Grăniţuire. Decizia nr. 129/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 13644/55/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.129
Ședința publică din 12 februarie 2013
Președinte: Ș. V.
Judecător: R. M.
Judecător: A. C.
Grefier: P. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-reclamant I. V., în contradictoriu cu intimații-pârâți I. F., I. F., I. M. A., I. V. jr. reprezentat prin I. F. și P. Șeitin, împotriva Sentinței civile nr._/14.11.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal se prezintă recurentul I. V., personal și neasistat, absenți fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Recurentul depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei + 0,15 lei timbru judiciar și note scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat și arată că nu a dorit să renunțe la acțiune.
NOTĂ: După luarea cauzei, dar înainte de finalizarea dezbaterilor, în fața instanței se prezintă reprezentanta intimaților I. F., I. M. A. și I. V. jr. reprezentat prin I. F. – av. P. A. M. din Baroul A., care depune la dosar întâmpinare și, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a recursului, în principal pe calea excepției de tardivitate, iar în subsidiar,ca nefondat, cu cheltuieli de judecată dovedite prin chitanța reprezentând onorariu avocațial.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 10.01.2013, constată că, prin Încheierea nr._/14.11.2012, Judecătoria A. a luat act de renunțarea la judecată a acțiunii civile formulate și precizate de reclamantul I. V., în contradictoriu cu P. Șeitin prin Primar, I. F., I. F., I. M. A. și I. V. junior prin reprezentant legal I. F., a obligat reclamantul să plătească pârâtei I. F. suma de 1.750 lei cheltuieli parțiale de judecată și a constatat că s-a plătit, pentru expertul judiciar Arcereanu G., un onorariu excedentar de 500 lei, care se va putea restitui la cererea reclamantului I. V. de către BLE al Tribunalului A..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, văzând cererea de renunțare la judecată formulată de reclamant la data de 09.11.2012 și dispozițiile art.246 Cod procedură civilă, a luat act de renunțarea la judecarea acțiunii civile formulate și precizate.
Față de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâți, instanța a constatat că reclamantul a achitat la BLE A. suma de 1.601 lei, iar pârâții au achitat la BLE A. suma de 750 lei; onorariul expertului a fost de 1.851 lei, onorariul avocațial al reclamantului a fost de 500 lei, iar onorariul avocațial al pârâților, de 3000 lei.
Astfel, întrucât reclamantul a inițiat acest litigiu judiciar și a ocazionat pârâților cheltuieli de judecată, instanța le-a stabilit doar parțial, în sarcina reclamantului, în limita sumei de 1.750 lei, apreciind că rambursarea integrală nu este justificată de vreme ce elementele precum notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația, specializarea avocatului sau situația financiară a pârâților, care posibil să fi stat, în speță, la baza stabilirii onorariului avocațial al pârâților, nu pot fi opuse reclamantului decât în limite pecuniare rezonabile.
Împotriva soluției a declarat recurs reclamantul I. V., susținând, în esență, că a înțeles să renunțe la judecată doar ca o consecință a faptului că, în data de 24.10.2012, cu ocazia prezentării la fața locului, judecătorul instanței de fond i-ar fi pus în vedere să renunțe la acțiunea în grănițuire pentru a promova o altă acțiune de împărțire a clădirilor.
Ca atare, având în vedere că în fața instanței de fond a fost reprezentat de apărător ales, recurentul a înțeles să renunțe la acțiune, urmând a formula, prin avocat, o nouă acțiune, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat deoarece apărătorul a solicitat o sumă de bani pe care recurentul nu este în măsură să o achite.
Pe de altă parte, solicită instanței de recurs obligarea expertului investit cu efectuarea expertizei la împărțirea imobilului pe metru pătrat și arată că în acest sens a achitat mai multe sume de bani în contul acestuia, însă situația nu a fost clarificată, iar în prezent, pârâta continuă să ocupe terenul din fața casei sale și îi împiedică accesul în curtea casei cu utilajele zilnice.
P. notele scrise depuse la termenul de judecată din data de 12.02.2013, recurentul reiterează solicitarea privind obligarea expertului la împărțirea imobilului, subliniind că deși a achitat în contul acestuia suma totală de 1.600 lei, situația dintre părți a rămas neschimbată. Adaugă că, în caz contrar, are posibilitatea de a cere ajutor agentului agricol din cadrul Primăriei Șeitin, întrucât acesta se află în posesia hărții comunei în care este consemnată concret suprafața deținută de fiecare parte.
P. notele de ședință depuse după luarea cauzei, dar înainte de finalizarea dezbaterilor, intimații I. F., I. F., I. M. A., I. V. jr. reprezentat prin I. F. au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, invocând, pe cale de excepție, tardivitatea recursului, raportat la faptul că deși încheierea a fost comunicată părților la data de 11.12.2012, recursul a fost înregistrat la Registratura Judecătoriei A. în data de 27.12.2012, așadar cu depășirea termenul de 15 zile prevăzut de Codul de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, consideră că recursul reclamantului este nefondat, iar argumentele aduse în susținerea acestuia sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, atât timp cât renunțarea la acțiune a fost voința expresă a reclamantului care, la termenul de judecată din data de 14.11.2012, a dat în scris o declarație prin care arată că înțelege să renunțe la acțiune, cu atât mai mult cu cât, la data de 09.11.2012, urmare deplasării instanței la fața locului și a discuțiilor avute cu apărătorul său, recurentul și-a dat seama că acțiunea în grănițuire este inadmisibilă, ceea ce urmărea el fiind de fapt o ieșire din indiviziune.
Cu privire la cele două imobile învecinate, intimații arată că de-a lungul anilor s-au purtat mai multe procese între părți și chiar s-a încheiat o tranzacție prin care s-a convenit modalitatea de utilizare a imobilelor, însă în cursul anului 2011, recurentul a introdus pe rolul Judecătoriei A. o nouă cerere prin care a solicitat evacuarea intimaților din imobil, deși aceștia dețineau și dețin în continuare titlul de proprietate.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului, în principal pe calea excepției de tardivitate, iar în subsidiar, ca nefondat.
Intimata P. Șeitin prin primar, deși legal citată, nu a fost reprezentată în fața instanței și nu a formulat apărări scrise prin întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 304 și art. 3041 Cod procedură civilă, instanța constată că acesta nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Excepția tardivității invocată prin întâmpinare nu poate fi reținută atâta timp cât încheierea s-a comunicat recurentului la data de 13 12 2012, iar cererea s-a înregistrat în 27 12 2012 cu respectarea termenului procesual de 15 zile libere conform art. 101, 301 C.proc.civ.
Din actele de la dosarul primei instanțe, respectiv declarația de renunțare la judecată dată de recurent și consemnată ca atare la filele 163, 164 din 9 11 2012, rezultă că acesta a înțeles să nu mai continue judecata. Renunțarea la judecată reglementată prin art.246 C.proc.civ. este un act unilateral întrucât reprezintă manifestarea de voință a unei singure părți ceea ce înseamnă că aceasta este irevocabilă, iar faptul că după ce s-a intrat în dezbateri se cere și acordul pârâților nu schimbă natura unilaterală a actului, ci condiționează efectele lui. Oricum în speță pârâții au fost de acord ca după dezbateri să se ia act de renunțare.
Instanța ia act și nu dispune renunțarea, ceea ce înseamnă că pe calea recursului se pot invoca doar aspecte care se referă la condițiile de regularitate în care s-a luat act de renunțare, ori în cauză renunțarea s-a făcut personal de recurent cu acordul pârâților, obiectul litigiului fiind un drept de care se putea dispune.
Pentru motivele expuse se va respinge recursul formulat de recurentul I. V. în contradictoriu cu intimații I. F., I. F., I. M. A., I. V. jr. prin reprez. I. F. și P. Șeitin împotriva Încheierii civile nr._ din 14 11 2012 pronunțată de Judecătoria A. .
Conform art.274 C.proc.civ. întrucât recursul se va respinge se va obliga recurentul la plata către intimații I. F., I. F., I. M. A., I. V. jr. prin reprez. I. F. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul I. V. în contradictoriu cu intimații I. F., I. F., I. M. A., I. V. jr. prin reprez. I. F. și P. Șeitin împotriva Încheierii civile nr._ din 14 11 2012 pronunțată de Judecătoria A. .
Obligă recurentul la plata către intimații I. F., I. F., I. M. A., I. V. jr. prin reprez. I. F. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 02 2013.
Președinte Judecător Judecător
Ș. V. M. R. A. C.
Grefier
P. M.
Red.Ș.V.
Tred.P.M.
2 ex./21 02 2013
Nu se comunică părților.
RECURENT - RECLAMANT
I. V. - Șeitin, .. 67, Cod postal_, J. A.
INTIMAT - PÂRÂT
I. F. - Șeitin, .. 25, Cod postal_, J. A.
I. F. - Șeitin, .. 25, Cod postal_, J. A.
I. M. A. - Șeitin, .. 25, Cod postal_, J. A.
I. V. jr. prin repr. I. F. - Șeitin, .. 25, Cod postal_, J. A.
P. ȘEITIN - Șeitin, ., Cod postal_, J. A.
Instanța de fond: Judecătoria A. – judecător D. L. C.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 842/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 600/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
