Expropriere. Sentința nr. 2972/2013. Tribunalul ARAD

Tribunalul ARAD - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 2972/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 1014/108/2012*

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._ *

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2972

Ședința publică din data de 31 octombrie 2013

Președinte: D. M.

Grefier: G. S.

S-a luat în examinare în rejudecare, acțiunea civilă exercitată de reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale din România, având ca obiect expropriere– despăgubiri.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei, d-na avocat Stanoiov L. în substituirea d-nei avocat M. R. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru .

Ministerul Public este reprezentat de procuror D. U. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul registratură, la data de 24.10.2013, reclamanta a depus o precizare de acțiune în sensul micșorării pretențiilor la suma de 8.743 euro pentru imobilul expropriat în concordanță cu concluzia finală evidențiată în raportul de expertiză suplimentar. De asemenea reclamanta a depus la dosar și concluzii scrise.

Nemaifiind formulate alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, instanța acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost precizată potrivit motivelor arătate în concluziile scrise, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea acțiunii

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acțiunii înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._ * la data de 17.06.2013, în rejudecare, constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 06.04.2012, reclamanta T. M. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 39.822 lei cu titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat, compus din teren extravilan situat pe raza orașului Pecica, jud. A., având numărul cadastral_, în suprafață de 2094 mp, înscris în cartea funciară inițială_ Pecica, în prezent sistată, în temeiul art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010, coroborat cu art.1 din Legea nr.33/1994 republicată; obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale calculate de la data de 01.08.2010 până la data plății efective a despăgubirii solicitate; obligarea pârâtului să consemneze sumele mai sus solicitate în contul deschis la CEC Bank pe numele reclamantei, cu dobânzile legale aferente de până la data plății efective, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești care urmează a fi pronunțată .

Prin Sentința civilă nr.646 din 18.02.2013, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, având ca obiect despăgubiri și a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 80/119/06.10.2011, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.968,50 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală aferentă, calculată de la data de 06.10.2011, au fost respinse restul pretențiilor solicitate, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere în fapt că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.80/119/06.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a suprafeței de 2094 mp din terenul situat în Localitatea Pecica Jud. A., având număr cadastral_ înscris în CF_ Pecica, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 1493,02 lei, luându-se în calcul o valoare de 0,16 euro/mp.

Reclamanta a contestat această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.

Prima instanță a retinut că, cererea reclamantei se grefează pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.

Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale -Legea nr.255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,fiind incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994:„alin.1-Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; alin.2 -La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, instanța a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către pârâtul expropriator.

Prima instanță a stabilit că potrivit concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței expropriate, ar fi de 37.087 lei, echivalentul a 8.225 euro.

Deși experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață, se utilizează trei metode, metoda comparațiilor de piață, metoda capitalizării rentei funciare și metoda valorii de investiție, iar după aplicarea celor trei metode, în baza reconcilierii rezultatelor se estimează rezultatul final, instanța a apreciat că suma de 8.225 euro pentru o parcelă de 2.094 mp, pentru un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective.

În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha,ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp, adică 0,9 lei/mp.

Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.

Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.

Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.

Acesta este motivul pentru care instanța de fond a acordat o valoare probantă deosebită, adresei BNP „D.” cu sediul chiar în Localitatea Pecica, conform căruia, în perioada 2010-2012 prețul de vânzare declarat de către părți a variat de la 1.500 la 2.000 euro / ha, în funcție de amplasament și suprafața vândută, prețuri ceva mai mari (2.900–3.000 euro/ha) au fost declarate ( este adevărat în situații mai rare) la tranzacții în care cumpărătorul era societate comercială.

Prin urmare, instanța a reținut prețul de 3.000 euro pentru un ha de teren, respectiv 0,3 euro/mp – echivalent 1,35 lei/ mp, ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii de circulație a suprafeței expropriate.

În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut ca pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind:2% comision unei societăți de intermedieri imobiliare,1% cheltuieli notariale suportate de cumpărător și 2% o estimare a cheltuielilor suplimentare legate de deplasări, publicitate.

Prin urmare, despăgubirea cuvenită reclamantei este de 2.968,50 lei, obținută din înmulțirea suprafeței de 2.094 mp cu 1,35 lei/mp, la care se adaugă procentul de 5% arătat anterior ( pe scurt: 2.094 x 1,4175 lei ).

În schimb, în opinia prime instanțe nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a contravalorii producției agricole, a subvenției acordate pentru aceasta.

Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nicio fundamentare legală.

Argumentele și susținerile reclamanților legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă. Valoarea disproporționat de mare a acelor despăgubiri a determinat Guvernul României să intervină legislativ pentru restabilirea echilibrului în procesul de expropriere și de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

Cele susținute de către reclamantă, nu pot constitui temei sau fundament pentru acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele cuvenite în mod rezonabil potrivit legii, respectiv la nivelul valorii reale de circulație a terenului care este dată de prețul pieței imobiliare din zonă.

Prima instanță a apreciat că, sub niciun motiv nu pot fi reținute susținerile reclamantei referitoare la discriminare și nelegalitate.

Prin HG nr. 488/2011 s-a stabilit doar o valoare estimativă a despăgubirilor, cuantumul final al fiecărei despăgubirii, urmând a fi determinat prin hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii prevăzută de art. 20 din Legea nr. 255/2010

De asemenea, HG nr.488/2011 nu creează nici o discriminare, din moment ce Legea nr. 255/2010 prevede o procedură de contestare în instanță a valorii stabilite prin HG nr. 488/2011.

Nu există discriminare între reclamantă și persoanele cărora li s-a acordat despăgubirea stabilită în baza Legii nr.198/2004, căci în cazul celei de a doua categorii de persoane, acordarea despăgubirii s-a realizat odată cu preluarea dreptului de proprietate de către stat, prin decizia de expropriere și stabilire a despăgubirilor. Or, acele persoane primesc despăgubirea evaluată în baza Legii nr.198/2004 în baza deciziei de expropriere și stabilire a despăgubirilor emisă în temeiul Legii nr. 198/2004.

În materia discriminării, art.16 din Constituția României revizuită instituie principiul egalității în drepturi a tuturor cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează interzicerea discriminării, iar Protocolul nr.12 la aceeași Convenție prevede la art.1 că „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”, interzicând autorităților publice o conduită contrară acestui principiu.

În acord, cu prevederile constituționale și convenționale de mai sus OG nr. 137/2000 republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare garantează respectarea principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării (art.1 alin. 2), inclusiv dreptul de proprietate, cu precizarea la alin.3 al art. 1 că exercitarea acestor drepturi privește persoanele aflate în situații comparabile, iar, conform alin.4, obligația respectării acestor principii revine oricărei persoane fizice sau juridice.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (hotărârile pronunțate în cauzele, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva Cipru, 1999, B. și alții împotriva Moldovei, 2004). De asemenea, conform jurisprudenței aceleași Curți, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context.

Or, în cazul de față, nu a avut loc o înlăturare a despăgubirilor, ci o recalculare a acestora, prin determinarea unei valori estimative până la momentul emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului de despăgubirilor. Ceea ce îl nemulțumește pe reclamantă este valoarea actuală a despăgubirilor estimate de HG nr. 488/2011 la o sumă mai mică decât cea estimată inițial prin HG nr. 416/2010.

Însă exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art.481 din Codul civil. Or, se remarcă faptul că Legea nr. 255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004: prețul de vânzare a imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art.771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr. 488/2011.

Împrejurarea dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr.488/2011 este una corectă sau nu se determină în cadrul acțiunii civile exercitate potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în ipoteza în care această hotărâre preia valoarea despăgubirii stabilită prin hotărârea guvernului, iar expropriatul este nemulțumit de aceasta.

Pe aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei potrivit dispozitivului hotărârii.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta T. M. cât și pârâtul S. R. prin M.T.I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.

Prin recursul declarat, reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii precizate și completate și obligarea pârâtului la plata sumei de 9.347 euro cu titlu de despăgubiri, conform expertizei, și a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.

Reclamanta recurentă și-a motivat în drept recursul pe disp art.304 pct.8 și 9 codul de procedură civilă arătând, la punctul 1 din cererea de recurs, că instanța de fond și-a exercitat în mod abuziv rolul activ reglementat de art.129 alin. 5 C. pr. civ., depunând din oficiu la dosarul cauzei contracte de vânzare – cumpărare emise de biroul notarial din zonă, pe care le-a valorificat exclusiv prin soluția pronunțată, nefiind luate în considerare contractele de vânzare –cumpărare depuse de ea, în care sunt menționate prețuri reale de vânzare, mult mai mare decât cele reținute în hotărârea recurată.

La punctul doi al motivelor de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond a ignorat forța probantă a expertizei judiciare de evaluare, prevăzută de lege (art. 25 din Legea nr. 33/1994) și nu a cerut lămuriri experților, conform art.211 C. pr. civ., alegând să efectueze propriile sale calcule referitoare la valoarea terenului expropriat, pornind de la conținutul contractelor de vânzare - cumpărare depuse la dosar de către instanță, și înlăturând daunele calculate, derivate din obturarea accesului la suprafețele de teren rămase și din creșterea costurilor de întreținere, cultivare și recoltare a acestor parcele.

A mai învederat că experții nu s-au raportat la prețurile care se vând în mod obișnuit imobilele în zonă și că valorile incluse în expertizele întocmite de Camera Notarilor Publici sunt valori orientative conform art. 771 alin 4 din Codul fiscal.

De asemenea, a susținut că instanța a făcut abstracție și de primul raport de evaluare efectuat în mai 2010 de către expertul R. U. la cererea CNADNR, precum și de celelalte contracte de vânzare –cumpărare (contractul încheiat la 24.11.2012, cu prețul de 4,5 euro/mp; contractul nr. 1608/12.08.2011, încheiat la Biroul Notarilor Publici Asociați „D.”, cu prețul de 2,5 euro/mp).

La punctul trei din motivele de recurs, recurenta a invocat încălcarea disp. art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar la punctul 4, încălcarea disp. art. 16 din Constituție, art. 14 din CEDO, art. 1 din Protocolul 12 la CEDO, art. 21 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, precizând că despăgubirea propusă prin HG 488/2001 și de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 este discriminatorie, în condițiile în care, la interval de câteva luni, lor li s-au stabilit despăgubiri cu 70% mai mici față de ceilalți cetățeni expropriați anterior.

În fine, a arătat că au fost încălcate dispozițiile legale cu privire la caracterul just al despăgubirilor, respectiv art.44 alin. 3 din Constituția României, art. 1 și 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, art. 8 din Legea nr. 255/2010 și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.

Pârâtul recurent S. R. reprezentat de M.T.I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul recurent a arătat că datele cuprinse în Raportul de evaluare întocmit de . sunt în conformitate cu dispozițiile legale (Legea nr. 255/2010) și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zonă, cuprinzând atât valoarea despăgubirilor aferente fiecărui imobil, cât și contravaloarea prejudiciului creat proprietarilor prin expropriere.

În concret, a susținut că, potrivit Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în 2011, suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de_ mp, având o valoare de despăgubire de 684.356,29 lei, raportul fiind întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare (Standardul internațional IVS 1) de către ing. G. N., având calitatea de membru ANEVAR, astfel că valoarea specială a terenurilor, compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului, este mai mare decât valoarea de piață.

Prin Decizia civilă nr. 803 din 29.05.2013, Cutea de Apel Timișoara a admis recursurile declarate de reclamanta T. M. și pârâtul S. R., reprezentat de M.T.I., prin CNADNR, împotriva Sentinței civile nr.646 din 18.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul A..

În urma examinării sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate și a disp art.304 pct. 8 și 9 și art.312 alin.3 Cod proc.civilă, Curtea a apreciat că sunt întemeiate recursurile declarate în cauză, cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare.

Astfel, potrivit art.1 din Legea nr.33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art.8 alin.2 din Legea nr.255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin.(1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”

De asemenea, art.26 alin.1 din Legea nr.33/1994 stabilește că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”

Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate (în concordanță cu art.1 din Protocolul nr.1 adițional la C.E.D.O.), reiese că ele consacră caracterul just (drept) al despăgubirii, pentru imobilele expropriate, și precizează explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, adică cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.

Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ci a avut în vedere adresa BNP D., cu caracter general, în baza căreia instanța a făcut un simplu calcul matematic.

Astfel, prima instanță și experții erau obligați, potrivit art.26 alin.2 din Legea nr. 33/1994, prin utilizarea metodei comparațiilor directe, să utilizeze comparabile cu adevărat similare, respectiv terenuri cu aceleași caracteristici, cu atât mai mult cu cât reclamanții au depus un contract de vânzare-cumpărare încheiat de B.N.P D. la 12 august 2011, în care prețul era de 2,5 euro/mp.

Față de cele de mai sus și având în vedere că este necesară administrarea unei probe noi, respectiv unui supliment la raportul de expertiză prin care să se stabilească despăgubirea în raport de prețul cu care se vând imobilele similare la data întocmirii raportului de expertiză și de prejudiciul cauzat proprietarului,Curtea de Apel Timișoara a admis recursul reclamanților și pârâtului, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul A..

Din probele administrate în cauză instanța, în rejudecare, raportat la Decizia nr.803/29 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara reține în fapt următoarele :

În rejudecare, instanța a ordonat experților să compare, în concret, caracteristicile terenului expropriat și ale terenurilor similare, ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare depuse în primă instanță și în recurs.

Astfel, prin Încheierea din ședința publică din data de 19.09.2013, s-a dispus celor trei experți să efectueze un supliment de expertiză potrivit considerentelor Deciziei nr.803/29 mai 2013, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, iar la data de 15.X 2013, s-a depus la dosar această probă.

Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.80/119/06.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a suprafeței de 2094 mp din terenul situat în localitatea Pecica, jud.A., fiindu-i acordat, în echivalent, o despăgubire în sumă de 1.493,02 lei .

Reclamanta a contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.

Cererea reclamantei este grefată, într-adevăr, pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010,conform cărora, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.

În cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora: „alin.1-Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; alin.2,, La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia,,.

Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, initial prin Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară, de la filele 307-334 dosar prima instanță s-a stabilit că valoarea pe 1 mp a terenului expropriat, este de 3,92 Euro/ 1 mp .

Din contractele de vânzare –cumpărare de la filele 297-302 si 336-338 dosar prima instanță, încheiate în anii 2011 si 2012, rezultă următoarele: 1 mp de teren situat in extravilanul orașului Pecica, jud.A., a fost tranzacționat la Birouri Notariale diferite cu prețuri diferite situate între 2,5 Euro/mp teren + TVA (fila 297 Contractul de vânzare–cumpărare nr.1608/12 aug 2011 ), de 4,1 Euro/ mp teren ( Contractul de vânzare –cumpărare nr.2433/24 XI 2012 filele 336-338) si de 2,39 Euro/mp doar pentru teren ( fila 301-302 Contractul de vânzare –cumpărare nr.1650/17 mai 2012) .

Ori,o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.

Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.

Exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art.481 din Codul civil, ori, se remarcă faptul că Legea nr.255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr.198/2004: prețul de vânzare a imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art.771 alin. (5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr.488/2011.

Împrejurarea dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr.488/2011 este una corectă sau nu, se determină în cadrul acțiunii civile exercitate potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în ipoteza în care această hotărâre preia valoarea despăgubirii stabilită prin hotărârea guvernului, iar expropriatul este nemulțumit de aceasta.

Potrivit îndrumărilor Curții de Apel Timișoara din decizia de casare s-a efectuat un supliment de expertiză- fila 23-30-, în cadrul căruia experții pentru stabilirea valorii de piața a terenului expropriat, au utilizat metoda comparațiilor directe: -Teren extravilan Pecica, categoria de folosința teren arabil, cu suprafața de 5000 mp, vândut la data de 27 nov 2012 prin contractul nr. 2.433 cu 4,1 euro/mp; este situata la cea 3,8 km de intravilanul localității Pecica;

- Teren extravilan Pecica, categoria de folosința teren arabil si pasune (50% pasune), cu suprafața de 12.200 mp, vândut la data de 12 aug 2011 prin contractul nr. 1608 cu 2,5 euro/mp; este situata la cea 3,9 km de intravilanul localității Pecica

- Teren extravilan Pecica, categoria de folosința curți construcții, cu suprafața de 8.371 mp, vândut la data de 17 mai 2012 prin contractul nr. 1650 cu 2,39 euro/mp ; este situata la cea 300 m de intravilanul localității Pecica.

În urma procesului de evaluare a rezultat, conform fisei anexate, valoarea de piață pentru terenul evaluat a fost stabilit la 3,895 euro/mp - fila 28 .

Având în vedere valoarea de piața obținută în prezentul Supliment la raportul de expertiza elaborat în acest dosar, a rezultat suma totală de 8.743 euro, echivalentul a 39.421 lei, la un curs de 4,5089 lei /1 euro, din care suma de 8.156 euro, sumă obținută din înmulțirea suprafeței expropriată de 2.094 mp cu valoarea de 3,895 Eur/1 mp, reprezentând despăgubiri aferente terenului expropriat, situat în loc Pecica, jud.A., în suprafață de 2.094 mp, cu nr.cadastral_, înscris în cartea funciară nr._ Pecica, suma de 389 euro, reprezentând daunele rezultate în urma exproprierii pentru redobândire teren, iar suma de 198 euro, reprezentând daune rezultate în urma exproprierii pentru cheltuieli suplimentare transport .

Tribunalul reține pertinente daunele rezultate în urma exproprierii pentru redobândire teren din cuprinsul Suplimentului la raportul de expertiză, deoarece în cuantumul despăgubirilor cuvenite, trebuie incluse și sumele necesare reclamantei pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată, inclusiv pentru cheltuieli suplimentare transport .

Astfel, pentru considerentele de fapt si de drept expuse, Tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată, precizată de reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale București, . drumuri și poduri Timișoara, va

anula în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.80/119/06.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.255/2010 cu privire la art.2 - valoarea despăgubirilor si va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 8.743 euro, echivalentul a 39.421 lei, la un curs de 4,5089 lei/1 euro, din care suma de 8.156 euro, sumă obținută din înmulțirea suprafeței expropriate de 2.094 mp cu valoarea de 3,895 Eur/1 mp, reprezentând despăgubiri aferente terenului expropriat, situat în loc Pecica, jud.A., în suprafață de 2.094 mp, cu nr.cadastral_, înscris în cartea funciară nr._ Pecica, suma de 389 euro, reprezentând daunele rezultate în urma exproprierii pentru redobândire teren, iar suma de 198 euro, reprezentând daune rezultate în urma exproprierii pentru cheltuieli suplimentare transport .

În baza art.1,3 din OG Nr.13/24 august 2011, a art.19 alin.5 si 21 din Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local:

-ART.21 ,,În termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii drepturilor de proprietate asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora, potrivit prevederilor prezentei legi,,.

- Art 19 alin (5),, În cazul în care titularii drepturilor reale nu depun cererea și/sau documentele doveditoare, potrivit prevederilor alin.(1) și (2), expropriatorul va notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor și le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele expropriatului...,,

va obliga pârâtul să plătească reclamantei pentru suma de 37.927,98 lei, ce reprezintă diferența dintre suma de 39.421 lei, acordată de instanță, cu titlu de despăgubiri și suma de 1.493,02 lei, stabilită prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.80/119/06.10.2011, dobânda legală aferentă, calculată de la data de 05.01.2012, când a fost scadentă obligația de plată a pârâtei si până la data efectivă a plății.

În baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.500 lei cheltuielile de judecată, din care suma de 2000 lei reprezentând onorar avocat, conform chitantei nr.276/01.10.2013 de la fila 76 dosar rejudecare, iar suma de 1.500 lei reprezentând onorar expert pentru prima instanță .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Admite în parte acțiunea civilă formulată, precizată de reclamanta T. M., domiciliată în loc Pecica ., Jud.A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale București, cu sediul în sector 1, București ..38-. drumuri și poduri Timișoara, cu sediul ales în Timișoara, ..18, jud.T. având ca obiect despăgubiri. rezultate din expropriere.

Anulează în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.80/119/06.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.255/2010 cu privire la art.2 -valoarea despăgubirilor .

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 8.743 euro, echivalentul a 39.421 lei, la un curs de 4,5089 lei /1 euro, din care suma de 8.156 euro, sumă obținută din înmulțirea suprafeței expropriată de 2.094 mp cu valoarea de 3,895 Eur/1 mp, reprezentând despăgubiri aferente terenului expropriat, situat în loc Pecica, jud.A., în suprafață de 2.094 mp, cu nr.cadastral_, înscris în cartea funciară nr._ Pecica, suma de 389 euro, reprezentând daunele rezultate în urma exproprierii pentru redobândire teren, iar suma de 198 euro, reprezentând daune rezultate în urma exproprierii pentru cheltuieli suplimentare transport .

Obligă pârâtul să plătească reclamantei pentru suma de 37.927,98 lei, ce reprezintă diferența dintre suma de 39.421 lei, acordată de instanță, cu titlu de despăgubiri și suma de 1.493,02 lei, stabilită prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.80/119/06.10.2011, dobânda legală aferentă, calculată de la data de 05.01.2012, când a fost scadentă obligatia de plată a pârâtei si până la data efectivă a plății.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2013.

Președinte Grefier

D. M. G. S.

Red.D.M:/Tehred.G.S.

5 ex./20.11.2013

3 .="margin-right:0pt; margin-left:0pt"> Se comunică:

1. reclamant T. M. – Pecica ., Jud. A.

2. pârâtul S. R. prin CNADN prin DRDP Timișoara .. 18

3. P. de pe lângă Tribunalul A.

← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 371/2013....		Pretenţii. Decizia nr. 415/2013. Tribunalul ARAD →

Expropriere. Sentința nr. 2972/2013. Tribunalul ARAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Expropriere. Sentința nr. 2972/2013. Tribunalul ARAD