Acţiune pauliană. Decizia nr. 856/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 856/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 12136/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.856/A
Ședința publică din 29 septembrie 2014
Președinte R. M.
Judecător C. C. A.
Grefier L. K.
S-au luat în examinare apelurile declarate de apelanții M. I. I. și M. M., precum și de apelanta Asociația de P., Calea 6 Vânători, nr. 53, ., B, A., împotriva Sentinței civile nr.1809 din 15.04.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect acțiune pauliană.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelanților M. I. I. și M. M. – avocat Ț. P. I. din Baroul A. și reprezentantul apelantei Asociația de P., Calea 6 Vânători, nr. 53, ., B, A. – avocat B. C. din Baroul A., lipsă fiind apelanții M. I. I. și M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la data de 22.07.2014 prin serviciul registratură apelanta intimată Asociația de P., Calea 6 Vânători, nr. 53, ., B, A. a depus la dosar întâmpinare care a fost comunicată.
Reprezentanții părților depun la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentantul apelantei Asociația de P., Calea 6 Vânători, nr. 53, ., B, A. solicită admiterea apelului acesteia, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii pauliene. De asemenea, solicită a se dispune declararea inopozabilității față de apelantă a părții din actul de partaj autentic atacat privind stabilirea cotelor de proprietate a părților din act, de 8/10 apelanta M. M. și 2/10 apelantul M. I. I., cote care urmează să fie stabilite ½ pentru fiecare, cu cheltuieli de judecată integrale la fond.
În ce privește apelul formulat de apelanții M. I. I. și M. M. solicită respingerea apelului acestora ca nefondat, fără cheltuieli de judecată în apel.
Reprezentantul apelanților M. I. I. și M. M. solicită admiterea apelului formulat de aceștia, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii introductive, fără cheltuieli de judecată.
În ce privește apelul declarat de apelanta Asociația de P., Calea 6 Vânători, nr. 53, ., B, A. solicită respingerea apelului acesteia ca nefondat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 01.07.2014 constată că prin sentința civilă nr. 1809 din 15.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria A. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de proprietari A., Calea & Vânători, nr. 53, ., împotriva pârâților M. I. I. și M. M., a declarat inopozabil reclamantei și creditorilor pârâtului actul de ieșire de partaj încheiat între pârâți, autentificat sub nr. 1558/27.06.2013 de BNP B. C. R., în privința transmiterii către pârâtă a cotei de 2/10 din imobilul înscris în CF_-C1-U10 A. și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 160 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul M. I. I., fost administrator al asociației de proprietari reclamante, a fost condamnat la pedeapsa de doi ani închisoare pentru delapidare și la plata către reclamantă, ca parte civilă, a despăgubirii de 48.294,37 lei și la cheltuieli de judecată de 6.600 lei, prin sentința penală nr. 679/21.03.2013, pronunțată în dosar nr._/55/2012, definitivă prin decizia penală nr. 709/12.06.2013 a Curții de Apel Timișoara.
În data de 27.06.2013, soții M. au încheiat un act de partaj voluntar, autentificat sub nr. 1558/27.06.2013 de BNP B. C. R., cu privire la imobilul din A., .. X28, . CF 309 832-C1-U10, cu nr. top. 3174/b.4.1.2.2//XXXV, prin care se stabilea cota de contribuție a pârâtului ca fiind de 2/10, iar a pârâtei de 8/10 parte. De asemenea prin același act s-a sistat starea de coproprietate, pârâta dobândind și cota de 2/10 din imobil în schimbul sumei de 20.000 lei cu privire la care declară că a primit-o.
Raportat la prevederile art.1562 și art. 1565 alin. 1 din Noul Cod Civil, prima instanță a reținut că pentru declararea inopozabilității față de creditori a unui act, instanța trebuie să verifice dacă acel act le-a cauzat vreun prejudiciu, dacă au fost fraudate drepturile acestora și dacă a existat o complicitate a terțului la frauda debitorului.
Reclamanta solicită declararea inopozabilității față de ea a actului de partaj sub două aspecte: stabilirea cotelor de contribuție la dobândirea imobilului de doar 2/10 în favoare pârâtului în loc de 1/2 și transmiterea acestei cote către pârâtă în schimbul sumei de 20.000 lei.
Referitor la stabilirea cotelor de contribuție comună a pârâților la dobândirea imobilului în litigiu, instanța a considerat că actul de partaj nu a cauzat vreun prejudiciu reclamantei, întrucât indicarea unor cote de 2/10 în favoarea pârâtului și de 8/10 în favoarea pârâtei corespunde realității.
Astfel conform declarației martorei S. A., fina pârâților și persoană apropiată acestora, principala contribuție la dobândirea imobilului în litigiu a avut-o pârâta care a contribuit cu banii obținuți din vânzarea unei garsoniere proprietate personală, cu bani primiți de la părinții săi și cu bani împrumutați de la familia P. și restituiți ca urmare a vânzării unui autoturism proprietate personală.
Declarația acestei martore se coroborează atât cu interogatoriul luat pârâților cât și cu celelalte probe administrate. Astfel, vânzarea garsonierei proprietatea pârâtei și cumpărarea apartamentului bun comun la un interval de o zi (4.11.2003 respectiv 5.11.2003) face plauzibilă susținerea privind utilizarea banilor obținuți din vânzarea garsonierei. De asemenea împrumutarea banilor și vânzarea autoturismului rezultă din declarația martorei P. E. și din contractul de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată depus la fila 29 dosar.
Chiar dacă nu s-ar lua în considerare declarația martorei cu privire la împrumutarea unor sume de bani de la mama pârâtei, deși nu există niciun motiv pentru înlăturarea acestei părți din declarație, din cele de mai sus rezultă o contribuție exclusivă a pârâtei pentru suma de aproximativ_ lei Rol (80.000.000 lei prețul garsonierei și aprox. 40.000 lei echivalentul a 1.000 Euro), or suma de 33.500.000 lei Rol (1/2 din 67.000.000 lei cât reprezintă diferența până la_ lei) reprezintă mai puțin de 2/10 in prețul de cumpărare al imobilului.
Susținerea reclamantei cu privire la faptul că prețul de cumpărare al apartamentului ar fi fost mai mare nu a fost primită de instanța de fond, întrucât nu este dovedită. Este adevărat că martora T. L. declară că prețul pe care l-a primit a fost de 13.000 Euro însă în aceeași declarație afirmă că nu își mai amintește exact prețul și că în mod sigur în contract nu au fost inserate clauze neconforme cu realitatea. Pe de altă parte prețul de_ lei Rol, de cumpărare al unui apartament de 3 camere, apare ca fiind plauzibil raportat la prețul de 80.000.000 lei Rol, de vânzare al unei garsoniere, fiind de aproximativ două ori și jumătate prețul garsonierei.
Așadar, stabilirea unei cote de contribuție la dobândirea imobilului din A., ., înscris în CF 309 832-C1-U10, cu nr. top. 3174/b.4.1.2.2//XXXV, de 2/10 în favoarea pârâtului și de 8/10 în favoarea pârâtei, corespunde realității, fiind conform dispozițiilor art. 357 și 358 din noul Cod civil, astfel că, sub acest aspect, actul de partaj voluntar încheiat nu este de natură a produce reclamantei vreun prejudiciu.
În schimb, în privința transmiterii către pârâtă a cotei se 2/10 din imobil, în schimbul sumei de 20.000 lei Ron, prima instanță a considerat că sunt întrunite condițiile admiterii acțiunii revocatorii.
Înstrăinarea de către reclamant a cotei sale de 2/10 din imobil este de natură a-i accentua starea de insolvabilitatea fraudându-se astfel interesele reclamantei creditoare. Starea de insolvabilitate a pârâtului rezultă chiar din interogatoriul luat acestuia, unde la punctul 13 arată că veniturile sale salariale sunt poprite în proporție de 2/3, susținere confirmată de adresa nr. 2591/15.11.2013 a societății la care este angajat, precum și din faptul că din prețul încasat nu a achitat creanța față de reclamantă.
Complicitatea la fraudă a pârâtei reiese, pe de o parte, din aceea că aceasta cunoștea că împotriva pârâtului este declanșată executarea silită de către reclamantă, fiind notată în cartea funciară a imobilului, încă din anul 2012, somația execuțională din dosar 12/2012 al B. H. V.. Pe de altă parte din răspunsul la întrebarea nr. 15 pusă cu ocazia interogatoriului rezultă că aceasta cunoștea starea de insolvabilitate a pârâtului care contribuia la sarcinile comune doar cu bonurile de masă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel M. I. I. și M. M. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii introductive.
În motivarea apelului arată că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală.
Apelanții consideră că nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii pauliene, iar, din motivarea soluției de admitere, nu rezultă îndeplinirea acestora.
Referitor la lipsa prejudiciului produs prin încheierea actului de partaj, cu privire la soluția de respingere, în sentință se menționează faptul că „instanța consideră că actul de partaj nu a cauzat vreun prejudiciu reclamantei”. Față de soluția de admitere, instanța nu a analizat actul de partaj, prin prisma prejudiciului produs, ci s-a limitat la a reține că sunt întrunite condițiile admiterii acțiunii revocatorii, motivând în continuare doar sub aspectul existenței stării de insolvabilitate și a complicității la fraudă a apelantei M. M. (ca terț dobânditor).
În condițiile în care textul legal arată clar că acțiunea poate fi admisă dacă reclamantul dovedește un prejudiciu, produs prin încheierea actului, apelanții consideră că era obligatoriu ca instanța să-și motiveze soluția și sub aspectul prejudiciului. Câtă vreme nu a făcut aceasta, nu se poate reține existența unui prejudiciu, produs prin încheierea actului atacat, cu atât mai mult cu cât nici chiar reclamanta nu a fost în măsură să indice un asemenea prejudiciu. Față de acestea, trebuie conchis că, prin încheierea actului de partaj, nu s-a produs nici un prejudiciu reclamantei, iar soluția de admitere a acțiunii apare ca fiind nelegală.
Cu privire la lipsa stării de insolvabilitate, apelanții arată că în mod eronat prima instanța a reținut contrariul și a interpretat greșit probele.
În sentința apelată s-a reținut, în mod greșit, faptul ca starea de insolvabilitate a pârâtului debitor rezultă chiar din interogatoriul luat acestuia, unde la punctul 13 arată că veniturile sale salariale sunt poprite în proporție de 2/3, susținere confirmată de adresa societății la care este angajat.
Apelantul arată că această susținere este complet eronată, bazată pe interpretarea greșită a probelor de la dosar. Este adevărat ca a declarat că veniturile îi sunt poprite, precum și faptul că la dosar există o adresă în acest sens de la ambii angajatori la care este încadrat, însă din aceste probe reiese cu claritate faptul că poprirea este înființată de organul de executare la cererea reclamantei de azi, în dosarul execuțional în care se recuperează silit tocmai creanța acestea față de el, despre care se face vorbire și în acest dosar, pentru care s-a formulat acțiunea revocatorie. În aceste condiții, departe de a reliefa starea de insolvabilitate, existentă popririi arată tocmai faptul că este solvabil, reclamanta trecând deja la recuperarea creanței, într-una din modalitățile prevăzute de dispozițiile procedurale. După cum a arătat și în fața primei instanțe, venitul lunar al său este reținut în întregime de organul de executare și virat reclamantei de azi, deoarece s-a înființat poprire atât la angajator, cât și la bancă, pe contul unde i se virează restul salariului. Deci, lunar reclamanta încasează o suma importantă de bani, în contul creanței. Insolvabilitate este atunci când creditorul este în imposibilitate de a-și recupera creanța prin executare silită, din cauza lipsei bunurilor sau veniturilor debitorului Faptul că a încasat un preț din actul de partaj, pe care nu l-a achitat reclamantei nu are nici o legătura cu starea de insolvabilitate.
Cu privire la lipsa fraudei, a complicității la fraudă apelanții arată că în mod eronat prima instanță a reținut contrariul și a interpretat greșit probele.
Apelanții arată că actul de partaj dintre ei nu a fost încheiat cu scopul de a se crea în patrimoniul său, ca debitor, o stare de insolvabilitate, deci în scop de fraudă, ci din cauza faptului că, relațiile de familie dintre ei pârâții erau grav și iremediabil afectate, astfel că au convenit să divorțeze. În acest sens, au efectuat partajul pe cale notarială, întrucât a fost o procedura mai simplă, urmând apoi divorțul, tot prin acord, însă pe cale judiciară, fiind în discuție și doi copii minori. Reclamanta nu a reușit în fata instanței să probeze faptul că partajul a fost încheiat în mod fraudulos, iar instanța nu arată în hotărâre frauda, ci, dimpotrivă, ei au arătat ca el s-a produs datorită faptului că au hotărât să divorțeze.
În mod greșit prima instanță a reținut că M. M. ar fi complice la fraudă, prin aceea că ar fi cunoscut încă din anul 2012 faptul ca s-a declanșat executarea silită împotriva soțului debitor, fiind notată în CF - ul imobilului o somație execuțională din dosar 12/2012 al B. H. V.. Este neadevarată susținerea, întrucât somația respectivă nu era execuțională, însa instanța a interpretat greșit probele de la dosar, relative la acest aspect.
Apelanta arată că în realitate, la momentul notarii somației în CF, procesul penal în care s-a stabilit existența și cuantumul prejudiciului nici măcar nu era finalizat. Deci, notarea din CF viza o simplă somație (notificare), emisă de executor la cererea reclamantei, însa, până la finalizarea dosarului penal nu se cunoștea existența și cuantumul prejudiciului sau obligația de plată a debitorului. După finalizarea procesului penal, a arătat în interogator că pârâtul nu comunică cu ea, fapt ce a determinat și ruperea relațiilor de căsătorie.
Faptul că pârâtul, fost soț, nu contribuia cu bani în casă, nu prezuma lipsa veniturilor din partea acestuia, ci doar reaua sa credință în îndeplinirea obligațiilor familiale, fapt ce a contribuit la desfacerea căsătoriei. Astfel că cele reținute de instanță cu privire la acest aspect sunt eronate.
Apelanții mai arată că prima instanță interpretând greșit textul legal, a declarat inopozabil actul de partaj, sub aspectul arătat, față de reclamantă și față de creditorii apelantului.
Art. 1565 alin.1 Cod civil, citat de prima instanță în hotărâre, stipulează că actul atacat va fi declarat inopozabil atât față de creditorul care a introdus acțiunea, cât și față de toți ceilalți creditori care, putând introduce acțiunea, au intervenit în cauză.
Pentru a produce efecte față de ei, ceilalți creditori trebuie să fi intervenit în cauză. Adică să fi formulat cerere de intervenție, care să fi fost admisă.
În drept invocă art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și reclamanta Asociația de proprietari, Calea 6 Vânători, nr. 53, ., B solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii pauliene și ca instanța să dispună declararea inopozabilității, față de Asociație, a părții din actul de partaj autentic atacat, privind stabilirea cotelor de proprietate a pârâților din act, de 8/10 M. M. și 2/10 M. I. I., aceste cote urmând să fie stabilite 1/2 pentru fiecare, cu cheltuieli de judecată în fond și în apel.
În motivarea apelului arată că prima instanța a considerat, nefondat, că stabilirea cotelor de contribuție de către pârâți, atunci încă soți, nu le-a cauzat vreun prejudiciu, pentru că corespunde realității.
Pârâții în întregimea acțiunii lor, nu au fost corecți, prin întregul act, intervenit la două săptămâni de la condamnarea definitivă a pârâtului M. I. I., pentru delapidare, au încheiat la repezeală acest act.
Prima instanță nu a dat eficiență exact prevederilor legale, art. 1562-1565 Codul civil care cer și descriu circumstanțe de fraudă și cunoașterea de către terț - în speță soția, M. M., a creării și agravării stării de insolvabilitate a debitorului, prin actul fraudulos încheiat.
Prima instanța a analizat și a perceput acest caz ca și cum ar fi un partaj normal între soți. Partajul nu a fost un partaj normal.
Explicarea partajului nu este deloc convingătoare. Soții au afirmat că s-a distrus deja de mult timp relația dintre ei, și că se pregăteau de divorț, însă nu încep cu divorțul, ci cu partajul, imediat după ce se obține împotriva debitorului titlu executor. Graba arată că erau conștienți de pericolul unei executări silite iminente.
Apelanta mai arată și faptul că Asociația ca și creditor, oricum nu putea legal să execute silit întregul apartament, trebuia să ceară partajul și oricum s-ar fi ajuns la demonstrarea contribuției.
Stabilirea unei cote părți de 2/10 parte de executat silit, care pe lângă faptul că nu acoperă creanța de aproximativ 10.000 euro, pare netemeinică și voluntară, soluția nefiind explicată și convingător argumentată.
Singura contribuție evidentă din partea pârâtei M. M. este vânzarea garsonierei moștenite pe Calea 6 Vânători, care raportat la diferența de valoare dintre un apartament cu o camera și una de trei camere, reprezintă numai 42,8 % din valoarea apartamentului, obiect al procesului.
Este inacceptabilă considerarea ca o contribuție de aproximativ 20 %, suma de 1.000 de euro, așa zis primit în împrumut.
Este de subliniat că pârâții amândoi au primit acest împrumut, nu a fost o donație numai în favoarea lui M. M..
Restituirea acestui împrumut din banii rezultați din vânzarea unui autoturism Dacia, este nedemonstrată, în sensul că vânzarea nu rezultă din acte oficiale, opozabile și cu dată certă, și nu s-a demonstrat nimic privind proprietatea exclusivă a pârâtei M. M. asupra acestui autoturism.
Prima instanță greșit și exagerat a înlăturat mărturia vânzătoarei T. L., care a declarat că prețul de vânzare a apartamentului de trei camere a fost de 13.000 de euro și nu doar 4.500, cât ar rezulta din contractul notarial. În contractul notarial s-a trecut valoarea cea mai mica permisă de tabelele notarilor, pentru o taxă cât mai mică.
Raportarea la prețul din contract al garsonierei vândută de M. M. este corectă, pentru că nici acolo, probabil nu s-a trecut prețul real.
Nu este însă corectă și nu poate fi luată în considerare sub nici o formă, prețul de 1.000 de euro al autoturismului, este clar și evident că, chiar dacă ar admite această contribuție, suma de 1.000 de euro contribuție din partea pârâtei, trebuie raportată la prețul adevărat de 13.000 de euro, față de care nu mai are consistență.
Nici această contribuție de 1.000 de euro și nici poveștile martorei S. A., care nu aduce nici o informație credibilă și exactă privind bani primiți de la părinții pârâtei. Această martoră nu a fost propusă de la început, dacă într-adevăr cele relatate de ea sunt adevărate și credibile, ar fi fost cerută prin întâmpinare.
Prima instanță nu a luat în considerare, nici măcar nu a analizat veniturile avute de pârâți înainte de încheierea contractului. Din copia cărților de muncă depuse rezultă clar că pârâta M. M. nu a avut perioade îndelungate loc de muncă și venit, sau dacă a fost angajată, salariul ei era mult inferior soțului.
În drept art. 466-482 Noul Cod de procedura civilă.
Asociația de proprietari, Calea 6 Vânători, nr. 53, . depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de pârâții M. I. I. și M. M., ca nefondat și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea întâmpinării, intimata arată că prejudiciul se raportează la instituția gajului general al creditorilor față de patrimoniul debitorilor lor. Astfel, orice micșorare sau desființare, cum s-a întâmplat în cazul de față, a gajului general, creează un prejudiciu creditorilor.
Privind starea de insolvabilitate arată că poprirea unei sume mici din veniturile modeste ale debitorului nu înseamnă solvabilitate, pe de o parte, aceste sume nu sunt sigure și stabile, pe de altă parte, înseamnă o perioadă de recuperare foarte lungă, de mai mulți ani, care față de executarea silită imobiliară, echivalează cu insolvabilitatea.
Cu privire la complicitatea la fraudă a pârâtei, arată că pârâții sunt de rea credință întrucât știau că reclamanta are pretenții de despăgubiri de la fostul administrator, condamnat penal, încercând zădărnicirea recuperării datoriei, cu sustragerea apartamentului de sub urmărire silită.
În privința opozabilității actului de partaj și altor creditori, consideră că instanța a decis legal, chiar pe baza sentinței penale nr. 679/21.03.2013, pârâtul a fost obligat și față de Biroul Local de expertize A., în contul doamnei expert contabil R. L., precum și la 300 lei cheltuieli judiciare față de Stat.
Cu privire la apelul formulat de pârâții M. I. I. și M. M., examinând sentința atacată, conform prevederilor art. 476, art. 477 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză nu este fondat.
În mod corect instanța de fond a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1562, art. 1565 cod civil privind acțiunea revocatorie.
Susținerile apelanților pârâți referitoare la lipsa prejudiciului cauzat reclamantei prin actul atacat și a stării de insolvabilitate a pârâtului M. I. I., sunt neîntemeiate. Astfel, prejudiciul produs reclamantei creditoare prin transmiterea de către pârâtul M. I. I. către pârâta apelantă a cotei de 2/10 parte din imobil în schimbul sumei de 20.000 lei constă în agravarea insolvabilității debitorului pârât. Reclamanta are de recuperat de la debitor suma de 48.294,37 lei despăgubiri, suma de 6.600 lei cheltuieli de judecată, stabilite prin sentința penală nr. 679/21.03.2013 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 709/12.06.2013 a Curții de Apel Timișoara. Ori, câtă vreme din probatoriul administrat a rezultat că veniturile salariale ale debitorului sunt poprite în proporție de 2/3, acesta nemairealizând alte venituri, nereținându-se nici că ar avea alte bunuri în patrimoniu, din prețul încasat prin actul atacat de reclamantă, neachitând creanța datorată reclamantei creditoare, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile privitoare la existența prejudiciului și agravarea stării de insolvabilitate a debitorului pârât.
De asemenea, așa cum în mod just a reținut prima instanță, sunt îndeplinite și condițiile referitoare la frauda debitorului pârât, cât și complicitatea la fraudă a terțului, respectiv a apelantei pârâte. Astfel, la data încheierii actului de partaj și înstrăinare de către debitor a cotei sale de 2/10 din imobil ( 27.06.2013 ), pârâta apelantă cunoștea faptul că în urma condamnării apelantului pârât – soțul său, acesta datorează reclamantei o creanță în suma indicată mai sus. Chiar în situația în care pârâta apelantă nu ar fi cunoscut hotărârile judecătorești indicate, nici executarea silită declanșată de reclamată împotriva pârâtului debitor, la data încheierii actului de partaj, conform mențiunii din cuprinsul acestuia, părțile aveau cunoștință de dosarul execuțional, somația fiind notată în cartea funciară a imobilului cu privire la care s-a încheiat actul. De asemenea, așa cum a reținut instanța de fond, potrivit răspunsului la interogator, pârâta apelantă cunoștea starea de insolvabilitate a pârâtului debitor, care contribuia la sarcinile comune doar cu bonurile de masă.
Referitor la critica privind declararea inopozabilității actului și față de alți creditori, tribunalul consideră că apelanții pârâți nu justifică un interes, câtă vreme actul de partaj nu a fost declarat inopozabil cu privire la stabilirea cotelor de proprietate, ci doar în ce privește transmiterea cotei de 2/10 către pârâta apelantă.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 480 Noul Cod de procedură civilă urmează a se respinge apelul ca nefondat.
Cu privire la apelul formulat de reclamanta Asociația de proprietari, Calea 6 Vânători, nr. 53, . sentința atacată, conform prevederilor art. 476, art. 477 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat.
Tribunalul consideră că, în mod corect prima instanță a reținut că la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului, soții pârâți au avut contribuția indicată prin actul de partaj voluntar, respectiv în cotă de 8/10 parte pârâta apelantă și 2/10 pârâtul debitor. Instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 264, art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă, a analizat întreg probatoriul administrat în cauză, indicându-se motivele pentru care au fost înlăturate unele probe, tribunalul apreciind că starea de fapt a fost reținută corect.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 Noul Cod de procedură civilă urmează a se respinge apelul ca nefondat.
Constată că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, ambele apeluri fiind respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții M. I. I. CNP_ și M. M. CNP_ ambii cu domiciliul în A., .. X28, . domiciliul procesual ales în A., ., nr. 41, . A. în contradictoriu cu intimata Asociația de P., Calea 6 Vânători, nr. 53, ., B, A., cu sediul procesual ales în A., Calea A.V., ., . la cabinet avocat B. C., împotriva Sentinței civile nr.1809 din 15.04.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Respinge apelul formulat de apelanta Asociația de P., Calea 6 Vânători, nr. 53, ., B, A. în contradictoriu cu intimații M. I. I. și M. M., împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2014.
Președinte, Judecător,
R. M. C. C. A.
Grefier,
L. K.
Red.RM/Thred.FM/
5ex./ 3com./29.10.2014
Se comunică:
apelantului M. I. I. cu domiciliul procesual ales în A., ., nr. 41, . A.
apelantei M. M. cu domiciliul procesual ales în A., ., nr. 41, . A.
apelantei Asociația de P., Calea 6 Vânători, nr. 53, ., B, A., cu sediul procesual ales în A., Calea A.V., ., .
Prima instanță: Judecătoria A., judecător F. V. B.
| ← Anulare act. Sentința nr. 249/2014. Tribunalul ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
