Contestaţie la executare. Decizia nr. 165/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 19202/55/2012*
ROMANIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 165
Ședința publică din data de 28 MAI 2014
Președinte O. H.
Judecător L. L.
Judecător C. C. A.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții – contestatori C. avocat C. G. și C. G. – persoană fizică în contradictoriu cu intimații R. L. IFN SA, terții popriți B. R. pentru Dezvoltare BRD SA, R. B., U. Ț. B. SA, B. T. SA, B. C. R. – BCR SA, R. B. SA, B. SA împotriva sentinței civile nr. 976/3 martie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă recurentul – contestator C. G. personal și în reprezentarea recurentului - contestator C. avocat C. G. asistat de avocat F. S. V. din Baroul A. și mandatara specială a acestuia doamna C. L. N., lipsă fiind reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul recurenților avocat F. S. V. din Baroul A., solicită admiterea recursului, respectiv casarea sentinței atacate arătând că motivul pentru care a pronunțat această soluție prima instanță nu mai subzistă aspect dovedit cu copia borderoului depus la dosar. Solicită trimiterea cauzei spre rejudecare motivând că Societatea de leasing a emis facturi și a perceput rate de leasing cu mult peste valoarea contractului, instanța conform jurisprudenței CJUE, având obligația de a analiza caracterul abuziv al clauzelor inserate în contractul de leasing încheiat între părți.
Față de modul în care este formulată cererea de recurs, singura solicitare scrisă și verbală a recurenților fiind casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța pune în discuția recurentului prezent și reprezentanților recurenților, dispozițiile art. 312 al.6, ind. 1 din vechiul Cod de procedură civilă care prevede că: „Casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competență. În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. (5) sau (6), intervine o nouă casare în aceeași cauză, tribunalele și curțile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispozițiile alin. (4) fiind aplicabile.”, în speță existând două soluții date în primă instanță pe excepție și deja există o rejudecare, invocând literatura de specialitate - profesorul B., această dispoziție este imperativă, spre deosebire de situația apelului art.97 vechiul Cod de procedură civilă.
Recurentul C. G. și reprezentanții săi arată că suntem în fața unui abuz de drept. Arată că au solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei întrucât intenționează să formuleze cereri de probațiune în prezenta cauză, rezilierea fiind abuzivă și dorește să solicite efectuarea unei noi expertize pentru stabilirea exactă a sumei, întrucât s-au perceput penalități de la data emiterii facturii ceea ce este absurd și nu de la scadența contractuală cum prevede contractul, s-au facturat în mod curent și consecvent sume peste cele datorate conform contractului.
Recurentul C. G. și reprezentanții recurenților arată că au luat în calul și varianta reținerii cauzei spre rejudecare de către tribunal, însă precizează că se află în fața unui abuz de drept, invocă abuzivitatea clauzelor contractuale ținând cont de rezultatul expertize și așa cum au arătat solicită în fond efectuarea unei noi expertize, pentru a se stabili exact suma, arată că a fost depusă și practică judiciară și invocă art.129 din vechiul Cod de procedură civilă, precizând că finalitatea este admiterea contestației .
Iar dacă se va face aplicabilitatea art.312 al.6 ind.1 din vechiul Cod de procedură civilă articol, recurentul C. G. și reprezentanții acestuia invocă lipsa calității de reprezentant a avocatului care a depus întâmpinarea intimatei care potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar vorbește de contractul de asistență juridică nr._ din 31.10.2008, pentru o acțiune care a fost formulată și depusă în anul 2012 și solicită acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii complete a apărării și a cererilor care mai sunt de formulat în prezentul dosar.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului înregistrat la această instanță la data de 02 aprilie 2014, constată că prin sentința civilă nr. 976/3 martie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._, s-a admise excepția tardivității formulării contestației la executare; s-a respins ca tardivă, acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatorii C. G. – C. DE A., cu sediul în loc. C., .. 25, jud. A. și C. G. – în calitate de fidejusor, cu domiciliul în loc. C., .. 5, jud. A., în contradictoriu cu intimata R. L. IFN SA, cu sediul în București, ., . 2, București, terții popriți B. R. Pentru Dezvoltare - BRD SA, cu sediul în A., .-7, jud. A., R. B., cu sediul în A., ., U. Ț. B. SA- Serviciul Popriri, cu sediul în București, . F, sector 1, București, B. T. SA, cu sediul în A., .-7, jud. A., B. C. R. -BCR SA, cu sediul în București, ., nr. 5, sector 3, București, R. B. SA, cu sediul în A., .. 1-3, B. SA - S. A., cu sediul în A., ., .; au fost obligați contestatorii la plata sumei de 1.770 lei reprezentând diferență onorariu de expertiză, către Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești - Biroul local de Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul A. (expert contabil A. A.) și de asemenea au fost obligați contestatorii să plătească intimatei R. L. IFN SA, suma de 1.649,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în baza titlului executoriu - contract de leasing financiar nr._/26.08.2008 modificat prin actul adițional nr._/23.07.2009 (filele 3-8 – dos.execuțional), la cererea creditoarei . SA, s-a pornit executarea silită, formându – se dosarul execuțional nr. 407/2012 al B.E.J. H. P., executarea silită fiind încuviințată prin încheierea nr. 4600/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dos. 17._ (fila 23 – dos. execuțional).
În cadrul dosarului execuțional, s-a întocmit procesul verbal de stabilirea cheltuielilor de executare silită, s-a emis somația execuțională la data de 03.12.2012 (fila 26 – dos. exec.) și adrese de înființare a popririi către instituțiile bancare – terți popriți în cauză, în vederea recuperării sumei de 55.728,71 euro - creanță, și 17.372 lei – cheltuieli de executare silită, și a predării autovehiculului marca Lexus Ls 600 H, cu nr._ .
Somația execuțională însoțită de titlul executoriu, procesul-verbal de cheltuieli, adresele de poprire, a fost comunicată contestatorilor C. G. - C. de A., C. G. – persoană fizică (fidejusor) la data de 05.12.2012, fiind primită de persoana însărcinată cu primirea corespondenței – Ciupuliga C. (dovada de comunicare – fila 93, 95 – dos. execuțional).
Prin contestația la executare formulată în prezenta cauză, contestatorii, au formulat contestație la executarea însăși, solicitând instanței anularea tuturor actelor de executare, efectuate de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 407/2012 – după cum rezultă din petitul contestației.
Potrivit art. 401 C.pr.civ. „ (1) Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;
b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.”.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației, asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat cu prioritate, potrivit art.137 c.pr.civilă, astfel că a reținut, după cum s-a arătat mai sus, că somația execuțională însoțită de titlul executoriu, procesul-verbal de cheltuieli, adresele de poprire, a fost comunicată contestatorilor la data de 05.12.2012, fiind primită de persoana însărcinată cu primirea corespondenței – Ciupuliga C. (dovada de comunicare – fila 93, 95 – dos. execuțional).
Având în vedere că somația, însoțită de procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită, a fost comunicată contestatorilor la data de 05.12.2012, iar contestația la executare a fost introdusă la data de 27.12.2012, deci cu depășirea termenului legal, imperativ, de 15 zile prevăzut de art. 401 c.pr.civ., instanța de fond a admis excepția tardivității, și a respins contestația la executare ca tardiv formulată. Sub acest aspect, referitor la susținerile contestatorilor, instanța de fond a reținut din analiza dosarului cauzei, că nu rezultă că, contestația ar fi fost expediată prin poștă, la dosar neregăsindu-se nici un plic de corespondență care să susțină afirmațiile contestatorilor.
Referitor la expertiza efectuată în cauză, instanța de fond a reținut faptul că, contestatorii au achitat avansul de onorar expert în sumă de 700 lei cu chitanța nr._/1 din 02.08.2013 (fila 35 dos. rejudecare), din onorariul final încuviințat în cauză – de 2470 lei (fila 164 dos. rejudecare), astfel că a obligat contestatorii la plata sumei de 1.770 lei reprezentând diferență onorariu de expertiză, către Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești - Biroul local de Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul A. (expert contabil A. A.) și a dispus comunicarea duplicatului hotărâri atacate către Biroul Local de Expertize A., potrivit art. 22 alin. 2 din O.G. nr. 2/2000, iar în temeiul art. 274 c.pr.civ., instanța a obligat contestatorii să plătească intimatei R. L. IFN SA, suma de 1.649,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (cheltuieli de transport, cazare, deplasări la proces – filele 252-257).
Împotriva acestei soluții au formulat recurs contestatorii C. avocat C. G. și C. G. – persoană fizică în contradictoriu cu intimații R. L. IFN SA, terți popriți B. R. pentru Dezvoltare BRD SA, R. B., U. Ț. B. SA, B. T. SA, B. C. R. – BCR SA, R. B. SA, B. SA solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței civile nr. 976/3 martie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._ și retrimiterea cauzei la Judecătoria A. cu dispoziția expresă de a se soluționa fondul cauzei, invocând în drept art. 312 al.3 vechiul Cod de procedură civilă. În temeiul art.304 ind.1 se arată că prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 vechiul Cod de procedură civilă, deși ar fi prezente și motivele prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 din același cod. Se solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs recurenții arată că, prima instanță a pronunțat în mod nelegal tardivitatea promovării contestației la executare cu care a fost investită. În mod greșit s-a reținut, în calculul termenului de 15 zile, ca dată a depunerii contestației la executare, 27.12.2012, data începerii cursului termenului de decădere fiind 06.12.2012, somația execuțională fiind comunicată părților la 05.12.2012. Termenul la care trebuie considerată depusă contestația la executare este 19.12.2012, iar acesta s-ar fi împlinit pe 21.12.2012, inclusiv. Acest lucru rezultă din recipisa poștală eliberată la expedierea recomandată a contestației (19.12.2012), precum și din registrul de intrare-ieșire al Judecătoriei A., care atestă primirea corespondenței conținând contestația la executare pe data de 21.12.2012. Așadar, verificarea registrului ținut de însăși instanța fondului este suficientă pentru a înlătura orice dubiu cu privire la depunerea în termen a contestației la executare, 21.12.2012 fiind ultima zi a termenului procedural în care se putea depune contestația la executare.
Recurenții arată că în ședința publică din data de 03.03.2014, la peste un an de la data învestirii instanței, pentru prima data s-a invocat excepția tardivității contestației la executare, deși în condițiile art. 137 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă aceasta trebuia și putea fi cercetată înainte de orice altă dezbatere a cauzei. În tot acest timp, nici partea adversă, nici instanța de judecată nu au ridicat problema tardivității și, mai mult chiar, în cauză s-au efectuat o sumă de acte procedurale subsidiare verificării depunerii în termen a contestației la executare. Inclusiv asupra cererii de suspendare a executării silite nici prima instanță, nici instanța de recurs nu s-ar fi putut pronunța fără prealabilă verificare a depunerii în termen a contestației la executare. Este greu de crezut că trei complete de judecată compuse dintr-un număr total de 7 judecători nu ar fi sesizat o tardivitate care ar fi fost mai mult decât evidentă, dacă s-ar fi raportat la data de 27.12.2012. Astfel, recurenții apreciază că până la 03.03.2014 n-a existat vreun dubiu asupra promovării în termen a cererii introductive și este de neînțeles de ce acest lucru s-a petrecut abia acum, iar la dosarul cauzei nu se regăsește plicul cu ștampila de expediere a corespondenței conținând contestația (19.12.2012).
Recurenții, în fine, arată că cel mai regretabil aspect în suita tuturor evenimentelor menționate, este acela că la termenul din data de 03.03.2014, prezenți fiind și contestatorul și mandatara acestuia și avocatul împuternicit, deși s-a învederat instanței că nu data de 27.12.2014 trebuie socotită ca dată a depunerii contestației la executare, arătându-se expres că aceasta a fost expediată poștal la o dată anterioară și că există și recipisa doveditoare în acest sens, iar aceasta poate fi prezentată, prima instanța nu a indicat lipsa de la dosarul cauzei a plicului sau altor dovezi în acest sens, ba dimpotrivă, a lăsat senzația că problema este lămurită și că excepția nu va fi reținută, în caz contrar, pornind de la susținerile ferme ale părții prezente, o minimă și extrem de facilă verificare ar fi permis înlăturarea oricărui dubiu pe marginea acestei chestiuni. Cum însăși registrul de intrare a corespondenței instanței de judecată atestă fără tăgadă înregistrarea corespondenței cuprinzând contestația la executare depusă de C. G. la data de 21.12.2012, la poziția 56, cum și la această dată contestația ar fi fost depusă tot în termen, este limpede că această verificare era suficientă pentru lămurirea excepției invocate. Susținerile ferme ale părții prezente și ale mandatarei cu procură specială, de asemenea prezentă, îndatorau instanța a învedera părții să-și dovedească afirmația, ba chiar să concure la lămurirea acestui aspect capital într-o cauză cu miză foarte ridicată, și nicidecum să rămână în pronunțare lăsând părții impresia că este lămurită.
Recurenții anexează recursului copia registrului de primire a corespondenței ținut de Judecătoria A. (dovada suficientă prin ea însăși pentru admiterea prezentului recurs) și copia dovezii de primire a somației execuționale, începutul curgerii termenului de decădere și se depune în original chitanța .-2014 nr._/05.03.2014, prin care a achitat taxa de timbru în cuantum de 4 lei conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și 1 leu timbru judiciar.
Prin serviciul registratură al instanței la data de 10 aprilie 2014, intimata R. L. IFN SA a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, invocând dispozițiile art. 304 și următoarele C.pr.civ., O.G. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată.
În motivarea poziției sale, expusă prin întâmpinare, intimata arată că în conformitate cu prevederile art. 401 C. Pr. Civ. „Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care-l contestă...c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat la cunoștința de primul act de executare... " Somația a fost comunicată contestatorilor în data de 05.12.2012, fiind primită de persoana însărcinată cu primirea corespondenței. Dovada de comunicare se afla la filele 93,95 din dosarul execuționol. Potrivit informațiilor furnizate de portal.just.ro, contestația la executare a fost înregistrată la Judecătoria A. la data de 27.12.2012, cu încălcarea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art. 401 C.pr.civ. depunându-se în acest sens - extras portal.
Deși contestatorii susțin că au depus contestația la executare în data de 19.12.2012 prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, nu au făcut dovada în acest sens. În cazul în care, contestatorii sunt în posesia recipisei poștale eliberată la expedierea recomandată a contestației, intimata solicită să i se pună în vedere acestora să depună la dosar recipisa în două exemplare, unul pentru a fi comunicat intimatei .
În fine intimata R. L. IFN SA, arată că având în vedere cele de mai sus, apreciază că în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității formulării contestației la executare și a respins ca tardivă acțiunea și solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr. 976/2014 și menținerea actelor de executare efectuate de către B.E.J. "H. PASCULESCU" în dosar de executare nr. 407/2012. Se solicită totodată a se formula adresă către Judecătoria A. în scopul solicitării de copii ale Registrul de intrare ieșire pentru datele de 21.12.2012 și 27.12.2012, din care să rezulte cu certitudine data la care a fost depusă contestația la executare de către C. Gheorahe C. de A. și C. G. împotriva executării silite inițiate de această intimată.
Analizând recursul, în condițiile art. 304 – 304 ind. 1 c.pr.civ. și prin prisma motivelor scrise constată că este fondat.
Așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar, instanța reține că în data de 21.12.2014 a fost depusă contestația, situație în care tardivitatea nu mai este susținută.
În prezenta cauză de contestație la executare, prin Sentința civilă nr. 1324/2013 a Judecătoriei A. a anulat acțiunea ca insuficient timbrată, iar prin Decizia civilă nr. 661 /R/2013 a Tribunalului A., sentința a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare, iar în urma rejudecării prin Sentința civilă nr. 976/2014 acțiunea a fost din nou respinsă,pe excepția tardivității.
Întrucât în această cauză nu s-a pronunțat o hotărâre pe fond și potrivit dispozițiilor art. 312 c.pr.civ nu se mai poate pronunța o hotărâre de casare cu trimitere în vederea administrării de probe și a judecării cauzei în fond, în baza dispozițiilor art. 312 al.4 c.pr.civ. se va admite recursul, se va casa sentința atacată și se va reține cauza spre rejudecare, urmând a se stabili termen de judecată la data de 25 iunie 2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamanților C. de avocat C. G., C. G. în contradictoriu cu intimații R. L. IFN SA, BRD SA, R. B., U. Ț. B. SA, B. T. SA, BCR SA, R. B. SA, B. SA - S. A. împotriva sentinței civile 976/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._ .
Casează sentința și reține cauza spre rejudecare, stabilind termen la 25 iunie 2014.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă .
Pronunțată în ședință publică azi 28 mai 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
H. O. L. L. Cristain C. A.
Grefier,
V. M.
Se citează părțile:
-C. avocat C. G. – cu sediul în C., ..25 ,jud.A.
-C. G. – persoană fizică - C. ,..5, jud.A.
-R. L. IFN SA - cu sediul în București,sector 1, Calea Floreasca, nr.246 D
-B. R. pentru Dezvoltare BRD SA – cu sediul în A., .-7,jud.A.
-R. B. SA – cu sediul în A.,.,jud.A.
-U. Ț. B. SA cu sediul în București, sector 1,. F
-B. T. SA - cu sediul în A.,.-7, jud.A.
-B. C. R. – BCR SA – cu sediul în București, sector 3, ..5
-R. B. SA - cu sediul în A.,.. 1-3, jud.A.
-B. SA - cu sediul în A.,., .
Red.O.H.
Tehnored./V.M.
2 ex/20.06.2014
10 cit/28.05.2014
Nu se comunică.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 5340/2014. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 728/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
