Contestaţie la executare. Hotărâre din 25-09-2013, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 10047/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1085
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Președinte M. C.
Judecător S. O. S.
Judecător D. C. U.
Grefier C. I.
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurenții-contestatori H. I. și T. P. A. împotriva sentinței civile cu nr. 4876 din 21.08.2013 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimații B. R. SA București, Biroul executor judecătoresc C. G., G. T. P. și G. G. având ca obiect, contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurenților avocat Turcaș G. A. din BA A., care se prezintă și în substituirea avocatului M. Rubin, lipsă fiind recurenții și intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt timbrate cu câte 94 lei taxă judiciară de timbru și câte 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta recurenților depune la dosar împuternicire avocațială, delegație de substituire și chitanțe de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de câte 94 de lei și timbre judiciare.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursurilor, schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe și pe cale de consecință, admiterea contestației la executare cu consecința anulării procesului-verbal de licitație publică imobiliară. Apreciază că prima instanță trebuia să rețină faptul că cererea creditorului de a suspenda licitația în condițiile în care existau licitații sub 75% din prețul stabilit de către expertul evaluator. este o cerere care contravine dispozițiilor art. 509 alin 52 din Codul de procedura civilă. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciare de timbru în recurs și primă instanță.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor înregistrate pe rolul acestei instanțe la data de 10 septembrie 2013, constată că prin sentința civilă nr. 4876 din 21.08.2013 Judecătoria A. a respins excepțiile de tardivitate invocate de intimata B. R., a respins contestația la executare formulată de contestatorul H. I., împotriva intimaților B. Romanească SA, B. G. C., G. T. P. și G. G., precum și contestația la executare formulată de contestatorul T. P. A., împotriva intimaților B. Romanească SA, B. G. C., G. T. P. și G. G., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentința, prima instanță, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, a analizat excepția tardivității invocată de către intimată, pe care a considerat-o ca fiind neîntemeiată, având în vedere că licitația contestată de cei doi contestatori a avut loc la 11.06. 2013 iar contestațiile la executare au fost depuse la oficiul poștal la data de 26.06.2013, constatând că termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 Cod procedură civilă a fost respectat de contestatori.
În ceea ce privește fondul cauzei a reținut că în data de 11.06.2013, contestatorii H. I. și T. P. A., au participat la licitația publică pentru vânzarea imobilului situat în A., A., .. 338, ., jud. A., proprietatea debitorilor intimați G. T. P. și G. G., la cererea creditoarei B. R. SA, prețul de începere a licitației fiind stabilit la suma de 164.250 lei.
La licitație, potrivit procesului verbal de licitație, executorul judecătoresc a oferit imobilul spre vânzare prin trei strigări succesive, însă singurele oferte înregistrate au fost ale contestatorului H. I., de 50.000 lei și ale lui T. P. A., de 51.000 lei, însă executorul a declarat închisă licitația, având în vedere adresa creditoarei, nr. 0974/11.06.2013, prin care aceasta solicita suspendarea licitației în cazul în care prețul oferit este mai mic de 75% din cel stabilit de expertul evaluator.
Prima instanță a considerat cererea contestatorilor de reluare a licitației ca fiind neîntemeiată, potrivit dispozițiilor art. 4051 alin. 2 Cod procedură civilă, care permite creditorului ca, în cadrul executării silite, să ceară suspendarea acesteia iar de această posibilitate a uzat creditoarea în speță.
De asemenea, a avut în vedere că, prin executarea silită sunt protejate, în primul rând, interesele creditorului și apoi cele ale debitorului urmărit, creditorul fiind îndreptățit să ceară suspendarea unei licitații prin care și-ar recupera doar o parte din creanță, în condițiile diminuării semnificative a patrimoniului debitorilor.
S-a mai constatat de către prima instanță că, deși contestatorii au avut, posibilitatea să prezinte atât oferte cât și supralicitări, aceștia s-au limitat să-și prezinte ofertele inițiale, respectiv sume cifrate la o valoare de mai puțin de 1/3 din prețul de strigare, considerând că aceștia nu pot invoca o vătămare prin oprirea licitației dat fiind că, deși au avut posibilitatea efectivă de a licita între ei, nu au făcut-o.
În ceea ce privește sancțiunea nulității, pentru neregularitatea actului de procedură, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, prima instanță a considerat irelevante susținerile contestatorilor privind menționarea greșită a orei de desfășurare a licitației, în adresa băncii, ori necesitatea ca executorul să fi analizat și soluționat în mod separat cererea de suspendare a executării, atât timp cât nu li s-a produs, în concret nicio vătămare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul contestator T. P., solicitând admiterea acestuia și schimbarea in tot a sentinței atacate, prin admiterea contestației la executare și anularea procesului verbal de licitație publică imobiliară din data de 11.06.2013 și reluarea licitației de la momentul consemnării ofertelor de licitație, până la adjudecarea imobilului.
În motivarea cererii, recurentul consideră că, prima instanță a reținut în mod greșit, că prin adresa nr. 0974/11.06.2013, creditoarea B. R. a solicitat suspendarea executării pentru ca în cauză să poate fi incidente disp. art. 4051 alin. 2 Cod pr. civilă, deoarece în această adresă se precizează în mod expres că se solicită suspendarea licitației în cazul în care vor exista licitații sub 75% din prețul stabilit de către expertul evaluator, iar executorul judecătoresc a dat curs acestei solicitări.
Recurentul consideră că, prima instanță trebuia să aprecieze ca fiind nelegal procesul verbal de licitație publică încheiat în data de 11.06.2013, potrivit dispozițiilor art. 388 Cod procedură civilă, deoarece, odată investit cu cererea de suspendare a licitatei, executorul judecătoresc trebuia să se pronunțe asupra ei și să încheie înainte de începerea licitației procesul verbal aferent, ori, în mod nelegal executorul judecătoresc a înțeles să suspende licitația doar după ce aceasta a început.
Recurentul arată că prima instanță trebuia să rețină faptul că cererea creditoarei de a suspenda licitația în condițiile în care existau licitații sub 75% din prețul stabilit de către expertul evaluator este o cerere care contravine dispozițiilor art. 509 alin 52 din Codul de procedura civilă, care permite vânzarea la a doua licitație la cel mai mare preț oferit în condițiile în care nu se obține prețul de strigare, respectiv prețul de 75% considerând că licitația odată pornită nu poate fi oprită pentru simplu motiv că prețul oferit de licitanți nu convine creditorului.
De asemenea, recurentul consideră că, dacă creditorul urmăritor înțelegea să se opună adjudecării imobilului in condițiile arătate, acesta avea la dispoziție măsura adjudecării în conturile creanței prevăzută de art. 510 alin. 2 Cod procedură civilă, adjudecare care nu poate fi făcuta decât la prețul de 75% din prețul de evaluare dorit de acesta.
Recurentul solicită instanței de recurs să observe și faptul că prima instanță a interpretat în mod greșit probele depuse la dosarul cauzei, reținând că deși contestatorii au avut, posibilitatea să prezinte atât oferte cât și suprasolicitări, aceștia s-au limitat să-și prezinte ofertele inițiale și posibilitatea efectivă de a licita între ei.
Or, așa cum rezultă din procesul verbal de licitație încheiat în data de 11.06.2013, rubricile tipizatului unde executorul judecătoresc trebuia sa menționeze că a făcut strigări succesive la intervale de timp care să permită opțiuni și supralicitări în urma cărora trebuia să constate oferta cea mai mare nu sunt completate, ceea ce relevă faptul că imediat după prezentarea ofertei inițiale de la înscrierea la licitație, făcuta atât de către recurent cât și de către contra-ofertant executorul judecătoresc a suspendat fără a avea temei legal licitația privându-i astfel pe aceștia de dreptul prevăzut de lege de a putea supralicita si adjudeca imobilul oferit spre vânzare.
În ceea ce privește reținerea primei instanțe precum că nu se poate dispune anularea procesului verbal de licitație întrucât prin suspendarea licitației nu ar fi fost adusă nicio vătămare pentru a putea fi aplicate dispozițiile art. 105 alin 2 C. Pr. Civ, recurentul consideră că aceasta contravine prevederilor art. 399 alin 2 Cod pr. civilă, simpla încălcare a dispozițiilor legal privitoare la executarea silită atrage anularea actului, fără a mai fi necesară existența unei vătămări a celui interesat să promoveze o contestație la executare.
Recurentul solicită a se avea în vedere ca prim modul abuziv în care executorul judecătoresc a înțeles să oprească licitația i s-a adus o gravă vătămare atât prin imobilizarea unor sume e bani reprezentând nu numai garanția de participare, care se află și în prezent la dosarul de executare, ci si prin imobilizarea fondurilor pe care le-a făcut pentru a achita suma totală în cazul adjudecării imobilului.
De asemenea, consideră că nu este lipsit de importanță nici faptul că, prima instanță când a analizat incidența prevederilor art. 105 C. Pr. Civ nu a ținut seama de faptul că B. R. a cerut suspendarea licitației la ora 14, licitația având loc la ora 13, așa cum rezultă și din publicația de licitație comunicată în egală măsură și acesteia.
F. de cele de mai sus, solicită admiterea recursul astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea contestației la executare cu consecința anulării procesului verbal de licitație publică imobiliară din data de 11,06.2013, și reluarea licitației de la momentul consemnării ofertelor de licitație și până la adjudecarea imobilului ce face obiectul publicației de licitație emisă la data de 07.04.2013.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3041 și următoarele Cod pr. civilă, art. 399 și următoarele Cod procedură civilă, art. 388, art. 3715, art. 403, art. 509 și art. 510 Cod pr. civilă.
Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs și contestatorul H. I., solicitând de asemenea modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea contestației la executare cu consecința anulării procesului verbal de licitație publică imobiliară din data de 11.06.2013, și reluarea licitației de la momentul consemnării ofertelor de licitație și până la adjudecarea imobilului ce face obiectul publicației de licitație emisă la data de 07.04.2013.
În motivarea cererii de recurs, recurentul H. I. reia susținerile și criticile aduse hotărârii instanței de fond de către recurentul T. P. A..
Intimații, legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței și nu au formulat întâmpinare.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că recursurile promovate în cauză sunt nefondate.
Instanța de fond în mod corect a reținut prin hotărâre că executorul judecătoresc, la cererea creditorului, a suspendat întemeiat licitația întrucât potrivit art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă, text de lege care trebuie coroborat cu disp. art. 510 alin. 2 Cod procedură civilă, creditorii sunt puși sub protecția legii în sensul că au dreptul de a adjudeca bunul oferit spre vânzare la un preț de 75% din valoarea imobilului dat de evaluator.
Prin cererea de suspendare din prezenta cauză creditorul s-a folosit de protecția textelor de lege arătate mai sus in sensul că a urmărit interesul său de a recupera creanța și din acest motiv a solicitat suspendarea licitației protejând înstrăinarea imobilului sub prețul de 75% din valoarea dată de evaluator.
Recurenții aveau posibilitatea de a licita bunul peste aceasta valoare caz în care nu ar fi fost necesara suspendarea licitației întrucât cererea de suspendare a fost condiționată de vânzarea imobilului cu cel puțin 75% din valoarea sa.
Față de aceste considerente, urmează să respingă recursurile declarate de recurenții-contestatori H. I. și T. P. A., împotriva sentinței civile cu nr. 4876 din 21.08.2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații B. R. SA București, Biroul executor judecătoresc C. G., G. T. P. și G. G..
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursurile declarate de recurenții-contestatori H. I. și T. P. A., împotriva sentinței civile cu nr. 4876 din 21.08.2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații B. R. SA București, Biroul executor judecătoresc C. G., G. T. P. și G. G..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 25 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. S. O. S. D. C. U.
Grefier,
C. I.
Red.S.S.O.
Thred. A.C./2ex./16.10.2013
Nu se comunică
- Recurent-contestator H. I., domiciliat în A., Calea A. V., .,
- Recurent-contestator T. P. A., cu domiciliul în V., ., județul A.
- Intimata: B. Romanească SA, cu sediul în București, ., ., prin I.K. Rokas, C. C. SCA,
- Intimatul: B. G. C., cu sediul în A., .-15, .>
- Intimații: G. T. P. și G. G., cu dom. în A., .. 338, ..
Prima instanță –Judecătoria A. - judecător A. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1084/2013. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Decizia nr. 1094/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
