Expropriere. Sentința nr. 2716/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2716/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 968/108/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2716
Ședința publică din data de 9 octombrie 2013
Președinte A. Ș.
Grefier D. S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de acțiunea civilă exercitată de reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror R. Sorinca din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței, la data de 09.10.2013, reclamanta a depus concluzii scrise prin care se solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă și constatând cauza în stare de soluționare, instanța acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a acțiunii.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea acțiunii și acordarea de despăgubiri conform suplimentului la raportul de expertiză.
TRIBUNALUL:
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe P. M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a solicitat anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.202/303/10.10.2011, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 1972 mp, respectiv suma de_ euro raportat la valoarea de 10 euro /mp, obligarea pârâtei la exproprierea suprafeței de 54 mp și plata despăgubirilor egale cu valoarea acesteia respectiv suma de 540 euro, cu cheltuieli de judecată
În motivele acțiunii, reclamanta a susținut că este proprietarul terenului situat în Pecica, înscris în CF_ nedefinitivă Pecica, nr. cadastral_ în suprafață de 5000 mp. în calitate de titular al dreptului real de proprietate asupra terenului mai sus menționat, a fost înștiințată că o suprafață de 1972 mp din terenul de mai sus, urmează să treacă autostrada "A. - Nădlac", pentru această suprafață de teren expropriată urmând a i se plăti despăgubiri.
In data de 08.10.2011, cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea legii nr. 198/2004, prin procesul-verbal cu nr.202/303 s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp. A arătat că nu este de acord cu această limită a despăgubirilor, considerându-le infime față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață precum și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior, acestea având o valoare cuprinsă între 4,34 euro și 10 euro/mp .
Reclamanta a precizat că nu este de acord cu valoarea despăgubirilor stabilite întrucât valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, acestea având categoria de folosință superioară, este de 10 euro /mp Potrivit art. 26 al. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994-aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 „Despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ-teritoriala la data întocmirii raportului de expertiza precum si de daunele aduse proprietarului, sau dupa caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Prin urmare, legiuitorul a statuat ca despăgubirea cuvenita persoanei expropriate este formata din valoarea reala a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului si/sau unor terți prin măsura exproprierii, în ceea ce privește prima componentă a despăgubirii -..valoarea reala" a bunului expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritoriala la data întocmirii raportului de evaluare.
La calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie avute în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de aceeași natură precum și daunele aduse proprietarului, aspecte care în cazul de față nu au fost luate în considerare. A menționat că prin această expropriere, valoarea terenului expropriat este diminuată substanțial, deoarece pe acest teren este imposibil a se mai efectua culturi agricole în condițiile în care accesul este restricționat
În ceea ce privește obligarea pârâtei la exproprierea suprafeței de 54 mp . a subliniat că suprafața mai sus menționată rămâne fără cale de acces în condițiile în care la nordul suprafeței expropriate se află o baltă de pescuit iar în sudul, nordul, estul suprafeței expropriate se află autostrada, astfel că terenul a cărei expropriere o solicită rămâne fără niciun fel de utilitate.
Reclamanta a conchis solicitând admiterea acțiunii așa cum ea a fost formulată și anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.202/303/10.10.2011, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat.
În drept, reclamanta a invocat art. 9 pct. 10 din HG nr. 941/2004.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că prin cererea de chemare in judecată s-a solicitat obligarea sa la plata sumelor cu titlu de daune-interese pentru suprafața de teren supusă exproprierii, teren care face obiectul exproprierii pe amplasamentul lucrări de utilitate publică "Autostrada Nadlac-A.". Consideră că despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere atacată sunt stabilite în mod corect.
Precizează că drumurile publice din România reprezintă o componentă principală a sistemului național de transport și constituie obiectul exclusiv al proprietății publice. Prin Hotărârea Guvernului nr. 947/1990 privind modernizarea rețelei de drumuri existente și construcția de autostrăzi în România, s-a aprobat Programul național de modernizare a drumurilor existente și construcția de autostrăzi în România, beneficiar fiind Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România –SA, iar cadrul general al politicii Guvernului constă în asigurarea și susținerea unei infrastructuri adecvate dezvoltării obiectivelor socio-economice prin modernizarea, dezvoltarea și administrarea eficientă a sectorului rutier, cu accent pe extinderea numărului de autostrăzi, modernizarea și lărgirea drumurilor existente, a podurilor și a tuturor facilităților aferente, în vederea realizării lucrărilor de modernizare a drumurilor naționale, lucrări care privesc siguranța și securitatea națională. În contextul îndeplinirii cerințelor organismelor internaționale, având ca scop integrarea României în structurile euroatlantice, au fost demarate măsuri și programe de construcții de autostrăzi și drumuri naționale.
Pârâtul susține că la momentul promovării Proiectului de Hotărâre a Guvernului nr.416/2010 procedurile de expropriere aplicabile au fost cele prevăzute de Legea nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local cu modificările și completările ulterioare și de Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.434/2009, pentru acele imobile proprietate privată care se regăsesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului. Astfel că, la momentul respectiv, în conformitate cu art.3 din Legea nr.198/2004 cu modificările și completările ulterioare, expropriatorul a întocmit o documentație tehnico-economică cuprinzând date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului, planuri cu amplasamentul lucrării care conțin delimitarea suprafețelor și a construcțiilor propuse spre expropriere.
Pârâtul menționează că, în prezent, cadrul legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Conform prevederilor art.5 din Legea nr.255/2010 expropriatorul are obligația de a aproba prin Hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ - teritoriale. Indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții „Autostrada Nădlac - A. au fost aprobați prin Hotărârea Guvernului nr.1480/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.845 din 8 decembrie 2009. Prin Hotărârea Guvernului nr.416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării „Autostrada Nădlac - A.", precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din Raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de 63.000 mii lei aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.416/2010 a fost suplimentată cu suma de 17.500 mii lei prin Hotărârea Guvernului nr. 1248/2010, în conformitate cu art.4 alin ( 4 ) din Legea nr.198/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât la data promovării hotărârii inițiale din cauza insuficienței bugetare a fost alocată de la bugetul de stat doar suma de 63.000 mii lei, suma globală necesară acestui proiect fiind de 80.500 mii lei.
Art.11, din Legea 255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, prevede la alin. (7),(8) si (9):
„(7) Înainte de data începerii activității comisiei prevăzute la art.18, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosință.
(8)Raportul de evaluare se întocmește avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin.(5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
(9)Raportul de evaluare se întocmește sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.
Menționează că, raportul a fost „întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr.33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.
În concret, potrivit Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în mai 2011, suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de_ mp, având o valoare de despăgubire totală de 684.356,29 lei. Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către domnul ing. G. N., expert evaluator bunuri mobile și proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 6253, și calitatea de Expert funciar membru AEF, legitimație nr.018 și de către doamna ec. G. N., expert proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr.1222.
Subliniază că raportul de evaluare a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauză de utilitate publică, idei directoare declarate prin legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Prin urmare, susține că această valoare specială este mai mare decât o valoare de piață care reprezintă „suma estimată pentru care o proprietate poate fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acționează în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri".
Vis-a-vis de cele expuse anterior, face mențiunea faptului că în urma raportului de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați să vândă, iar cumpărătorul este, la rândul sau, obligat să cumpere, amândoi fiind condiționați de proiectul de utilitate publică în cauză, și anume „Construcția Autostrăzii Nadlac-A., pe teritoriul administrativ al jud. A.". Astfel, preeminenta interesului general, care este definit de art. 2, alin. (1), lit. I al Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, ca fiind: „interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor", determină prevalarea în fața interesului privat al proprietarilor, însă determină totodată o justă și imediată despăgubire, care în concret are aptitudinea de a fi mai însemnată decât valoarea de piață a imobilului.
De asemenea, învederează instanței faptul că raportul de evaluare a fost întocmit analizând piață specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea, oferta competitiva, etc.), astfel că, pentru toate cele anterior expuse, solicită respingerea acțiunii.
În drept invocă Legea nr. 255/2010, precum și pe toate celelalte prevederi invocate.
Reclamanta P. M. a formulat completare la motivarea cererii de chemare în judecată. Invocând art. 31 din legea nr. 255/2010, disp. art. 3 din HG nr.417/28.04.2010, a susținut că la stabilirea despăgubirilor datorate de pârâtă nu pot fi avute în vedere valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, fiind stabilite doar niște valori orientative.
Prin concluziile scrise, reclamanta a solicitat în esență admiterea acțiunii formulate și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor respectiv suma de 8883 euro (_ Ron ), așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză precum și a suplimentului efectuat la raportul de expertiză. A revenit asupra motivelor cuprinse în cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește cuantumul propriu-zis al despăgubirilor cuvenite expropriatului, potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, reclamanta arată că acesta se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. O atare despăgubire reprezintă o compensație pentru paguba suferită de proprietar ca urmare a pierderii dreptului de proprietate asupra bunului obiect al exproprierii și ea constituie o garanție acordată acestuia, care își păstrează aceeași valoare a activului patrimonial, prin înlocuirea dreptului real pierdut în urma exproprierii, cu o sumă certă.
Din probele administrate în cauză, instanța, reține în fapt următoarele :
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor Hotărârii de despăgubire nr. 202/203 din data de 10.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 a s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 1972 mp, din terenul situat în localitatea Pecica Jud. A., Pecica, având nr. cadastral _ și s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp, iar reclamanții au contestat această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamanților este grefată, într-adevăr, pe dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 conform cărora, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale Legea nr. 255/2010 se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
În cauză sunt incidente prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, conform cărora: „alin. 1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; alin.2 ,, La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia,
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, se reține din Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară, că, valoarea pe 1 mp a terenului expropriat, este de 4,04 Euro/ 1 mp .
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art.481 din Codul civil, ori, se remarcă faptul că Legea nr.255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004: prețul de vânzare a imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art.771 alin. (5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr.488/2011.
Împrejurarea dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr.488/2011 este una corectă sau nu, se determină în cadrul acțiunii civile exercitate potrivit art.22 alin.1 din Legea nr. 255/2010 împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în ipoteza în care această hotărâre preia valoarea despăgubirii stabilită prin hotărârea guvernului, iar expropriatul este nemulțumit de aceasta.
Potrivit îndrumărilor Curții de Apel Timișoara în cauze similare care au fost trimise spre rejudecare în vederea efectuării unui supliment de expertiză, tribunalul A. în vederea realizării unei practici unitare și cu acordul reclamantei prin încheierea de ședință din data de 05.06.2013 a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză în care experții pentru stabilirea valorii de piața a terenului expropriat, vor utiliza următoarele comparabile (primul criteriu de comparabilitate 1-a constituit localizarea - extravilanul localității Pecica, pentru eventualele diferențe se vor efectua corecții conform ghidurilor metodologice de evaluare):
În suplimentul la raportul de expertiză de la filele 270 – 277 dosar au utilizate următoarele comparabile;
- Teren extravilan Pecica, categoria de folosința curți construcții, cu suprafața de 8.371 mp, vândut la data de 17 mai 2012 prin contractul nr. 1650 cu 2,39 euro/mp ; este situata ia cea 300 m de intravilanul localității Pecica.
- Teren extravilan Pecica, categoria de folosința teren arabil, cu suprafața de 5000 mp, vândut la data de 27 nov 2012 prin contractul nr. 2.433 cu 4,1 euro/mp; este situata la cea 3,8 km de intravilanul localității Pecica;
- Teren extravilan Pecica, categoria de folosința teren arabil si pasune(50% pășune), cu suprafața de 12.200 mp, vândut la data de 12 aug 2011 prin contractul nr. 1608 cu 2,5 euro/mp; este situata la cea 3,9 km de intravilanul localității Pecica
- Teren extravilan Pecica, categoria de folosința teren arabil cu suprafața de 1539 mp, vândut la data de 27 octombrie 2012 prin contractul nr. 3325 la prețul de 4,87 euro/mp.
În urma procesului de evaluare a rezultat, conform grilei prezentate valoarea de piață unitară pentru terenul evaluat de 3,89 euro/mp.
Experții au mai precizat că valoarea obținută este similară cu cele obținute prin metoda comparațiilor cu utilizarea de oferte vânzare terenuri respectiv metoda de randament (ultimele doua utilizate în raportul de expertiza inițial).
Astfel rezultă că valoarea de piață estimată în raportul de expertiza tehnică judiciară este corecta - 3,76 euro/mp prin metoda comparațiilor directe, respectiv 4,04 euro/mp prin metoda capitalizării rentei funciare și 4,16 prin metoda investițiilor.
Având în vedere valoarea de piața unitară obținută in prezentul supliment la raportul de expertiza de 3,89 euro/mp, valoare extrem de apropriată de cea stabilită în raportul de expertiza întocmit în acest dosar, tribunalul va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă, va dispune anularea în parte a Hotărârii de despăgubire nr. 202/203 din data de 10.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor și va obliga pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 8079 euro, echivalentul sumei de_ lei pentru exproprierea suprafeței de 1972 mp. de teren arabil, reprezentând valoarea terenului expropriat și dauna pentru redobândirea terenului.
De asemenea tribunalul va respinge și solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtei la exproprierea suprafeței de 54 mp. teren agricol pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 22 din Legea 255/2010 (reluându-se conținutul art. 9 din Legea 198/2004, act normativ abrogat prin Legea 255/2010) „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzut de art. 19 se poate adresa instanței judecătorești în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferul dreptului de proprietate”.
Potrivit alin. 3 al art. 22 din Legea 255/2010, acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21- 27 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Analizând dispozițiile art. 22 din Legea 255/2010 prin raportare la dispozițiile art. 21- 27 din Legea 33/1994, instanța va constata că prevederile acestei din urmă legi (33/94) se aplică doar în ce privește stabilirea despăgubirii ( anume efectuarea expertizei, modul de stabilire a despăgubirii etc.) neaplicându-se dispozițiile referitoare la exproprierea unei suprafețe mai mari de teren decât cea stabilită de expropriator.
Mai precis, trebuie arătat că art. 24 al. 4 din Legea 33/1994 reglementează posibilitatea ca în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți din teren construcție, proprietarul expropriat poate să solicite instanței exproprierea totală, urmând ca instanța să aprecieze dacă exproprierea în parte este posibilă.
Or, dispoziția legală susmenționată nu poate fi aplicată în prezenta cauză, întrucât Legea 255/2010( precum și Legea 198/2004 în vigoare la momentul emiterii hotărârii de expropriere și stabilire a despăgubirilor), ca lege specială în raport cu Legea 33/1994 nu prevede decât posibilitatea contestării despăgubirii, iar nu și contestarea altor aspecte legate de transferul dreptului de proprietate către expropriator; în acest sens, este elocvent art. 22 al. 1 din Legea 255/2010 (echivalent al art. 9 din Legea 198/2004) care prevede expres că nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, voința legiuitorului fiind evidentă în sensul că singurul aspect contestabil de către expropriat este cuantumul despăgubirii, sub cele două componente ale sale, stabilite prin Legea 33/1994, anume: valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului (art. 26).
Prin urmare, instanța va conchide că reclamanții nu au la îndemână nici un temei legal de a pretinde exproprierea unei suprafețe mai mari sau mai mici de teren decât cea stabilită de expropriator, putând pretinde doar despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere; acest aspect rezultă cu claritate din faptul că legiuitorul a înțeles să facă trimitere la aplicarea art. 21- 27 din Legea 33/1994, doar în ce privește stabilirea despăgubirii, precizare care nu era necesară dacă s-ar admite posibilitatea contestării și a suprafeței expropriate, conform art. 24 al.3 din Legea 33/1994.
Privitor la cheltuielile de judecată, se reține că, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”, astfel vă, va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect despăgubiri.
Dispune anularea în parte a Hotărârii de despăgubire nr. 202/203 din data de 10.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor și obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 8079 euro, echivalentul sumei de_ lei pentru exproprierea suprafeței de 1972 mp. de teren arabil.
Respinge cererea reclamantei privind exproprierea suprafeței de 54 mp. teren
Obligă pârâtul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2013.
Președinte, Grefier,
A. Ș. D. S.
Red.A.Ș, Tred.S.D.
Ex.5/3 .
Se comunică cu:
1. reclamanta – P. M. A., dom.ales cab. Av. Stanoiov L. – A. ., .> 2. pârâtul S. R. prin CNADN prin DRDP Timișoara – .. 18
3. P. de pe lângă Tribunalul A.
Prima instanță:Tribunalul A.: jud. S. C. Ș.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 311/2013. Tribunalul ARAD | Anulare act. Decizia nr. 1144/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
