Validare poprire. Decizia nr. 145/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 145/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 18404/55/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 145
Ședința publică din data de 30 aprilie 2014
Președinte L. L.
Judecător C. C. A.
Judecător H. Opean
Grefier V. M.
S-au luat în examinare, recursurile formulate de debitorul M. I. V. R. și terțul poprit I. SRL în contradictoriu cu intimatul – creditor M. A. reprezentat prin Primar împotriva Sentinței civile nr. 563 pronunțată la data de 10.02.2014 de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatându-se că prin serviciul registratură al instanței la data de 25 aprilie 2014 intimatul M. A. a depus la dosar întâmpinare la care a anexat înscrisuri prin care își justifică poziția.
De asemenea, prin serviciul registratură al instanței la data de 30 aprilie 2014 ambele recurente au depus cerere de amânare a cauzei în vederea pregătirii apărării, respectiv pentru angajarea unui apărător.
Având în vedere că recurenții au primit citația la data de 10.04.2014(f 13-14 dosar), dată de la care aveau suficient timp să-și angajeze apărător, instanța respinge cererile de amânare formulate de recurenți.
Nemaifiind formulate alte cereri ori necesare alte probe, instanța apreciind recursurile în stare de soluționare a declarat faza probatorie terminată și a trecut la judecarea cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor înregistrate la această instanță la data de 3 aprilie 2014, constată că prin Sentinței civile nr. 563 pronunțată la data de 10.02.2014 de Judecătoria A. în dosarul nr._, s-a admis cererea de menținere a popririi formulată de către creditorul M. A., cu sediul în A., ., C.U.I. R_ în contradictoriu cu debitorul M. I. V. R., domiciliat în Baia M., ., CNP_ și terțul poprit .., cu sediul în București, sector 6, ., C.U.I. R_ și, pe cale de consecință s-a menținut poprirea înființată de către creditoare în dosarul execuțional propriu cu nr._/16.10.2012 prin adresa de înființare a popririi cu nr._ din data de 23.04.2013 emisă în baza titlului executoriu cu nr._/16.10.2012 și s-a dispus ca terțul poprit .. să plătească creditorului M. A., aferent dosarului execuțional propriu cu nr._/16.10.2012, în limita creanței datorate față de debitorul M. I. V. R., suma de 164.100 lei, prin rețineri lunare în limita legală admisă efectuate asupra retribuției salariale ce urmează a fi plătită de către terțul poprit debitorului, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin titlul executoriu nr._/16.10.2012 s-a stabilit în sarcina debitorului M. I. V. R., CNP_, obligația de plată aferentă sumei de 133.084,60 lei, cu titlu de impozit auto, impozite pe clădiri și impozite pe teren.
În dosarul execuțional al creditoarei cu nr._/16.10.2012, prin adresa de înființare a popririi cu nr._ din data de 23.04.2013 emisă în baza titlului executoriu cu nr._/16.10.2012, a fost instituită poprirea asupra sumei de 164.100 lei, față de terțul poprit .., care are calitatea de angajator al debitorului, în vederea recuperării de către creditoare a sumelor datorate bugetului loca de către debitor. La dosar au fost depuse de către terțul poprit statele de plată emise pe ultimele 12 luni și din examinarea acestor state de plată aferente perioadei Ianuarie 2013 (fila 47) – Decembrie 2013 (fila 70), instanța de fond a reținut că debitorul este angajatul terțului poprit cu un salariu lunar în cuantum brut de 9170 lei, iar în perioada menționată nu s-a plătit nicio sumă acestuia.
Terțul poprit nu a depus la dosar contractul de muncă invocat și nici decizia prin care i s-a aprobat debitorului efectuarea concediului pe perioadă nedeterminată.
Instanța de fond a apreciat ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 150 din O.G. nr. 92/2003 potrivit cărora “(1) Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.(2) Judecata se face de urgență și cu precădere.(3) Pe baza hotărârii de menținere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terțului poprit, în condițiile prezentului cod”.
Potrivit art. 460, al. 3 C.pr.civ. (1865), dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente.
Potrivit art. 456, al.1, lit. a C.pr.civ. 1865, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat: a) să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1.
Potrivit art. 54 din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părților, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale.
Potrivit art. 55 din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate înceta astfel: a) de drept; b) ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea; c) ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege.
Potrivit art. art. 274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În cauză nu s-a contestat faptul că debitorul nu ar fi angajatul terțului poprit.
Ceea ce se contestă de către acesta din urmă este consecința faptului că debitorul se află în concediu neplătit.Pornind de la această ultimă împrejurare, terțul poprit apreciază că nu datorează nimic debitorului, și deci nici creditorului urmăritor în procedura popririi.
Prima instanță apreciază că această susținere este greșită și nu poate fi admisă în cauză, sens în care modul de soluționare al cauzei de față este influențat de distincția posibilă și necesară, totodată, între cauzele de suspendare a efectelor contractului de muncă și cauzele de încetare a unui contract de muncă.
Astfel, concediul fără plată constituie o cauză de suspendare, și nu de întrerupere, a efectelor contractului de muncă, acesta subzistând în ființă pe durata suspendării efectelor sale, cu consecința reactivării forței sale obligatorii după expirarea duratei pe perioada căreia operează cauza de suspendare.
În cazul încetării contractului de muncă, la momentul ivirii unei cauze specifice de încetare, raportul juridic s-a epuizat, și-a încetat existența. Faptul că, în cauză, raportul de muncă dintre angajatorul terț poprit și angajatul debitor este suspendat, și nu încetat, are ca și consecință faptul că, la momentul încetării cauzei de suspendare, efectele contractului redevin incidente, astfel încât, față de prevederile exprese ale art. 456, al.1, lit. a C.pr.civ. 1865, cu referire la cazul sumelor de bani datorate în viitor,de la acea dată obligația terțului poprit de a proceda la consemnarea sumelor de bani va trebui pusă în aplicare. În acest sens s-a precizat inclusiv în doctrina juridică (I. R.- Poprirea în Noul Cod de Procedură Civilă, ed. Hamangiu, 2013, pag. 25) că ceea ce interesează este existența raportului juridic creditor-debitor dintre debitorul urmărit și terțul poprit, fără ca această existență să presupună în mod obligatoriu și o creanță exigibilă, sens în care terțul poprit va fi obligat să plătească creditorului urmăritor suma poprită numai atunci când aceasta a devenit exigibilă. Acesta este și motivul pentru care și sub legislația veche (C.pr.civ.1865) se admitea înființarea popririi asupra unor creanțe afectate de termen sau de condiție, cu precizarea că, în Noul Cod de Procedură Civilă, această posibilitate este recunoscută expres prin art. 780, al. 4.
Pe cale de consecință, instanța de fond a menținut poprirea înființată de către creditoare în dosarul execuțional propriu cu nr._/16.10.2012 prin adresa de înființare a popririi cu nr._ din data de 23.04.2013 emisă în baza titlului executoriu cu nr._/16.10.2012. S-a dispus ca terțul poprit .. să plătească creditorului M. A., aferent dosarului execuțional propriu cu nr._/16.10.2012, în limita creanței datorate față de debitorul M. I. V. R., suma de 164.100 lei, prin rețineri lunare în limita legală admisă efectuate asupra retribuției salariale ce urmează a fi plătită de către terțul poprit debitorului, cu precizarea că aceste rețineri vor fi operate la momentul încetării cauzei de suspendare a contractului de muncă activă în prezent. În acest sens, s-a admis cererea creditorului, care nu a solicitat și acordarea de cheltuieli de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr.563 pronunțată la data de 10.02.2014 de Judecătoria A. în dosarul nr._, au formulat recurs atât debitorul M. I. V. R. cât și terțul poprit I. .
Recurentul – debitor M. I. R. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în baza dispozițiilor art. 496 al.1 și 2 din Noul Cod de procedură civilă a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale recurentul M. I. V. R. a arărat că în fapt, prin cererea înregistrată sub numărul_ M. A., în calitate de reclamant ( creditor) l-a chemat în instanță pe el, societate în calitate de debitor - urmărit, pentru ca instanța de judecată să se pronunțe asupra cererii de validare( în sensul menținerii popririi înființate prin adresa nr._/23.04.2013 asupra disponibilităților bănești ale societății .., - terț poprit) formulată de către creditorul M. A. în contradictoriu cu recurentul - debitor M. I. V. R.. În mod greșit instanța de judecată a apreciat că dispozițiile art. 460 alin 3 Cod. Proc. Civ. se interpretează fără a avea în vedere și alte dispoziții, respectiv alin. 2 același tex legal, în sensul că, legiuitorul când a avut în vedere "sumele datorate periodic " s-a referit la acele sume deja existente, care sunt plătite în etape clare și regulate, chiar cum ar fi sumele plătite cu titlu de salariu, însă, prin interpretarea tezei I "dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului... ", adică datorează "acum" în sensul că acest prezent, vizează inclusiv acele sume de bani datorate periodic. Prin faptul că recurentul M. I. V. R. s-a aflat în concediu neplătit pe perioada nedeterminată de peste un an de zile, ceea ce echivalează cu faptul că terțul- potrit nu îi datorează acum, în prezent, nicio sumă de bani, și poate nu îi va datora nici în viitor, întrucât există posibilitatea desfacerii acestui contract de muncă, se coroborează și cu nerealizarea veniturilor din partea recurentului precum și cu faptul că nu plătesște niciun fel de contribuții la asigurările sociale. Mai mult decât atât, terțul poprit a depus în fața primei instanțe dovezi că recurentul M. I. V. R. ,nu apare înregistrat la ITM cu plați către CAS, motivul fiind același, că nu realizează venituri. Din alt punct de vedere, se pune problema exigibilității creanței, în sensul că, dacă în viitor nu va mai exista niciun raport juridic între debitorul urmărit și terțul poprit ( chiar în situația expusă de prima instanță, cum că suntem într-un raport juridic "suspendat") se pune întrebarea, legitimă de altfel, cum își mai poate produce efectele o asemenea hotărâre, sau cum se mai poate justifica constituirea acestui titlu executoriu!? În calculația impozitelor și taxelor care au stat la baza emiterii titlurilor pentru care s-a solicitat această acțiune împotriva recurentului, ca și debitor urmărit, s-a încălcat principiul dublei impuneri, în sensul că, o parte din imobilele la care fac referire titlurile emise pe Primăria Municipiului A., sunt impozitate în continuare și pe societatea S.C. INDAGRARA S.A, societate de unde provin acestea. Astfel, se realizează o îmbogățire fără just temei în defavoarea atât a S.C. INDAGRARA S.A., care este impozitată în continuare pentru aceleași imobile, cu o cotă de impozitare de 1,5%, dar și în defavoarea recurentului M. I. V. R. care este impozitat pentru aceleași imobile cu 0,5%
Recurentul mai arată că, între S.C.Indagrara S.A., și Primăria Municipiului A. se efectuează o expertiză tehnică topografică dar și o expertiză tehnică în construcții pentru identificare terenurilor și clădirilor, care conform fișelor analitice și a declarațiilor de impunere pentru clădiri și terenuri, de la serviciul taxe și impozite și de la serviciul agricol din cadrul Primăriei A., figurează ca sursă identică de impunere, nu numai pentru recurent și S.C. Indagrara S.A., dar și pentru alte persoane fizice și juridice, aflate în aceeași situație, cu același vânzător Indagrara. Recurentul arată că, cele afirmate le dovedește cu declarații de impunere pentru aceleași clădiri și terenuri, atât de la el, cât și de la Indagrara, cu proces - verbal de adjudecare compatibil cu declaratiile Indagrara, cu adresa de la Primăria Municipiului A. cu privire la declarația de impunere a recurentului, cu expertiza extrajudiciara topo și în construcții, de unde rezultă fără echivoc identitatea de sursă (terenuri și clădiri) la persoane diferite ( fizice și juridice). Astfel s-a încălcat principiul dublei incriminări fiscale prin probarea existentei și aplicarea principiului in dubio pro libertate fiscum, care conduce la necesitatea stabilirii și individualizării surselor unice de impozitare, prin probele ( înscrisurile) la care a făcut referire.
În fine, recurentul solicită a se observa că potrivit principiului identității de rațiune, raportat la aplicarea principiului - accesorium servitum principale, raționamentul are aplicabilitate și în ceea ce privește penalitățile și majorările de întârziere. De asemenea, recurenta . solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în baza dispozițiilor art.496 al.1 și 2 din noul Cod de procedură civilă, respingerea acțiunii, reiterând aceleași motive ca și recurentul M. I. V. R.. Prin serviciul registratură al instanței la data de 25 aprilie 2014, intimatul M. A. prin Primar a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor .
Intimatul arată că, în mod corect prima instanță apreciază că debitorul era angajat la data de 23.04.2013, data înfințarii popririi prin adresa nr._, iar prin aceasta terțului poprit i s-a pus în vedere interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit, potrivit art. 782 din Legea nr. 134/2010, republicată, privind codul de procedură civilă coroborat cu art. 149 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală. Referitor la afirmația recurentului-terț poprit cum că debitorul M. I. V. R. se află în concediu neplătit de peste un an de zile ,prima instanță a reținut corect din examinarea statelor de plată că acesta era angajatul terțului poprit cu un salariu lunar de 9170 lei pe perioada ianuarie 2013 - decembrie 2013. Dacă ar fi fost corectă afirmația referitoare la concediul de plată al debitorului, în statele de plată era obligatoriu trecută cifra 0 la rubrica "total de plată", iar referitor la mențiunea primei instanțe cum că terțul poprit nu ar fi efectuat nicio plată debitorului nu are relevanță întrucât terțul poprit ar fi trebuit să rețină și să verse în contul indicat de M. A. cota legală prevăzută la art.728 din Legea nr. 134/2010, republicată, privind Codul de procedură civilă.
Referitor la problema exigibilității creanței, potrivit prevederilor art. 150. alin. (3), din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscal " pe baza hotărârii de menținere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terțului poprit, în condițiile prezentului cod."", în concluzie nu este important că pe viitor nu va mai exista raport juridic între cele două persoane. Pentru afirmația referitoare la calculația impozitelor și taxelor prin care s-a încălcat principiul dublei impuneri, prin Actul de dare în plată nr. 355/14.07.2009 debitorul dobândește dreptul de proprietate asupra unor bunuri imobile aflate în municipiul A.. În termen de 30 de zile debitorul avea obligația, potrivit art. 254 din Legea nr. 571/2003. privind Codul fiscal, de a înregistra actul de proprietate la organul fiscal, obligație neîndeplinită. În urma sesizării din oficiu, organul fiscal efectuează impunerea din oficiu, emite decizia de impunere nr._/22.03.2012 și comunică titlul de creanță prin oficiul postal cu confirmare de primire, atât la adresa de domiciliu cât și la proprietatea din municipiul A.. Documentația nu este ridicată, fapt pentru care comunicarea se efectuează prin publicitate conform art. 44. alin. (3) din O.G. nr.92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, iar contestarea deciziei de impunere se efectuează în alt mod legal decât obiectul dosarului în cauză. Prin Declarația de impunere nr._/19.05.2011, președintele consiliului de administrație al S.C. INDAGRARA PRODCOM S.A., Mihăila M. O., depune Raportul de reevaluare al patrimoniului S.C. INDAGRARA PRODCOM S.A. Având în vedere cele menționate, afirmația prin care reprezentantul terțului poprit susține că se realizează o îmbogățire fără just temei este total eronată.
În fine, intimatul arată că depune în probațiune: Act de dare în plată nr. 355/14.007.2009; Adresa nr._/21.10.2011 pentru înregistrare imobilele dobândite prin actul de dare în plată; Decizia de impunere din oficiu nr._/22.03.2012; confirmări de primire comunicare Decizia de impunere nr._/22.03.2012; Anunț colectiv pentru comunicarea prin publicitate a Deciziei de impunere; Proces-verbal nr._/07.02.2012; Declarația de impunere nr._/19.05.2011 privind reevaluarea patrimoniului S.C. INDAGRARA PRODCOM S.A; Nota de contabilitate nr.39/31.12.2010 cu înregistrarea noilor valori contabile și Decizia nr.2/24.01.2011 a consiliului de administrație a S.C. INDAGRARA PRODCOM S.A.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate și în cadrul dat de art. 304-304 ind.1 c.pr.civ tribunalul constată că nu sunt fondate.
Verificând sentința atacată tribunalul apreciază că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
În mod întemeiat prima instanță reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 460 alin.3, art. 456 al.1 lit.a) c.pr.civ.
Susținerea recurentelor în sensul că terțul poprit nu datorează vreo sumă de bani, dat fiind că debitorul se află în concediu neplătit nu sunt întemeiate.
Tribunalul reține la fel ca și prima instanță că situația invocată constituie o cauză de suspendare și nu de încetare a contractului de muncă, sens în care terțul poprit datorează sume de bani debitorului de la momentul încetării cauzei de suspendare .
Cu privire la exigibilitatea creanței tribunalul reține incidența dispozițiilor art.150 alin.3 din O.U.G. nr.92/2003 republicat prin Codul de procedură fiscală conform căruia „pe baza hotărârii de menținere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terțului poprit, în condițiile prezentului articol”.
Astfel, nu are relevanță faptul că în viitor s-ar putea să nu mai existe raportul juridic între debitor și terțul poprit.
Cu privire la încălcarea principiului dublei impuneri, tribunalul reține că din oficiu, împotriva decizie de impunere nr._/22.03.2012 se poate formula o contestație în condițiile O.G. nr.92/2003, dar care nu face obiectul prezentului dosar .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de debitorul M. I. V. R. și terțul poprit I. SRL în contradictoriu cu intimatul – creditor M. A. reprezentat prin Primar împotriva Sentinței civile nr. 563 pronunțată la data de 10.02.2014 de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.04.2014
Președinte, Judecător Judecător,
L. LazărCristian C. A. H. O.
Grefier,
V. M.
Red.L.L
Tred.V.M.
4 ex- 2 .
Prima instanță - Judecătoria A. - C. Desideriu D.
Nu se comunică.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Uzucapiune. Sentința nr. 216/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
