Contestaţie la executare. Decizia nr. 248/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 2956/246/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 248
Ședința publică din data de 27 februarie 2013
Președinte D. C. U.
Judecător M. C.
Judecător O. Ș. S.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-intimată P. orașului Ineu reprezentată prin primar, împotriva Sentinței civile nr. 2490/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator P. G. D..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatului-contestator, avocat P. C. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul recurentei și intimatul-contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta intimatului-contestator depune la dosar împuternicire avocațială, concluzii scrise, copia C.I.V., adresa nr. 294/08.02.2013 prin care R.A.R. Reprezentanța Bihor comunică intimatului-contestator că autoturismul pentru care s-a emis C.I.V. cu ., având numărul de identificare 1GYFC4358R122382, are tracțiune hibridă, referat întocmit de profesor universitar O. P. și extras din Codul fiscal și Normele metodologice de aplicare.
Nemaifiind formulate alte cereri, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului-contestator solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul Tribunalului A. la data de 19 ianuarie 2013 sub nr._, constată că prin sentința civilă nr. 2490/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ineu, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul P. G. D. împotriva intimatei Primaria Orașului Ineu, pentru anulare titlului executoriu, dispunându-se anularea titlului executoriu nr._/05.10.2012 întocmit de intimată și a actelor de executare silită emise în baza acestuia. Prin aceeași hotărâre a fost obligată intimata la 197 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această soluție prima instanța a reținut că P. Gerlad-D. este proprietarul autovehiculului M1, marca Cadilac Escalade, înmatriculat sub nr._, iar prin titlul executoriu nr._ emis la data de 05 octombrie 2012 de intimata P. Orașului Ineu, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de plată a sumei de 24.068 lei, reprezentând impozit asupra mijloacelor de transport PF, debit compus din creanța de 19.525 lei și 4.543 lei.
S-a mai reținut că la aceiași dată, în conformitate cu prevederile art. 145 din OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, s-a emis și somație și că, în termen legal, contestatorul a formulat contestație la executare, arătând că titlul executoriu și somația, menționate mai sus, sunt nelegale întrucât autoturismul deținut în proprietate este cu tracțiune hibridă electrică și nu este un autovehicul cu tracțiune mecanică, iar prevederile art. 263 și 264, prin normele de aplicare, respectiv pct. 107 și pct. 117, prevăd ca mijloacele de transport supuse impozitării doar ,,mijloacele de transport cu tracțiune mecanică”.
În acest sens, în raport de susținerile contestatorului, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 261 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, cu modificările ulterioare ,,Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel”. De asemenea, judecătoria a făcut trimitere și la art. 263 și art. 264 din codul fiscal, prin normele de aplicare, respectiv pct.107 și pct. 117, care prevăd că mijloacele de transport supuse impozitării, mai precis: ,,numai mijloacele de transport cu tracțiune mecanică”.
În cazul de față, judecătoria a constatat că potrivit înscrisurilor depuse la filele 7-8 dosar, respectiv 25-28 dosar, coroborat cu prevederile sus citate, autovehiculul marca Cadillac Escalada, cu nr. de înmatriculare_, are tracțiune hibridă, și nu tracțiune mecanică, supusă impozitării potrivit Normelor de aplicare ale codului fiscal, la pct.117 al.1 fiind prevăzut în mod expres că: ,,sunt supuse impozitării pe mijloace de transport, numai vehiculele ce intră sub incidența cap. IV, Titlului IX din codul fiscal”.
Judecătoria a mai relevat și faptul că în susținerea poziției, contestatorul prin reprezentant a depus la filele 25-277 dosar, înscrisuri, respectiv suport de curs 8 al Universității Tehnice Cluj N., rezultând că după tipul tracțiunii, vehiculele pot fi: cu tracțiune mecanică, cu tracțiune electrică, cu tracțiune hibridă și respectiv cu tracțiune animală. Pe de altă parte, instanța de fond a statuat că, în timp ce tracțiunea mecanică presupune consumarea hidrocarburilor (pentru motorul cu ardere internă benzină, motorină, GPL) pentru a se produce deplasarea, în cazul tracțiunii electrice, vehiculele se deplasează prin consumarea curentului electric, iar în ipoteza tracțiunii hibride, deplasarea se realizează prin consumarea hidrocarburilor și a curentului electric.
Din cartea tehnică a autovehiculului în discuție, prima instanță a concluzionat că acesta este un autovehicul hibrid, iar în raport de dispozițiile legale antemenționate, mai precis punctul 117 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, a apreciat că în mod nelegal s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de plată a impozitului.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 172 și următoarele Cod procedură fiscală, prev. art. 261-64 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal cu modificări, precum și Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, apreciind ca întemeiată contestația la executare a fost admisă și s-a dispus anularea titlului executoriu nr._/05.10.2012 întocmit de intimată și a actelor de executare silită emise în baza acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata P. orașului Ineu, reprezentată prin primar, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare formulată de contestator împotriva titlului executor nr._/05.10.2012, pe care să îl mențină în totalitate ca temeinic și legal.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 261 alin. 1, art. 263 și 264 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În sprijinul acestui punct de vedere, recurenta a invocat adresa înregistrată la recurenta-intimată sub nr. 9110/06.06.2011 a Registrului Auto Român, emisă ca răspuns la adresa nr. 7803/09.05.2011, prin care această instituție arată faptul că: autovehiculul hibrid de acest tip este prevăzut cu două convertoare de energie (motor cu ardere internă care funcționează utilizând energia furnizată de benzină din rezervorul autovehiculului și motor/motoare electrice care funcționează utilizând energia stocată în acumulatorii amplasați pe autovehicul); tracțiunea (deplasarea vehiculului) se realizează cu mijloace mecanice proprii, utilizând ambele surse de energie.
În opinia recurentei, rezultă în mod evident faptul că, din punct de vedere tehnic, autovehiculul contestatorului este unui cu tracțiune mecanică, acesta intrând sub incidența prevederilor art. 263 și 265 din Codul fiscal, fiind supus impozitării, potrivit prevederilor art. 261, alin. 1, din Codul fiscal.
Se mai arată că acesta este și punctul de vedere al Ministerului Finanțelor Publice, punct de vedere exprimat prin adresa nr._/03.10.2012, în care se arată „…întrucât autoturismul în cauză are și tracțiune mecanică, iar la art. 262 din Codul fiscal nu sunt scutite de la plata impozitului pe mijloacele de transport acele mijloace de transport care au în plus și sursă de energie electrică, apreciem că pentru acesta se datorează impozit potrivit prevederilor art. 263”.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală, în motivare arătând că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă fără dubii că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ are tracțiune hibridă, iar Codul fiscal prevede în mod categoric că numai mijloacele de transport cu tracțiune mecanică sunt supuse impozitării.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că recursul promovat în cauză este fondat, hotărârea instanței de fond fiind nelegală.
Întreaga problematica în cauză este aceea de a determina în ce măsură autoturismul contestatorului P. G. D. este sau nu supus impozitării conform dispozițiilor legale în vigoare.
În această privință tribunalul constată că norma de bază în materie de stabilire a impozitului pentru autovehicule este cuprinsă în art. 261 alin. 1 din Codul fiscal (Legea nr.571/2005), conform căruia: „orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel”.
Excepțiile de la obligația fiscală de plată a impozitului anual pentru mijlocul de transport sunt strict și limitativ prevăzute la art. 262 din Codul fiscal, intitulat „Scutiri”, conform căruia: „taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru:
a) autoturismele, motocicletele cu ataș și mototriciclurile care aparțin persoanelor cu handicap locomotor și care sunt adaptate handicapului acestora;
b) navele fluviale de pasageri, bărcile și luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula M. a Brăilei și Insula Balta Ialomiței;
c) mijloacele de transport ale instituțiilor publice;
d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localități, dacă tariful de transport este stabilit în condiții de transport public;
e) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare”.
Autoturismul deținut în proprietate de către contestator, chiar dacă are tracțiune hibridă, nu se încadrează în niciuna din excepțiile mai sus indicate de lege. În condițiile în care excepțiile sunt de strictă și limitativă interpretare, conform unui principiu fundamental de drept ce datează încă din vechiul drept privat roman (exceptio stritissimae interpretationis est), câtă vreme autoturismul deținut de către contestator nu se încadrează în niciuna din excepțiile reglementate de lege, înseamnă că el este supus impozitului pe mijlocul de transport consacrat de regula generală mai sus citată și cuprinsă în art.261 din Codul Fiscal.
Împrejurarea că dispozițiile art. 117 din cuprinsul H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Codului fiscal utilizează sintagma „Sunt supuse taxei asupra mijloacelor de transport numai vehiculele ce intră sub incidența cap. IV al titlului IX din Codul fiscal” fără a enumera expres autoturismele având o tracțiune hibridă, nu înseamnă că aceste norme adaugă la dispozițiile legale cuprinse în art. 262 din Legea nr. 571/2003 alte cazuri de scutire.
În realitate, în cazul autoturismelor cu tracțiune hibridă, nu motoarele sunt hibride ci propulsia acestora este hibridă, în sensul că ea folosește atât un motor cu ardere internă, cât și un motor electric, în funcție de regimul de funcționare. La viteze mici de deplasa este folosit motorul electric în timp ce la viteze mari și la accelerări puternice este folosit motorul cu ardere internă, trecerea făcându-se automat. La frânare motorul electric este folosit și ca generator de curent, recuperând energia, aceasta fiind stocata în acumulatori care generează energia electrică utilizată de motorul electric.
Tracțiunea, adică deplasarea vehiculului se realizează însă, chiar și în cazul autoturismelor cu tracțiune hibridă prin mijloace mecanice proprii, utilizând ambele surse de energie, astfel că, chiar și din perspectiva explicațiilor oferite de către contestator în fața primei instanțe, nu se poate concluziona decât că un vechiul cu tracțiune hibridă este în realitate un vehicul cu tracțiune parțial mecanică și parțial electrică.
Având în vedere că și autoturismele cu tracțiune hibridă sunt în realitate vehicule care își realizează propulsia în trafic parțial prin intermediul unui motor cu ardere internă, având așadar parțial o tracțiune mecanică și ținând cont de faptul că autoturismul reclamantului nu se încadrează în vreuna din excepțiile enumerate de lege privind scutirile de la plata impozitului pe mijloacele de transport, tribunalul concluzionează că în mod corect recurenta a stabilit în sarcina intimatului obligația fiscală de plată a impozitului pe mijlocul de transport, hotărârea primei instanțe de infirmare a valabilității titlului executor fiind contrară dispozițiilor legale mai sus enunțate.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de recurenta-intimată P. orașului Ineu reprezentată prin primar, împotriva Sentinței civile nr. 2490 din 26.11.2012, pronunțată de Judecătoria Ineu, în contradictoriu cu intimatul-contestator P. G. D. și va modifica în tot sentința atacată în sensul că va respinge contestația la executare formulată de contestatorul P. G. D. împotriva titlului executor nr._/05.10.2012, în contradictoriu cu intimata P. orașului Ineu reprezentată prin primar.
Întrucât nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs;
Pentru aceste motive;
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-intimată P. orașului Ineu reprezentată prin primar, împotriva Sentinței civile nr. 2490 din 26.11.2012, pronunțată de Judecătoria Ineu, în contradictoriu cu intimatul-contestator P. G. D., și în consecință:
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge contestația la executare formulată de contestatorul P. G. D. împotriva titlului executor nr._/05.10.2012, în contradictoriu cu intimata P. orașului Ineu reprezentată prin primar.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. C. U. M. C. O. Ș. S.
Grefier,
M. I.
Red.O.S.S./M.I.
Ex. 2/07.03.2013
Prima instanță - Judecătoria Ineu, judecător L. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1279/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
