Pretenţii. Decizia nr. 925/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 925/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 2039/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 925
Ședința publică din 02 iulie 2013
Președinte T. B.
Judecător M. A.
Judecător L. Ș.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare recursul exercitat de recurenta G. M. în contradictoriu cu intimații F. V., Balasz I., C. A. G. și S. G. A. împotriva sentinței civile nr. 2938/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei – avocat Ungurenu V. I. D. din Baroul A., absente fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru, conform art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997 modificată și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 modificată.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte probe de administrat sau alte cereri de soluționat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în motivarea recursului.
După strigarea cauzei, dar înainte de terminarea ședinței, se prezintă în instanță intimații F. V., Balasz I. și C. A. G., deținuți în Penitenciarul A., care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile, cu motivarea că sumele de bani la care se referă reclamanta sunt banii lor personali.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la această instanță la 12.06.2013, constată că, prin sentința civilă nr. 2938/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta G. M. în contradictoriu cu pârâții F. V. și B. I., C. A. G., deținuți în Penitenciarul A., și S. G. A., pentru pretenții.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 784/17.03.2011 a Judecătoriei A. (dosar nr._ ), pârâții F. V., B. I., C. A. G. și S. G. A. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin aceeași hotărâre soluționându-se și latura civilă a cauzei, pârâții fiind obligați la plata către reclamantă a sumei de 90.000 lei. Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamanta a solicitat ca, în plus de suma la care pârâții au fost obligați prin hotărârea penală, să fie obligați și la plata, în solidar, a sumei de 876 lei, sumă deja consemnată la CEC de organele de urmărire penală, potrivit recipiselor de consemnare la CEC nr._/1/ 07.01.2011 și nr._/1/07.01.2011 (f. 56, 57, 58, 59 din dosarul de urmărire penală), precum și eliberarea acestor sume către reclamantă. A invocat, în drept, art. 20 alin. 3 din Codul de procedură penală, potrivit căruia admisibilitatea acțiunii în fața instanței civile este condiționată de nașterea sau descoperirea pagubelor după pronunțarea hotărârii penale în prima instanță. Această condiție nu este îndeplinită în cauză. Dosarul de urmărire penală se înaintează o dată cu actul de sesizare a instanței, respectiv cu rechizitoriul, potrivit art. 264 Cod procedură penală, așa încât la pronunțarea hotărârii în primă instanță, acesta era atașat la dosarul cauzei. Împotriva hotărârii primei instanțe (în materie penală) a exercitat calea de atac, situație în care instanța de fond a apreciat că, în mod rezonabil și cu minime diligențe, reclamanta ar fi putut lua cunoștință de sumele consemnate și pe care le invocă prin prezenta. În plus, pentru înlăturarea unei omisiuni vădite, părțile au la îndemână mijloace procesuale specifice legislației penale. Astfel, a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. 3 Cod procedură penală, acțiunea civilă fiind respinsă ca inadmisibilă. Nu s-a pus problema cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs, în termen legal, reclamanta G. M., solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinței în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată, invocând art. 20 al. 3 și art. 14 al. 3 lit. a Cod procedură penală, art. 304 pct. 8 și art. 312 al. 3 teza 1 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat că este îndeplinită în cauză condiția descoperirii prejudiciului după pronunțarea hotărârii penale de prima instanța, potrivit art. 20 alin 3 C.pr.pen, că a descoperit aceasta pagubă după pronunțarea hotărârii penale și că instanța nu s-a pronunțat asupra ei în sensul de titlu pe fond și în sensul de forma spre restituire. Opinia instanței că o nouă cerere este inadmisibilă pentru că dosarul de urmărire penală se înaintează odată cu actul de sesizare a instanței, potrivit art. 264 C.pr.pen, așa încât la pronunțarea hotărârii în prima instanță, acesta era atașat la dosarul cauzei, este nefondată câtă vreme nu s-a pronunțat asupra acestei pagube. Este fără relevanță că în speță, s-au exercitat apelul și recursul, ca situație de rezonabilitate și diligență astfel apreciate, în sensul că reclamanta, ar fi putut lua la cunoștința de sumele consemnate și pe care le invocă prin prezenta acțiune, pentru că legiuitorul nu prevede aceste temeiuri, ci doar descoperirea după pronunțarea hotărârii penale de prima instanță și recunoașterea acestei situații ca o greșită interpretare a actului juridic dedus judecații în sensul art. 304 pct.8 și art. 312 alin 3 teza I C.pr.civ. Mai mult, nu este vorba de înlăturarea unei omisiuni vădite, părțile au la îndemâna mijloace procesuale specifice legislației penale, întrucât recurenta nu are titlu asupra pretențiilor și fără titlu nu poate cere creșterea câtimii pretențiilor datorate ei și eliberarea sumelor astfel consemnate.
intimați F. V., Balasz I. și C. A. G., deținuți în Penitenciarul A., au solicitat în ședința publică din 02.07.2013, respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. nr. 2938/10.04.2013 a Judecătoriei A..
Intimatul S. G. A., deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări în scris.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect a observat prima instanță că suma pretinsă de reclamantă decurge din înscrisuri aflate la dosarul de urmărire penală atașat dosarului nr._ .
Cele două sume pretinse de reclamantă au fost consemnate la CEC de către Inspectoratul de Poliție al Județului A., la dispoziția statului (ce nu a fost chemat în judecată în prezentul litigiu), ca sume preluate de la F. V. și C. A. în dosarul penal nr. 7899/P/2010 (filele 56 - 59 dosarului de urmărire penală). De la intimații F. V. și C. A. G. s-au preluat sumele de 363 lei + 513 lei (876 lei în total), fiind consemnate la CEC, la începutul anchetei penale, cu precizarea poliției că acestea sume au fost găsite asupra lor.
Reclamanta nu a explicat ce reprezintă acest pretins prejudiciu suplimentar constând în suma de 876 lei, dacă este o sumă de bani sustrasă de intimați sau este echivalentul unor bunuri furate cu determinarea concretă a acestora.
Prima instanță a interpretat corect dispozițiile art. 20 alin. 3 din Codul de procedură penală, ce permit persoanei vătămate să se adreseze „cu acțiune la instanța civilă pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de prima instanță”, fiind evidentă obligația probării de către reclamantă, pe lângă existența elementelor cumulative ale răspunderii civile delictuale, conform art. 998 din Codul civil de la 1864 (fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu) și a cerinței descoperirii prejudiciului după pronunțarea sentinței penale.
Or, în cauză sunt dovedite fapta ilicită, persoanele vinovate de săvârșirea acesteia și vinovăția lor, prin sentința penală nr. 784/17.03.2011 a Judecătoriei A. Secția Penală (dosar nr._ ) definitivă prin decizia penală nr. 980/R/09.06.2011 a Curții de Apel Timișoara Secția Penală, ce au autoritatea de lucru judecat sub acest aspect în procesul civil, conform art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Deci ceea ce rămânea de probat în sarcina reclamantei era prejudiciul de 876 lei și descoperirea lui după pronunțarea sentinței penale de mai sus.
Nici una dintre aceste cerințe nu sunt îndeplinite în cauză.
Pe lângă faptul că reclamanta nu a explicat în ce constă prejudiciul nou pretins, susținerea ei privitoare la descoperirea lui după pronunțarea sentinței penale nr. 784/ 17.03.2011 a Judecătoriei A. este contrazisă de faptul că dovada ridicării acestor sume de către organele de poliție de la intimații F. V. și C. A. G. se afla la dosarul de urmărire penală, fiind astfel cunoscut anterior sesizării instanței penale.
Recurenta invocă interpretarea greșită de către prima instanță a actului juridic dedus judecății (art. 304 pct. 8 din codul de procedură civilă de la 1865) fără a preciza care este acel act juridic (în sensul de operațiune juridică, negotium iuris) care ar fi fost interpretat contrar naturii și înțelesului său. Chitanțele de consemnare la CEC a sumei de 876 lei nu sunt acte juridice în sensul de negotium iuris, ci doar acte cu valoare probatorie sub aspectul depunerii la CEC a sume lor de bani. Prima instanță a reținut faptul consemnării la CEC a sumei respective.
Pentru aceste considerente, văzând că sentința civilă nr. 2938/10.04.2013 a fost pronunțată de Judecătoria A. cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident un motiv de recurs încadrabil în prevederile art. 304 și art. 304^1 C., tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 din același cod, va respinge recursul.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul exercitat de recurenta G. M., cu dom. ales în A., ., . (la av. U. V. I. D.) în contradictoriu cu intimații F. V., fiul lui V. și al I., ns. la 01.10.1976, în loc. Năsăud, jud. Bistrița Năsăud, CNP_, BALASZ I., fiul lui Ioanș i Zsuzsanna, ns. la 31.05.1979, în loc. O. S., jud. Harghita, CNP_ și C. A. G., fiul lui I. și al Evei, ns. la 04.02.1979, în loc. A., jud. A., CNP_, toți deținuți în Penitenciarul A. și S. G. A., dom. în A., ., ., jud. A. împotriva sentinței civile nr. 2938/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 02 iulie 2013.
Președinte Judecător Judecător
T. B. M. A. L. Ș.
pt. judecător în concediu, semnează pt. judecător în concediu, semnează
președintele Tribunalului A. președintele Tribunalului A.
d-na S. N. d-na S. N.
Grefier
V. M.
pt. grefier în concediu, semnează
grefiera șefă a Tribunalului A.
d-na A. A.
Red.M.A/Tehnored/V.M./M.A.
2 ex/30.07.2013
Nu se comunică
Prima instanță – Judecătoria A., judecător C. H.
| ← Expropriere. Sentința nr. 549/2013. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 1004/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
