Contestaţie la executare. Sentința nr. 2093/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2093/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 13-08-2014 în dosarul nr. 4318/55/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 692
Ședința publică din data de 13 august 2014
Președinte O. S. S.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul-intimat V. V., împotriva sentinței civile nr. 2093 din 05.05.2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatele – contestatoare N. D. F. și N. M..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantului – avocat M. P. din Baroul A. și reprezentantul intimatelor – avocat A. S. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu 90 lei taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta apelantului depune la dosar copia procesului verbal din 09.07.2014 încheiat de executorul judecătoresc B. M. și a adresei prin care apelantul-intimat a arătat că este de acord cu prețul de începere a licitației pentru imobilul supus executării silite, din care câte un exemplar a comunicat reprezentantului părților adverse.
Instanța, având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului și desființarea sentinței atacate, respingerea contestației la executare și menținerea titlului executoriu și a formelor de executare, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 90 lei, constând în taxa judiciară de timbru.
Reprezentantul intimatelor solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 250 lei constând în onorariu avocațial în apel, sens în care depune la dosar chitanța privind plata acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 25.06.2014, constată că prin sentința civilă nr. 2093/05.05.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarele N. D. F. și N. M., în contradictoriu cu intimatul V. V., iar pe cale de consecință a dispus anularea în parte a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 27.02.2014 din dosarul de executare nr.14/2014 al B. B. M. în sensul reducerii onorariului de avocat de la 3500 lei la 1000 lei.
A anulat actele de executare ulterioare efectuate în baza încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din dosarul de executare nr.14/2014 pentru suma de 2500 lei reprezentând onorariu avocat plătit de creditor în faza de executare silită.
A respins în rest și a obligat intimatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Împotriva contestatoarelor debitoare s-a pornit executarea silită în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr.9515/23.10.2012 a Judecătoriei A. și decizia civilă nr.538/05.12.2013 a Tribunalului A., pronunțate în dosarul nr._/55/2011, la cererea intimatului creditor, executarea desfășurându-se în dosarul nr. 14/ex/2014 al B. B. M..
Pentru recuperarea sumei de 73.965 lei, acordată prin hotărârile judecătorești mai sus menționate, la care s-au adăugat și cheltuieli de executare, executorul judecătoresc a emis somația prin care li se punea în vedere debitoarelor obligația de a achita debitul restant la care s-au adăugat și cheltuieli de executare, în termen de 15 zile de la primirea acesteia.
Prin contestația formulată contestatoarele au adus critici cu privire la cuantumul onorariului executorului judecătoresc și cel al onorariului de avocat stabilit în faza de executare. Astfel, conform încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare onorariul executorului a fost stabilit la suma de 5700 lei, iar onorariul avocatului la suma de 3500 lei.
S-a reținut că potrivit art. 669 noul cod procedura civilă cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, fiind un principiu similar cu cel consacrat de art.453 NCPC, debitorul fiind în culpă procesuală întrucât nu și-a executat de bunăvoie obligațiile impuse printr-un titlu executoriu.
Cu privire la cuantumul onorariului de executor, s-a reținut că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
Potrivit textului legal menționat, pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus 3% din suma ce depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În cauză, onorariul executorului a fost stabilit la suma de 5700 lei, acesta raportându-se la cuantumul debitului pentru care s-a început urmărirea silită și a fost determinat prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 39 alin.1 din Legea nr. 188/2000.
În ceea ce privește suma datorată de contestatoare cu titlu contravaloare onorariul de avocat în faza de executare silită, instanța a redus valoarea acestuia cu suma de 2500 lei, rămânând în sarcina contestatoarelor să achite cu acest titlu numai suma de 1000 lei, pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează:
Instanța a reținut că, așa cum rezultă din dosarul de executare silită atașat, în cadrul executării silite apărătorul ales a redactat doar cererea de executare silită prin care solicita executorului judecătoresc punerea în executare a titlurilor executorii față de debitoare, alte demersuri nefiind făcute de către aceasta.
Potrivit art. 128 din Statutul profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la un onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute in interesul clientului sau. Același text de lege prevede că, onorariile avocaților vor fi stabilite in raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului, de timpul si volumul de muncă pentru executarea mandatului primit sau activităților solicitate de client, natura, noutatea și dificultatea cazului, importanța intereselor in cauză, etc.
Instanța a reținut că, în concret avocatul intimatei a prestat activitate in faza de executare silită prin formularea cererii de executare silită existentă la dosar și nu s-a făcut dovada că, in faza de executare silită, avocatul angajat de către intimat a prestat și alte activități in executarea mandatului său.
Potrivit art.31 din Legea 51/1995 “Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său.”
Instanța a reținut că și în această fază a procesului civil, care este punerea în executare a hotărârii judecătorești, părțile au obligația comună de a-și exercita drepturile cu bună credință și în conformitate cu scopul pentru care acele drepturi le-au fost recunoscute.
Potrivit art. 451 alin. 2 noul Cod proc. civilă, instanța este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul pentru apărătorul ales, plătit de partea care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor si complexitatea cauzei, întrucât prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de valorificare a pretențiilor.
Sub acest aspect și Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate cazuri asupra temeiurilor acordării cheltuielilor de judecată astfel: în hotărârea din 22.02.2007 în Cauza Gavrileanu împotriva României (Lupas și altii împotriva României, 14 decembrie 2006) un reclamant nu poate obtine rambursarea costurilor si cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului lor. În hotărârea din 17 decembrie 2004 în cauza Cumpana si Mazare împotriva României Curtea reamintește că, în aplicarea art.41 din Conventie, aceasta acorda doar cheltuieli de judecata cu privire la care se stabilește că au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă. În hotărârea din 28 septembrie 2004 în cauza S. si Pîrcalab împotriva României, în ceea ce privește cheltuielile pentru procedura în fata Curții, aceasta trebuie sa stabilească dacă au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare si că au o valoare rezonabila (Nilsen si Jobnsen împotriva Norvegiei [GC] nr.23.118/93, paragraful 62, CEDO 1999-VIII).
Pornind de la caracterul rezonabil pe care Curtea Europeana îl invocă drept temei al acordării cheltuielilor de judecata, instanța a reținut că în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă, însă în speță se apreciază că prin reducerea onorariului plătit de creditoare apărătorului lor ales, nu se încalcă de către instanță prevederile art. 31 din Legea nr. 51/1995 și nici cele ale Statutului profesiei de avocat, contractul de asistență juridică producându-si efectele pe deplin între părțile contractante, in lumina principiului conținut de art. 1270 Noul Cod Civil, obligațiile și întinderea acestora astfel cum au fost convenite între părți rămân neatinse, însă efectele acestui contract nu trebuie să se repercuteze față de contestator – (terță persoană față de convenție) în totalitate, ci creditorul va obține rambursarea sumei reprezentând onorariu apărător ales în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea contestației la executare, menținerea titlului executoriu și a formelor de executare.
În opinia apelantului-intimat, instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a admis în parte contestația la executare, a anulat în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și a dispus reducerea onorariului avocatului de la suma de 3500 lei la suma de 1000 lei și că instanța de fond, deși a respins contestația în ceea ce privește reducerea onorariului executorului, a apreciat, fără nici un temei juridic, că onorariul avocatului este disproporționat de mare, raportat la volumul de muncă, interpretând greșit că munca avocatului în faza de executare silită se reduce la formularea unei cereri de executare silită.
Se arată că la stabilirea cuantumului onorariului, avocatul a avut în vedere, în conformitate cu art. 132 din Statutul profesiei de avocat, intervalul de timp necesar desfășurării fazei de executare silită, importanța intereselor în cauză, timpul de muncă necesar constituirii dosarului de executare silită, consultațiile juridice acordate intimatului, asistarea intimatului în fața notarului, urmărirea dosarului de executare și constituirea dosarului de executare silită, fiind avută în vedere întreaga activitate a avocatului în faza de executare silită, nu doar formularea cererii, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
În aprecierea apelantului, instanța de fond s-a raportat doar la criteriul volumului de muncă atunci când a pronunțat soluția și nu a avut în vedere și celelalte criterii stabilite de art. 132 din Statutul profesiei de avocat, art. 31 din Legea 51/1995 și art. 41 Noul Cod de procedură civilă.
De asemenea, nu s-a avut în vedere complexitatea cauzei, mărimea pretențiilor creditorului și durata fazei de executare silită. Cererea de executare silită a fost înregistrată de către B. B. M. la 06.02.2014 și până la data formulării prezentei (06.06.2014) nu s-a efectuat nicio plată.
O altă critică adusă hotărârii instanței de fond este aceea că, în opinia apelantului, în mod greșit au fost acordate cheltuielile de judecată în întregime, în cuantum de 500 lei, atâta timp cât a admis doar în parte contestația la executare, acestea trebuind să fie acordate doar proporțional cu admiterea acțiunii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatele-contestatoare au solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În aprecierea intimatelor, instanța de fond a argumentat în mod corect soluția pronunțată, reținând în mod corect și faptul că prin reducerea onorariului avocatului, nu sunt afectate raporturile dintre avocat și client. De asemenea, instanța de fond a stabilit în mod corect că apelantul, în calitate de creditor în dosarul execuțional, nu va putea să pretindă rambursarea integrală a cheltuielilor de executare, întrucât peste limita de 1000 lei, această cheltuială nu este rezonabilă în raport de complexitatea procedurii de executare, care se realizează prin intermediul executorului judecătoresc.
Privitor la motivul de apel referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, în opinia intimatelor, instanța de fond a procedat în mod corect, întrucât suma de 500 lei reprezintă onorariul de avocat pentru reprezentare în faza judecății, care este rezonabil în raport cu munca depusă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și în cadrul dat de art. 476-479 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că este nefondat.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză sunt aplicabile prev. art. 451 NCPC, întrucât cuantumul solicitat de către apelantul-intimat nu reflectă realitatea, în sensul că în faza de executare silită perceperea unui onorar în sumă de 3.500 lei nu reprezintă realitatea, nu este o sumă rezonabilă raportat la munca prestată de avocat.
În ceea ce privește raportul juridic încheiat între creditor și avocatul ales, tribunalul apreciază că prin reducerea cuantumului onorariului avocatului acesta nu este afectat întrucât obligațiile creditorului față de avocatul său rămân neatinse, reducerea fiind făcută cu scopul de a evita obligarea debitoarei la o sumă nedatorată.
În final, tribunalul reține că instanța de fond în mod corect a apreciat că pentru serviciile prestate de avocat în faza de executare silită, suma de 1.000 lei este rezonabilă.
Față de aceste considerente va respinge apelul declarat de apelantul-intimat V. V., împotriva sentinței civile nr. 2093 din 05.05.2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatele – contestatoare N. D. F. și N. M..
Văzând disp. art. 453 NCPC potrivit căruia partea care pierde procesul va fi obligat la cheltuieli de judecată, motiv pentru care va obliga apelantul să plătească intimaților suma de 250 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-intimat V. V., împotriva sentinței civile nr. 2093 din 05.05.2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatele – contestatoare N. D. F. și N. M..
Obligă apelantul să plătească intimatelor suma de 250 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 13 august 2014.
Președinte, Judecător,
O. S. S. S. C. Ș.
Grefier,
M. I.
Red. O.S.S./ Tred.M.I.
5 ex./11.09.2014
3 comunicări/
- apelant – intimat:
V. V. - A., dom. ales av. P. M. - ., .
- intimate – contestatoare:
N. D. F. - C., ., Cod postal_, J. A.
N. M. - C., ., Cod postal_, J. A.
Judecător primă instanță R. A. C. - Judecătoria A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1051/2014. Tribunalul ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
