Obligaţie de a face. Hotărâre din 22-01-2014, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 414/238/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.102
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2014
Președinte A. Ș.
Judecător H. O.
Grefier D. S.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul V. I. D., în contradictoriu cu intimata . reprezentată prin lichidator ., împotriva sentinței civile nr. 819 din data de 12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._ .
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului avocat B. C. Fibia din Baroul A., absenți fiind apelantul și reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta apelantei precizează că natura căii de atac este apelul, declară că susține apelul astfel cu a fost formulat și că nu formulează alte cereri.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 04.12.2013, constată că prin sentința civilă nr. 819 din data de 12.09.2013 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Gurahonț a respins acțiunea civilă exercitată de reclamantul V. I. D. împotriva pârâtei . prin . privind obligarea la ridicarea construcțiilor de pe terenul proprietatea reclamantului, în suprafață de 13.430 mp înscris în CF 2195 Sebiș, nr. top. 1579/681-700/6-7/1-125/73/2 și acțiunea reconvențională a pârâtei împotriva reclamantului pentru constatarea că ea este constructor de bună credință, conform art. 494 alin. 3 Cod civil. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în ședința publică din data de 20 iunie 2013 s-a respins cererea pârâtei de suspendarea judecății cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 având în vedere că acțiunea de față nu se circumscrie acestor dispoziții în sensul că obiectul cauzei nu-l constituie realizarea unei creanțe de către reclamant.
S-a reținut că reclamantul V. I. D. este proprietarul terenului în suprafață de 13.430 mp situat în orașul Sebiș, . A, iar pârâta . asupra construcțiilor existente pe acest teren înscris în CF 2195 Sebiș, nr. top. 1579/681-700/6-7/1-125/73/2.
Pârâta se găsește în procedura de faliment pentru a cărei desfășurare a fost nominalizat lichidatorul judiciar Euroconsult S.P.R.L., iar construcțiile sunt ipotecate în favoarea B.C.R. și Orașului Sebiș. Conform Încheierii nr. 530/09 mai 2005, prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului pârâtei de către judecătorii sindic, rezultă că la data deschiderii procedurii, au fost notificați un număr de 21 de creditori pentru a depune declarații de creanță pentru datoriile pe care le avea pârâta către ei, iar ulterior lichidatorul judiciar a organizat diverse acțiuni pentru valorificarea construcțiilor sau închirierea unor părți din ele în vederea plății creditorilor. Demolarea construcțiilor astfel cum solicită reclamantul ar prejudicia însăși creditorii de dreptul lor de a-și satisface creanțele datorate de pârâtă.
Față de această stare de fapt, având în vedere că la data cumpărării terenului reclamantul avea cunoștință despre situația juridică a terenului și a construcțiilor existente pe acesta cât și despre faptul că pârâta se află în procedura de faliment, cererea lui de obligare a pârâtei să ridice construcțiile de pe teren a fost nejustificată.
Cum reclamantul a invocat în cauză dispozițiile art. 480 cod civil în virtutea acestor proceduri și pârâta are dreptul să se bucure de proprietatea bunurilor sale cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a depus nicio probă din care să rezulte că dreptul de proprietate al pârâtei asupra construcțiilor i-ar aduce prejudicii sau că ar fi fost tulburat în posesie.
Pentru aceste considerente instanța, a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 494 Cod civil și în consecință a respins acțiunea reclamantului.
În ce privește acțiunea reconvențională a pârâtei instanța a respins, în primul rând pentru că reclamantul nu contestă în niciun mod dreptul de proprietate al pârâtei asupra construcțiilor iar, în al doilea rând pentru că înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtei asupra construcțiilor, până la proba contrarie, a dovedit faptul că ea este constructor de bună credință, raportat și la modul în care a dobândit pârâta dreptul de proprietate asupra construcțiilor în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 15/1990.
Văzând că nu s-au cerut cheltuieli de judecată, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V. I. D. solicitând instanței de control judiciar, în urma admiterii căii de atac, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâtei la ridicarea construcțiilor amplasate pe terenul proprietatea sa, identificat in CF 2195 Sebiș cu nr.top. 1579/681 - 700/6 -7/1 - 125/73/2, teren de construcții, în suprafață de_ mp, iar în ipoteza în care pârâta nu va executa de bună voie ridicarea construcțiilor, să fie autorizat reclamantul ca pe cheltuiala pârâților să ridice aceste construcții, cu cheltuieli de judecată, nesolicitate însă la formularea concluziilor în dezbaterea pe fond a apelului.
În motivarea apelului, apelantul apreciază că instanța de fond în mod greșit a calificat ca neîntemeiată cererea sa, cu motivarea lipsei de probe privind prejudiciul creat. Subliniază că este proprietarul terenului, fiind îndreptățit să solicite demolarea construcțiilor proprietatea pârâtei care constituie un pericol public, determinat de starea lor tehnică, ce poate duce la iminenta prăbușire, cu consecințe deosebit de grave, raportat la poziția acestor construcții care sunt limitrofe domeniului public stradal.
Apelantul apreciază că instanța de fond nu a luat în considerare susținerile sale privind garantarea de către Constituție a dreptului său de proprietate și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a considerat că principiul respectării proprietății se consideră violat nu numai în ipoteza în care o persoană este lipsită în mod propriu-zis de proprietatea sa, dar și atunci când unei persoane nu i se acordă posibilitatea de a se folosi normal de aceasta, când aceasta este în imposibilitatea de a se bucura nestingherit de proprietatea sa. Consideră apelantul că instanța de fond nu a analizat și obligațiile legale pe care orice proprietar de construcții le are.
Apelantul argumentează susținerea sa prin invocarea prevederilor Legii calității în construcții nr. 10/1995, care are o secțiune specială privind obligațiile și răspunderile proprietarilor construcțiilor. Invocând art. 25 din Legea nr. 10/1995, apelantul consideră că instanța de fond nu se poate rezuma la a constata poziția pârâtei care prin întâmpinarea depusă precizează că aceste construcții sunt ca și „majoritatea fostelor fabrici și ateliere de stat" neîngrijite, necesitând unele intervenții, fără a fi real pericolul invocat.
Apelantul subliniază faptul că prin raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar, expertul tehnic judiciar în domeniul construcții confirmă susținerile sale de prejudiciere a proprietății, precizând în mod expres că „datorită faptului că construcțiile au fost abandonate de cca 10 ani nu mai prezintă rezistență, stabilitate și siguranță în exploatare, fiind în pericol de a se prăbuși".
În aprecierea apelantei, susținerea instanței potrivit căreia demolarea acestor construcții ar prejudicia creditorii pârâtei aflați în faliment este netemeinică și contradictorie, în condițiile în care se recunoaște faptul că "lichidatorul judiciar a organizat diverse acțiuni pentru valorificarea construcțiilor sau închirierea acestora", fără a stabili dacă aceste acțiuni au fost cu succes încheiate, respectiv dacă există interes de la terțe persoane pentru preluarea construcțiilor. Invocă apelantul și conduita pârâtei care nu este una ce respectă legislația în vigoare și, sub acoperământul procedurii de faliment, a întârziat de aproape 10 ani soluționarea acestei probleme, iar acest timp îndelungat nu poate duce decât la concluzia lipsei de interes a pârâtei și nu la cea de ocrotire a interesului creditorilor, astfel cum a susținut instanța de fond. Menționează apelantul că ignoră prevederile legale privind calitatea în construcții, coroborate cu prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor.
În aprecierea apelantului, instanța de fond nu a cercetat suficient solicitările sale și nici probatoriul depus. Prin coroborarea probelor din raportul de expertiză a construcțiilor rezultă fără echivoc faptul că acestea sunt un pericol public, în condițiile în care stau să se prăbușească, iar pe trei laturi ale terenului, unde sunt așezate aceste construcții, există domeniu public stradal, ceea ce poate duce la situații tragice, în situația în care există persoane ce utilizează aceste spații publice.
In drept apelantul a invocat art. 480, art. 494, art. 998 999 Cod Civil, art. 302-306 Cod proc. civilă, art. I din OUG nr.4/2013, art. XII și urm. din Legea nr. 2/2013, art.25 din Legea nr. 10/1995, Legea nr.50/1991 rep.
Intimata nu a formulat apărări scrise și nu a avut reprezentant în instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse prin motivele de apel și a limitelor impuse de dispozițiile art. 479, art. 480 din noul cod de procedură civilă, tribunalul apreciază că, apelul formulat de apelantul V. I. D. este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu pot fi reținute criticele apelantului întrucât așa cum corect a reținut și prima instanță apelantul reclamant este proprietar asupra terenului însă intimata pârâtă este proprietarul construcțiilor așa cum reiese din extrasul CF de la filele 5, 6 dosar fond, construcțiile existând în anul 2006 când reclamantul apelant a devenit proprietarul tabular al ternului prin cumpărare având astfel cunoștință la data cumpărării terenului despre situația juridică a acestuia, a construcțiilor existente pe teren și despre faptul că pârâta intimată se află în procedura de faliment, or așa cum apelantul reclamant invocă prevederile disp. art. 480 Cod civil, în aceiași măsură și intimata pârâtă are dreptul să se bucure de proprietatea bunurilor sale
Mai mult din extrasul CF de la filele 4, 5 dosar reiese că, în CF nr. 2195 Sebiș construcțiile proprietatea intimatei sunt ipotecate în favoarea B.C.R. și a Orașului Sebiș, existând înscrisă interdicția de înstrăinare și grevare a construcțiilor, or reclamantul apelant a solicitat demolarea construcțiilor fără să formuleze acțiune și împotriva creditorilor ipotecari B.C.R. și a Orașului Sebiș care prin admiterea acțiuni și demolarea construcțiilor ar fi fost prejudiciați și lipsiți de dreptul de apărare, prin urmare în mod just prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanta apelantă, sentința fiind temeinică și legală.
Pentru considerentele de fapt și de drept de mai sus, tribunalul în temeiul disp. art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă, va respinge apelul declarat de apelantul V. I. D., în contradictoriu cu intimata . reprezentată prin lichidator ., împotriva sentinței civile nr. 819 din data de 12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._ .
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul V. I.-D., în contradictoriu cu intimata . reprezentată prin lichidator ., împotriva sentinței civile nr. 819 din data de 12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2014.
Președinte: Judecător:
A. Ș. H. O.
Grefier:
D. S.
Red.A.Ș: Tred.S.D.
4 ex- 2 .
Se comunica cu:
- reclamantul V. I. D. domiciliat în localitatea cermei, nr. 505, jud. A.
- pârâtei . prin . cu sediul în municipiul A., .. 7, .
Judecător primă instanță: T. G.-Judecătoria Gurahonț
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 1243/2014.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
