Pretenţii. Hotărâre din 05-06-2013, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 1679/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 800 R
Ședința publică din data de 05 iunie 2013
Președinte M. C.
Judecător O. Ș. S.
Judecător D. C. U.
Grefier L. K.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-reclamant M. E. M., împotriva sentinței civile nr.1835/05.03.2013, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen, este motivat și timbrat cu 80,40 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței la data de 03.06.2013 recurentul-reclamant a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Nefiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.1835 din data de 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. E. M., în contradictoriu cu pârâtul B. L. ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la 16.09.2011 pârâtul a încheiat o procură în formă autentică prin care l-a împuternicit pe reclamant să vândă autoturismul proprietatea sa, înmatriculat sub nr._, cu orice preț considerat adecvat, pe care-l va încasa, îndeplinind și formalitățile necesare înscrierii autoturismului pe numele cumpărătorului.
Potrivit chitanței emise de Direcția Venituri a Municipiului A. s-a achitat în rolul fiscal al reclamantului suma de 1725,85 lei, la 22.03.2012, reprezentând impozit auto, impozit pe clădiri, taxe de salubritate, cheltuieli de executare silită și amenzi, cu majorări de întârziere. Cu aceeași ocazie s-a mai achitat suma de 32 lei reprezentând taxă de timbru, taxă de eliberare certificat de atestare fiscală și taxă eliberare fișă de înmatriculare și suma de 114, 69 lei, reprezentând impozit auto și impozit clădiri.
Instanța de fond a reținut că autoturismul ce a făcut obiectul procurii speciale a fost vândut numitului H. I. pentru suma de 5 000 de euro.
Față de acestea, prima instanță a observat, în primul rând, că acestei cauze i-au fost aplicabile dispozițiile art.1532 – 1559 Codul Civil, față de data acordării mandatului și de cele prevăzute de art.102 din Legea nr.71/201; potrivit art.1546 Codul Civil, mandantul este îndatorat a îndeplini obligațiile contractate de către mandatar în limitele puterilor date, nefiind îndatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi făcut afară din limitele puterilor sale.
Prima instanță nu a putut considera că în speță, a fost autorizat mandatarul la avansarea sumelor de bani reprezentând toate obligațiile fiscale scadente ale mandantului. De asemenea, față de faptul că nu au o legătură directă cu activitățile ce reprezintă obiectul mandatului, nu se impune a fi considerate ca având un caracter de „speze făcute pentru îndeplinirea mandatului” chiar dacă neachitarea lor ar fi reprezentat un impediment la executarea mandatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul-reclamant M. E. M. prin care a solicitat instanței de control judiciar ca prin decizia ce o va pronunța să dispună admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 1872,54 lei, cu titlu de pretenții și a sumei de 164 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea a solicitat cu cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Recurentul reclamant își motivează recursul arătând că prima instanță a reținut că mandatarul nu a fost autorizat să avanseze sumele de bani reprezentând toate obligațiile fiscale scadente ale mandantului, chiar dacă neachitarea lor ar fi reprezentat un impediment la executarea mandatului iar sumele plătite de reclamant în numele și pentru pârât nu au putut fi considerate "speze făcute pentru îndeplinirea mandatului".
Potrivit art.1546-1548 cod civil, mandantul este obligat să dezdăuneze pe mandatar de spezele făcute pentru îndeplinirea mandatului, iar atunci când nu i se poate imputa nici o culpă, mandantul nu poate să refuze restituirea acestor suma.
A apreciat că sentința recurată este netemeinică și nelegală pentru că instanța de fond a apreciat în mod greșit că mandatarul a acționat peste limitele puterilor date și că spezele făcute de acesta nu au avut o legătură directă cu activitățile ce reprezintă obiectul mandatului.
Recurentul reclamant a arătat că în calitate de mandatar, a primit și autoturismul care trebuia vândut, a depus toate diligentele necesare pentru vinderea bunului, iar atunci când a găsit cumpărătorul s-a prezentat așa cum a fost împuternicit prin mandat și la Direcția Venituri a Municipiului A. pentru efectuarea mențiunilor necesare în evidența fiscală unde s-a constatat că mandantul are obligații fiscale restante și că în cazul neachitării acestora nu se pot elibera actele necesare pentru înstrăinarea, radierea și înmatricularea autoturismului în cauză.
Plata acestor sume a fost direct legată de îndeplinirea mandatului, recurentul reclamant a subliniat că mandatarului nu i se poate imputa nici o culpă atât timp cât acțiunile întreprinse de acesta i-au profitat mandantului și au contribuit la executarea mandatului încredințat.
În lipsa oricărei opuneri la admiterea acțiunii, mandantul a ratificat tacit acțiunea reclamantului.
A considerat că hotărârea atacată a fost și nelegală întrucât prima instanță a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale ce guvernează mandatul și printr-o interpretare doar "în litera" nu și "în spiritul legii", instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 1546 - 1549 Codul Civil de la 1865.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 299, 304 pct. 9, 3041, 312 și 274 Codul de procedură civilă.
Intimatul, legal citat, nu se prezintă în fața instanței și nu depune întâmpinare.
Examinând recursul recurentului prin prisma probelor existente la dosarul cauzei și a prevederilor art.304 pc.9 coroborate cu cele ale art.3041 Cod procedură civilă, cât și din oficiu, tribunalul a apreciat că recursul recurentului este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin hotărârea primei instanțe a fost respinsă acțiunea reclamantului, întrucât s-a considerat că acesta și-a depășit limitele mandatului acordat și nu i se cuvin cheltuielile făcute. Instanța de recurs constată că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din vechiul cod civil, deoarece procura specială prin care a fost împuternicit reclamantul în calitate de mandatar, să vândă autoturismul mandantului, respectiv al pârâtului, a fost autentificată sub nr.1635/16.09.2011, deci înainte de . noului cod civil. Cu toate acestea, prima instanță a interpretat în mod greșit prevederile art. 1546-1550 cod civil raportat la procura acordată reclamantului.
Astfel, după cum rezultă din procura specială autentificată sub nr.1635/16.09.2011 (fila 5 dosar), pârâtul l-a împuternicit pe reclamant să vândă autoturismul, să negocieze prețul și să încheie contractul de vânzare cumpărare „îndeplinind orice formalitate va fi necesară în acest sens subscriind și la înregistrarea pe numele cumpărătorului a autoturismului (inclusiv în evidența fiscală)”.
Prin urmare, procura specială, care este un contract de mandat aplicându-i-se regulile acestuia, este dată și pentru a efectua formalitățile necesare în evidențele fiscale, adică a transcrie autoturismul pe numele cumpărătorului.
Cum reclamantul în calitate de mandatar al pârâtului, nu a putut înscrie în evidențele fiscale autoturismul pe numele cumpărătorului, deoarece mandantul nu avea plătite taxele și impozitele și, datorită acestui fapt, nu se puteau elibera actele necesare pentru înstrăinarea, radierea și înmatricularea autoturismului, acesta a fost nevoit să avanseze sume de bani pentru plata în numele mandantului a taxelor și impozitelor care se ridică la suma de 1.872,54 lei, justificate cu chitanțele de la dosar (filele 6-7 dosar primă instanță).
Deci, aceste cheltuieli cu plata taxelor și impozitelor pe numele mandantului, făcute de mandatar, adică de reclamant, au fost cheltuieli făcute în legătură cu executarea mandatului întrucât fără avansarea acestora mandatul nu putea fi executat, iar potrivit art.1547 din Codul civil, mandantul este obligat la restituirea lor.
De asemenea, sumele avansate de mandatar în contul executării mandatului sunt purtătoare de dobânzi fără punere în întârziere chiar din momentul avansării lor, conform art.1550 din codul civil, adică în cazul de față din data de 22.03.2012, așa cum a solicitat și reclamantul prin acțiunea introductivă de instanță.
Prin urmare, tribunalul consideră că plata taxelor și impozitelor pe numele mandantului, făcute de mandatar, nu a fost o plată peste limitele mandatului acordat, ci în contul executării mandatului, astfel încât mandantul este dator a o restitui împreună cu dobânda legală.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.1547 și 1550 din Codul civil coroborat cu art.312 al.1 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de recurentul M. E. M., împotriva sentinței civile nr.1835/05.03.2013, pronunțată de Judecătoria A. și modifică această hotărâre în tot, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul M. E. și dispune obligarea pârâtului B. L. la plata către reclamant a sumei de 1.872,54 lei reprezentând cheltuieli mandat și dobânda legală aferentă acestei sume calculată începând cu data de 22.03.2012.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va dispune obligarea intimatului B. L. la plata către recurentul M. E. M. a sumei de 247,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul M. E. M., împotriva sentinței civile nr. 1835/05.03.2013, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. L. și în consecință:
Modifică această hotărâre în tot, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul M. E. și dispune obligarea pârâtului B. L. la plata către reclamant a sumei de 1.872,54 lei reprezentând cheltuieli mandat și dobânda legală aferentă acestei sume calculată începând cu data de 22.03.2012.
Dispune obligarea intimatului B. L. la plata către recurentul M. E. M. a sumei de 247,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. O. Ș. S. D. C. U.
Grefier,
L. K.
Red. DCU/ 21.06.2013
Thred. C.I
2ex./Nu se comunică
Judecător fond: O. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 223/2013.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 332/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
