Contestaţie la executare. Decizia nr. 530/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 530/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 1020/250/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.530/A
Ședința publică din data de 26 mai 2014
Președinte C. C. A.
Judecător R. M.
Grefier L. K.
S-a luat în examinare apelul formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în contradictoriu cu intimata ., împotriva Sentinței civile nr.100 din 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei, avocat A. B. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la data de 7.05.2014 prin serviciul registratură reprezentantul intimatei a depus la dosar întâmpinare care a fost comunicată cu apelanta.
De asemenea, reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr. 3/25.04.2014 reprezentând onorariu avocat și aceeași întâmpinare pe care a depus-o la data de 7.05.2014 cu denumirea corectă a intimatei „.” în loc de „Societatea Agricolă Șoimoșana L.”, arătând că din eroare s-a strecurat o greșeală în ce privește denumirea societății intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat. De asemenea, solicită a se avea în vedere că prin raportul de expertiză tehnică judiciară a dovedit faptul că imobilul a fost subevaluat, producându-se în acest sens un grav prejudiciu intimatei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 17.04.2013, constată că prin sentința civilă nr. 100 din 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria L., în dosarul nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice prin Administrația Finanțelor Publice L., s-a dispus anularea în parte a actului de executare constând în anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile din 29.07.2013, emis în dosarul execuțional nr. 5/2013 al DGFP A. - Administrația Finanțelor Publice A., prin rectificarea prețului de pornire al licitației de la 40,187 lei, la 59.282 lei și a fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 2.050 lei, cheltuieli de judecată.
Cauțiunea în suma de 2.509 lei, achitată prin recipisa . nr._/12.08.2013, se va restitui la cerere după soluționarea definitivă a procesului în condițiile expuse în art.1063 Cod procedură civilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că împotriva contestatoarei, intimata a declanșat executarea silită în dosarul execuțional nr. 5/2013 al DGFP A. - Administrația Finanțelor Publice A.. În cadrul procedurii execuționale, la 05.06.2013 intimata a aplicat sechestru asupra bunurilor imobile ale contestatoarei, fiind întocmit procesul verbal de sechestru nr._. Prin acesta, au fost sechestrate clădirea individualizată ca atelier mecanic, compus din hală reparații, birou, două magazii, construit din bolțari de beton, supraedificată situată în localitatea L.. Pentru stabilirea prețului de strigare, de la care urma să plece licitația, s-a întocmit raportul de evaluare depus de către intimată ca organ de executare, fiind evaluat imobilul la suma de 40.187 lei. În susținerea contestației sale, contestatoarea s-a prevalat de concluziile unui alt raport extrajudiciar, cel întocmit la data de 25.09.2006, intitulat raport de reevaluare, vizând același imobil, întocmit de ., valoarea imobilului fiind stabilită la suma de 156.506,21 lei.
În aceste condiții, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză judiciară, dată fiind diferența mare dintre valorile stabilite pentru același imobil prin cele două evaluări, s-a reținut ca valoare adecvată pentru stabilirea prețului de pornire a licitației suma justificată prin concluziile raportului de expertiză întocmit de expert judiciar P. G., în cuantum de 59.282 lei. Această sumă include și valoarea rețelei trifazate de joasă tensiune care permite alimentarea cu energie electrică a imobilului sechestrat care, potrivit adresei de la dosar emisă de Enel Distribuție Banat, aparține contestatoarei. Obiecțiile intimatei, care consideră că valoarea stabilită de expertul judiciar depășește prețul de piață aferent unui atare imobil și că nu ar trebui inclusă în acesta prețul rețelei de distribuție aferentă imobilului, nu sunt justificate. Acest raport este întocmit în conformitate cu normele legale, inclusiv cu caracter tehnic în materie, cu referire inclusiv la piața imobiliară a localității. Mai mult, în calitate de autoritate fiscală, intimata ar trebui să fie interesată să valorifice acest bun la un preț cât mai ridicat spre a recupera creanțele fiscale în considerarea cărora s-a declanșat executarea silită. Raportul de evaluare întocmit de . cu nr.5/VI/26.06.2013, aparent voluminos și bine documentat, este unul standardizat, care nu reflectă valoarea reală a imobilului, raportat la elementele constructive ale acestuia, zona în care este amplasat, în apropierea DN 7, cu acces la acesta și la toate facilitățile pe care le implică o atare cale de comunicație. Zona în care se găsește imobilul este una atractivă pentru investitori, dovadă fiind obiectivele amplasate în acea zonă, respectiv carieră de piatră, moteluri, întreprinderea de transport și turism aparținând . etc.
Prima instanță a apreciat că evaluarea bunului imobil efectuată de către expertul judiciar, plasată între cele două valori de care se prevalează părțile, respectă cerințele legale conținute de prevederile art.147 alin. 1, art. 159 din OG nr. 92/2003. În concluzie, anunțul privind vânzarea pentru bunurile imobile, trebuie să conțină această evaluare pentru imobil, cu consecința anulării parțiale a acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. - Serviciul Fiscal Orășenesc L., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii contestației la executare ca fiind inadmisibilă, precum și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului arată că soluția primei instanțe este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale.
Primul aspect este acela că anunțul privind vânzarea bunului imobil nu este un act de executare.
Evaluarea bunurilor sechestrate s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 147 alin.(1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, cu modificările și completările ulterioare, care precizează că „înaintea valorificării bunurilor, acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectuează de organul de executare prin experți evaluatori proprii sau prin experți evaluatori independenți”.
Conform art. 141 din O.G. nr. 92/2003 „(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”.
Mai mult decât atât „(1)Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu”.
Niciunul din aceste acte de executare silită nu au fost atacate, contestatoarea înțelegând să ceară doar anularea anunțului privind vânzarea bunului mobil.
Având în vedere cele solicitate de către contestatoare, consideră că instanța de judecată era ținută să hotărască doar asupra a ceea ce a fost investită, având în vedere principiul disponibilității.
Luând în considerare limitele investirii și anume faptul dacă anunțul privind vânzarea pentru bunuri mobile îndeplinește condițiile legale, apelanta face următoarele precizări:
Organul de executare a procedat în mod corect luând în considerare dispozițiile art. 159 din O.G. nr. 92/2003.
Consideră ilegale cele dispuse de instanța de judecată, aceasta putând dispune eventual repetarea publicării anunțului privind vânzarea pentru bunuri imobile, neputând anula ceea ce nu s-a cerut.
Mai arată și faptul că procesul verbal de procesul verbal de sechestru a fost încheiat în data de 05.06.2013, instanța trecând peste excepția tardivității atacării acestuia.
De asemenea arată că organul de executare a respectat întocmai prevederile art. 162 din O.G. nr. 92/2003 și nu se impunea anularea anunțului privind vânzarea, mai mult nici contestatoarea nu aduce vreo critică de nelegalitate actului atacat.De asemenea, transformatorul ce alimentează cu energie electrică, la care se face referire prima instanță, nu a constituit obiectul sechestrului, acesta nici nu este situat în incinta unității, este situat la o distanță foarte mare de imobil și în consecință nu a fost evaluat nici măcar în evaluarea depusă de către debitor.
Conform prevederilor legale, evaluarea imobilului s-a făcut la valoarea reală a acestuia, nu la prețul de pornire al celui de-al treilea termen de licitație (50% mai mic decât la prima licitație), organul de executare sperând să-l vândă la un preț cât mai avantajos la primul termen de licitație, prețul de adjudecare și dealtfel valoarea reală a bunului imobil fiind stabilită de prețul cel mai mare licitat.
Apelanta precizează totodată faptul că acest imobil este într-o stare destul de avansată de degradare, nemaifiind efectuate reparații de întreținere de mult timp.
Mai precizează și faptul că dacă contestatoarea era nemulțumită de constatările Raportului de evaluare întocmit de ..R.L avea posibilitatea să conteste și acest act prin contestația la executare formulată.
În drept invocă dispozițiile art. 141, art. 159, art. 162 Cod procedură fiscală, art. 137, art. 304. pct. 8 și 9, art. 466 și 468 Cod procedură civilă.
Intimata . a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că, actul de executare reprezintă orice activitate desfășurată de executor și care este destinată finalizării procedurii execuționale, inclusiv demersul efectuat pentru vânzarea bunurilor la licitație publică, iar în cadrul acestuia modul de stabilire a valorii de piață a bunului pentru fixarea prețului de pornire a licitației.
În acest sens, nu solicită anularea expertizei prin care s-a stabilit valoarea de pornire a licitației, ci a anunțului care a fost întocmit ținând seama exclusiv de această expertiză și care anunț are relevanța unui act de executare, deoarece servește la înștiințarea posibililor ofertanți de a se înscrie și de a licita, ofertanți din cadrul cărora va fi desemnat, în final, adjudecatarul.
În raport cu data emiterii acestui anunț privind licitația, contestația a fost formulată în termen legal, împrejurare reținută, în mod corect, de instanța de fond, prin sentința civilă apelată.
Intimata consideră că valoarea imobilului sechestrat și scos la vânzare, trebuie să fie stabilită în mod corect, deoarece această valoare reprezintă prețul de pornire a licitației.
Stabilirea unui preț de piață corect al bunurilor executate silit mai degrabă profită părților, decât să favorizeze contestatoarea sau să defavorizeze intimatele.
Intimata menționează faptul că nu numai contestatoarea poate fi prejudiciată prin stabilirea unei valori a proprietății imobiliare subevaluată, dar și intimatele se pot afla în situația în care nu-și vor putea recupera întreaga creanță, raportat la disp.art.162 alin.8 Cod procedură fiscală: „Prețul de pornire al licitației este prețul de evaluare pentru prima licitație, diminuat cu 25% pentru a doua licitație și cu 50% pentru a treia licitație”.
Astfel, este interesul legitim al contestatoarei de a urmări judiciar stabilirea unui preț de piață corect în vederea parcurgerii procedurii execuționale silite.
Intimata arată că a dovedit faptul că imobilul respectiv a fost subevaluat, în sensul că prețul de pornire al licitației fixat de intimate la suma de 40.187 lei este în realitate în valoare de 59.282 lei, așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză tehnică judiciară dispus de instanță, situație în care s-ar fi produs un grav prejudiciu contestatoarelor intimate, respectiv de circa 20.000 lei.
Examinând sentința atacată, conform prevederilor art. 476, art. 477 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză nu este fondat.
Conform dispozițiilor art. 172 alin. 1 și art. 173 alin 1 lit. a din OG 92/2003 persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, iar contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de executare ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
Prin prezenta contestație, înregistrată pe rolul Judecătoria L. la data de 12.08.2013, contestatoarea intimată a solicitat anularea anunțului privind vânzarea pentru bunuri imobile - licitația I-a, din data de 29.07.2013, acesta fiind act de executare conform dispozițiilor art. 162 din OG 92/2003.
Față de dispozițiile legale indicate, tribunalul constată că în mod legal prima instanță a respins excepția tardivității formulării contestației și excepția inadmisibilității.
Potrivit prevederilor art. 147 alin. 1 din OG 92/2003, înaintea valorificării bunurilor, acestea vor fi evaluate, iar evaluarea se efectuează de organul de executare prin experți evaluatori proprii sau prin experți evaluatori independenți. Însă, aceste dispoziții legale nu îngrădesc dreptul debitoarei de a contesta oricare dintre elementele cuprinse în anunțul de licitație.
În mod corect instanța de fond a considerat că evaluarea bunului imobil efectuată de către expertul judiciar, plasată între cele două valori de care se prevalează părțile, respectă cerințele legale conținute de prevederile art.147 alin. 1, art. 159 din OG nr. 92/2003. Astfel cum a concluzionat expertul prin raportul suplimentar, suma de 59.282 lei include și valoarea rețelei trifazate de joasă tensiune care permite alimentarea cu energie electrică doar a imobilului sechestrat – atelierul mecanic.
Prin urmare, anunțul privind vânzarea pentru bunurile imobile contestat, trebuie să conțină această evaluare pentru imobil, cu consecința anulării parțiale a acestuia. Față de dispozițiile art. 703 raportate la art. 174 Noul cod de procedură civilă, în mod just prima instanță a anulat doar parțial actul de executare, fiind rectificat doar prețul de pornire a licitației, fiind nefondate susținerile apelantei în sensul că instanța în mod nelegal a dispus anularea parțială a actului.
Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată intimata creditoare în primă instanță, tribunalul constată că în mod legal a fost obligată aceasta să le suporte, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, fiind parte căzută în pretenții prin admiterea contestației la executare.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 480 Noul Cod de procedură civilă urmează a se respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, va obliga apelanta, căzută în pretenții prin respingerea apelului, la plata către intimată a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. cu sediul în A., ., județ A. în contradictoriu cu intimata . CUI_, cu sediul în R., FN, localitatea L., județ A., împotriva Sentinței civile nr.100 din 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria L..
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2014.
Președinte, Judecător,
C. C. A. R. M.
Grefier,
L. K.
Red. RM./Thred.FM
Data: 26.06.2014
Ex.4/..2014
Se comunică:
apelantei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. - cu sediul în A., ., județ A.
intimatei . - cu sediul în R., FN, localitatea L., județ A.
Judecătoria L. – judecător E. P.
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6464/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
