Fond funciar. Decizia nr. 388/2014. Tribunalul ARAD

Comentarii

0

Decizia nr. 388/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 12099/55/2013

ROMANIA

TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504

SECTIA CIVILA

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.388 A

Ședința publică din data de 26 martie 2014

Președinte H. O.

Judecător A. Ș.

Grefier V. M.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de către apelantul C. de P. și P. Șiria în contradictoriu cu intimații C. Județeană de fond funciar A. și C. L. de fond funciar Șiria, împotriva sentinței civile nr. 7510 din 06.12.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal sunt lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței la data de 25 martie 2014 apelantul C. de P. și P. Șiria a depus la dosar concluzii scrise.

Constatându-se că susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din ședința publică din 19 martie 2014 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța trece la soluționarea cauzei.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 22.01.2014, constată că prin sentința civilă nr. 7510 din 06.12.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, s-a respins excepția tardivității plângerii, s-a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a respins plângerea formulată de petentul C. de P. și P. Șiria, cu sediul în Șiria, .. 1837, jud. A., împotriva intimatelor C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Șiria, cu sediul în Șiria, .. 184, jud. A. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A., cu sediul în A., ., jud. A., constatând că în cauză există autoritate de lucru judecat.

Deliberând asupra excepției tardivității plângerii, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991,„Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”.

În speță, hotărârea Comisiei județene de fond funciar atacată prin plângerea de față nu a fost comunicată petentului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, potrivit celor arătate de reprezentantul Comisiei județene la termenul de judecată din 28.11.2013.Ca urmare, termenul de formulare a plângerii împotriva acestei hotărâri nu a început să curgă, astfel că nu se poate reține că plângerea ar fi tardiv formulată, ca atare excepția tardivității a fost respinsă.

Deliberând asupra excepției autorității de lucru judecat, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea ce a făcut obiectul dos. nr._ (precizată la fila 32 verso din acel dosar) al Judecătoriei A., petentul de față a atacat hotărârea nr. 1645/27.09.2007 a Comisiei județene de fond funciar A. prin care se respinsese cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de pădure de 1495 ha evidențiată în CF nr. 4530 Șiria. Prin sentința civilă nr. 9713/04.11.2010 a Judecătoriei A. (filele 31-41 dos. de față) s-a admis în parte plângerea, s-a modificat hotărârea Comisiei județene și hotărârea Comisiei locale și s-a dispus reconstituirea în natură a dreptului de proprietate în favoarea petentului cu privire la suprafața de 157,08 ha, respingându-se cererea de reconstituire pentru diferența de suprafață solicitată, așadar s-a dispus că petentul este îndreptățit a i se reconstitui dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 157,08 ha, nu pentru mai mult. Prin decizia civilă nr. 472/09.03.2011 a Tribunalului A. (filele 63-66), s-a respins recursul petentului, astfel că sentința de mai sus a rămas irevocabilă. Ulterior, petentul a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 1339 ha rămasă nereconstituită în urma procesului de mai sus. Cererea sa a fost respinsă prin hotărârea Comisiei județene de fond funciar nr. 139/27.11.2012.Prin plângerea de față, petentul a atacat această hotărâre a Comisiei județene de fond funciar. Solicitarea petentului este însă în contradicție cu cele stabilite în procesul anterior și anume faptul că acesta nu are dreptul la mai mult de 157,08 ha.

Așa cum s-a statuat în mod constant în doctrina și practica judiciară, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.

Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 431 C.pr.civ. (părți, obiect, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.

Cum potrivit art. 432 C.pr.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul la acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii. În speță, în decizia civilă nr. 472/09.03.2011 a Tribunalului A. pronunțată în dos. nr._ (filele 63-66) s-a reținut că:

„Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea formelor asociative a urmat aceeași procedură prevăzută de lege pentru toate cererile de reconstituire, procedură ce presupunea formularea unor cereri în termenul de decădere prevăzut de lege și care s-a împlinit la 30 noiembrie 2005.

Or, până la acel moment, numai o parte din foștii composesori, ori moștenitori ai acestora au înțeles să se constituie într-o nouă formă asociativă și au depus cereri pentru reconstituirea dreptului lor de proprietate în noua formă asociativă înființată C. de pădure și pășune Șiria. Suprafața însumată a membrilor care au înțeles să constituie forma asociativă și să depună cereri de reconstituire în termenul legal prevăzut de Legea nr.247/2005, a reprezentat 157,08 ha.

În acest context, pretențiile recurentului sunt în mod flagrant în dezacord cu legea deoarece reconstituirea dreptului de proprietate se poate face numai în temeiul unor cereri formulate în termen. Or, precizarea de acțiune invocată de recurent, reprezintă în realitate o încercare de obținere a unor reconstituiri, în favoarea unor membrii noi, care nu au formulat cerere de reconstituire în termenul legal impus de Legea nr.247/2005.

Nici prevederile art.11 alin.8 din H.G. nr.890/2005 nu sunt incidente în cauză. Conform acestor prevederi legale „în cazul în care după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezintă probe doveditoare înainte de punerea în posesie, pentru suprafețe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafață dovedită”. Fostul proprietar nu este însă composesoratul ci membrii acestuia, composesoratul fiind doar forma asociativă pe care membrii lui au înțeles să o constituie în vederea exploatării în comun a proprietăților lor ce urmau a fi reconstituite. Așa fiind, aceste prevederi ar deveni incidente numai în măsura în care, unul sau mai mulți dintre membrii composesoratului, care au formulat cereri de reconstituire în termen legal, ar dovedi ulterior că întinderea reală a dreptului lor de proprietate este mai mare decât cea indicată inițial. Sub nicio formă, acest text nu poate fi invocat pentru a permite altor persoane îndreptățite, dar care nu au formulat cereri de reconstituire în termenul legal, să beneficieze astăzi de reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra unor suprafețe exploatate anterior în forme asociative.”

Așadar, Tribunalul A. a menținut sentința dată în primă instanță în dos. nr._, statuând în mod clar că petentul este îndreptățit a i se reconstitui dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 157,08 ha, nu pentru mai mult, or prin plângerea de față petentul tinde la a eluda această statuare irevocabilă.

Faptul că în cauză se atacă o altă hotărâre a Comisiei județene de fond funciar (hot. nr. 139/27.11.2012) decât cea atacată în procesul anterior (hot. nr. 1645/27.09.2007) nu face ca autoritatea de lucru judecat să nu mai existe, deoarece pentru existența identității de obiect între cele două acțiuni, este suficient ca scopul urmărit de reclamant să fie același în ambele litigii, or în speță scopul este același, petentul urmărind reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la același teren pe care l-a cerut și anterior, iar cererea i-a fost respinsă.D. formal este vorba despre două hotărâri diferite ale Comisiei județene de fond funciar, de fapt e vorba despre două hotărâri ce se referă la aceeași chestiune, prin ambele respingându-se cererea petentului de reconstituire cu privire la aceeași suprafață de teren.

Ca atare, condiția existenței identității de obiect între cele două procese este întrunită.

În ceea ce privește condiția existenței identității de cauză:

Cauza este fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii. În speță, atât în litigiul anterior, cât și în cel de față, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile legale în materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor (Legea nr. 18/1991, HG nr. 890/2005, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), așadar există identitate de cauză. Faptul că în prezentul litigiu, pe lângă temeiurile de mai sus, petentul a mai adăugat și dispozițiile unei legi recent adoptate în aceeași materie a reconstituirii dreptului de proprietate - Legea nr. 165/2013 și normele de aplicare ale acestei legi (HG nr. 401/2013) nu face ca identitatea de cauză să nu mai existe, întrucât fundamentul raportului juridic dedus judecății (dispozițiile legale în materia reconstituirii dreptului de proprietate) este același.

Adoptarea în luna mai 2013 a unui nou act normativ în această materie (Legea nr. 165/2013) nu face ca petentul să poată eluda hotărârile judecătorești pronunțate în procesul anterior, nu face ca petentul să poată solicita din nou ceva ce s-a statuat irevocabil că nu i se cuvine. De altfel, dispozițiile Legii nr. 165/2013 nici nu sunt aplicabile în situația de față.

Astfel, potrivit art.4 din Legea nr.165/2013, acest act normativ se aplică „cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”, deci este vorba de cererile nesoluționate până la apariția acestei legi, or cererea petentului a fost demult soluționată, prin procesul ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei A.. Așadar, condiția existenței identității de cauză între cele două litigii este și ea îndeplinită.

Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 430-432 C.pr.civ., instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat și, pe cale de consecință, a respins plângerea formulată de petent, constatând că în cauză există autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei soluții a formulat apel apelantul C. de P. și P. Șiria solicitând admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 7510 din 06.12.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ și trimiterea cauzei primei instanțe pentru rejudecare, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată invocând în drept dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă . În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că soluția instanței de fond prin care a admis excepția autorității de lucru judecat este nelegală întrucât potrivit art. 1201 din vechiul C.civ., incident în prezenta cauză, există autoritate de lucru judecat, când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și împotriva lor, în aceeași calitate.

În speța de față apelantul apreciază că nu suntem în prezența autorității de lucru judecat, întrucât nu suntem în prezența unei identități în ceea ce privește obiectul celor două litigii, întrucât primul litigiu a avut ca obiect anularea hotărârii nr. 1645/27.09.2007 a Comisiei Județene A., pe când în prezentul litigiu s-a solicitat anularea hotărârii nr. 139/27.11.2012 a Comisiei Județene A..

Cel de-al doilea argument, care vizează cauza raportului juridic a dreptului și identitatea ei în cele două litigii, are în vedere că în primul litigiu acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 1/2000, Legii nr. 247/2005 și a HG nr. 890/2005, pe când în prezentul litigiu acțiunea este întemeiată și pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 și a HG nr. 401/2013, acte normative care nu erau în vigoare la data pronunțării soluției din primul litigiu și la data adoptării hotărârii nr. 139/27.11.2012 a Comisiei Județene A., iar în ceea ce privește identitatea de părți, chiar dacă aceasta există, nu este îndeplinită condiția triplei identități prevăzută de art. 1201 din vechiul C.civ.

Cu privire la fondul cauzei apelantul arată că, prin hotărârea nr. 8/20.09.2012 a Comisiei locale de fond funciar Siria, au fost respinse cererile sale, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1339 ha teren, întrucât există autoritate de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 9713/04.11.2010, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă. Împotriva hotărârii nr. 8/20.09.2012 a Comisiei locale de fond funciar Siria, a formulat contestație, înregistrată la Primăria comunei Siria sub nr.7942/11.10.2012, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1339 ha, care a fost deținută în proprietate de forma asociativă, evidențiată în CF nr. 4530 Siria, nr.top. 2522 și nr.top._ și în evidențele Arhivelor Naționale. Prin hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. nr. 139 din 27.11.2012, s-a respins contestația apelantul - petent privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1339 ha, întrucât există autoritate de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 9713/04.11.2010. Pârâta de ord. 1, prin soluția pronunțată nu a luat în considerare argumentele legale aduse de apelant prin contestația formulată, reținând doar cele dispuse de instanța de judecată prin sentința civilă nr. 9713/04.11.2010. Astfel, dispozițiile legale pe care le invocă apelantul sunt următoarele:

- din înscrierile din CF nr. 4530 Siria, nr.top. 2522 și nr.top._ și din evidențele Arhivelor Naționale, rezultă că apelantul a deținut în proprietate suprafața de 1339 ha;

- dispozițiile art. 26, alin. (2) din Legea nr. 1/2000, coroborat cu dispozițiile art. 63 din Regulamentul aprobat prin HG . 890/2005, potrivit cărora formelor asociative li se va restitui întreaga suprafață avută în proprietate;

- principiul prevalentei restituirii în natură, instituit de legiuitor la art. 2, lit. a din Legea nr. 165/2013 ;

- dispozițiile art. 12 din Legea nr. 165/2005, potrivit cărora:

(1) în situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va atribui un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:

a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;

b) pe izlazul comunal;

c) pe terenul proprietate publică, trecut în condițiile legii în proprietatea privată a statului, sau pe terenul proprietate privată a statului, care a fost administrat pe raza unității administrativ-teritoriale de institute, stațiuni de cercetare și alte instituții publice;

d) pe terenul proprietate publică, trecut în condițiile legii în proprietatea privată a statului, sau pe terenul proprietate privată a statului, care a fost administrat de institute, stațiuni de cercetare și instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ.

-dispozițiile art. 13 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora:

(1) în situația în care restituirea terenurilor forestiere pe vechile amplasamente nu este posibilă, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente de pe raza unității administrativ-teritoriale, chiar dacă acestea s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948, au intrat ulterior în proprietatea statului sau au fost incluse în amenajamente silvice după această dată.

(2) în situația în care pe raza unității administrativ-teritoriale nu există teren forestier disponibil, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe terenuri forestiere situate pe raza altor unități administrativ-teritoriale din județ, cu aprobarea comisiei județene de fond funciar sau, după caz, a Comisiei de Fond Funciar a Municipiului București.

- Propunerea colectivului de lucru de pe lângă C. Județeană A., exprimată în procesul verbal al ședinței din data de 27.11.2012, de admitere a cererii apelantului, consemnată în preambulul hotărârii atacate.

Prin serviciul registratură al instanței la data de 10 februarie 2014 intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Șiria a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelant și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, invocând în drept dispozițiile art. art.471, art. 430,art.432 Noul cod de procedura civilă, Legea nr. 18/1991, republicată, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005, HG nr. 890/2005, Legea nr.165/2013.

În motivarea poziției sale intimata arată că în primă instanță prin acțiunea introductivă reclamantul solicită anularea Hotărârii Comisiei județene A. nr.139/27.11.2012 prin care s-a respins contestația reclamantei privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1339 ha teren și obligarea Comisiei Județene A. la reconstituirea suprafeței de 1339 ha, pe teritoriul administrativ al comunei Siria. Instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de cele două comisii de fond funciar și a respins plângerea formulată de petentul C. de pădure și pășune Siria, constatând că în cauză există autoritate de lucru judecat. Instanța a analizat temeinic si corect excepția autorității de lucru judecat, reținând că prin Sentința civilă nr.9713/04.11.2010 a Judecătoriei A., pronunțată în dosar_, s-a admis în parte plângerea formulată de composesorat împotriva Hotărârii Comisiei Județene A. nr. 1645/27.09.2007,( pe baza cărții funciare nr. 4530 Siria nr. top. 2522 și nr. top._) și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură în favoarea petentului cu privire la suprafața de 157,08 ha respingându-se cererea de reconstituire pentru diferența de suprafață solicitată(1339 ha) și nu mai mult. Prin Decizia civilă nr. 472/09.03.2011 Tribunalul A. a respins recursul formulat, astfel încât sentința invocată a rămas irevocabilă. În urma acestui litigiu petentul a solicitat Comisiei L. Siria reconstituirea suprafeței de 1339 ha, însă cererea formulată a fost respinsă, întrucât exista autoritate de lucru judecat. Prin hotărârea nr. 139/27.11.2012 C. Județeană A. a respins contestația formulată de C. de pădure și pășune Șiria, privind reconstituirea suprafeței de 1339 ha. Această hotărâre a fost atacată la Judecătoria A. în prezenta cauză. Apelul formulat de reclamant are la bază motivarea că, în cauză nu există autoritate de lucru judecat, invocând art. 1201 Cod. Civ, întrucât acțiunea nu este fundamentată pe același obiect, pe aceleași temei juridic și între aceleași părți. Acțiunea formulată intră sub incidența Noului Cod de Procedură Civilă și Noului Cod Civil, art.1201 Cod Civ fiind abrogat, excepția tardivității s-a soluționat în conformitate cu art. 430, art.431, art.432 Noul Cod Proc Civ. Astfel, motivele invocate în apel au fost cercetate de prima instanță care a statuat corect că în cauză chiar dacă se atacă o altă hotărâre, nr.139/27.11.2012 a Comisiei Județene A., decât cea atacată în procesul anterior (hot.1645/27.09.2007), nu face ca autoritatea de lucru judecat să nu existe, deoarece pentru existența identității de obiect între cele două acțiuni este suficient ca scopul urmărit de reclamant să fie același în ambele litigii, în acest caz scopul este unic acela de a se reconstitui dreptul de proprietate cu privire la același teren pe care l-a cerut și anterior, iar cererea a fost respinsă. Ambele hotărâri se referă la aceeași chestiune, în ambele se respinge cererea petentului de reconstituire cu privire la aceeași suprafață de teren. Există identitate de obiect între cele două procese din dosar_ și_ al Judecătoriei A..

Cu privire la raportul juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii este același în ambele litigii, existând identitate de cauză deoarece plângerea formulată se bazează pe dispozițiile legale în materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor. Legea nr. 18/1991, Legea nr.1/2000, Legea nr.247/2005 și HG nr. 247/2005. Invocarea Legii nr.165/2013 și a normelor de aplicare aprobate prin HG nr. 401/2013 de către reclamant în prezenta cauză nu face ca identitatea de cauză să nu existe. Fundamentul raportului juridic dedus judecății este același, respectiv actele normative din materia reconstituirii dreptului de proprietate. Petentul nu poate uza de Legea nr.165/2013 pentru a eluda hotărârile judecătorești pronunțate în dosar_, prin care s-a statuat irevocabil ce se cuvine. Plângerea formulată de C. de pădure și pășune Siria și capătul de cerere privind reconstituirea suprafeței de 1339 ha teren în favoarea acestuia nu intră sub incidența prevederilor legale ale Legii nr. 165/2013, întrucât actul normativ la art.4 prevede » dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.... ». însă cererea petentului a fost demult soluționată prin procesul ce a făcut obiectul dosarului nr._ . Această a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, se întemeiază pe aceleași înscrisuri (cartea funciară nr. 4530 Siria nr. top. 2522 și nr. top._ și extras de la Arhivele Naționale), este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți ca și în dosarul nr._ al Judecătoriei A.. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a unor chestiunii litigioase deja rezolvate. Raportat la excepția autorității de lucru judecat, în cauză potrivit art.431 alin.2" Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă". Potrivit doctrinei în acest caz, nici măcar nu este necesar să existe triplă identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente. Aceste aspecte au fost constatate și de prima instanță prin atașarea dosarului nr._ la prezenta cauză și citarea din conținutul Deciziei civile nr. 472R/09.03.2011 a Tribunalului A., în cuprinsul sentinței date în prezenta cauză. Instanța a reținut că petentul este îndreptățit a i se reconstitui suprafața de 157.08 ha și nu mai mult așa cum a statuat Tribunalul A. prin Decizia nr. 472R/09.03.2011. Așa cum bine a reținut prin Decizia civilă nr. 472R/09.03.2011 Tribunalul A. în dosarul nr._, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea formelor asociative a urmat aceeași procedură prevăzută de lege pentru toate cererile de reconstituire procedură ce presupunea formularea unor cereri în termenul de decădere prevăzut de lege, ori acesta s-a împlinit la data de 30.11.2005. Până la acestă dată doar o parte din foștii composesori au înțeles să se constituie într-o formă asociativă și au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în noua formă asociativă înființată C. de P. și pășune Siria. Suprafața însumată a membrilor care au înțeles să se constituie forma asociativă, prin Sentința civilă nr.2794/08.05.200 și să depună cereri de reconstituire în termenul legal prevăzut de Legea nr. 247/2005, a fost de 157,08 ha. Prevederile Legii nr.1/2000 și ulterior al HG nr.890/2005 nu au avut în vedere împroprietărirea noului composesorat cu întreaga suprafață avută în proprietate în trecut de fostul composesorat, ci numai suprafața care ar fi revenit acelora dintre foștii membrii care în baza Legii nr.1/2000 au înțeles să se constituie într-o nouă formă asociativă. C. s-a reconstituit prin Sentința civilă nr.2794/08.05.2000 în baza Legii nr.1/2000. Pentru suprafața de 68,20 ha, cererile au fost depuse individual la C. locală Siria de membrii composesori în număr de 59, iar în baza Legii nr.247/2005 au fost depuse cereri individual pentru diferența de suprafață până la 157,08 ha. Prin Sentința civilă nr.9713/04.11.2010 și Decizia civilă nr. 472R/09.03.2011, s-a soluționat irevocabil reconstituirea dreptului de proprietate a Composesoratului de pădure și pășune asupra suprafeței de 157,08 ha și respingerea cererii cu privire la reconstituirea diferenței de suprafață 1339,2527 h, iar pentru suprafața de 157,08 ha C. locală Siria a emis hotărârea nr. 9/26.09.2012, privind aprobarea amplasamentelor ce urmează a fi reconstituite Composesoratului de pădure și pășune Siria.

La data de 17 februarie 2014 apelantul prin serviciul registratură al instanței a depus note de ședință, în completarea motivelor de apel, prin care arată că în speța nu sunt incidente prevederile legale referitoare la autoritatea de lucru judecat, întrucât acțiunea anterioară ce a făcut obiectul dosarului nr._, nu a fost în stare de judecată cu privire la întreaga suprafață solicitată, având în vedere lipsa documentelor justificative privind toți moștenitorii titularilor dreptului de folosință din CF 4530 Siria. Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și a art. 63 din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005, are dreptul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței de suprafața pentru care nu a făcut dovada la data pronunțării sentinței în dosar nr._, a documentelor justificative. Sentința Civila nr.9713 din 04.11.2010 a fost dată în baza unor date nereale furnizate de către C. locala de fond funciar Siria, aceasta luând în calcul, la transformarea părților în ha, pentru cei 158 composesori numai suprafața de 791,22 ha identificată cu nr. top. 12.903, omițând suprafețele din nr. top. 2522 și altele, până la suprafața totală de 1496,3527 ha, demonstrată cu CF 4530 Siria și Extrase Arhivele Naționale, Direcția Județeană A. cu nr. C 200 din 31.05.2010 și cu Expertiza tehnică topografica nr. 536 din 26.05.2009, 555 din 30.06.2010 ceea ce reprezintă numai 52,8772% din numărul părților deținute de cei 158 composesori, rămânând nereconstituite 47,1228% din părți, reprezentând în echivalența 139,9856 ha nereconstituite.

Apelantul arată că în acțiunea de reconstituire a composesoratului Siria, C. locală de fond funciar Șiria a luat în calcul numai prima parte din CF 4530 Siria, respectiv de la poziția CF 1 până la poziția 1518, omițând operările în timp, consemnate de la nr. 1519 până la nr. 2076 din CF 4530 Șiria. Urmare operărilor în CF 4530 Siria, de la poziția 1 (288 părți) din CF pleacă 2/3 părți, respectiv 192 părți, la poziția B 1974, dobândit prin donație, rămânând la poz. 1 numai 96 părți, ce reprezintă 0,352 ha, ca moștenire.

De la poziția 3 din CF, cu 288 părți, pleacă la poziția 1674 - 144 părți, urmare a contractului de vânzare - cumpărare, nemairămânând nimic la poz.3 din CF. De la poziția 18 din CF cu 768 părți pleacă, la poz. 2015 - 192 părți, prin drept de donație, rămânând la poz.18 din CF,576 părți,ce reprezintă 2,1121 ha, ca moștenire. De la poz.29 din CF,cu 384 părți, pleacă, la poz.1575,188 părți, rectificat nume și moștenitori, la poz. 1615,192 părți ca donație, rămânând la poz. 29 CF numai 4 părți. De la poziția 35 CF, cu 96 părți, pleacă la poz. 1750 - 48 părți (vânzare) și la poz. 1751 - 48 părți (vânzare) nemairămânând nimic la poz 35 CF.

C. locală de fond funciar Siria nu a analizat temeinic și responsabil cererea composesoratului Siria înregistrată cu nr. 2511 din 22.03.2011 urmate de cererile nr. 797/06.02.2012, nr. 2246/20.03.2012, nr. 4734/20.06.12, 7217/20.09.2012, 7752/05.10.2012 fiind pusă în discuția comisiei numai în ședința din data de 20.09.2012, după o perioadă de 18 luni, urmare a sesizării Composesoratului Siria către Prefectura Județului A. și Comisiei Județene de fond funciar A., înregistrat cu nr. 4371 din 11.07.2012, aceasta neanalizând cererile apelantului, a documentelor prezentate, a prevederilor legilor 1/2000, 247/2005, HG 890/2005, care reglementează reconstituirea și retrocedarea terenurilor cu vegetație forestieră, la formele asociative de proprietate, rezumându-se numai la elaborarea Hotărârii nr. 8 din 20.09.2012, prin care a respins cererea de reconstituire a suprafeței de 1339 ha composesoratului Șiria numai pe motivul « puterii de lucru judecat» în baza Sentinței Civile nr. 9713 din 14.01.2010 a Judecătoriei A.. Aceasta fiind o replică a Sesizării făcute de către composesoratul Siria Prefecturii A., Comisiei Județene de fond funciar A. înreg. cu nr. 4731 din 11.07.2012 prin care composesoratul Șiria a sesizat instituțiile menționate, mai sus, despre greșelile, erorile, abuzurile, ilegalitățile comise de C. locală de fond funciar Siria, în acțiunea de reconstituire și retrocedare a patrimoniului composesoratului Șiria precum și în urma verificărilor făcute de Instituția Prefectului Județului A. la C. locală de fond funciar Șiria în urma sesizării menționate. De asemenea, C. locală de fond funciar Șiria, în urma hotărârii acesteia și C. Județeană de fond funciar A., nu a analizat temeinic conținutul contestației composesoratului Siria împotriva Hotărârii nr. 9 din data de 20.09.2012 a Comisiei locale de fond funciar Siria, înregistrată cu nr. 7942 din 11.10.2012, adresată Comisiei Județene A.. Motivele invocate de composesoratul Șiria trebuiau să determine C. Județeană de fond funciar A. de a invalida Hot. Nr. 9 din 20.09.2012 a Comisiei locale de fond funciar Șiria și a dispune rediscutarea și reanaliza cererilor de reconstituire și retrocedare a patrimoniului composesoratului Șiria. C. de P. și Pășuni Siria, prin adresa nr. 797 din 06.02.2012 a comunicat Comisiei locale de fond funciar Șiria Hotărârea Adunării Generale a Composesoratului Siria nr. 1/28.11.2011 despre reconstituirea Composesoratului Siria în vechea forma și mărime avută la preluarea acestuia la stat, hotărâre ignorată de C. Locala de fond funciar Șiria. C. Șiria, prin Cererea nr. 4734/20.06.2012, a solicitat Comisiei Locale de fond funciar Șiria constituirea unei comisii de analiză formată din doi membrii ai Comisiei Locale de fond funciar Șiria și doi membrii ai Composesoratului, în vederea analizării cererilor și a documentelor înregistrate de C. Șiria, pentru a lua hotărâri în consecință, temeinice, corecte și legale. De asemenea, nici la această solicitare apelantul nu a primit niciun fel de răspuns. C. Locala de fond funciar Șiria și C. Județeană A., în permanen’ă au tratat C. Șiria și cererile acestuia ca fiind o persoană fizică, în timp ce apelantul este persoană juridică indiviză, asociativă, în cadrul acesteia fiind divizibil numai dreptul de folosință asupra bunurilor cuprinse în patrimoniu. În consecință, cele două comisii nu au raportat cererile apelantului la prevederile legale aplicabile în speță, respectiv ale Legii nr. 1/2000, nr. 247/2005, OUG 890/2005 privind reconstituirea și retrocedarea terenurilor cu vegetație forestieră, pășuni, fânețe ale formelor asociative de proprietate. În consecință, Hotărârea atacată nr. 139/27.11.2012 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. este nelegală și netemeinică, instanța de fond tratând cu superficialitate speța dedusă judecății, nefiind incidente prevederile legale privitoare la autoritatea de lucru judecat. În susținerea celor prezentate apelantul depune o . înscrisuri.

La data de 18 februarie 2014, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de către C. de P. și P. Siria invocând dispozițiile Noului cod de procedură civilă, H.G. 890/2005, Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 1/2000.

În motivarea poziției sale această intimată arată că apelanta reclamantă a motivat plângerea prin faptul că Hotărârea nr. 139/27.11.2012 a Comisiei județene de fond funciar A. este netemeinică și nelegală, nefiind avute în vedere argumentele legale invocate în contestația formulată împotriva soluției adoptată de către C. locală Siria. Instanța de fond a respins excepția tardivității, plângerii, dar a admis excepția autorități de lucru judecat și pe cale de consecință a respins plângerea, formulată. Soluția instanței de fond este temeinică și legală, întrucât apelanta reclamantă din prezenta cauză a promovat o acțiune civilă având ca obiect anularea Hotărârii nr. 1645/2007 a Comisiei județene de fond funciar A., în contradictoriu cu pârâții C. locală de fond funciar Siria și C. județeană de fond funciar A.. În cadrul litigiului care a avut ca obiect anularea Hotărârii nr. 1645/2007 a Comisiei județene de fond funciar A., litigiu purtat în contradictoriu cu pârâții C. locală de fond funciar Siria și C. județeană de fond funciar A., care a format obiectul dosarului nr._, reclamantul C. de P. și P. Siria a formulat o precizare de acțiune prin care a solicitat restituirea integrală a suprafețelor deținute, respectiv 1495 ha teren, întemeindu-și pretențiile pe Cartea funciară nr. 4530 Siria. Litigiul a fost soluționat prin Sentința civilă nr. 9713/04.11.2010 pronunțată de Judecătoria A., rămasă definitivă și irevocabilă, prin care: a fost admisă în parte plângerea precizată formulată de către reclamant; a fost modificată în totalitate Hotărârea nr. 1645/2007 a Comisiei județene de fond funciar A.; s-a dispus reconstituirea în natură a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului asupra suprafeței de 157,08 ha teren; s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența de suprafață solicitată. Într-adevăr în contextul prezentat și dacă ne raportăm la prevederile Noului Cod de procedură civilă, chestiunile litigioase care fac obiectul prezentului litigiu a fost tranșată de către instanța de judecată și drept urmare constituie autoritate de lucru judecat. Astfel față de împrejurarea că, prin hotărârea judecătorească enunțată s-a statuat cu putere de lucru judecat respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea Composesoratului de P. și P. Siria pentru suprafața de 1339 ha teren, solicitată de apelanta reclamantă în litigiul care a făcut obiectul dosarului nr._, intimata consideră că pretenția dedusă judecății în prezentul litigiul, întemeiată pe aceeași Carte funciară nr.4530 Siria, i se opune autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 9713/2010, potrivit dispozițiilor art.430 alin. 1 -2, raportat la dispozițiile art. 431 și art. 432 Cod procedură civilă. În manifestarea sa de excepție procesuală, autoritatea de lucru judecat corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să împiedice formularea unei noi cereri de chemare în judecată având același obiect, cauză și părți. Totodată, autoritatea de lucru judecat se manifestă și în sens pozitiv, în sensul că nu există posibilitatea de a statua diferit asupra aspectelor litigioase dezlegate anterior în raporturile dintre părți. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii. De altfel, așa cum s-a reținut și în jurisprudența CEDO (cauza Brumărescu împotriva României, cauza A. împotriva României), dreptul la un proces echitabil în fata unei instanțe judecătorești garantat de art. 6 parag. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor părți. Unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice care reclamă, între altele, că soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de instanțele judecătorești să nu mai fie pusă în discuție. Deși în hotărârile sus menționate s-a avut în vedere faptul că la acea dată dreptul român permitea desființarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de o instanță superioară în baza unei cereri introduse de un oficial al statului, respectiv procedura recursului în anulare, s-a apreciat că același principiu, și anume cel al securității raporturilor juridice, ca element fundamental al preeminentei dreptului și în strânsă legătură cu dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 1 din Convenție, se opune posibilității stabilirii printr-o hotărâre judecătorească a unei situații de fapt contrare celei stabilite deja cu putere de lucru judecat.

În concluzie, intimata arată că, CEDO a stabilit că instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție. Ca atare în mod corect instanța de judecată a admis excepția invocată și pe cale de consecință a respins plângerea formulată.

În ședința publică din 19 martie 2014,C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Șiria, a depus note de ședință prin care arată că documentația depusă de C. de P. și P. Șiria la termenul 19.02.2014 a fost analizată în ședința Comisiei locale de fond funciar din data de 18.03.2014. O parte din înscrisurile înaintate în cursul acestui litigiu sunt aceleași din dosarul nr._ al Judecătoriei A., iar o altă parte au fost depuse în primă instanță. Coala cărții funciare nr. 4530 Siria, depusă în cauză a făcut obiectul litigiului din dosarul nr._ . Cu privire la situația CF nr. 4530 Siria -actualizate și reconstituite la data de 18.01.2014, înaintată de apelant, consideră că acesta nu are valoare juridică raportat la legislația în vigoare cu privire la cartea funciară și nu poate avea valoare de probă în cursul acestui proces. Această documentație are valoarea unei situații întocmită de composesorat, fără viza OCPI A.. CF nr. 4530 Siria este o carte funciară veche, sistată după apariția Legii nr. 18/1991, în care nu se mai notează operațiuni juridice, în consecință acesta actualizare depusă de Composesorat potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 7/1996 republicată cu modificările ulterioare, înscrierile în C.F. sunt întabilarea, înscrierea provizorie și notarea. Se invocă art. 478 N.C.P.C. potrivit căruia, cadrul procesual stabilit nu poate fi modificat în apel, iar părțile nu se pot folosi de alte dovezi decât cele arătate în motivare apelului. Instanța de apel verifică stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Pe de altă parte prin Decizia civilă nr. 472R/09.03.2011 Tribunalul A. în dosarul nr._, prevede că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea formelor asociative a urmat aceeași procedură prevăzută de lege pentru toate cererile de reconstituire, procedură ce presupunea formularea unor cereri în termenul de decădere prevăzut de lege, ori acesta s-a împlinit la data de 30.11.2005. Până la acesta dată doar o parte din foștii composesori au înțeles să se constituie într-o formă asociativă și au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în noua formă asociativă înființată C. de P. și pășune Siria. Suprafața însumată a membrilor care au înțeles să se constituie forma asociativă, prin Sentința civilă nr.2794/08.05.2000 și să depună cereri de reconstituire în termenul legal prevăzut de Legea nr. 247/2005, a fost de 157,08 ha. Prevederile Legii nr.1/2000 și ulterior al HG nr.890/2005 nu au avut în vedere împroprietărirea noului composesorat cu întreaga suprafață avută în proprietate în trecut de fostul composesorat, ci numai suprafața care ar fi revenit acelora dintre foștii membrii care în baza Legii nr.1/2000 au înțeles să se constituie într-o nouă formă asociativă. Astfel, instanța de fond a analizat temeinic și corect excepția autorității de lucru judecat, reținând că prin Sentința civilă nr.9713/04.11.2010 a Judecătoriei A., pronunțată în dosar_, s-a admis în parte plângerea formulată de composesorat împotriva Hotărârii Comisiei Județene A. nr. 1645/27.09.2007, ( pe baza cărții funciare nr. 4530 Siria nr. top. 2522 și nr. top._) și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură în favoarea petentului cu privire la suprafața de 157,08 ha respingându-se cererea de reconstituire pentru diferența de suprafață solicitată(1339 ha) și nu mai mult. Prin Decizia civilă nr. 472/09.03.2011 Tribunalul A. a respins recursul formulat, astfel încât sentința invocată a rămas irevocabilă.

Prin serviciul registratură al instanței apelantul a depus la dosar la data de 26 martie 2014, concluzii scrise reiterând aceleași aspecte expuse în cererea de apel, în notele de ședință depuse la 17 februarie 2014 și în înscrisurile depuse în dosarul instanței de fond.

Analizând apelul prin prisma motivelor scrise și a dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă constată că nu este fondat.

Prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat.

Aspectele de fond ale cauzei au fost soluționate în dosarul_ prin pronunțarea sentinței civile nr.97/2010 a Judecătoriei A. irevocabilă, prin respingere. Potrivit hotărârii composesoratului i s-au retrocedat 157,08 ha. A formula o nouă cerere pentru o altă suprafață de teren nu mai este posibilă pe de o parte fiindcă C. este o entitate cu un caracter special și care are la bază o formă asociativă care a existat și pentru a cărei înființare sunt stabilite condiții clare. Mai mult, solicitările care au început în baza Legii nr. 18/1991 și continuate până în anul 2005 nu mai sunt posibile după 30 noiembrie 2005.

În privința identității de părți și obiect aceasta este evidentă indiferent de suprafața de teren solicitată ulterior întrucât suprafața la care forma asociativă era îndreptățită a fost stabilită irevocabil și fără posibilități de interpretare.

Noua cerere tinde să ducă la modificarea unei decizii irevocabile a instanței ceea ce nu se poate accepta din punct de vedere legal.

Astfel fiind neexistând motive pentru schimbarea hotărârii care este temeinică și legală în baza art. 480 Cod procedură civilă apelul se va respinge .

Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respins apelul reclamantului C. de pădure și pășune Șiria în contradictoriu cu intimații C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. și C. L. de fond funciar Șiria, împotriva sentinței civile 7510/2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar_ .

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 26 martie 2014.

Președinte, Judecător,

H. O. A. Ș.

Grefier,

V. M.

Se comunică:

- apelantei C. de P. și P. Șiria - Șiria, .. 1837, jud. A.

- intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. - A., ., jud. A.

- intimata C. L. de fond funciar Șiria - Șiria, .. 184, jud. A.

Red.H.O.

Tred.V.M.

5 ex- 3com.- 25.04.2014

Prima instanță:Judecătoria A. - Judecător A. N.

← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea...		Expropriere. Sentința nr. 990/2014. Tribunalul ARAD →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligaţie de a face. Hotărâre din 22-01-2014, Tribunalul ARAD Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 70/2014. Tribunalul ARAD Expropriere. Sentința nr. 990/2014. Tribunalul ARAD Pretenţii. Încheierea nr. 602/2014. Tribunalul ARAD Evacuare. Sentința nr. 4986/2014. Tribunalul ARAD Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 5346/2014. Tribunalul ARAD