Succesiune. Sentința nr. 40/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 40/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 11466/55/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._ /A/2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 414
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013
Președinte L. L.
Judecător O. S. S.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul I. D. în contradictoriu cu pârâtul I. H., împotriva sentinței civile nr. 4014 din 30.05.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal se prezintă apelantul, asistat de doamna Huzur M. din Baroul A., desemnată avocat din oficiu și reprezentantul intimatului, avocat I. B. din Baroul A., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, potrivit încheierii ședinței camerei de consiliu din data de 09.10.2013, când instanța a admis cererea formulată de apelant privind reexaminarea încheierii ședinței camerei de consiliu din data de 19.09.2013, l-a scutit pe apelant de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 614,4 lei și a timbrului judiciar de 5 lei.
Reprezentanta apelantului solicită instanței încuviințarea audierii în calitate de martor a numitului Feldan F., cerere respinsă de către instanța de fond, martor care cunoaște împrejurări legate de faptul că tatăl apelantului a deținut certificate de trezorerie.
Instanța pune în discuție cererea de probațiune formulată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea cererii ca nefiind utilă cauzei, atâta timp cât nu se vrea a se dovedi că acele sume de bani existau la momentul decesului tatălui părților.
Față de cererea de probațiune formulată de apelant, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei audierea în calitate de martor a numitului Feldan F., având în vedere și probele administrate în cauză, instanța o respinge.
Reprezentanții apelantului și a intimatului învederează instanței că nu mai au cereri de formulat.
Instanța, considerând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantului susține apelul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia și schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii precizate, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat din oficiu în cuantum de 500 lei.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe, cu cheltuieli de judecată sens în care depune la dosar chitanța privind plata onorariului avocațial în cuantum de 2.500 lei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 25.07.2013, constată că prin sentința civilă nr.4014 din 30.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a admis în parte cererea formulată de reclamantul I. D. împotriva pârâtului I. H. având ca obiect succesiune și reducțiune liberalități excesive.
Instanța a dispus reducțiunea prin echivalent a donației făcută de donatorul I. M. în favoarea pârâtului, donație ce face obiectul contractului de donație autentificat prin încheierea nr. 306/26.03.2007 de BNP M. B..
Instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.539,50 lei cu titlu de reducțiune donație excesivă.
Instanța a obligat reclamantul să plătească în contul Biroului Local de Expertize A. suma de 400 lei reprezentând onorariul pentru expertiza efectuată în cauză de către domnul expert B. I..
Instanța a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul A. a sumei de 400 lei reprezentând onorariu avocat G. A. P..
Instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.220 lei și să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 2.847 lei, din care 400 lei onorariu avocat și 2.447 lei taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit contractului de donație autentificat sub nr. 306/26.03.2007 de BNP B. M., defunctul I. M. a donat fratelui său, pârâtul I. H., imobilul înscris în CF nr. 88 M., situat în M., nr. 118B, jud. A..Ulterior, prin contractul de donație autentificat sub nr. 733/24.07.2009 de BNP C. A., defunctul I. M. a donat fiului său, reclamantul I. D. imobilul înscris în CF nr._-C1-U1 A., situat în A., .. 11, corp A, parter.Potrivit certificatului de moștenitor nr. 3/03.09.2009, reclamantul este unicul moștenitor, în calitate de fiu, al defunctul I. M., decedat în data de 09.08.2009.
Conform certificatelor de trezorerie și contractului de depozit bancar, defunctul a avut în patrimoniu mai multe sume de bani, aceste depozite fiind însă achitate/lichidate în perioada 29.08._04, deci cu mai bine de patru ani înainte de data decesului. De asemenea, conform adresei CEC Bank nr._/31.05.2012, la data decesului autorului reclamantului, acesta nu mai avea bani depozitați la această instituție.
Cu privire la valoarea celor două imobile, stabilită conform art. 849 și art. 855 C.civ., anume starea bunului din momentul donației și valoarea lui din momentul deschiderii moștenirii, a fost administrată proba cu expertiza evaluatorie care a reținut valoarea de 83.528 lei pentru imobilul donat reclamantului și valoarea de 88.607 lei pentru imobilul donat pârâtului.
În ce privește reținerea acestei expertize, instanța a apreciat că expertul a stabilit în mod corect valoarea celor două imobile, raportat la normele legale și tehnice incidente. Pârâtul s-a arătat nemulțumit doar de valoarea stabilită pentru imobilul donat reclamantului, respectiv de aplicarea unor trei coeficienți de reducere de câte -5%, urmărind stabilirea unei valori mai mari pentru acest imobil. În ce privește răspunsul expertului privind starea camerei de alimente și boxa, la care se face referite când solicită de la pârât o precizare, instanța a reținut că expertul a evaluat imobilul raportându-se la starea imobilelor și cele precizate de către părți, cu ocazia cercetării la fața locului, astfel că, expertul a aplicat un coeficient de -5% sub aspectul lucrărilor de reparații și igienizare. Acesta a explicat în concret ce aspecte a avut în vedere pentru reținerea celor două coeficiente (de la pct. 6-7 din anexa nr. 1 la raport - fila 91). Contrar celor reținute, pârâtul a afirmat că acestea nu trebuiau aplicate și a solicitat a se explica de ce erau finisajele prost întreținute și de ce necesita lucrări de igienizare. Expertul nu a făcut altceva decât să explice stare imobilelor avută în vedere, iar dacă se contestă aceasta, revenea pârâtului să precizeze ce lucrări existau la acel moment, însă niciuna dintre părți nu a solicitat sau indicat existența vreunei investiții, ci au arătat expertului, personal, starea imobilelor, singurul aspect care ar ridica discuții ar fi coeficientul de -5% pentru existența unui proces pe rolul judecătoriei. Acest aspect ar fi avut relevanță în cazul în care s-ar fi procedat la vânzarea imobilului (ex. la partaj). Totuși, instanța a arătat că, expertul a folosit și metoda comparației directe, și cum în mod justificat a precizat prin răspunsul la obiecțiuni, prețul trebuie să fie unul apropiat cu cel practicat pe piața imobiliară (în patru ipoteze s-a indicat valoarea de 19.800 euro). În acest sens, valorile obținute prin mai multe metode trebuie conciliate pentru a ajunge la un numitor comun. Față de toate acestea, instanța a apreciat că expertiza este concludentă cu privire la valoarea celor două imobile, trebuind reținută.
În drept, art.847 C.civ. prevede că „Liberalitățile prin act sau între vii sau prin testament, când vor trece peste partea disponibilă, vor fi reduse la această parte.”
În ce privește ordinea de reducțiune, stabilită de art. 850 alin. 2 C.civ., față de cele argumentate de către pârât cu ocazia susținerii excepției lipsei de interes, instanța a arătat că ordinea de reducere se raportează la donațiile către terțe persoane, iar nu la donațiile către moștenitorul rezervatar, din momente ce valoarea acestei donații se scade automat din cuantumul rezervei. Prin urmare, nu s-a pus problema dacă această donație încalcă rezerva succesorală, ci dimpotrivă, dacă aceasta asigura această parte din moștenire.
S-a reținut, având în vedere că nu s-a făcut dovada că în masa succesorală rămasă după defunctul I. M. ar mai fi rămas alte bunuri în afara celor două imobile, că valoarea masei succesorale este de 172.136 lei, conform art. 841 C.civ., prin donarea imobilului înscris în CF nr._ (nr. vechi 88 M.), situat în M., nr. 118B, jud. A. către pârât, s-a încălcat rezerva succesorală a reclamantului (1/2 din masa succesorală, anume de 86.067,50 lei), astfel că, în baza art. 847, s-a impus reducțiunea donației pârâtului cu suma de 2.539,50 lei (83.528 lei+2.539,50=86.067,50).
În ce privește modalitatea de întregire a rezervei, instanța a reținut aplicabilitatea art. 770 alin. 2 C.civ, astfel că s-a impus ca reducțiunea să se realizeze prin echivalent.
În consecință, având în vedere cele de mai sus, instanța a admis în parte cererea reclamantului și a dispus reducțiunea prin echivalent a donației făcută de defunctul I. M. în favoarea pârâtului, autentificată sub nr. 306/26.03.2007 de BNP B. M. și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.539,50 lei, cu titlu de reducțiune donație excesivă.
De asemenea, nefăcându-se dovada achitării integrale a onorariului de expert, instanța a obligat reclamantul să plătească în contul Biroului Local de Expertize A. suma de 400 lei reprezentând onorariul pentru expertiza efectuată în cauză de către domnul expert B. I..
În ce privește onorariului avocatului reclamantului, în baza art. 18 din OUG nr. 51/2008, față de admiterea în parte a acțiunii, instanța a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul A. a sumei de 400 lei reprezentând onorariu avocat G. A. P., sumă ce urma a fi suportată în final însă de către pârât, ca parte căzută în pretenții. În același sens și în ce privește taxa judiciară de timbru de care reclamantul a fost scutit pentru partea de cerere admisă, anume reducțiunea donației excesive, urmând ca pârâtul să plătească astfel statului cheltuieli judiciare în sumă de 2.847 lei, din care 400 lei onorariu avocat și 2.447 lei taxă judiciară de timbru. Restul taxei de 1.278,79 lei, pentru care a fost scutit reclamantul, a rămas în sarcina statului, conform art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008.
În baza art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată suportate personal de acesta, anume 1.220 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul I. I., solicitând instanței de control judiciar, în urma admiterii căii de atac, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii precizate, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de apel, invocând netemeinicia și nelegalitatea în parte a hotărârii atacate, apelantul a susținut că motivul principal al apelului este legat de problema respingerii în parte a petitului din acțiunea precizată care viza componența masei succesorale (sub aspectul unei creanțe) cu referire la suma de 40.959,7 lei. În opinia apelantului, nu există nicio motivare vis-a-vis de respingerea acestui capăt de cerere, singura referire fiind în practicaua sentinței la pag. 3 alin. 3, nemotivându-se însă în vreun fel de ce această cerere a fost respinsă.
Apelantul apreciază că, și sub aspect probator, în mod eronat instanța de fond a respins cererea de audiere a martorului Feldan F. cu dubla motivare că, pe de-o parte, cererea este tardiv formulată, iar pe de altă parte, aceasta nu ar fi utilă.
Consideră apelantul că o atare cerere se încadrează în condițiile art.138 C. din 1865 fiind necesară și utilă în dezlegarea pricinii. Simpla susținere că depozitele respective au fost lichidate cu patru ani înainte de decesul autorului nu pot elimina de plano posibilitatea (și obligația sa ca reclamant) de a dovedi că pârâtul care nu are calitatea de moștenitor rezervatar și sezinar a dispus de averea tatălui său. Ca singur moștenitor sezinar și rezervatar, apelantul susține că este îndreptățit să solicite ca terții să aducă la masa succesorală bunurile care au aparținut defunctului său tată. Pe lângă înscrisurile care dovedeau că autorul a deținut titluri de trezorerie cu valori însemnate, apelantul subliniază că, prin audierea martorului propus, a dorit să dovedească că respectivele sume de bani au fost utilizate de către pârât, însă instanța de fond a respins cererea sa. Apelantul menționează că sumele de bani retrase de la Trezorerie (și nu numai) au fost gestionate și utilizate exclusiv în interes personal de către pârât.
În opinia apelantului, în ceea ce privește soluția pronunțată de prima instanță, inserarea sau nu a sumei de 40.959,7 lei (sau chiar a unei părți din aceasta) schimbă însăși fondul cauzei, întrucât o condiție de bază este stabilirea întregii mase succesorale (activ și pasiv) pentru a se putea apoi calcula rezerva, respectiv dacă aceasta s-a încălcat sau nu și implicit dacă se impune sau nu reducțiunea prin echivalent a donațiilor.
Un alt aspect care, în aprecierea apelantului, ține tot de fondul cauzei, este și acela dacă sumele de bani au fost sau nu gratificate în favoarea pârâtului, aceste eventuale gratificări intrând tot sub incidența reducțiunii.
În drept, apelantul a invocat art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat apărări scrise, însă prin reprezentant, a solicitat respingerea apelului, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 294-296 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că nu este fondat.
Verificând hotărârea atacată tribunalul constată că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Prima instanță a reținut în mod întemeiat faptul că defunctul a avut în patrimoniul său mai multe depozite care însă au fost achitate sau lichidate în perioada 29.08._04, iar decesul s-a produs în data de 09.08.2009. La data decesului, defunctul nu mai deținea bani în depozite bancare. În acest sens, în mod corect prima instanță a respins cererea de audiere a martorului Feldan F. cu privire la unele sume de bani care nu mai existau în patrimoniul defunctului la data decesului acestuia.
Pentru aceste motive, tribunalul în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de reclamantul-apelant I. D., împotriva sentinței civile nr. 4014 din data de 30.05.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul-intimat I. H..
Va dispune virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A. a sumei de 500 lei, reprezentând onorariul avocatului Huzur M..
Restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Având în vedere termenele de judecată acordate în cauză și complexitatea lucrărilor efectuate în apel, în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, va reduce onorariul avocatului M. M. de la 2.500 lei la 1.000 lei și va dispune obligarea reclamantului-apelant la plata către pârâtul-intimat a sumei de 1.000 lei, onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul-apelant I. D., împotriva sentinței civile nr. 4014 din data de 30.05.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul-intimat I. H..
Dispune virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A. a sumei de 500 lei, reprezentând onorariul avocatului Huzur M..
Restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Reduce onorariul avocatului M. M. de la 2.500 lei la 1.000 lei și dispune obligarea reclamantului-apelant la plata către pârâtul-intimat a sumei de 1.000 lei, onorariu avocat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
Președinte, Judecător,
L. L. O. S. S.
Grefier,
M. I.
Red.L.L. Thred.M.I.
4 ex./06.11.2013
2com/
Se comunică părților:
- reclamant -I. D. domiciliat în A., .. 11, .
-pârât- I. H. domiciliat în A., ., ., județul A.
Judecător primă instanță-H. Ș.-Judecătoria A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 851/2013. Tribunalul ARAD | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 4/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
