Pretenţii. Decizia nr. 1299/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1299/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 1490/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1299/R
Ședința publică din 19 decembrie 2013
Președinte:S. C. Ș.
Judecător:N. C.
Judecător:S. N.
Grefier:C. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice, în contradictoriu cu reclamantul I. P. și pârâtul C. județean A., împotriva sentinței civile nr.6114/08.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatului I. P., avocat N. O., din Baroul A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
De asemenea, se constată depusă la dosar prin serviciul registratură al instanței la data de 13.12.2013 întâmpinare din partea intimatului I. P., la care este anexată împuternicirea avocațială.
Reprezentanta intimatului I. P. depune la dosar chitanța nr.50/16.12.2013 reprezentând onorariu avocațial și declară că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimatului I. P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la Tribunalul A. la data de 19.11.2013, constată că prin sentința civilă nr. 6114/08.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul I. P., împotriva pârâtului M. D. Regionale și Administrației Publice București.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 7.222,76 lei reprezentând despăgubiri civile, dobânda legală calculată asupra acestei sume de la data de 31.01.2013 și până la data plății, precum și suma de 3.748 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a respins acțiunea față de pârâtul C. Județean A..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În data de 22.11.2012, în jurul orelor 19, pe DJ 709 A. – Șiria, înainte de . pe sensul de mers către A., reclamantul I. P. a intrat cu autoturismul proprietatea sa, marca BMW cu nr. de înmatriculare_, într-o groapă aflată pe carosabil.
În urma acestui eveniment, autoturismul a suferit avarii, constatate în service-ul auto . a întocmit devizul de reparații depus la dosar. Avariile au afectat următoarele elemente: scutul motorului și al cutiei de viteze, suportul motor dreapta, fuzetă față dreapta, senzor ABS dreapta față, amortizorul dreapta față, bieletă antiruliu, cap bară dreapta, braț inferior dreapta față, braț inferior dreapta spate, bucșă bară stabilizatoare și anvelopele din partea dreaptă.
Conform devizului, contravaloarea reparațiilor, constând în înlocuirea pieselor și manopera aferentă este de 7.222,76 lei.
Locul producerii evenimentului rutier a fost confirmat de declarația martorului audiat în cauză, numitul Șușcă I. D., persoană care a fost în autovehicul cu reclamantul la momentul incidentului și care a asistat și la efectuarea fotografiilor realizate de reclamant la locul respectiv.
Pentru identificarea cauzei producerii evenimentului rutier în care a fost implicat autoturismul reclamantului, stabilirea legăturii de cauzalitate între avariile produse și groapa existentă în carosabil, stabilirea existenței posibilității reclamantului de a evita incidentul și a influenței indicatorului rutier „drum cu denivelări”, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto.
Conform concluziilor expertizei, a rezultat că avariile descrise anterior sunt consecința trecerii autovehiculului prin groapa existentă pe DJ 709 (fotografiată de reclamant), astfel că există legătură de cauzalitate între trecerea prin groapă și avarii.
Cu privire la posibilitățile de evitare, expertul a arătat că, în raport de viteza autoturismului, configurația și geometria denivelării, posibilitățile de vizibilitate și în raport de traficul pe sensul opus, conducătorul auto nu putea evita trecerea prin denivelare fără consecințe periculoase pentru securitatea circulației.
În fine, cu privire la existența și eventuala influență a indicatorului rutier „drum cu denivelări”, expertul a precizat că indicatorul rutier invocat de pârâtul C. Județean A. nu se afla în zona în care a avut loc incidentul, astfel că în acea zonă nu erau valabile obligațiile produse de indicatorul de avertizare. Mai mult, expertul a arătat că și în eventualitatea în care exista un asemenea indicator de avertizare, acesta l-ar fi obligat pe conducătorul auto să circule cu o viteză care să nu depășească 50 km/h, or pentru a nu se fi produs avarierea autoturismului acesta ar fi trebuit să circule cu o viteză de 15-20 km/h (expertul a estimat viteza reclamantului la 50-60 km/h).
Prin urmare, instanța a constatat că reclamantul a suferit un prejudiciu constând în avarierea autoturismului prin trecerea peste groapa nesemnalizată aflată pe DJ 709, fără a se putea reține o culpă proprie a reclamantului, astfel că se pune problema răspunderii pentru starea necorespunzătoare a drumului.
Conform art.40 al.1 din OG 43/1997: Drumurile trebuie să fie semnalizate și menținute în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță de către administratorul drumului.
De asemenea, responsabilitatea administratorului drumului derivă și din prevederile art.5 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform căruia administratorul drumului public este obligat să instaleze indicatoare și să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia, putând fi asimilată groapa existentă cu sintagma „orice obstacol” aflat pe partea carosabilă, iar art.5 al.6 din OUG nr.195/2002 prevede expres răspunderea civilă a administratorul drumului public în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta.
În aceste condiții, este necesară stabilirea calității de administrator al drumului județean, ceea ce implică soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocate de ambii pârâți, atât M. D. Regionale și Administrației Publice cât și C. Județean A. declinându-și reciproc responsabilitatea pentru administrarea DJ 709.
În acest context, instanța a reținut că, în principiu, calitatea de administrator al drumurilor județene aparține, conform art.7 și 22 din OG nr.43/1997, consiliilor județene.
În speță însă, conform Protocolului încheiat la data de 03.05.2012 între M. D. Regionale și Administrației Publice și C. Județean A., primul a preluat în administrare drumul județean DJ 709, preluând astfel obligațiile prevăzute de lege.
Este adevărat că ulterior, prin art.4 din Legea nr.21/2013 privind aprobarea O.U.G. nr.14/2012, s-a reglementat retransmiterea în administrarea unităților administrativ-teritoriale a sectoarelor de drum la care nu au început lucrările de construcție, însă în mod evident, dat fiind principiul constituțional al neretroactivității legii, calitatea de administrator s-a retransmis Consiliului Județean A. doar odată cu . acestei legi – 10.03.2013.
În consecință, instanța a constatat că pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice avea la data producerii evenimentului rutier - 22.11.2012, calitatea de administrator al DJ 709, astfel că excepția lipsei calității pasive este întemeiată doar în privința pârâtului C. Județean A..
Față de cele de mai sus, instanța a constatat că sunt îndeplinite față de pârâtul MDRAP condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.1357 din Noul Cod Civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa pârâtului.
Fapta ilicită constă în nesemnalizarea corespunzătoare a obstacolului aflat pe partea carosabilă, prejudiciul constă în contravaloarea reparațiilor necesare reparării autovehiculului avariat, raportul de cauzalitate rezultă din faptul că avariile au fost produse în urma impactului cu groapa nesemnalizată din carosabil, iar culpa rezultă din neglijența pârâtului în neîntreținerea corespunzătoare a drumului sau cel puțin în nesemnalizarea corespunzătoare a obstacolului.
Prin urmare, instanța a obligat pârâtul MDRAP la repararea prejudiciului, în condițiile art.1531 Cod civil, constând în plata către reclamant a sumei de 7.222,76 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor necesare, și în temeiul art.1535 din același cod, a dobânzii legale calculată asupra acestei sume de la data de 31.01.2013 (data introducerii acțiunii) și până la data plății.
A fost respinsă acțiunea, pentru lipsa calității procesuale pasive, împotriva pârâtului C. Județean A..
În temeiul art.274 Cod de procedură civilă (1865), acțiunea fiind admisă față de pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice, acesta a fost obligat și la plata către reclamant a sumei de 3.748 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din taxe judiciare de timbru (548 lei), onorariu pentru expertiză (1.600 lei) și onorariu avocațial (1.600 lei).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice solicitând în principal recalificarea căii de atac din prezenta cauză ca fiind recurs și în subsidiar admiterea recursului așa cum a fost formulat, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției și pe cale de consecință respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate.
În motivare arată că sentința atacată a fost dată cu apel în 30 de zile de la comunicare. Or, acțiunea introductivă a fost înregistrată la data de 31.01.2013, sub imperiul Codului de procedură civilă din 26.07.1993, în vigoare până la data de 15.02.2013, astfel consideră că sunt aplicabile prevederile acestuia, respectiv art.2821 conform căruia „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale și în alte cazuri prevăzute de lege."
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că suma solicitată și acordată de către instanța de fond este de 7.222,76 lei, recurentul apreciază că sentința mai sus menționată poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, în condițiile art. 2821 coroborat cu art.299 și urm. Cod procedură civilă.
În ceea ce privește motivele de netemeinicie ale sentinței primei instanțe, așa cum a arătat și în judecata în fond a prezentei cauze, arată că reiterează instanței să constate și să admită excepția lipsei calității procesuale pasive.
Arată că prin cererea de chemare în judecată se indică MDRAP în calitate de pârâtă, având în vedere atât faptul că reclamantul și-a avariat autoturismul proprietate personală datorită unei gropi nesemnalizate corespunzător pe DJ Șiria-A., cât și calitatea instituției de administrator al drumului mai sus menționat.
Invederează faptul că în procesul civil calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau obligației unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil, precum și existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul dedus judecății (calitate procesuală activă) și pe de altă parte între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă). Atât calitatea procesuală activă, cât și cea pasivă trebuiesc justificate de către reclamant prin indicarea motivelor de fapt și de drept șt a obiectului pretenției sale, iar instanța este obligată să le verifice, fie înainte de începerea dezbaterilor, dacă acest lucru este posibil (de regulă în cazul cererilor reale numai dacă se invocă lipsa calității procesuale pasive), fie în cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului (de exemplu, dacă se invocă excepția lipsei calității procesuale active în cazul cererilor reale).
În speța de față arătă faptul că, pentru județul A., MDRAP (în calitate de achizitor) a încheiat contractul de lucrări nr.362/18.10.2011 cu Asocierea .. și . (în calitate de executant), contract având ca obiect „Proiectarea și execuția lucrărilor de modernizare și reabilitare a drumurilor județene și de interes local din județele A. și Bihor".
În scopul realizării lucrărilor de execuție la obiectivul în cauză, în conformitate cu prevederile HG nr.251/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru derularea proiectelor prioritare din cadrul Programului național de dezvoltare a infrastructurii, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.105/2010, realizate de către M. D. Regionale și Turismului a fost constituită comisia pentru preluarea în administrare de către MDRAP, prin protocol încheiat cu beneficiarii finali, pe perioada realizării investiției, a drumurilor județene și de interes local aparținând domeniului public al statului sau unităților administrativ teritoriale.
Astfel, în data de 03.05.2012 au fost încheiate protocoalele nr.639/DPNDI și nr.6633/CJ A. de predare-primire a obiectivului de investiție „Reabilitare DJ 709, km 0+800-30+700 și km 33+700-39+200, A.-S.".
În data de 05.05.2012 (anterior producerii evenimentului cauzator de prejudicii) a fost încheiat procesul verbal nr.768/DPNDI de predare-primire către executantul . SRL (anexat prezentei) a amplasamentului privind obiectivul de investiție mai sus menționat, proces verbal încheiat în baza OMDRT nr.794/25.04.2012 privind constituirea comisiei pentru predarea în administrare a amplasamentelor obiectivelor de investiții din cadrul contractului de lucrări nr.362.
În ceea ce privește responsabilitatea asigurării siguranței condițiilor de trafic, recurentul arătă că în conformitate cu prevederile art.5 alin.6 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii".
De asemenea, prevederile alin. (1) al art.40 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, cu modificările și completările ulterioare, statuează: „Drumurile trebuie să fie semnalizate și menținute în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță de către administratorul drumului. În perioadele în care pe sectoarele de drum se desfășoară lucrări de întreținere, reparații, modernizare, reabilitare sau consolidare, această responsabilitate revine executantului lucrării".
Astfel, învederează faptul că la data producerii evenimentului instituția nu avea calitatea de administrator a drumului județean A. - Siria, acesta aflându-se în administrarea . SRL, în calitate de executant al lucrărilor de construcție pe tronsonul de drum mai sus menționat, predare-primire ce a fost efectuată prin procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului din data de 05.05.2012.
În drept recurentul invocă dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă.
Intimatul I. P. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursul ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, ca și chestiune prealabilă, arată că este de acord cu recalificarea căii de atac din apel în recurs raportat la data introducerii acțiunii 31.01.2013 și a dispozițiilor art.2821, art.299 și urm. Cod procedură civilă vechi.
Cu privire la motivele de recurs arată că în conformitate cu dispozițiile art.5 alin 6 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice „în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii”.
Raportându-se la aceste dispoziții în fața primei instanțe recurenta declină răspunderea sa Consiliului Județean A. după care revine și apreciază că în cauză răspunzător de producerea evenimentului este executantul lucrării, respectiv . și ..
În mod corect însă prima instanță a stabilit că în baza Protocolului încheiat la data de 03.05.2012 între M. D. Regionale și Administrației Publice și C. Județean A. recurenta a preluat în administrare drumul județean DJ 709, preluând astfel obligațiile prevăzute de lege și prin urmare, avea la data producerii evenimentului rutier, respectiv 22.11.2012 calitatea de administrator al DJ 709.
Cât privește aspectele invocate în fața instanței de recurs, respectiv faptul că executantul lucrării ar avea calitatea de administrator al drumului trebuie observat în primul rând faptul că pe tronsonul de drum în cauză nu au fost efectuate nici un fel de lucrări de reabilitare.
La data de 25.04.2013 recurenta transmitea spre semnare Consiliului Județean A. protocolul de predare primire a amplasamentului în cauză în baza art.4 alin.3 din Legea nr.21/2013 privind aprobarea OUG nr.14/2012 astfel cum rezultă din adresa nr._ aflată la dosarul cauzei, „obiectivele de investiții, respectiv sectoarele de drum la care nu au început lucrările de construcție, preluate în administrare de M. D. Regionale și Administrației Publice de la beneficiarii finali, se retransmit în administrare unităților administrativ teritoriale".
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.6 din OUG nr.195/2002 administratorul drumului public răspunde contravențional de producerea unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice.
Dar conform aceluiași articol și executantul lucrării răspunde contravențional, civil sau penal atunci când evenimentul rutier s-a produs din cauza semnalizării necorespunzătoare a obstacolelor sau a lucrărilor care se execută pe acesta. Deci executantul răspunde pentru evenimentele rutiere cauzate de neexecutarea obligației de a semnaliza lucrări și orice obstacole în timpul execuției și nicidecum pentru starea tehnică a drumului ce nu are legătură cu execuția lucrării și pentru care este răspunzător administratorul acestuia respectiv recurenta. În speța, prejudiciul a fost creat datorită stării tehnice a drumului și nicidecum datorită faptului că executantul lucrării nu ar fi semnalizat lucrările în execuție sau obstacolele pentru că acesta nu a început niciun fel de lucrări de reabilitare. Nu există deci condiția unui raport de cauzalitate între prejudiciul creat și omisiunea executantului.
Mai mult decât atât, o eventuală cerere de chemare în garanție a acestuia ar fi tardivă raportat la dispozițiile art.60 și art.61 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, cu mențiunea că în urma examinării cauzei din oficiu, în limitele conferite de art.306 alin.2 Cod procedură civilă nu au fost identificate motive de ordine publică de natură a atrage nulitatea sentinței recurate.
În raport cu data producerii avariei la autoturismul reclamantului – 22.11.2012 prima instanță a respins, în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice, reiterată ca unic motiv de recurs.
Astfel, reabilitarea D.J.709 a reprezentat un proiect prioritar de interes județean, parte a Programului Național de Dezvoltare a Infrastructurii, fapt pentru care prin protocolul din 3 mai 2012 sectorul de drum în discuție a fost preluat de pârâtul M.D.R.A.P., care a devenit conform reglementărilor cuprinse la art.20-221 din OG nr.43/1997, administrator al acestui drum.
Dispozițiile legale sus-menționate nu permit transmiterea calității de administrator al drumului către executantul lucrării, cum susține recurenta.
Mai mult, conform art.40 alin.1 din OG nr.43/1997, responsabilitatea semnalizării și menținerii în stare tehnică corespunzătoare a drumurilor se transmite executantului numai în perioadele în care pe sectoarele de drum se desfășoară lucrările de întreținere, reparații etc, iar în speță nu s-a probat începerea unor astfel de lucrări în baza contractului cu executantul.
În aceste condiții, atât dispozițiile art.5 din OUG nr.195/2002, cât și cele ale art.40 alin.1 din OG nr.43/1997, îl desemnează ca responsabil pentru semnalizarea și starea tehnică a drumului pe administratorul acestuia.
Pe cale de consecință, în baza art.274 Cod procedură civilă va obliga recurentul să plătească intimatului I. P. suma de 1300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr.6114/08.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
Obligă recurentul să plătească intimatului I. P. suma de 1300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. C. Ș. N. C. S. N.
Grefier,
C. S.
Red.SCS
Thred..
Prima instanță:Judecătoria A., jud.H. B.
Ex.2
Nu se comunică
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1225/2013. Tribunalul ARAD | Expropriere. Sentința nr. 549/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
