Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 985/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 985/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 18531/55/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 167
Ședința publică din data de 30 aprilie 2013
Președinte L. B.
Judecător O. Ș. S.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul-petent O. C. D., împotriva sentinței civile nr. 985 din 06.02.2013 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantului-petent O. C. – avocat A. L. din Baroul A. în substituirea domnului avocat D. Palciuc din Baroul A..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta apelantului depune la dosar delegația de substituire, precum si dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei si timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, învederând instanței că nu are cereri de formulat.
Instanța considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantului susține apelul așa cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia în sensul modificării hotărârii primei instanțe prin admiterea plângerii formulate de către petent, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 1 aprilie 2013, constată că prin sentința civilă nr. 985/6.02.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A., a respins plângerea formulată de petentul O. C.-D., împotriva încheierii de respingere nr._/20.09.2012 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară A..
A respins plângerea formulată de petentul O. C.-DoruRespinge plângerea formulată de petentul O. C.-D., împotriva încheierii de respingere nr._/20.09.2012 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. împotriva încheierii de respingere nr._/04.07.2012 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A., ca inadmisibilă; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut că prin cererea înregistrată la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sub nr._/04.07.2012, petentul a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 49.595 mp arabil în extravilan,înscris în CF nr._ Ș..
Potrivit sentinței civile nr.2821 pronunțată la data de 20.03.2012, în dosar nr._/55/2012 de către Judecătoria A., petentul a dobândit la licitație imobilul mai sus menționat.
Prin încheierea de carte funciară nr._/2012 a fost respinsă cererea petentului pentru intabularea dreptului de proprietate, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada achitării impozitului pe venitul din transferul proprietăților imobiliare.
Împotriva acestei încheieri petentul a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea nr._/2012, pentru aceleași considerente.
Petentul a formulat, în termen, plângere împotriva încheierii, plângere ce formează obiectul prezentului dosar.
În drept, așa cum rezultă din dispozițiile art.771 alin.6 Cod fiscal, pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentice încheiate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau după caz a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
A reținut că registratorul de carte funciară în mod temeinic și legal a considerat lipsa dovezii achitării impozitului ca fiind un impediment la înscrierea dreptului de proprietate în favoarea petentei, cererea de înscriere neîntrunind cerințele legale pentru intabulare, încheierea de carte funciară fiind conformă cu dispozițiile art.49 din Legea nr.7/1996, republicată și art. 771 Cod fiscal.
Petentul a susținut că el nu ar fi fost în măsură să achite impozitul pe venit, întrucât, decizia de impunere, actul administrativ prin care se stabilește cuantumul impozitului se comunică numai contribuabilului.
Instanța a mai reținut că, potrivit art.1517 aliniat ultim din HG nr.44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, petentului îi incumba obligația ca, după expirarea termenului de 10 zile în care fostul proprietar are obligația de a declara transferul proprietății la organul fiscal competent, în calitatea sa de cumpărător, să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere prin depunerea documentației aferente transferului. Ceea ce nu a fost în măsură să prezinte Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară este decizia de impunere, nefiind în posesia sa, întrucât o astfel de decizie nu se comunică adjudecatarului, chiar dacă el este ce care a depus documentația necesară stabilirii impozitului. Potrivit dispozițiilor art.4 din Anexa 4 a Ordinului Ministrului Economiei și Finanțelor și al Ministrului Justiției nr.1706/1889/C/2008, decizia de impunere privind venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, în situația în care transferul se realizează prin altă procedură decât cea notarială sau judecătorească, se emite în 2 (două) exemplare din care: unul se transmite prin poștă cu confirmare de primire sau se înmânează personal contribuabilului sub semnătura, un exemplar se arhivează la dosarul contribuabilului.
A apreciat că, obligația ce incumbă petentului în temeiul art.1517 aliniat ultim din HG nr.44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu a fost îndeplinită, întrucât aceasta nu a făcut dovada depunerii documentației aferente transferului la vreuna dintre instituțiile prevăzute la art.8 din Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor și al Ministrului Justiției nr.1706/1889/C/2008, privind aprobarea procedurilor de stabilire, plată și rectificare a impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal și a modelului și conținutului unor formulare prevăzute la titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, instituții chemate să aducă la îndeplinire aceste ordine.
Pentru considerentele expuse, instanța a considerat că, în mod corect registratorul de carte funciară a constatat că cererea petentului nu întrunește cerințele legale pentru intabulare. Pe cale de consecință, în temeiul art.50 din Legea nr.7/1996, republicată, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii a declarat apel, în termen legal, petentul O. C. D. solicitând admiterea apelului si modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii formulate de către apelant.
În motivare arată că, prin sentința civilă menționată, instanța de judecată a respins plângerea petentului împotriva încheierii de respingere nr._/20.09.2012 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara A. considerând ca aceasta nu este întemeiata, deși în cuprinsul motivării se arată foarte clar faptul că înscrisurile pretinse de către OCPI petentului nu aveau cum sa ajungă in posesia acestuia.
Apreciază ca hotărârea instanței de fond nu este temeinică, deoarece plângerea petentului a fost respinsă pentru că nu s-ar fi făcut dovada de către cumpărător ca s-a declarat transferul proprietății la organul fiscal competent, care avea posibilitatea de a stabili impozitul si de a emite decizia de impunere in temeiul documentației aferente transferului dreptului de proprietate, deși aceasta obligație nu exista in sarcina apelantului.
Din alt punct de vedere, O.C.P.I A. a sancționat petentul pentru nedepunerea (i) deciziei de impunere si (ii) a dovezii achitării impozitului, iar instanța de judecata pe de alta parte arata „ceea ce nu a fost in măsura sa prezinte la BCPI este decizia de impunere, nefiind in posesia sa, întrucât o astfel de decizie nu se comunica adjudecatarului, chiar daca el este cel care a depus documentația necesara stabilirii impozitului".
Consideră ca prima instanță a confirmat în mod direct si explicit faptul ca petentul nu avea cum sa ajungă în posesia deciziei de impunere chiar daca acesta ar fi prezentat organului fiscal documentația relevanta, deoarece decizia de impunere privind venitul din transferul proprietăților imobiliare se emite în doua exemplare din care unul se transmite contribuabilului (B. M. si B. V.) si un exemplar se arhivează la dosarul contribuabilului.
Ori, în situația în care petentul a înțeles să conteste încheierea OCPI prin care i-a fost respinsă cererea pentru ca nu a depus cele doua înscrisuri menționate (pe care si instanța confirma ca nu avea cum sa le depună), instanța de judecata a reținut că petentul nu si-ar fi îndeplinit o altă obligație, care nu i-a fost solicitată de către intimata si care nu exista in sarcina acestuia, respectiv de a declara transferul proprietății la organul fiscal competent pentru stabilirea impozitului pe care B. M. si B. V. urmau sa-1 achite pentru venitul realizat.
Pe de alta parte, referitor la obligația petentului de a solicita organului fiscal competent stabilirea impozitului si emiterea deciziei, prin depunerea documentației aferente transferului, instanța de fond a făcut o confuzie intre prevederile aplicabile, deoarece norma cuprinsa de art.151 indice 7 ultimul aliniat din HG nr.44/2004 nu este aplicabila in speța având in vedere ca transferul dreptului s-a realizat prin procedura judecătoreasca si nu prin licitație.
Art.1517 ultimul aliniat din HG nr.44/2004: „ În cazul transferurilor prin alte modalități decât procedura notariala sau judecătoreasca, contribuabilul (astfel cum este definit la pct.1512 din H.G nr.44/2004 - respectiv vânzătorul) are sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, în termen de 10 zile, inclusiv, de la data transferului, in vederea stabilirii impozitului, in condițiile legii".
Deși instanța retine ca petentul a dobândit imobilul la licitație, consideră ca din analizarea Sentinței civile nr.2821 rezulta cu suficienta claritate faptul ca nu a fost cazul vreunei licitații, instanța de judecata obligând parații B. M. si B. V. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare in forma autentica potrivit promisiunii încheiate de către parți anterior.
În consecința, obligația de a informa organele fiscale cu privire la venitul obținut de către cei doi în urma transferului de proprietate revine: celor doi contribuabili sau instanței judecătorești care pronunța hotărâri judecătorești definitive si irevocabile în cauze referitoare la transferul dreptului de proprietate, care comunica, de principiu, organului fiscal din raza de competenta teritoriala a instanței de fond hotărârea si documentația aferenta in termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii. în situația în care instanțele judecătorești nu transmit in termenul legal documentația prevăzuta de lege, organul fiscal poate stabili impozitul datorat, la solicitarea contribuabilului, pe baza documentației prezentate de acesta.
Mai arată că, obligația de a informa organul fiscal cu privire la veniturile realizate de către contribuabili nu aparține petentului ci, instanței de judecată sau în eventualitatea în care aceasta nu-si îndeplinește obligația, celor doi contribuabili (B. V. si B. M. I.) care au realizat veniturile.
Prin urmare, decizia de impunere trebuia comunicata celor doi vânzători B. V. si B. M. I. si nu petentului care nu avea posibilitatea de a lua la cunoștința despre conținutul acesteia, fiind un act administrativ individual care ii privește doar pe cei doi contribuabili.
Caracterul individual al deciziei de impunere rezulta si din prevederile art.43 alin.2 Ut. c) Cod procedura fiscala, unde se arata ca actul administrativ conține datele de identificare ale contribuabilului sau a persoanei împuternicite, aspecte care denota cu claritate imposibilitatea apelantului de a intra in posesia acestor documente fară acordul contribuabilului.
Prin urmare, apelantul a fost si este în imposibilitate absolută de a lua la cunoștința conținutul deciziei de impunere deoarece actul administrativ nu-i este destinat, iar obținerea acestuia este condiționata de acordul organului emitent căruia nu-i este permisă comunicarea actului administrativ către alte persoane decât contribuabilul.
În consecință, consideră ca plângerea petentului/apelant a fost respinsă în mod nejustificat, având în vedere ca obligațiile pe care O.C.P.I. A. le-a considerat ca nefiind îndeplinite, conform încheierii nr._/20.09.2012, sunt depunerea deciziei de impunere si a dovezii achitării impozitului pentru transferul dreptului de proprietate, obligații pe care instanța de fond le-a apreciat ca nefiind posibil de îndeplinit de către petent, dar a reținut existenta unei obligații de a informa organul fiscal pentru stabilirea impozitului pentru venitul realizat din transferul imobilului, deși aceste prevederi nu sunt aplicabile in speța pentru ca apelantul a dobândit dreptul de proprietate prin procedura judecătoreasca - excepție de la regula cuprinsa in pct.151 ind.7 din HG 44/2004.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că este nefondat.
Verificând sentința atacată tribunalul constată că, prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale aplicabile în speță.
Astfel, tribunalul reține că în cauză sunt incidente disp. art. 771 alin. 6 Cod fiscal, conform cărora pentru înscrierea drepturilor dobândite, în speță prin hotărâre judecătorească, se impune plata impozitului pe venituri din transferul proprietăților imobiliare.
Contrar celor susținute în motivele de apel, în sensul că, conform art. 1517 din H.G. nr. 44/2004, contribuabilului, respectiv vânzătorului, i-ar reveni obligația declarării venitului la organul fiscal, tribunalul reține că în situația în care vânzătorul nu declară transferul proprietății, cumpărătorului îi revine obligația de a solicita organului fiscal stabilirea impozitului.
Având în vedere faptul că recurentul nu a depus documentația la organul fiscal pentru stabilirea impozitului în mod întemeiat prima instanță a respins plângerea.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul-petent O. C. D., împotriva sentinței civile nr. 985 din data de 06.02.2013, pronunțată de Judecătoria A..
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-petent O. C. D., împotriva sentinței civile nr. 985 din data de 06.02.2013, pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 30 aprilie 2013.
Președinte Judecător
L. B. O. Ș. S.
Grefier
A. C.
Red. jud. LB
Tehnored: AC
3 ex/ 30.05.2013
1 .
Se comunică cu:
- apelant petent O. C.-D., cu domiciliul procesual ales în A., ..36, ., la sediul Cabinete de avocat asociate ,,D. Paliciuc, R. Paliciuc’’.
Instanța de fond: Judecătoria A. - judecător C. H.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 630/2013. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Încheierea nr. 411/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
