contestatorului la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării, a fost obligat intimatul la plata către contestator a sumei de 1865lei, cu titlul de cheltuieli de judecată și s-a dispus restituirea cauțiunii plătite pentru suspendarea executării, în cuantum de 500 lei, conform chitanței nr._. În data de 03.01.2013 contestatorul a plătit suma de 500 lei, în contul sumei 1865 lei, la care a fost obligat prin sentința menționată. La data de 24.01.2013 intimatul a făcut cerere de executare silită către SCP Executori Judecătorești G. H. D. și D. O. A..
Instanța de fond a mai reținut că, prin încheierea din data de 04.02.2013 instanța a încuviințat executarea silită pornită de către SCP Executori Judecătorești G. H. D. și D. O. A. împotriva contestatorului, conform titlului executoriu constituit din sentința menționată, pentru recuperarea creanței de 1365 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și restabilirea situației anterioare executării silite din dosarul execuțional 225/2012 al B. Palea M. prin care intimatul a fost obligat să îi predea petentului arhiva și ștampila Composesoratului Luncșoara. Încheierea a fost îndreptată prin încheierile din datele de 08.03.2013 și din 24 .04.2013 în sensul că încuviințarea executării silite s-a făcut în data de 04.02.2013, deci ulterior emiterii titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr. 1030/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Gurahonț rămasă irevocabilă. Instanța a respins primul motiv de nelegalitate a executării silite invocat de către petent.
În data de 08.02. 2013 a fost întocmit procesul verbal privind cheltuielile de executare prin care s-au stabilit cheltuieli totale de executare în cuantum de 1082,3 lei (compuse din – 434 lei - cheltuieli verificare, constituire dosar execuțional, comunicare acte de procedură, alte acte și operațiuni date de lege ; 136 lei – onorariu executor judecătoresc; 500 lei – onorariu avocațial; 12 lei – taxa judiciară de timbru și 0, 3 lei – timbru judiciar). La aceeași dată a fost emisă somația prin care i se solicita contestatorului să se conformeze dispozițiilor hotărârii menționate și să achite suma totală de 2447,3 lei în termen de o zi de la comunicarea acesteia.
A mai arătat prima instanță că petentul a susținut că a dorit să achite și diferența de bani de 1365 lei și să predea documentele și ștampila composesoratului intimatului, dar nu a cunoscut contul acestuia, iar intimatul a evitat să se întâlnească cu el pentru predarea documentelor.
Cu privire la achitarea diferenței de 1365 lei, instanța de fond a constatat că, pe de-o parte, contestatorul avea posibilitatea de a achita această sumă la fel ca și suma de 500 lei, prin mandat poștal, sumă care a fost primită de către intimat, iar pe de altă parte, în situația în care acesta refuza plata putea să recurgă la procedura ofertei de plată urmată de consemnațiune, reglementată de art. 586-590 din vechiul Cod de procedură civilă.
Cu privire la refuzul de predare a înscrisurilor și ștampilei, instanța de fond a constatat că, cu toate că petentul a susținut că a dorit să îndeplinească această obligație, din înscrisuri reiese faptul că în cadrul discuțiilor purtate cu Ocolul Silvic „Codrii I.” la data de 16.11.2012, ulterior pronunțării hotărârii care constituie titlul executoriu, petentul a afirmat faptul că este reprezentantul Composesoratului Luncșoara și că nu va preda actele și ștampila composesoratului, fapt care a fost consemnat în procesul verbal.
Deși martora audiată afirmă faptul că petentul a dorit să se întâlnească cu intimatul pentru a-i preda actele (și nu suma de bani), fiind depuse la dosar și desfășurătorul convorbirilor telefonice din care reiese că a fost apelat un număr de telefon, instanța de fond a constatat că față de cuprinsul somației prin care petentului i se pune în vedere să plătească diferența de 1365 lei, rezultă faptul că acesta nu și-a îndeplinit obligația de achitare a acestei sume, motiv pentru s-a procedat la executarea silită.
Referitor la cheltuielile de executare, instanța de fond a constatat că, prin procesul verbal privind cheltuielile de executare întocmit în data de 08.02. 2013 s-au stabilit cheltuieli totale de executare în cuantum de 1082,3 lei (compuse din – 434 lei cheltuieli verificare, constituire dosar execuțional, comunicare acte de procedură, alte acte și operațiuni date de lege; 136 lei – onorariu executor judecătoresc; 500 lei – onorariu avocațial; 12 lei – taxa judiciară de timbru și 0, 3 lei – timbru judiciar).
Potrivit dispozițiilor art. 3717 din vechiul Cod procedură civilă „cheltuielile ocazionate de executarea silită sunt în sarcina debitorului urmărit.”
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare instanța de fond a constatat că, potrivit pct. 1, 12 al Anexei 1 din Ordinul Nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 al Ministrului Justiției pentru comunicarea actelor de procedură se prevede o sumă cuprinsă între 20 lei și 400 lei iar pentru orice alte acte sau operațiuni date prin lege se stipulează a sumă cuprinsă între 50 lei și 200 lei.
Prima instanță a constatat că executarea silită este în prezent în curs de desfășurare, fiind comunicate până în prezent cinci acte de procedură iar sumele menționate anterior au fost stabilite în limitele prevăzute de lege. Pentru predarea de bunuri, pct. 2 al. 4 al Anexei 1 din Ordinul Nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 al Ministrului Justiției, prevede că onorariul executorului judecătoresc este între 60 lei și 2200 lei.
Cât privește onorariul avocațial, prima instanță a constatat că acesta nu este exagerat având în vedere faptul că apărătorul intimatului este membru în Baroul București și faptul că acesta l-a apărat pe intimat și în cauza în care a fost pronunțat titlul executoriu. Procesul verbal respectă dispozițiile art. 3717 din vechiul Cod procedură civilă și pentru aceste considerente, instanța de fond, în baza art. 399- 403 din vechiul Cod de procedură civilă, art. 3717 din vechiul Cod procedură civilă, pct. 1, 12 al Anexei 1 din Ordinul Nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 al Ministrului Justiției, art. 34 Legea 51/1995 a respins cererea contestatorului ca neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată instanța de fond a constatat că ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată. Pârâtul a susținut că a făcut cheltuieli de judecată în cuantum de 1507,5 lei, 1500 lei reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței și 7,5 lei, cheltuieli de multiplicare a concluziilor scrise.
Având în vedere dispozițiile art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă, complexitatea cauzei, faptul că aceasta a fost soluționată la două termene de judecată la care apărătorul intimatului nu a fost prezent ci doar a formulat întâmpinare și concluzii scrise, raportat la munca prestată de acesta, instanța de fond a micșorat onorariul avocațial de la suma de 1500 lei, la suma de 500 lei și l-a obligat pe contestator la plata către intimat a sumei de 507,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, contestatorul V. D., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că instanța de fond a respins contestația la executare constatând neîntemeiate argumentele pe care le-a invocat. Greșit s-a apreciat că nu este nicio problemă că încheierea prin care s-a încuviințat executarea silita a suferit modificări de la data pronunțării ei și până în data de 24.04.2013 prin două îndreptări de eroare materiala, ambele ulterioare emiterii somației și înregistrării contestației la executare.
Mai susține contestatorul că,instanța de fond, analizând argumentele prezentate cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecătoresc, le-a respins pentru motive care nu au niciun fundament legal și de echitate. Greșit s-a apreciat că este legal și echitabil ca pentru o creanța de 1.365 lei de recuperat, sp fie stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 1.082 lei, adică aproape egale cu creanța, ca fiind acceptabile și pertinente.
Totodată, contestatorul arată că acest cuantum al cheltuielilor de executare reprezintă o încurajare a îmbogățirii fără muncă a executorului judecătoresc și a avocatului, în condițiile în care miza sau obiectul acestei executări silite trebuia să fie predarea documentelor aparținând composesoratului și doar în subsidiar recuperarea cheltuielilor de judecată generate de procesul care a îndreptățit intimatul să poată pretinde aceste documente. Intimatul nu a fost interesat să recupereze aceste documente, fiind axat doar pe recuperarea cheltuielilor de judecată.
Mai susține contestatorul că prima instanță nu a reținut împrejurarea că titlul executoriu a devenit irevocabil la 07.01.2013, că anterior acestui termen a achitat suma de 500 lei, ce reprezintă o parte din cheltuielile de executare și nici faptul că din 09.01.2013 intimatul i-a promis că se vor întâlni să-i predea actele și să-i achite diferența de bani. Mai arată recurentul că toate cheltuielile de executare stabilite în dosarul execuțional sunt la limita maximă prevăzută de lege, iar obiectul executării silite, conform somației, nu l-a reprezentat și predarea documentelor, ci doar recuperarea cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.365 lei.
Potrivit dispozițiilor Ordinului 2550/2006, astfel cum acesta a fost modificat prin Ordinul 2561/2012, onorariul minim prevăzut la pct. 3 și 4 lit. a pct. 3 din anexă onorariul minim ar fi fost 75 lei + 2 % din 365 lei, adică 82,3 lei, iar potrivit art. 39 din Legea 188/2000 a executorilor judecătorești, onorariul maxim ce putea fi perceput de executor este de 10% din valoarea creanței de recuperat, adică 136,5 lei.
Apreciază contestatorul că, de vreme ce creanța de recuperat este de 1.365 lei, încadrându-se în limita inferioară reglementată de art. 3 și 4 lit. a pct. 3 din anexa la Ordinul 2550/2006, care au în vedere onorariile minimale pentru creanțe cuprinse între 1.000 lei și 50.000 lei și onorariul executorului judecătoresc trebuie redus spre limita minimă legală.
Referitor la cheltuielile de „verificare, constituire dosar execuțional, comunicare acte de procedură, alte acte și operațiuni date prin lege”, apreciază contestatorul că acestea sunt excesive fără vreo justificare. Onorariul pentru comunicarea actelor de procedura, la pct. 1 din anexa la Ordinul 2550/2006 se prevede că este între 20 și 400 lei.
Onorariul de avocat a fost admis de instanța de fond, în cuantumul de 500 lei, dar susține contestatorul că cele două argumente ale instanței nu au nicio legătură cu normele legale și practica ÎCCJ și chiar a CEDO; criteriile pe care instanța de fond trebuia să le rețină pentru aprecierea cuantumului onorariului avocațial ca justificat sunt complexitatea cauzei, munca depusă și valoarea pricinii, criterii care nu se regăsesc în considerentele sentinței atacate.
Examinând recursul în cadrul prevăzut de art.304 ind.1 cod pr.civilă raportat la motivele pentru care contestatorul a declarat recurs se constată că acesta este fondat în partea privind cuantumul cheltuielilor de executare reprezentând costuri de verificare, constituire dosar execuțional, comunicare acte de procedură, alte acte și operațiuni date prin lege, fără să fie fondat pentru motivele invocate de contestator privind punerea în executare a hotărârii judecătorești.
Astfel, raportat la dispozițiile art.399-400 cod pr.civilă corect s-a reținut prin sentința atacată faptul că prin corectarea datei la care a fost încuviințată executarea silită în procedura reglementată de art.281 cod pr.civilă nu s-a adus atingere legalității executării silite ale cărei condiții esențiale derivate din dispozițiile art.372-373 cod pr.civilă au fost respectate.
În ce privește cheltuielile de executare tribunalul reține ca fiind întemeiate criticile aduse de recurent sub aspectul modului în care, față de prevederile Anexei 1 la ordinul 2550/C din 14 noiembrie 2006, au fost stabilite de executorul judecătoresc cele privind verificarea, constituirea dosarului execuțional, comunicarea actelor de procedură, alte acte și operațiuni date prin lege asupra cărora tribunalul va aplica o reducere de la 434 lei la 150 lei în condițiile în care suma maximă admisă este de 200 lei.
Față de cele arătate, în temeiul art.312 alin.2 cod pr.civilă tribunalul va admite recursul declarat de contestatorul V. D. împotriva sentinței civile nr.608/05 006 2013 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în contradictoriu cu intimatul G. C. și va modifica în parte sentința atacată în partea privind cuantumul cheltuielilor de executare reprezentând costuri de “verificare, constituire dosar execuțional, comunicare acte de procedură, alte acte și operațiuni date prin lege” pe care le va reduce de la 434 lei la 150 lei, astfel încât cuantumul total va fi de 286 lei, rezultat prin însumarea sumei de 136 lei cu cea stabilită prin prezenta decizie de 150 lei.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul V. D. împotriva sentinței civile nr.608/05 006 2013 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în contradictoriu cu intimatul G. C..
Modifică în parte sentința atacată în partea privind cuantumul cheltuielilor de executare reprezentând costuri de “verificare, constituire dosar execuțional, comunicare acte de procedură, alte acte și operațiuni date prin lege” pe care le reduce de la 434 lei la 150 lei, astfel încât cuantumul va fi de 286 lei, rezultat prin însumarea sumei de 136 lei cu cea stabilită prin prezenta decizie de 150 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 august 2013.
Președinte, Pentru Judecător D. M.,
S. N. aflată în concediu de odihnă
Președintele Tribunalului A.
S. N.
Pentru Judecător C. S.,
aflată în concediu de odihnă Grefier
Președintele Tribunalului A. V. L.
S. N.
Red. SN./ Thred. V.L./09.08.2013
Ex. 2
Nu se comunică
primă instanță Judecătoria Gurahonț – Judecător A. A.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 602/2013. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1175/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
