Expropriere. Sentința nr. 2881/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2881/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 985/108/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2881
Ședința publică din 24 octombrie 2013
PreședinteSilvius C. Ș.
GrefierCamelia S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții L. M. și L. G., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R. București, prin D.R.D.P. Timișoara, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamanților, avocat Stanoiov L. din Baroul A., lipsă fiind reclamanții și reprezentantul pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror T. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă la dosar prin serviciul registratură al instanței la data de 18.10.2013 opinia separată a expertului B. V. la suplimentul de expertiză tehnică judiciară, care se comunică cu reprezentanta reclamanților.
Reprezentanta reclamanților declară că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea acțiunii.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului public pune concluzii de admitere a acțiunii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile înregistrată la Tribunalul A. la data de 20.02.2012, constată că reclamanții L. M. și L. G. au chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, solicitând anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 222/331/10.10.2011 și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 474 mp, respectiv suma de 4740 euro - raportat la valoarea de 10 euro/mp., la exproprierea suprafeței de 1186 mp. și plata despăgubirilor corespunzătoare în sumă de_ euro și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului situat în Pecica, înscris în CF_ nedefinitivă Pecica, nr. cadastral_ în suprafață de 4600 mp.
Reclamanții arată că în calitate de titulari ai dreptului real de proprietate asupra terenului mai sus menționat, au fost înștiințați că pe o suprafață de 474 mp din terenul de mai sus, urmează să treacă autostrada „A.-Nădlac”, pentru această suprafață de teren expropriată urmând a li se plăti despăgubiri.
În data de 08.10.2011, cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, prin procesul-verbal cu nr. 222/331 s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp, reclamanții arătând că nu sunt de acord cu această limită a despăgubirilor, pe care le consideră infime față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață precum și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior, acestea având o valoare cuprinsă între 4,34 euro și 10 euro/mp .
Reclamanții au arătat că nu sunt de acord cu valoarea despăgubirilor stabilite susținând că valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, acestea având categoria de folosință superioară este de 10 euro/mp, iar potrivit art. 26 al. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994 aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare si dovezile prezentate de aceștia”.
Prin urmare, legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este formată din valoarea reală a imobilului si prejudiciul cauzat proprietarului și/sau unor terți, prin măsura exproprierii. In ceea ce privește prima componenta a despăgubirii, „valoarea reală” a bunului expropriat, aceasta este determinata de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritoriala la data întocmirii raportului de evaluare.
La calcularea cuantumului despăgubirilor trebuind avute în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de aceeași natură precum și daunele aduse proprietarului, aspecte care în cazul de față nu au fost luate în considerare; prin această expropriere, valoarea terenului expropriat este diminuată substanțial, deoarece pe acest teren este imposibil a se mai efectua culturi agricole în condițiile în care accesul este restricționat.
De asemenea, trebuie avută în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsa de folosință în condițiile în care dacă acesta ar însămânța terenul cu o cultură de floarea soarelui ar obține o producție medie de 3500kg/ha cu o valoare de 8750,00 lei/an, iar în 30 ani ar obține_,00 lei, ceea ce nu acoperă sub nici o formă valoarea despăgubirilor acordate în batjocură:
Mai mult, prin faptul că anterior stabilirii unui alt nivel de despăgubire pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință, se creează o discriminare între oamenii aparținând aceleași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate, discriminare care nu are nici un suport legal, terenurile despăgubite anterior fiind de aceeași categorie de folosință;
Nu trebuie uitat faptul că „din aceste terenuri expropriate acești oameni își obțin cele necesare traiului”, ori din despăgubirile oferite nu ar putea măcar să-și cumpere nici măcar medicamentele necesare pentru o lună de zile dar să le mai acopere beneficiul nerealizat;
În ceea ce privește obligarea pârâtului la exproprierea suprafeței de 1186 mp, reclamanții învederează că suprafața mai sus menționată rămâne fără cale de acces, în condițiile în care la nordul suprafeței expropriate se află o baltă de pescuit, iar la sudul, nordul, estul suprafeței expropriate se află autostrada, astfel că terenul a cărei expropriere se solicită rămâne fără nici un fel de utilitate.
Prin completarea la motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au solicitat instanței ca la soluționarea prezentei cauze să aibă în vedere si următoarele considerente:
Potrivit art.31 din Legea nr.255/14.12.2010 actualizată „orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă” ceea ce înseamnă că expertizele de evaluare a terenurilor întocmite în baza HG 416/28.04.2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul de utilitate publică „Autostrada A. – Nădlac” rămân valabile, pentru terenul în cauză stabilindu-se prin hotărârea mai sus menționată o valoare a despăgubirilor de 7,68 euro/mp; dispozițiile art. 3 din HG 416/28.04.2010, arată că „se aprobă ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică prevăzută la art. l suma globală estimată la 63.000 mii lei, alocată de la bugetul de stat, aprobat potrivit legii, prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii", dispozițiile de mai sus nefiind abrogate sau modificate;
Expertiza efectuată în baza HG 416/28.04.2010 a fost efectuată de către expertul U. I. R., în calitate de expert al CNADR, iar prin hotărârea de modificare a hotărârii mai sus menționate publicată la data de 26.05.2011 nu se menționează niciunde că noile sume stabilite ca despăgubiri ar fi fost stabilite printr-o nouă expertiză, ceea ce din nou duce la concluzia certă că expertizele de evaluare stabilite ca anexă la HG 416/28.04.2010 rămân valabilele, pe de altă parte, chiar dacă s-ar invoca că a fost efectuată o altă expertiză de evaluare, aceasta nu ar putea fi luată în considerare din două motive: pe de o parte ar însemna ca doi experți ai pârâtei să se contrazică iar pe de altă parte, dispozițiile legii nr. 255 sunt clare, expertizele efectuate rămân valabile;
În altă ordine de idei, la stabilirea despăgubirilor datorate de către pârât, nu pot fi avute în vedere valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, acestea stabilind doar niște valori orientative și nicidecum niște valori care să determine valoarea reală a terenurilor compusă din valoarea de circulație și prejudiciul cauzat proprietarului prin lipsa de folosință, astfel că invocarea de către pârât a expertizelor notarilor publici nu poate fi luată în considerare.
Prin sentința civilă nr.174 din 23.01.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanții L. M. și L. G. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect expropriere.
S-a dispus anularea în parte a hotărârii de despăgubiri nr.222/331 din data de 10.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.256/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor și obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 700 lei despăgubiri pentru exproprierea suprafeței de 474 mp de teren arabil.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții L. M. și L. G., cât și pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.665 din 25.04.2013 pronunțată în dosar nr._ a admis recursurile declarate de reclamanții L. M. și L. G. și pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr.174 din 23.01.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
A casat sentința atacată și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul A..
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:
Așa cum s-a arătat mai sus, prin recursurile formulate părțile invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art.26 din Legea nr.33/1994, urmare a faptului că nu s-au avut în vedere criteriile imperative prevăzute de lege la determinarea cuantumului despăgubirii ce trebuie să se compună din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.
Potrivit art.1 din Legea nr.33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”
De asemenea, art.26 alin.1 din Legea nr. 33/1994, aplicabil potrivit art.9 alin. (3) din Legea nr.198/2004, statuează că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate care sunt în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și jurisprudența Curții europene în materie, rezultă consacrarea legislativă a caracterului just al despăgubirii pentru imobilele expropriate, precizându-se explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Așa cum s-a pronunțat ICCJ în decizii de speță (de ex. Dec.civ. nr.572/2012), valoarea de piață a imobilului expropriat, se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, destinația terenului la momentul evaluării, categoria localității, poziționarea față de localități și căile de acces, echiparea tehnică edilitară a zonei, restricții de folosire, iar nu perspectiva unei dezvoltări viitoare.
Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art.26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ci a avut în vedere adresa BNP D., cu caracter general, în baza căreia instanța a făcut un simplu calcul matematic.
În raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe se arată în mod expres că abordarea prin comparație a avut ca termeni de raportare oferte asemănătoare proprietății subiect, și nu a avut în vedere prețul cu care s-au vândut imobile similare. Se constată că s-au avut în vedere oferte de vânzare, fără a se lua în considerare prețuri reale de tranzacționare, pentru terenuri similare și fără a se observa cursul pieții imobiliare.
Deoarece tribunalul nu a respectat criteriile prevăzute de lege pentru efectuarea expertizei tehnice conform art.26 din Legea nr.33/1994, curtea a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală fără a cerceta fondul pretențiilor formulate de reclamantă, fiind necesară suplimentarea probatoriului pentru a fi lămurite și constatate în cuprinsul hotărârii împrejurările esențiale ale cauzei, aceste situații fiind asimilate de jurisprudență unei necercetări a fondului și determină soluția casării cu trimitere.
Având în vedere toate considerentele de mai sus și deoarece este necesară administrarea unei probe noi, respectiv unui supliment la raportul de expertiză prin care să se stabilească despăgubirea în raport de prețul cu care se vând imobilele similare la data întocmirii raportului de expertiză și de prejudiciul cauzat proprietarului, în baza art. art. 312 alin. 1, 3 și 61 rap. la art.305 Cod proc.civilă, a admis recursurile formulate de reclamantă și de pârât, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului A..
În rejudecare, instanța va solicita experților să compare, în concret, caracteristicile terenului expropriat și ale terenurilor similare (ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare depuse în primă instanță și în recurs) urmând ca instanța să țină seama și de celelalte critici aduse prin cererile de recurs.
În rejudecare, potrivit dispozițiilor deciziei de casare tribunalul a dispus refacerea lucrării de expertiză de către colectivul de experți, cu respectarea strictă a dispozițiilor art.25 și 26 din Legea nr.33/1994, respectiv stabilirea prețului real al terenului prin analiza unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru suprafețe de teren similare.
Astfel, experții au stabilit, prin compararea condițiilor vânzării a trei terenuri similare din aceeași zonă, în perioada august 2011 – noiembrie 2012, că valoarea de piață a terenului expropriat este de 3,65 euro/mp.
Tribunalul va înlătura opinia separată a expertului B. V. propus de reclamant, deoarece, deși folosește ca termen de comparație același teren ca în cel utilizat de ceilalți 2 experți, nu ia în calcul condițiile vizând mărimea și forma terenului expropriat și cea privind deschiderea la frontul stradal, elemente de corecție în sens negativ propuse de ceilalți experți.
Întrucât experții au stabilit că în urma exproprierii o suprafață de 1186 mp rămâne fără posibilitate de acces, tribunalul apreciază că reclamanților li se cuvin despăgubiri și pentru acest fapt.
De asemenea, în despăgubirea finală urmează a se include și costurile implicate de redobândirea unei suprafețe similare de teren, apreciate de colectivul de experți la 5% din valoarea terenului (302,95 euro), precum și compensarea lipsei subvenției de la stat pentru suprafața de 2940 mp (38,5 euro).
Pentru aceste considerente, în temeiul art.22 din Legea nr.255/2004, art.21 și urm. din Legea nr.33/1994 tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții L. M. și L. G., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Timișoara.
Va anula Hotărârea nr.222/331/10.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Pecica - jud.A. în partea privind cuantumul total al despăgubirilor pentru expropriere, pe care îl va stabili la 6.400,45 euro sau echivalentul în lei la data plății.
Va respinge restul pretențiilor reclamanților.
În baza art.274 Cod procedură civilă va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții L. M. și L. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat L. Stanoiov-A., .. 4 .,în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R. cu sediul în București,.. 38 sector 1 București,prin D.R.D.P. Timișoara,cu sediul în Timișoara,.. 18 jud. T.
Anulează Hotărârea nr. 222/331/10.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Pecica-jud. A. în partea privind cuantumul total al despăgubirilor pentru expropriere, pe care îl stabilește la 6.400,45 euro sau echivalentul în lei la data plății.
Respinge restul pretențiilor reclamanților.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
S. C. Ș. C. S.
Red.SCS
Thred..
Ex.6/4 .
Se comunică cu:
Reclamanții:L. M. și L. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat L. Stanoiov-A., .. 4 .
Pârâtul: Statul Român prin CNADNR prin DRDP Timișoara – .. 18, jud.T.
Parchetul de pe lângă Tribunalul A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 709/2013. Tribunalul ARAD | Expropriere. Sentința nr. 571/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
