Partaj judiciar. Decizia nr. 425/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 425/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 609/250/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.425
Ședința publică din 26 martie 2013
Președinte: Ș. V.
Judecător: R. M.
Judecător: A. C.
Grefier: P. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-reclamantă . în contradictoriu cu intimații-pârâți M. E., M. S., M. M., M. I. jr., Țigu G. și Țigu G., împotriva Sentinței civile nr.987/01.11.2012, pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei – av. I. N. din Baroul A. și intimatul-pârât M. I. jr. asistat de av. B. D. din Baroul A., care se prezintă și în reprezentarea intimaților-pârâți M. E., M. S., M. M., absenți fiind intimații-pârâți Țigu G. și Țigu G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța pune în discuție excepția tardivității recursului invocată de intimații Țigu G. și Țigu G. prin întâmpinare.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției ca nefondată, motivând că hotărârea atacată a fost comunicată societății recurente la data de 09.11.2012, sens în care prezintă instanței spre vedere fila de predare a corespondenței.
Reprezentanta intimaților-pârâți depune concluzii scrise și chitanța privind onorariul avocațial, declarând că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
În deliberare asupra excepției, tribunalul constată că este nefondată și o respinge ca atare, având în vedere că din fila de predare a corespondenței prezentată de reprezentanta recurentei și care din eroare nu a fost atașată la dosarul de fond rezultă că hotărârea i-a fost comunicată la data de 09.11.2012, astfel că, potrivit art.301 C.pr.civ., recursul înregistrat pe rolul Judecătoriei L. la data de 22.11.2012 este declarat în termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată constând în taxele judiciare de timbru achitate în ambele faze procesuale.
Reprezentanta intimaților-pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate pe larg în concluziile scrise, cu cheltuieli de judecată.
T RI B U N A L U L
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 07.02.2013 constată că, prin Sentința civilă nr.987/01.11.2012, îndreptată prin încheierea camerei de consiliu din data de 13.12.2012, Judecătoria L. a respins excepțiile lipsei lipsa calității procesuale active a reclamantelor-pârâte reconvenționale și a prescripției dreptului la acțiune a cererii reconvenționale, invocate de reprezentanta reclamantei, iar pe fondul cauzei, a admis în parte acțiunea civilă principală, formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții M. I. Junior, M. M. M. E., M. S., Țigu G. și Țigu G..
A admis cererea reconvențională completată formulată de pârâtele-reclamante reconvențional M. S. și M. E. în sensul că a rectificat suprafața imobilului înscris în CF nr._ Bârzava, număr topografic 20/b de la 2880 mp, la 2930 mp, a anulat în parte contractul de vânzare-cumpărare nr. 619/2008, în ce privește cota de 1/2 din construcție și a constatat dreptul de proprietate prin construire al reclamantelor reconvențional, pentru casa cu nr. administrativ 16, însrisă în CF nr._ Bârzava sub număr topographic, cad: C1 Top:20/b, iar în consecință a rectificat coala funciară a imobilului înscris în CF_ Bârzava, cu nr. top. 20/b (CF vechi 1453 Lalșinț), prin evidențierea dreptului de proprietate exclusivă a pârâților asupra casei de la nr.16., a sistat starea de indiviziune a reclamantei și pârâților M. I. jr., M. E. și A. S. asupra parcelei de teren pe care este constituit imobilul înscris în CF_ Bârzava, cu nr. top. 20/b (CF vechi 1453 Lalșinț) prin dezmembrarea acesteia în parcele cu nr. top nou 20/b/1 intravilan cu casă nr. 16, înscrisă în CF nr._ Bârzava în suprafață de 1182 mp care se atribuie reclamantelor reconvențional și cu nr. top 20/b/2 intravilan viran în suprafață de 1748 mp care se atribuie reclamantei pârâtă reconvențională, fără sultă.
Constatând că s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă și reclamantele reconvenționali, având în vedere că reclamanta a suportat costul expertizei, însă a fost de rea credință pe parcursul procesului și a pierdut procesul în partea acestuia vizând anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat, în baza art.274 și art.276 Cod procedură civilă, a obligat reclamanta să plătească pârâților M. I. jr., M. E. și A. S. suma de 250 lei cheltuieli de judecată după compensare, respingând în rest pretențiile părților cu acest titlu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, analizând cu prioritate excepțiile invocate, potrivit art.137 alin.1 C.pr.civ., a reținut, în ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor-pârâte reconvenționale invocată de reprezentanta reclamantei, sub aspectul capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 619/2008, că acestea au poziția de terți vătămați prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită, justificând în consecință atât interesul pentru promovarea acțiunii, cât și calitatea procesuală activă a acesteia.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptul de acțiune a cererii reconvenționale invocată de reclamanta-pârâtă reconvențională, s-a apreciat că și aceasta este nefondată, câtă vreme reclamanții-pârâți reconvenționali au rămas și sunt în posesia imobilului, astfel că nu li se poate opune o atare excepție, inclusiv pentru considerentul că nu există probe în sensul că aceștia ar fi luat cunoștință de existența contractului la o dată mai mare de trei ani la care se poate raporta prescripția.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că între reclamantă și pârâții Țigu s-a încheiat, la data de 21.02.2008, contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 619 a BNP B. din A., în care este stipulat că societatea reclamantă a cumpărat de la pârâți cota de 6/12 din imobilul situat în ., jud. A., compus din casa de locuit, construcții gospodării anexe și terenul aferent cotei în suprafață de 1440 mp, la prețul de 512 lei.
În consecință, reclamanta s-a prevalat de faptul că ea și pârâții sunt coproprietari în indiviziune asupra imobilului, în cotele de 6/12 reclamanta, 2/12 pârâtul M. I., 2/12 pârâta M. E. și 2/12 pârâta A. S..
Din examinarea înscrierilor relevante din coala funciară aferentă imobilului în litigiu s-a reținut că, în anul 1981, în baza încheierii de carte funciară nr.8768/01.10.1981, asupra terenului s-au notat două case de locuit, respectiv casa cu nr.15 și casa cu nr.16. Ulterior, în anul 1999, în baza încheierii de carte funciară nr. 594/1999, s-a radiat casa cu numărul administrativ 15, rămânând înscrisă în această coală funciară doar casa de la nr.16.
Din momentul edificării casei cu nr. 16 și până în prezent, pârâtele-reclamante reconvenționale au folosit imobilul și au achitat toate impozitele aferente proprietății, aspect ce rezultă inclusiv din adeverința de la fila 15 volumul I al dosarului de fond care atestă că pârâta M. a achitat impozitele aferente casei cu nr.16 din anul 1964 și până în prezent și din declarațiile martorilor A. și F..
În aceste condiții, pârâții Țigu nu puteau să procedeze la vânzarea cotei de 6/12 din supraedificata cu destinația casă de locuit către reclamanta pârâtă reconvențională, rezultând cu claritate că, la data perfectării contractului autentic, pe terenul proprietate indiviză, nu se mai afla casa cu nr. 15, aceasta fiind radiată și din cartea funciară. Atât vânzătorii, cât și cumpărătoarea cunoșteau acest aspect și faptul că obiectul contractului îl constituie doar cota de ½ din terenul înscris în coala funciară. Acest ultim fapt a fost pe deplin clarificat prin depunerea de către pârâții Țigu a copiei ziarului ,,Vând și cumpăr” din săptămâna 01–07 februarie 2008 în care se specifică fără dubiu că aceștia oferă spre vânzare suprafața de 0,22 ha situată în satul Lalașinț, .. Corelarea anunțului cu familia acestora s-a realizat prin confruntarea numărului de telefon menționat în ofertă cu cel deținut și în prezent de către aceștia, existând o corespondență deplină în acest sens.
Soții B. - cei care sunt persoanele cu care s-a tranzacționat de către pârâți anterior încheierii contractului autentic cu reclamanta, unul dintre ei fiind acționarul ce a reprezentat societatea la încheierea contractului autentic – au confirmat, cu ocazia audierii, că ei sunt cei care au telefonat pârâților ca urmare a ofertei publicate în ziar.
Prin urmare, s-a observat că reclamanta a fost de rea credință la încheierea contractului și pe tot parcursul procesului, susținând că a cumpărat și cota parte din supraedificată.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză de către expertul L. V. prin care s-a concluzionat că se impune rectificarea suprafaței imobilului înscris în CF nr._ Bârzava, număr topografic 20/b de la 2880 mp, la 2930 mp și că se poate sista starea de indiviziune asupra terenului aferent imobilului prin dezmembrare în parcele cu nr. top nou 20/b/1 intravilan cu casă nr. 16, înscrisă în CF nr._ Bârzava în suprafață de 1182 mp care, în considerarea celor antemenționate, se cuvine să se atribuie reclamanților reconvenționali și în cea cu nr. top 20/b/2 intravilan viran în suprafață de 1748 mp, care s-a propus să se atribuie reclamantei pârâtă reconvențională, propunere pe care instanța de fond a considerat-o justificată.
Tot ca urmare a nulității parțiale a contractului autentic, cum reclamanta a cumpărat în realitate doar cota parte din teren, prima instanță a considerat că nu se impune acordarea acestei sume cu titlu de sultă.
Față de această stare de fapt, în baza art.948 pct.3, art.962, art.969 și art.970 din vechiul cod civil în vigoare la data perfectării contractului, a art. 907, art.1143 și următorele, art. 885 și următoarele din noul Cod civil, respectiv art.673 indice 2-10 Cod procedură civilă, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă principală formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții M. I. jr., M. M. M. E., M. S., Țigu G. și Țigu G. și a admis cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante reconvențional M. S. și M. E., în sensul arătat mai sus.
Împotriva soluției a declarat recurs reclamanta ., solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepțiilor invocate și respingerea în tot a cererii reconvenționale, cu obligarea pârâților reclamanți-reconvențional la plata unei sulte de 3000 euro reprezentând ½ din valoarea imobilului casă de la nr.16.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor-pârâte reconvențional, arată că instanța de fond a respins fără a ține cont că nu s-a invocat un motiv de nulitate absolută, iar referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, susține că deși instanța de fond a motivat că reclamantele-pârâte reconvențional au rămas și sunt în posesia imobilului și că nu există probe cum că acestea ar fi luat la cunoștință de existența contractului la o dată mai mare de trei ani, a omis a avea în vedere faptul că actul a devenit opozabil în data de 21.02.2008, fiind vorba despre o transmisiune imobiliară.
Pe fondul cauzei arată că probele administrate în cauză au fost greșit interpretate de către instanța de fond și astfel în mod neîntemeiat s-a reținut că reaua credință a recurentei a fost probată fără echivoc prin anunțul în ziar în care se face mențiunea că oferă spre vânzare suprafața de 0,22 ha teren intravilan situat în satul Lalașinț, . deși soții B. au confirmat că au contactat vânzătorii urmare acestui anunț, nu s-a făcut dovada că ar fi vorba despre anunțul depus de familia Țigu și nici nu ar putea fi vorba despre același anunț cât timp nu este vorba despre aceeași suprafață de teren, cu atât mai mult cu cât, la fel cum a arătat și martorul B., la data cumpărării s-a achiziționat imobilul conform situației de carte funciară, fără a se pune problema că în fapt ar exista o altă situație decât cea scriptică.
Prin urmare, recurenta consideră nu se poate pune problema relei sale credințe cât timp singura modalitatea de verificare a fost cea a cărții funciare care confirma că vânzătorii sunt proprietari asupra ½ din casă și teren, achitând prețul corespunzător cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.7/1996.
În dovedirea acestor afirmații invocă și prevederile art.1191 alin.25 Cod civil, care statuează că nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei, astfel că, ori de câte ori părțile au întocmit un înscris pentru constatarea unei înțelegeri, chiar pentru o valoare mai mică de 250 lei, proba testimonială nu poate fi admisă pentru a stabili că înțelegerea a fost alta și că părțile au convenit și asupra altor lucruri care nu au fost scrise.
Pentru aceste motive, apreciază că susținerile pârâților și depozițiile martorilor audiați în cauză sunt inadmisibile și se impun a fi înlăturate din materialul probatoriu administrat în cauză, dat fiind caracterul prioritar al înscrisului sub semnătură privată autentificat la notar.
Prin întâmpinarea depusă, intimații Țigu G. și Țigu G. au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, invocând, excepția tardivității recursului care a fost soluționată în cadrul dezbaterilor consemnate mai sus.
Pe fondul cauzei, susțin că motivele invocate de recurentă în susținerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor-pârâte reconvenționale sunt nejustificate, contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat de către notar într-un mod defectuos tocmai pentru că intimații sunt persoane care nu au cunoștințe de drept. În opinia sa, acest aspect este confirmat și prin contradicția evidentă dintre anunțul-ofertă publicat în ziarul „Vând și cumpăr” - care viza doar o grădină - și obiectul contractului autentic – care viza cota de ½ din casă, luând în considerare și faptul că pe tot parcursul procesului s-a dovedit că nu există altă casă pe terenul proprietate în indiviziune la data încheierii contractului, în afara celei construite de către pârâții M. și defuncta A..
În aceste condiții, cum textul contractual viza și cota de ½ din casă, proprietatea exclusivă a pârâților, consideră că nu există nici o îndoială că aceștia au fost terți vătămați prin încheierea actului, având în vedere și faptul că poziția terților în raport de contractul și implicarea acestor sub aspectul calității procesuale a fost reglementată de lege atât prin Decretul lege nr.115/1938, cât și prin Legea nr.7/1997, respectiv art.897 din noul Cod civil.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, subliniază că și aceasta a fost corect respinsă de instanță, luând în considerare că în cauză s-a dovedit faptul că reclamanta nu i-a notificat pe pârâți anterior termenului de 3 ani cu privire la anumite drepturi asupra casei acestora.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că, potrivit art.119 alin.2 C.civ., în speță nu ar fi posibilă administrarea unor probe contrare contractului, intimații susțin incidența acestor dispoziții în cazul de față nu poate fi reținută câtă vreme pârâții au poziția de terți față de contract, iar motivele de nulitate pot fi dovedite dacă există, pe de o parte, o neconcordanță între obiectul convenit de părți și situația faptică, iar pe de altă parte, cu modul evident contrar acestora în care este descris obiectul în contract.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Prin întâmpinarea depusă, intimații M. E., M. S., M. M. și M. I. jr. au solicitat respingerea recursului ca nefondat menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
În motivare arată că instanța de fond în mod corect a respins excepția vizând lipsa calității procesuale pasive active a pârâtelor reclamante reconvenționale M. E. și M. S., dat fiind că acestea sunt proprietarele cotei de ½ din teren și a casei cu nr.administrativ 16, așadar au calitate de terți vătămați prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare s-a solicitat și ca atare justifică atât interes pentru promovarea acțiunii, cât și calitatea procesuală activă.
Consideră că în mod corect a respins instanța de fond și excepția prescripției dreptului la acțiune a cererii reconvenționale, constatând că pârâții și reclamantele reconvențional au rămas și sunt în posesia imobilului, astfel că nu li se poate opune o atare excepție, cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei nu există probe care să confirme că au avut cunoștință de existența contractului la o dată mai mare de 3 ani.
Referitor la anularea în parte a contractului de vânzare-cumpărare autentic nr.619/21.02.2008, în ceea ce privește cota de ½ din construcție, apreciază că în mod judicios s-a constatat că, din momentul edificării casei cu nr. 16 și până în prezent, intimatele pârâte reclamante reconvenționale au folosit imobilul și au achitat toate impozitele aferente proprietății imobilului, iar această împrejurare este dovedită atât prin adeverința atașată la dosarul de fond care atestă că pârâta M. a achitat impozitele aferente casei cu nr. 16 din anul 1964 și până în prezent, cât și prin declarațiile martorilor A. și F..
Prin urmare, recurenta apreciază că întreg materialul probator administrat în cauză confirmă că, la data perfectării contractului autentic de vânzare-cumpărare, pe terenul aflat în coproprietate nu se mai afla casa cu nr. 15, întrucât aceasta a fost radiată din cartea funciară, iar acest aspect a fost cunoscut atât de vânzători, cât și de cumpărătoare și a fost dovedit inclusiv prin faptul că obiectul contractului îl constituie doar cota de ½ din terenul înscris în CF, fiind pe deplin clarificat prin depunerea de către pârâții Țigu G. și soția Țigu G. la dosar a copiei ziarului "Vând și cumpăr" din săptămâna 1-7 februarie 2008, ce conține oferta acestora în care se specifică, fără niciun dubiu, că oferă spre vânzare teren intravilan în satul Lalașinț . telefon menționat în ofertă fiind același cu cel deținut în prezent de către familia Țigu.
Mai mult decât atât, adaugă că inclusiv soții B., cei care au tranzacționat cu pârâții Țigu G. și soția Țigu G., cu ocazia audierii, au confirmat că ei sunt cei care au telefonat pârâților ca urmare a ofertei publicate în ziar.
Pe de altă parte, intimații subliniază că o condiție pentru valabila încheiere a contractului de vânzare-cumpărare este ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut, individual determinat, ori vânzarea-cumpărarea lucrului altuia, în cunoștință de cauză, reprezintă o operațiune speculativă, are o cauză ilicită și deci este nulă absolut.
De asemenea, susțin că în cauză s-a efectuat și un raport de expertiză tehnică judiciară prin care s-a concluzionat că se impune rectificarea suprafeței de teren înscris în CF_ Bârzava cu nr. top. 20/b, de la 2880 mp la 2930 mp și în acest sens s-a propus sistarea stării de indiviziune prin dezmembrarea în două parcele.
Pentru aceste motive, conchid intimații în sensul că ansamblul probator administrat de către instanța de fond atestă faptul că recurenta a știut încă de la început că achiziționează doar un teren viran de la pârâții Țigu, care la rândul lor au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în anul 1993, iar singurul motiv pentru care cota parte din construcție a devenit obiectul contractului este deoarece intimații nu au efectuat mențiunile în cartea funciară privind partajarea conform cotelor de proprietate, respectiv că imobilul casă cu nr. 16 a fost edificată de familia M. și ei au fost proprietari unici ai acestui supraedificat, casa cu nr. 15 fiind radiată din cartea funciară în anul 1999, acesta fiind și motivul pentru care s-a creat confuzia.
Pentru toate aceste aspecte, solicită respingerea recursului.
Prin notele de ședință depuse față de întâmpinarea pârâților Țigu, recurenta subliniază că susținerile acestora privind modul defectuos în care notarul ar fi autentificat contractul de vânzare-cumpărare nu pot fi primite, iar afirmațiile în sensul că nu au cunoștință în domeniul juridic se impun de asemenea a fi înlăturate, în condițiile în care nimeni nu are posibilitatea de a invoca propria culpă în necunoașterea legii.
Prin concluziile scrise, intimații-pârâți M. E., M. S., M. M. și M. I. jr. și-au reiterat susținerile în sensul respingerii recursului ca nefondat, pe același motiv că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă și în deplină concordanță cu probele administrate în cauză.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 304 și art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
O primă critică invocată de recurentă vizează respingerea, în opinia acesteia ca neîntemeiată, a excepțiilor invocate la fond.
Critica este neîntemeiată. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților reconvenționali invocată de pârâta reconvențională a fost corect respinsă de judecătorul fondului, aceștia justificând atât interes, cât și calitate procesuală activă, raportat la acțiunea reconvențională, în contextul în care reclamanta din acțiunea principală susține că este titulara unui drept de proprietate inclusiv asupra cotei de ½ parte din construcția litigioasă. În mod similar, instanța de fond just a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune raportat la cererea reconvențională, apreciind că termenul de prescripție nu era împlinit la momentul promovării acesteia, din probatoriul administrat rezultând cu prisosință folosirea construcției de către reclamantele reconvenționale de la momentul edificării ei și până în prezent, achitarea taxelor și impozitelor aferente pentru același interval de timp, nerezultând din probele administrate că acestea au luat cunoștință de existența actului translativ de proprietate autentificat sub nr. 619/2008 cu mai mult de 3 ani de la data promovării acțiunii în justiție.
Cea de a doua critică principală se referă la pretinsa încălcare a dispozițiilor art.1191 alin 2 din C.civ. Or, câtă vreme probatoriul administrat evidențiază fără putință de tăgadă că pârâtele reclamante reconvenționale au edificat construcția de la numărul administrativ 16 mult anterior dobândirii de către recurentă a dreptului de proprietate, că înstrăinarea și a cotei de ½ din construcție s-a realizat în această manieră și pentru că inclusiv din considerente financiare coproprietarii anteriori nu au procedat la partajarea imobilului, pronunțând soluția recurată, prima instanță nu a făcut decât să procedeze la stabilirea bunurilor supuse împărțelii, cum prevede art.6735 C.pr.civ., chestiunea existenței ori nu a construcțiilor fiind o problemă de fapt tranșată, susținută prin probatoriul administrat, astfel încât nu se poate susține cu temei incidența în cauză a dispozițiilor art.1191 alin.2 C.civ.
Procedând în conformitate cu dispozițiile art.6739 C.pr.civ., prima instanță a constatat în mod corect că pârâții reclamanți reconvenționali au un drept de proprietate exclusivă asupra construcției. În acest condiții, reclamanta recurentă, anterior solicitării de a fi exonerată pentru plata contravalorii cotei de ½ din construcție, ar fi necesar să suporte costurile edificării construcției aferente cotei sale, în caz contrar nejustificând interes în solicitarea sultei.
Astfel fiind, nu există motive pentru modificarea sentinței, care este temeinică și legală, urmând ca în baza art.312 C.pr.civ., recursul să fie respins.
În temeiul art.274 C.pr.civ., va obliga recurenta să plătească intimaților M. I. jr., M. E., M. S. și M. M. suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ., împotriva Sentinței civile nr.987/01.11.2012, pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. E., M. S., M. M., M. I. jr., Țigu G. și Țigu G..
Dispune obligarea recurentei la plata către intimații M. a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2013.
Președinte Judecător Judecător
Ș. V. R. M. A. C.
Grefier
P. M.
Red.C.A.
Tred.M.P.
2 ex./26.04.2013
Nu se comunică părților.
RECURENTA - RECLAMANTĂ
A. I. SRL - A., sediu ales C..Av.I. N. - ..19, .
INTIMAȚI- PÂRÂȚI
M. E. - Lalașinț, nr. 16, J. A.
M. S. - L., ., Cod postal_, J. A.
M. M. - Lalașinț, nr. 16, J. A.
M. I. - Cintei, nr. 150, J. A.
Țigu G. - L., ., ., ., jud.A.
Țigu G. - L., ., ., .
Instanța de fond: Judecătoria Lipvoa – judecător E. P.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 889/2013. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 567/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
