Obligaţie de a face. Sentința nr. 107/2014. Tribunalul ARAD

Sentința nr. 107/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 41/238/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.637

Ședința publică din data de 23 iunie 2014

Președinte C. C. A.

Judecător R. M.

Grefier L. K.

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul D. A., în contradictoriu cu intimatul . SA, împotriva Sentinței civile nr. nr.107 din 02.04.2014 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal se prezintă D. I. fiul apelantului, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la data de 04.06.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare care a fost comunicată cu apelantul, la data de 13.06.2014 tot prin serviciul registratură apelantul a depus la dosar un înscris cu privire la întâmpinarea depusă de intimat la care a anexat bilet de ieșire din spital.

La data de 23.06.2014 ora 835 prin serviciul registratură fiul apelantului depune la dosar chitanța nr. 1258/14.06.2014 reprezentând taxă judiciară de timbru, un înscris la care a anexat și certificat de deces.

Nefiind formulate cereri, instanța reține apelul spre soluționare, față de prevederile art. 83 Noul cod de procedură civilă, neputând acorda cuvântul asupra apelului.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului constată că prin sentința civilă nr. 107 din 02.04.2014 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Gurahonț a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei privind primele două petite ale acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii privitoare la al treilea capăt de cerere.

A respins acțiunea formulată de reclamantul D. A. în contradictoriu cu pârâta . SA.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive, prima instanță a constatat că potrivit art.36 din noul Cod de procedură civilă „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”

Pârâta - . SA - în calitate de deținătoare de licență de distribuție a energiei electrice, are ca obiect de activitate doar serviciul de distribuție a energiei electrice arătat de art. art. 3 pct. 68 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, care menționează că „serviciu de distribuție – este serviciul asigurat de operatorul de distribuție care constă în asigurarea transmiterii, în condiții de eficiență și siguranță, a energiei electrice între două sau mai multe puncte ale rețelei de distribuție, cu respectarea standardelor de performanță în vigoare”.

Aceasta are calitatea de operator de distribuție, astfel cum este definit de art. 3, pct. 39 din Legea nr. 123/2012. Ea nu este furnizor de energie electrică în sensul art.3 pct.25, 26 din același act normativ care arată că:

„25. furnizarea de energie electrică – este activitatea de vânzare de energie electrică către clienți, precum și alimentarea cu energie electrică a locurilor de consum aflate în proprietatea furnizorului;

26. furnizor – este persoană fizică și/sau juridică ce desfășoară activitatea de furnizare de energie”.

Furnizorii de energie electrică sunt cei care încheie cu consumatorii contracte de furnizare în temeiul cărora se stabilește consumul de energie electrică și se facturează energia electrică ce este consumată.

Ca urmare, pârâta nu a încheiat contracte de furnizare a energiei electrice cu reclamantul, nu a emis facturi reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate și nu poate pretinde plata vreunei sume de bani reprezentând contravaloarea facturii emise.

Pârâta nu are niciun raport contractual cu reclamantul, contravaloarea energiei electrice fiind stabilită de către furnizorul de energie electrică, iar factura reprezentând această contravaloare a fost emisă, de către furnizor, cu care reclamantul avea încheiat contract de furnizare.

Ca urmare, cererea de eșalonare la plată a contravalorii cantității de 9126 kWh energie electrica, nu trebuia îndreptată împotriva pârâtei, . SA, aceasta neavând calitate procesuală pasivă față de acest capăt de cerere, ci împotriva persoanei juridice care a emis factura și care poate pretinde la un moment dat realizarea dreptului său de creanță și care este furnizorul energiei electrice.

De asemenea, deoarece pârâta pune la dispoziția furnizorului curentului reclamantului rețeaua electrică de distribuție pentru asigurarea energiei electrice în vederea comercializării clienților săi finali și nu furnizează energie electrică, nu poate fi obligată la reluarea furnizării energiei la locul de consum aparținând reclamantului,

Conform Ordinului ANRE nr. 43/2004, pârâta a încheiat contracte de distribuție cu furnizorii de energie electrică, în baza căruia pârâta prestează serviciul de distribuție a energiei electrice, serviciu care include și deconectarea-reconectarea consumatorilor furnizorului, la solicitarea acestuia din urmă.

Ca urmare, furnizarea energiei electrice poate fi reluată la locul de consum în cauză doar la solicitarea furnizorului, care emite un ordin de lucru în sarcina operatorului de distribuție (în speță pârâta), pârâta executând doar această operațiune.

Pentru aceleași considerente, prima instanță a constatat că pârâta nu are calitate procesuală pasivă nici în ceea ce privește obligarea la plata de daune cominatorii.

Relativ la excepția inadmisibilității cererii subsidiare de anulare a notei de constatare și a „actelor subsecvente”.

Nulitatea este sancțiunea civilă care desființează cu efect retroactiv efectele unui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la condițiile sale de validitate.

În speță s-a solicitat anularea notei de constatare și a actelor subsecvente.

Prima instanță a constatat că nota de constatare nu reprezintă un act juridic, conform art.1324, 1325 din noul cod civil care să fie suspus sancțiunii nulității, potrivit art.1246, 1247, 1248 din noul Cod civil, neconstituind manifestări de voință a uneia sau mai multor persoane săvârșită în scopul de a produce efecte juridice, adică de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice. Nota de constatare reprezintă un înscris constatator privind cauzarea unui prejudiciu unui alt subiect de drept, el nu prevede vreun drept, respectiv vreo obligație corelativă ale vreunei persoane.

Ca urmare, acest înscris nefiind un act juridic care trebuie să îndeplinească condițiile de validitate cerute de lege, nu se poate solicita anularea ei pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate.

În temeiul notei de constatare s-a emis procesul verbal de analiză a abaterilor. Împotriva acestui înscris, reclamantul avea posibilitatea să formuleze contestație în termen de 15 zile de la comunicare la furnizor. Reclamantul nu a făcut dovada efectuării unei asemenea contestații.

Totodată, și în ceea ce privește daunele cominatorii, având în vedere art. 906 Cod de procedură civilă prima instanță a respins și această cerere și ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel D. A. solicitând admiterea apelului, casarea în totalitate a sentinței apelate, cu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală fiind în contradicție flagrantă cu normele interne de drept referitoare la furnizarea de servicii de electricitate cât și dispozițiile Codului civil.

În ce privește constatarea unui consum fraudulos arată că la data de 28.06.2013 s-au prezentat la domiciliul său o echipă de 2 angajați ai pârâtei aflați în stare de ebrietate și care sub pretextul unui control al instalației electrice au pătruns în curtea sa, fără acordul său.

Aceștia au susținut în mod neadevărat și în contradicție flagrantă cu realitatea faptul că la nivelul punctului de măsură al energiei electrice instalat în cadrul gospodăriei sale, ar fi fost descoperită o punte de legătură montată în scopul de a evita înregistrarea unui consum real al energiei electrice consumate. Cei doi angajați i-au solicitat suma de 900 lei. După discuții contradictorii cele două persoane au întocmit în mod abuziv și în fals nota de constatare nr._ pe care a refuzat să o semneze.

Apelantul mai arată că în cazul în care ar fi existat o sustragere de energie electrică, aceasta trebuie constatată cu concursul organelor abilitate respectiv Poliție și P. și nicidecum doar de doi angajați turmentați.

Apelantul precizează că prima instanță nu a depus nici un efort în a stabili cu certitudine dacă susținerile angajaților . SA sunt reale sau nu în condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei o altă probă care să vină în sprijinul ipotezei că ar fi vinovat de sustragerea frauduloasă a unei cantități de 9126 kwh de energie electrică.

Cu privire la nulitatea actelor arată că în baza falsului numit Notă de constatare nr._/23.06.2013 au fost întocmite acte subsecvente și solicită anularea lor.

În ce privește posibilitatea legală de a contesta înscrisurile întocmite în baza notei de constatare nr._/23.06.2013, arată că acestea nu i-au fost comunicate conform procedurii fiind pus în imposibilitate de a le contesta și de a se apăra.

În baza acestor înscrisuri abuziv întocmite, intimata i-a sistat furnizarea de energie electrică, motivând această acțiune prin aceea că a înregistrat un consum fraudulos conform actelor emise de intimată.

Cu privire la răspunderea delictuală și accesul la rețea arată că datorită relei voințe și falsurilor săvârșite de angajații intimatei, apelantul arată că în prezent figurează în evidențele furnizorului electric respectiv . cu un debit de 9126 kwh fraudulos calculați la data de 05.07.2013, motiv pentru care solicită anularea actelor emise de intimată și obligarea acesteia să depună toată diligența în a asigura reconectarea locuinței sale la sistemul de furnizare a energiei electrice sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Apelantul mai arată că în prezent din culpa intimatei suferă un prejudiciu moral și material datoria imposibilității de a se conecta la rețeaua de energie electrică și totodată de a se bucura de micile beneficii oferite de energia electrică.

În drept invocă HG 1007/2004, Legea nr.123/2012 a Gazelor și a Energiei, art. 297 alin.1 Cod procedură civilă.

Intimata . S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate,ca fiind temeinică și legală.

În motivarea întâmpinării arată că instanța de fond, în mod temeinic și legal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a societății, precum și excepția inadmisibilității cererii subsidiare de anulare a notei de constatare și a actelor subsecvente, excepții invocate în termen de către societate și a respins cererea reclamantului.

Instanța de fond a reținut în mod corect ca . SA în calitate de deținătoare de licență de distribuție a energici electrice, are ca obiect de activitate prevăzut în actul constitutiv al societății, doar serviciul de distribuție a energiei electrice așa cum este definit de art. art. 3 pct. 68 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, societatea având calitatea de operator de distribuție, astfel cum este definit de art. 3, pct. 39 din Legea nr. 123/2012.

În aceste condiții, societatea nu încheie contracte de furnizare a energiei electrice cu consumatorii, nu emite facturi reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate și nu a pretins niciodată plata vreunei sume de bani de la reclamant, reclamantul neînregistrând în evidentele societății niciun debit, astfel că societatea nu ar putea pretinde niciodată să-i fie plătită valoarea facturii emise.

În aceasta situație, în care operatorul de distribuție, în speță societatea, nu are niciun raport contractual cu reclamantul, contravaloarea energiei electrice fiind stabilită de către furnizorul de energie electrică, iar factura reprezentând această contravaloare a fost emisă, în mod firesc, tot de către furnizor, cu care reclamantul avea încheiat contract de furnizare, devine o certitudine faptul că cererea de eșalonare la plata a contravalorii cantității de 9126 kWh energie electrica, a fost neîntemeiat îndreptată împotriva societății neavând calitate procesuală pasivă, față de acest capăt de cerere.

Potrivit art. 34 și 35 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul, iar contractul de furnizare stabilește raporturile dintre un furnizor și un consumator cu privire la furnizarea energiei electrice, inclusiv facturarea și plata energiei electrice.

Față de obiectul cererii, singurul aspect care prezintă relevanță în speță este identitatea persoanei juridice care a emis factura și care poate pretinde la un moment dat realizarea dreptului său de creanță, respectiv, care poate dispune eșalonarea la plata în ceea ce privește creanța sa. Or, în speță, această persoană nu este . S.A.

Cu privire la excepția inadmisibilității cererii subsidiare de anulare a notei de constatare și a „actelor subsecvente”, în mod corect instanța de fond a reținut că înscrisurile a căror anulare se solicita nu sunt acte juridice în sensul legii civile.

Înscrisurile în speță nu sunt acte juridice care trebuie să îndeplinească condițiile de validitate cerute de lege, neputându-se solicita deci, printr-o acțiune în justiție anularea lor pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate, aceasta nefiind calea de care reclamantul trebuia să uzeze. În aceste condiții, cererea de anulare a notei de constatare „actelor subsecvente” nu este admisibila, fiind în mod temeinic și legal admisă excepția invocată de către . S.A.

Pe fondul cauzei, arată că societatea, prin prepuși, a procedat la data de 28.06.2013 la verificarea locului de consum de la adresa din Lestioara, nr. 14, județul A., imobil aparținând reclamantului.

Cu ocazia acestei verificări, prin nota de constatare nr._/28.06.2013, prepușii societății au constatat ca asupra grupului de măsurare aferent locuinței reclamantului s-a intervenit prin folosirea unui conductor care ocolea contorul, astfel încât energia electrică să nu fie înregistrată în totalitate de contor, și anume: în timp ce alimentarea cu energie electrică era întreruptă în locuința reclamantului, în imobil funcționau receptoare electrice, respectiv un reșou.

Controlul a fost efectuat în prezenta reclamantului, care a refuzat însa să semneze înscrisul încheiat. La data de 09.07.2013 a fost încheiat și Procesul-verbal de analiză a abaterilor nr._, în care s-a consemnat și rezultatul verificărilor și ceea ce comisia de analiză a reținut în sarcina reclamantului, respectiv nerespectarea normelor de consum al energiei electrice, prin interceptarea coloanei de alimentare, pentru ocolirea grupului de măsurare.

Cantitatea de energie electrică consumată ilegal la locul de consum a fost stabilită prin procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor nr._/09.07.2013 și prin fișa de calcul din data de 05.07.2013, ca fiind cantitatea de 9126 kWh.

Nota de constatare, procesul-verbal de analiză a abaterilor, fișa de calcul și procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor au fost întocmite de către . SA, însă, având în vedere separarea activităților de distribuție și de furnizare a energiei electrice, prejudiciul produs ca urmare a neînregistrării energiei electrice consumate a fost cauzat furnizorului, cu care pentru locul de consum în cauza există contract de furnizare încheiat la data verificării, astfel că reclamantul a figurat/figurează în evidențele contabile ale furnizorului cu creanța reprezentând contravaloare energie electrică consumată și neînregistrată de contor, factura reprezentând contravaloarea acestui prejudiciu fiind emisă de către furnizor.

În aceste condiții, atât nota de constatare și procesul-verbal de analiză a abaterilor, cât și calculul energici electrice consumată și neînregistrată au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale în vigoare și, corelativ, tot în mod corect a fost emisă și factura de către furnizorul de energie electrică, iar elementele de consum fraudulos sunt certe, cererea reclamantului nefiind susținută cu probe care să răstoarne situația constatată la momentul verificării și consemnată în nota de constatare și în procesul verbal de analiză a abaterilor.

Cu privire la cererea de eșalonare la plată, intimata arată că reclamantul nu a făcut dovada că s-ar fi adresat titularului creanței, a cărei eșalonare la plată o solicită, cu o cerere în acest sens și că acesta ar fi refuzat eșalonarea.

În drept invocă art. 471. alin. (5) Cod procedură civilă.

Examinând sentința atacată, conform prevederilor art. 476, art. 477 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este fondat.

Tribunalul consideră că în mod greșit instanța de fond a admis excepțiile invocate de pârâtă. Prima instanță a reținut în considerentele sentinței apelate, că între părți nu există raporturi contractuale, „contravaloarea energiei electrice fiind stabilită de către furnizorul de energie electrică iar factura reprezentând această contravaloare a fost emisă de către furnizor, cu care reclamantul avea încheiat contract de furnizare”, însă la dosar nu au fost administrate probe în acest sens, nefiind depuse nici factura, nici contractul menționate, conform susținerilor pârâtei din întâmpinare. Reclamantul apelant a contestat aceste susțineri, conform celor consemnate în practicaua sentinței apelate, astfel că pârâtei, în conformitate cu prevederile art. 249 Noul cod de procedură civilă, îi revenea sarcina de a face dovada susținerilor din întâmpinare.

Într-adevăr, conform dispozițiilor legale indicate de prima instanță, pârâta intimată . S.A. pune la dispoziția furnizorului rețeaua electrica de distribuție pentru asigurarea energiei electrice în vederea comercializării clienților săi finali. Însă, câtă vreme la dosar au fost depuse doar înscrisuri încheiate de pârâtă, respectiv nota de constatare contestată, procesele verbale de analiză a abaterilor și de stabilire a despăgubirilor, precum și fișa de calcul a energiei electrice evaluate, de asemenea, pârâta fiind cea care a sistat furnizarea energiei electrice, față de obiectul acțiunii și prevederile art. 36 Noul cod de procedură civilă, tribunalul consideră că pârâta are calitate procesuală pasivă.

Pe lângă acestea, tribunalul reține că nu au fost analizate susținerile reclamantului apelant referitoare la întocmirea notei de constatare, în condițiile în care acesta a refuzat semnarea acestui înscris. De asemenea, cu toate că instanța de fond a reținut că împotriva procesului verbal de analiză a abaterilor, reclamantul avea posibilitatea de a formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, pârâta nu a făcut dovada comunicării acestui înscris reclamantului apelant.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 și 3 Noul Cod de procedură civilă, constatând că prima instanță în mod greșit a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, se va admite apelul formulat de apelantul reclamant și în consecință se va anula sentința apelată, urmând a fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Constată că nu se pune problema cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul exercitat de apelantul D. A. CNP_ cu domiciliul în Hălmagiu, Leștioara, nr. 14, județ A., în contradictoriu cu intimatul . SA CUI_ cu sediul în Timișoara, .-5, județ T. și în consecință dispune:

Anulează sentința civilă nr.107 din 02.04.2014 pronunțată de Judecătoria Gurahonț și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23.06.2014.

Președinte, Judecător,

C. C. A. R. M.

Grefier,

L. K.

Red.RM/Thred.FM

Data: 07.07.2014

4ex./2com./ 07.07.2014

Se comunică:

apelantului D. A. cu domiciliul în Hălmagiu, Leștioara, nr. 14, județ A.

intimatul . SA cu sediul în Timișoara, .-5, județ T.

Prima instanță – Judecătoria Gurahonț – judecător A. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 107/2014. Tribunalul ARAD