Rezoluţiune contract. Sentința nr. 5340/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5340/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 4857/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 18
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2014
Președinte M. A. Judecător T. B. Grefier V. L.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul A. V. în contradictoriu cu intimatul R. I. C., împotriva sentinței civile nr.5340 din 16.09.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect rezoluțiune contract și pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului – avocat I. D. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare completă.
Apelul este legal timbrat cu 220 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul apelantului depune la dosar copia contractului de vânzare – cumpărare încheiat cu R. G. la data de 07.04.2012 astfel cum s-a dispus de către instanță la termenul anterior arătând totodată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind formulate alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii în totalitate, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului,
Constată că prin sentința civilă nr. 5340/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. I. C., în contradictoriu cu pârâtul A. V..
A fost obligat pârâtul la restituirea sumei de 300 euro, echivalentul sumei de 1312 lei.
A fost respins petitul privitor la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 06.04.2012, având ca obiect autoturismul marca Seat Toled, culoare bleu indigo, neînmatriculat, an fabricație 1998.
A obligat pârâtul la plata sumei de 444 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 06.04.2012, între pârâtul A. V. în calitate de vânzător și reclamantul R. I. C., în calitate de cumpărător, pârâtul i-a vândut reclamantului un autoturism marca Seat Toledo culoare bleu-indigo, neînmatriculat, an de fabricație 1998, cu prețul de 1.000 euro.
La aceeași dată de 06.04.2012, data încheierii convenției, reclamantul prin declarația autentificată cu nr. 570/06.04.2012 de BNP A. V., declară fapul că se obligă să-i plătească pârâtului suma de 1.000 euro până la data de 25.07.2012, și tot la data de 06.04.2012, reclamantul achită pârâtului suma de 300 Euro, reprezentând parte din prețul autoturismului, aspect consemnat ulterior pe declarația autentificată cu nr. 570/06.04.2012, consemnările reprezentând înscris sub semnătură privată.
Fiind audiat martorul R. F., acesta declară că în cursul anului 2012 s-a deplasat împreună cu fiul său martorul R. G., la locuința pârâtului A. V., unde se afla și reclamantul R. I. C., pentru a cumpăra autoturismul marca Seat Toledo, pentru care a plătit suma de 1.000 euro, iar la acea dată pârâtul i-a predat cheile aferente autoturismului, implicit autoturismul marca Seat Toledo.
Martorul R. F. mai declară că tot la acea dată fiind la locuința pârâtului, a asistat la o discuție între reclamantul R. I. C., și cu pârâtul A. V., referitor la faptul că se vor deplasa la un birou notarial în vederea încheierii unor acte care vizau un împrumut al unei sume în cuantum de 700 Euro, și a văzut când pârâtul i-a înmânat reclamantului suma de 700 Euro.
Martorul R. G. declară că în luna aprilie sau mai 2012 a fost împreună cu tatăl său R. F. la locuința pârâtului A. V., unde se afla și reclamantul R. I. C., pentru a cumpăra autoturismul marca Seat Toledo,, pentru care tatăl său a plătit pârâtului suma de 1.000 euro, sumă care reprezenta prețul integral al autoturismului, nu s-a făcut nici o referire la faptul că anterior cu o zi reclamantul ar fi cumpărat de la pârât acest autoturism, însă ulterior martorul s-a deplasat împreună cu reclamantul la o firmă de intermedieri auto pentru înscrierea autoturismului, înscriere care s-a făcut pe numele martorului R. G..
Martorul M. M. A. declară că știe din spusele pârâtului faptul că în cursul lunii aprilie 2012, pârâtul a vândut autoturismul său marca Seat Toledo,a văzut când autoturismul a fost luat din curtea imobilului pârâtului, nu a asistat la discuțiile dintre părțile contractante însă știe din spusele pârâtului faptul că persoana care a cumpărat autoturismul nu ar fi plătit prețul integral.
Reclamantul invocă prevederile art. 1549 alin. 1, cod civil art. 1549 alin. 1 și art. 1554 alin. 1 Cod civil.
Prima instanță a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunui contract de vânzare – cumpărare între pârâtul A. V. în calitate de vânzător și reclamantul R. I. C. calitate de cumpărător, având ca obiect autoturismul marca Seat Toledo, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 1549 alin. 1 Cod civil privitor la rezoluțiunea contractului, astfel că a respins petitul privitor la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 06.04.2012, având ca obiect acest autoturism.
Totodată, instanța de fond a reținut că din probele administrate rezultă că reclamantul a înmânat pârâtului suma de 300 euro, conform celor consemnate ulterior pe Declarația autentificată cu nr. 570/06.04.2012, suma reprezentând parte din prețul total de 1000 Euro al autoturismului, pe care reclamantul intenționa să-l cumpere, însă asupra căruia părțile nu au mai încheiat vreun contract, situație în care apreciind că reclamantul a efectuat o plată nedatorată, în temeiul prevederilor art. 1341 alin. 1 Codul civil, a admis acțiunea.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul A. V., prin care a solicitat admiterea acestuia și schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată și obligarea acestuia la cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că instanța de fond a respins în mod corect petitul privitor la rezoluțiunea contractului de vânzare–cumpărare încheiat la data de 06.04.2012, având ca obiect autoturismul marca Seat Toledo.
De asemenea a arătat că prima instanță a constatat că nu a existat nici un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca Seat Toledo, culoare bleu indigo, neînmatriculat, an fabricație 1998, situație în care, nefiind incidente prevederile art. 1549 alin. 1 Cod civil privitor la rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare, soluția instanței a fost aceea de respingere a petitului prin care reclamantul a solicitat nelegal, rezoluțiunea unui contract inexistent.
A subliniat că instanța de fond însă, a ignorat să analizeze în mod temeinic și legal un alt act juridic și anume, declarația reclamantului R. I. C., autentificată sub nr. 570 din 6 apr. 2012 la BNP V. A. și să coroboreze acest act juridic cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu martorul R. G. (cumpărător), având ca obiect autoturismul Seat Toledo.
De asemenea, a menționat că la data de 6 aprilie 2012 a convenit cu reclamantul să îi vândă autoturismul cu suma de 1000 euro. Nu a încheiat nici un contract de vânzare cumpărare, însă, prin declarația autentificată la care a făcut referire, reclamantul s-a obligat să îi achite, până la data de 25 iulie 2012, suma de 1000 euro, sumă care reprezintă prețul autoturismului pe care l-a cumpărat de la acesta.
A subliniat că încă din acel moment reclamantul a intrat în posesia autoturismului, cumpărându-l. Mai mult, pe respectiva declarație s-a făcut mențiunea, că a primit la acea dată de 6.04.2012 suma de 300 euro, din prețul total de 1000 euro.
D. că, reclamantul, intrând în contact cu numitul R. G. (audiat ca martor în cauză), a convenit cu acesta să îi transmită lui posesia și proprietatea autoturismului, motiv pentru care, a doua zi, 7 aprilie 2012, a fost contactat de ambii și i s-a cerut să semnez un contract de vânzare a autoturismului către R. G..
Având convingerea că diferența de preț pe care urma să o încaseze, aceea de 700 euro o va primi de la reclamantul care s-a obligat prin act autentic la acest lucru, nu a pus la îndoială buna lui credința sau a numitului R. G., astfel încât a fost de acord să semneze în calitate de vânzător contractul cu R. G., mai ales că autoturismul nu mai era în posesia sa din data de 6 apr. 2012, cu mențiunea că nu a încasat de la R. G. nicio sumă de bani.
Declarațiile date în fața instanței atât de R. G. cât și de R. F. (tatăl lui R. G.) prin care susțin că i-au achitat pentru autoturism suma de 1000 euro, sunt mincinoase. De asemenea, a subliniat că demn de remarcat este faptul că R. G., în declarația de la dosar afirmă că R. I. și A. V. erau vânzătorii autoturismului.
De asemenea a subliniat că în cursul procesului a făcut demersuri în vederea obținerii sumei de 700 euro de la R. I. C., încercând, încă din septembrie 2012 să pună în executare titlul executoriu care îl reprezintă declarația lui R. I., solicitând Biroului executor Judecătoresc B. C. acest lucru. Executarea silită, pornită împotriva debitorului R. I. C., pentru suma de 700 euro, face obiectul dosarului execuțional nr. 228/2012 al B.E.J. B. Cruța, cererea de executare silită fiind înregistrată la 26 sept. 2012. A arătat că executarea silită este încă pe rolul B. B. C., în dosarul execuțional 228/2012, conform înscrisurilor din acest dosar.
A arătat că a ajuns să fie păgubit cu suma de 700 euro, iar autoturismul a trecut (și s-a înmatriculat) în proprietatea numitului R. G., cu complicitatea reclamantului R. I..
A arătat că finalitatea, conform hotărârii primei instanțe este că a rămas fără autoturism, l-a înstrăinat cu titlu gratuit, dar, în plus, este obligat să achite o sumă de 300 euro în condițiile în care trebuie să încaseze diferența de 700 euro.
A mai precizat că ipotetica datorie de 300 euro pe care ar avea-o față de reclamant nu poate fi probată, în lipsa unui început de dovadă scrisă, cu probe testimoniale ale unor persoane profund interesate în cauză, care, în complicitate evidentă cu reclamantul, urmăresc un scop patrimonial injust.
În schimb, a învederat despre creanța sa de 700 euro că este materializată conform unui act autentic, care reprezintă titlu executoriu.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Codul de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin motivele de apel se susține, în esență, că prima instanță a ignorat înscrisul intitulat „declarație” și a reținut eronat starea de fapt, ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții greșite.
Contrar susținerilor apelantului, se constată că sentința atacată a fost pronunțată în baza unor dispoziții legale incidente în speță și în urma unei aprecieri corecte a probatoriului administrat.
Afirmațiile apelantului în sensul că a rămas și fără autoturism și fără prețul acestuia, sunt contrazise de probele propuse de părți și încuviințate de către instanță.
Prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat la data de 07.04.2012, apelantul a vândut autoturismul în litigiu domnului R. G., acesta declarând că l-a predat cumpărătorului și că a încasat prețul de 4000 lei – aspect confirmat de înscrisul ce se coroborează cu declarațiile martorilor R. G. și R. F. – familia cumpărătoare și chiar cu declarația martorului propus de pârât, care a arătat că, în ziua încheierii contractului, la domiciliul pârâtului, au fost prezenți reclamantul și familia R., aceștia preluând autoturismul.
Așadar, apelantul și-a primit banii pentru autoturism de la familia R., iar suma de 300 euro primită de la reclamant – aspect necontestat – reprezintă o plată nedatorată, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, iar dispozițiile art. 1341 alin 1 Cod Civil prevăd explicit că cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 Cod Civil, apelul va fi respins ca neîntemeiat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelantul A. V., CNP_, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului Individual de Avocatură I. D., în A., ., ., județul A. în contradictoriu cu intimatul R. I. C., CNP_, cu domiciliul în A., ., județul A. împotriva sentinței civile nr. 5340/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2014.
Președinte Judecător Grefier
M. A. T. B. V. L.
Red.TB/05.02.2014
Thred MC
4 ex./2 .
Se comunică cu:
- apelantul A. V. - în A., ., ., județul A.
- intimatul R. I. C. - A., ., județul A.
Primă instanță – Judecătoria A. - judecător C. F. M.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 165/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
