Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 125/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 12376/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 125
Ședința publică din 01 aprilie 2014
Președinte M. A.
Judecător D. M.
Judecător T. B.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare, la a treia strigare, recursul exercitat de recurenta A. pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS în contradictoriu cu intimații ., ., . M. SA, . prin lichidator ., . prin lichidator . A. SA prin lichidator . A. SA prin lichidator . A. V. SA prin lichidator Casa de insolvență Transilvania SPRL, . lichidator . sentinței civile nr. 7568/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria A. având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depuse la dosar prin serviciul registratură la data de 28.03.2014 înscrisuri cu titlu de practică judiciară de către intimata ..
Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța unește excepția lipsei calității de reprezentant cu fondul și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 7568/10.12.2013 Judecătoria A. admis excepția lipsei calității de reprezentant a contestatoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului – AAAS, excepție invocată de intimata . și pe cale de consecință:
A anulat contestația la executare, formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului – AAAS, în contradictoriu cu intimata . și terții popriți ., . M. SA, . – prin lichidator ., . – prin lichidator ., SC A. SA - prin lichidator . A. . Activinsol IPURL, . – prin lichidator Casa de Insolvență Transilvania SPRL, . lichidator . dosarul execuțional 10/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc N. D..
P. a pronunța sentința, prima instanță a reținut despre contestație că a fost înregistrată la Judecătoria A. la data de 16.08.2013 și este semnată de către directorul M. O., nu de către președintele instituției, în calitatea acestuia de reprezentant.
P. întâmpinare, intimata ., a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a contestatoarei, apreciind că, potrivit textelor legale incidente, singurul care poate reprezenta A.A.A.S. în fața instanței judecătorești este președintele acesteia, care poate delega această atribuție cel mult unuia dintre vicepreședinți, și pentru că semnatara contestației la executare nu este nici președinte, și nici vicepreședinte A.A.A.S., rezultă că, potrivit prevederilor legale, d-na M. O. nu poate reprezenta A.A.A.S. în fața instanțelor judecătorești neputând semna, în mod valabil, cererea introductivă de instanță.
P. notele de ședință depuse pentru termenul din data de 10.12.2013, contestatoarea a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că, dispozițiile art. 9 și 10 din OUG nr. 23/2013, se referă la atribuțiile curente ale AAAS și nu la reprezentarea în instanță a instituției care în mod legal a fost împuternicită d-na director M. O., să semneze contestația la executare formulată de către A. pentru Administrarea Activelor Statului (fostă A.), în baza ordinelor nr. 242/24.04.2013, 814/20.09.2013 și Ordinul nr. 921/18.11.2013,depuse la dosar, aceasta fiind împuternicită să semneze corespondența către persoanele fizice/juridice privind activitatea direcției, semnarea actelor și documentelor care sunt rezultatul activității direcției (contestații la executare...), apreciind în concluzie că, prin Ordinele s-a făcut dovada calității de împuternicit a doamnei director.
Prima instanță a apreciat că, A. pentru Administrarea Activelor Statului – AAAS, este o instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului economiei și care funcționează în temeiul O.U.G. nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbție cu A. pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și O.U.G. nr. 51/1998 și prin urmare dreptul de a se adresa instanței aparține persoanei juridice prin reprezentantul său, președintele, iar acesta exercită drepturile care i-au fost recunoscute în condițiile prevăzute de art.9 (1) litera a din Ordonanța de Urgență nr. 23 din 15 aprilie 2004.
În cazul în care președintele, din diferite motive, nu își poate exercita atribuțiile curente, conform dispozițiilor art.10 din Ordonanța de Urgență nr. 23 din 15 aprilie 2004 și art. 9 alin. 4 și 5 dinHotărârea nr. 837 din 27 mai 2004, președintele deleagă prin ordin pe unul dintre vicepreședinți să exercite aceste atribuții, înștiințându-l pe primul-ministru despre aceasta.
În speță, acest drept a fost exercitat prin directorul M. O. care a semnat cererea de chemare în judecată, deși, nu s-a făcut dovada faptului că aceasta are și calitatea de vicepreședinte pentru a putea fi delegată conform dispozițiilor legale precizate, ordineleinvocate de contestatoare nefăcând dovada calității de reprezentant a acesteia.
În aceste condiții, prima instanță a reținut că, deși s-a acordat termen de judecată pentru a se complini lipsurile cererii de chemare în judecată sub aspectul excepției invocate, a lipsei calității de reprezentant, contestatoarea nu s-a conformat, apreciind neîntemeiat cu privire la calitatea de reprezentant a doamnei director.
Prima instanță a considerat că singurul care poate reprezenta A.A.A.S. în fața instanței judecătorești este președintele acesteia, în conformitate cu dispozițiile legale incidente poate delega această atribuție doar unuia dintre vicepreședinți, nu și directorului Direcției Juridice.
Astfel, a arătat că legal, d-na director M. O. nu poate reprezenta A.A.A.S. în fața instanțelor judecătorești neputând semna, în mod valabil cererea introductivă de instanță, pe cale de consecință contestației la executare îi lipsește un element obligatoriu de formă pentru a putea fi valabilă, respectiv semnătura, iar potrivit dispozițiilor art. 133 alin. (1) Cod procedură civilă, această lipsă a cererii introductive de instanță atrage nulitatea cererii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta A. pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S prin care a solicitat în temeiul art. 3041 Cod procedură civilă examinarea cauzei sub toate aspectele, deoarece sentința civila apelata nu poate fi atacată cu apel și nu este limitată la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, iar în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, admiterea recursului și casarea Sentinței civile nr. 7568/10.12.2013 cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei A. pentru soluționarea fondului cauzei.
În motivare a arătat în ceea ce privește motivele de recurs, că acestea se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și a apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece au fost aplicate greșit și nelegal dispozițiile OUG nr. 23/15.04.2013 (art.9, art. art.10 alin.1 si alin.2 si art. 161 Cod procedură civilă) și eronat a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant legal a d-nei director M. O. și a fost declarată nulă contestația la executare.
A învederat instanței de recurs că, nu este legală motivarea instanței de fond care eronat a constatat că „în speță acest drept a fost exercitat prin directorul M. O. ordinele invocate de contestatoare nefăcând dovada calității de reprezentant a acesteia”.
A învederat instanței că, în mod legal a fost împuternicită d-na director M. O., să semneze contestația la executare formulată de către AAAS, în baza Ordinelor nr. 242/24.04.2013 și Ordinul nr. 921/18.11.2013.
De asemenea potrivit art. 9 din OUG nr. 23/15.04.2004 „(1) Președintele A.A.A.S. are următoarele atribuții principale: a) reprezintă A.A.A.S. în raporturile cu Guvernul, cu ministerele, cu organele de specialitate ale administrației publice centrale, cu autoritățile administrației publice locale, cu alte instituții, cu persoanele juridice și fizice române și străine, precum și în fața instanțelor judecătorești și arbitrale; conform, art. 10 „(1) Vicepreședinții A.A.A.S. exercită atribuțiile delegate de către președinte. Atribuțiile și răspunderile vicepreședinților se stabilesc prin ordin al președintelui; (2) în cazul în care președintele, din diferite motive, nu își poate exercita atribuțiile curente. îl deleagă prin ordin pe unul dintre vicepreședinți să exercite aceste atribuții, înștiințându-l pe primul-ministru despre aceasta".
Totodată a arătat că prin Decizia nr. 526/16.11.2012 a Primului Ministru d-nul A. C. V. a fost numit în funcția de președinte al Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului -A. ( actuala AAAS), iar prin Ordinul nr. 242/24.04.2013 al Președintelui Autorității pentru Administrarea Activelor Statului -AAAS, d-na M. O. - directorul Direcției Juridice a fost împuternicită să semneze corespondența către persoane fizice/juridice privind activitatea direcției, semnarea actelor și documentelor care sunt rezultatul activității direcției (contestații la executare, întâmpinări, căi de atac ordinare și extraordinare și alte acte procedurale formulate în dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată); iar prin OUG nr. 23/15.04.2004 privind stabilirea unor masuri de reorganizare a Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbție cu A. pentru Privatizare și administrarea Participațiilor Statului, nu se interzice delegarea unor atribuții către personalul AAAS.
În același sens, a învederat că dispozițiile art. 9, art. 10 din OUG nr. 23/15.04.2004, se refera la atribuțiile curente ale AAAS și nu la reprezentarea în instanță a instituției, care în mod legal a fost împuternicită d-na director M. O., să semneze contestația la executare formulată de către AAAS (fosta A.) în baza Ordinelor nr. 242/24.04.2013 și Ordinul nr. 921/18.11.2013; iar prin Ordinul nr. 921/18.11.2013, începând cu data de 18.11.2013 Directorul General al Direcției Generale Juridice se împuternicește să semneze corespondența către persoane fizice/juridice privind activitatea direcției, semnarea actelor și documentelor care sunt rezultatul activității direcției (contestații la executare, întâmpinări, căi de atac ordinare și extraordinare și alte acte procedurale formulate în dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată).
În susținerea celor menționate mai sus, a învederat instanței că, prin Sentința comercială nr. 1726/29.08.2013 a Tribunalului T., dosar nr. 32/_/a8, rămasă definitivă și irevocabilă s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că prin Ordinul nr. 242/24.04.2013 emis de președintele AAAS, s-a făcut dovada calității de reprezentant a d-nei M. O. - directorul Direcției Generale Juridice din A. pentru Administrarea Activelor Statului, reținându-se cu autoritate de lucru judecat că „Asupra excepției privind lipsa calității de reprezentant a semnatarei contestației, judecătorul sindic în deliberare, prin prisma actelor depuse la dosar și anume Ordinul nr. 242/24.04.2013 emis de președintele AAAS București, o va respinge întrucât prin actul mai sus menționat s-a făcut dovada calității de reprezentant a celei ce a semnat contestația”.
În susținerea legalității calității de reprezentant al contestatoarei a directorului direcției juridice, a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 1295 cod civil, puterea de a reprezenta, poate rezulta, fie din lege, fie dintr-un act juridic. Conform dispozițiilor art. 209, 212 raportat la 218 cod civil, persoana juridică își exercită drepturile și îndeplinește obligațiile prin organe de conducere și organe de administrare, actele juridice făcute de organele de administrare ale persoanei juridice, în limita puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice înseși.
Totodată a învederat că în calitate de organ de conducere, președintele AAAS, are drept de reprezentare legală în fața instanțelor judecătorești, conform art. 9 alin. (1) din OUG 23/2004 actualizată, fără a avea vreo obligație legală de reprezentare și că dreptul de reprezentare, poate fi transmis convențional organului de administrare, care este directorul direcției juridice, în baza unei împuterniciri care se supune regulilor mandatului.
În calitate de organ de conducere, președintele AAAS are dreptul de a delega parte din atribuțiile sale, altor organe de conducere, reprezentate de vicepreședinți, conform art. 10 din OUG 23/2004.
Vicepreședinții, la rândul lor, sunt în drept să împuternicească/mandateze organele de administrare ale instituției, încredințându-le dreptul de reprezentare, în condițiile legii.
Delegarea, este reglementată de norma generală reprezentată de art. 829 și următoarele cod civil și de norma specială reprezentată de art. 10 OUG 23/2004 actualizată.
Delegarea operează exclusiv între conducători, în speță, între președinte și vicepreședinți, și nu se confundă cu mandatul/împuternicirea dată de oricare dintre conducătorii instituției - președinte sau vicepreședinți, organelor subsidiare de administrare ale instituției, mandat ce-și găsește reglementarea în alte dispoziții legale decât delegarea, respectiv art. 2009 și următoarele Cod Civil.
A subliniat că în cauza dedusă judecății, reprezentantul legal - conducător, președinte, a fost numit de primul ministru prin decizia Nr. 526/16 Noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial Nr. 776/16 Noiembrie 2012.
În conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (3) din HG 837/2004 actualizată, referitoare la organizarea și funcționarea AAAS, s-a luat măsura împuternicirii directorului direcției juridice, prin Ordinele 242/24.04.2013, respectiv 814/20.09.2013 (ANEXELE 2 și 3), de semnare a actelor procedurale și documentelor direcției juridice, în raporturile cu persoane fizice și juridice (contestații, întâmpinări, căi de atac), cu informarea și înregistrarea lor la Cabinetul Președintelui.
Mai mult, a arătat că toate actele direcției juridice în raporturile cu instanțele judecătorești, sunt redactate și semnate și de consilierii juridici, fiind incidente și dispozițiile art. 84 din Legea nr. 134/2010 republicată privind codul de procedură civilă.
În consecință, a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 80 raportat la art.86 teza finală Cod procedură civilă conform cărora, părțile pot să-și exercite drepturile procedurale prin reprezentant, iar dacă procura (împuternicirea-ordinul) este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.
De asemenea a apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece au fost aplicate greșit și nelegal dispozițiile OUG nr. 23/15.04.2004 (art. 9, art. 10 alin. 1 și alin. 2 și art. 161 Cod procedură civilă) și dispozițiile legale menționate și în mod nelegal și eronat a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant legal a d-nei director M. O. și a fost declarată nulă contestația la executare.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și următoarele, art. 3041 Cod procedură civilă art. 304 pct. 9, art. 314 Cod procedură civilă, O.G. nr. 22/2002, modificată prin Legea 110/2007 și toate celelalte dispoziții legale menționate în text.
Intimata D. A. S.A., a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal, să se constate lipsa calității de reprezentant legal al AAAS a semnatarului cererii de recurs și, pe cale de consecință, anularea recursul formulat ca inform; în subsidiar, să se respingă recursul formulat ca nefondat.
În motivare a arătat că recursul formulat de A.A.A.S. este semnat de o persoană care nu are calitate de reprezentant legal al instituției recurente, fiind astfel inform și, deci, nul.
În speță, a arătat că recurenta este o instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului economiei și care funcționează în temeiul O.U.G. nr. 23/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbție cu A. pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și O.U.G. nr. 51/1998.
Or. potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 23/2004 „Președintele A.A.A.S. are următoarele atribuții principale: a) reprezintă A.A.A.S. în raporturile cu Guvernul, cu ministerele, cu organele de specialitate ale administrației publice centrale, cu autoritățile administrației publice locale, cu alte instituții, cu persoanele juridice și fizice române și străine, precum și în fata instanțelor judecătorești și arbitrate" iar conform art. 10 alin. (2) din același act normativ „În cazul în care președintele, din diferite motive, nu își poate exercita atribuțiile curente, îl deleagă prin ordin pe unul dintre vicepreședinți să exercite aceste atribuții, înștiințându-l pe primul - ministru despre aceasta".
A subliniat că din analiza recursului formulat rezultă că acesta a fost semnat de d-na C. G., în calitate de director general. P. urmare întrucât, potrivit textelor legale citate, singurul care poate reprezenta A.A.A.S. în fața instanței judecătorești este președintele acesteia, care poate delega această atribuție cel mult unuia dintre vicepreședinți, și pentru că semnatara recursului nu este nici președinte, și nici vicepreședinte, dna C. G. nu are calitatea de reprezentant legal al recurentei, iar semnătura sa nu angajează în mod valabil instituția publică debitoare, astfel încât a considerat că recursului îi lipsește un element obligatoriu de formă pentru a putea fi valabil, respectiv semnătura, iar în lumina prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. d) Cod procedură civilă, acest viciu al cererii de recurs atrage nulitatea recursului.
Pe de altă parte, aplicarea ștampilei A.A.A.S. pe recurs nu validează semnătura d-nei C. G. și nu angajează recurenta în relația cu instanțele de judecată, câtă vreme prevederile art. 9 și art. 10 din O.U.G. nr. 23/2004 sunt imperative, iar obligativitatea și forța juridică a ștampilei nu este reglementată în nici un fel în dreptul românesc.
Totodată a arătat că, în alte trei spețe similare Judecătoria Târgu S., Oltenița și Judecătoria Sector 4 București au admis excepția lipsei calității de reprezentant legal al d-nei Director M. O. în vederea formulării contestației la executare în numele Autorității pentru Administrarea Activelor Statului și, în fond, au declarat nule contestațiile la executare formulate de recurentă (Sentința civilă nr. 933/23.10.2013 în Dosarul nr._, Sentința civilă nr. 2057/18.11.2013, în Dosarul nr._, respectiv Sentința civilă nr. 907/06.02.2014, în Dosarul nr._/4/2013).
Referitor la susținerile recurentei potrivit cărora prevederile art. 9 și art. 10 din OUG nr. 2.3/2004 s-ar referi la atribuțiile curente ale A. pentru Administrarea Activelor Statului a arătat că, într-adevăr textul alin 10 alin. 2 din OUG nr. 23/2004 face referire la atribuțiile curente ale președintelui recurentei care poate face obiectul unor delegări către vicepreședinții acesteia și a subliniat că la fel de adevărat este că alin. 1 al aceluiași articol nu mai folosește termenul de ,,curent"" atunci când vorbește de atribuțiile delegate vicepreședinților. P. urmare, este evident că atribuțiile președintelui pot fi delegate vicepreședinților prin ordin, indiferent de natura acestora. Și asta cu atât mai mult cu cât acest text urmează imediat după textul art. 9 care reglementează atribuțiile principale ale președintelui AAAS.
Pe de altă parte, a arătat că dacă ar interpreta prevederile art. 10 în sensul atribuit de recurentă în cadrul recursului, ar rezulta că președintele poate delega cel mult unuia dintre vicepreședinți doar atribuțiile curente. Or, per a contrario, atribuțiile de reprezentare nu pot fi delegate nimănui și trebuie exercitate personal de către președinte.
În altă ordine de idei, din lecturarea Ordinelor nr. 242/24.04.2013 și 921/1.3.1 1.2013, a rezultat că acestea au fost emise în „temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 23/2004 (...) fi ale dispozițiilor art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 837/2004". Or, art. 9 alin. (1) lit. b din OUG nr. 23/2004 reglementează atribuția președintelui de a asigura conducerea recurentei. Astfel, pe de o parte, a remarcat că ordinele nu se emit în temeiul art. 9 alin. 1 lit. a din OUG nr. 23/2004, care reglementează în mod expres atribuția de reprezentare a recurentei în relațiile cu terții, inclusiv în fața instanțelor judecătorești, iar pe de altă parte. în noțiunea de „a asigura conducerea AAAS" se includ numai atribuțiile curente ale președintelui, de coordonare a instituției, nu și cele de reprezentare. Și asta tocmai pentru că atribuțiile de reprezentare sunt reglementate distinct și nu pot face obiectul unor delegări decât în condițiile prevăzute în mod expres de lege.
A arătat că Ordinele nr. 242/24.04.2013 și 921/18.11.2013 nu sunt emise în conformitate cu prevederile legale citate mai sus și, din acest motiv, nu pot fi opozabile instanțelor de judecată.
În final, la fel ca și instanța de fond, a arătat că deși a invocat excepția lipsei calității de reprezentant legal al semnatarului contestației la executare încă din data de 01.10.2013, nu a înțeles să confirme semnătura directorului M. Oltcanu. Mai mult decât atât, și recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 7568/10.12.2013, prin care Judecătoria A. a constatat lipsa calității de reprezentant legal și a anulat contestația la executare, este semnat de o altă persoană, dar în aceeași calitate de director general al direcției juridice.
Referitor la autoritatea de lucru judecat al Sentinței comerciale nr. 1726 din data de 29.08.2013 pronunțată de Tribunalul T., a arătat că aceasta este neîntemeiată, pentru că pe de o parte, nu există triplă identitate de părți, obiect si cauză, iar, pe de altă parte, pentru că judecătorul sindic nu a fost investit și nu a analizat legalitatea și opozabilitatea Ordinului nr. 242/24.04.2013, ci doar s-a mulțumit să constate că acesta există.
În drept a invocat art. 115 și următoarele Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 și 3041 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, se observă că excepția lipsei calității de reprezentant a contestatoarei invocată la fond și în baza căreia a fost soluționată contestația precum și excepția lipsei calității de reprezentant legal al Autorității pentru Administrarea Activelor Statului a semnatarului cererii de recurs, presupune aceeași analiză.
Instanța va avea în vedere dispozițiile art. 67 și art. 68 Cod procedură civilă de unde rezultă că, de principiu, părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar, cu precizarea că mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Dispozițiile procedurale disting între mandatul dat pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, pe de o parte și mandatul dat pentru reprezentarea părții în fața instanței (art. 68 alin. 1 Cod procedură civilă).
Sancțiunea lipsei procurii pentru reprezentarea în fața instanței nu poate fi alta decât împiedicarea pretinsului mandatar a lua parte la dezbaterea cauzei și de a formula concluzii, în condițiile în care nu își dovedește calitatea declinată. Dimpotrivă, sancțiunea legală pentru situația în care pretinsul mandatar a formulat cererea de chemare în judecată în numele reclamantului, fără a putea să prezinte o procură din care să rezulte că acest drept i-a fost dat de către reclamantul însuși, este anularea cererii și este prevăzută expres în art. 161 alin. 2 Cod procedură civilă.
Sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată, reglementată de cod este firească. Privită individual, dincolo ce reprezintă ea ca act de procedură, cererea de chemare în judecată nu semnifică altceva decât transpunerea în scris a unui act juridic unilateral, adică voința reclamantului de a-și exercita dreptul de liber acces la justiție și de a iniția o procedură judiciară pentru recunoașterea drepturilor sale. P. a fi valabilă – ca act juridic unilateral – cererea trebuie să provină fie de la partea însăși, fie de la reprezentantul acesteia dar căruia i-a fost dat anume exercițiul dreptului de chemare în judecată. Altminteri, o cerere formulată de un reprezentant fără a avea dovada împuternicirii sale, reprezintă un act juridic căruia îi lipsește consimțământul titularului dreptului, iar lipsa consimțământului - privit ca și element esențial al oricărui act juridic - atrage nevalabilitatea acelui act, adică nulitatea sa.
Cu alte cuvinte, anularea unei cereri de chemare în judecată pentru nedovedirea calității de reprezentant intervine numai atunci când reprezentantul a exercitat dreptul de chemare în judecată în numele altuia fără a exista dovada că acțiunea formulată reprezintă voința reclamantului însuși, ale cărui drepturi sunt afirmate în cerere.
Nu suntem într-o astfel de ipoteză în prezenta speță.
Se observă că prin Ordinul nr. 242/24.04.2013 președintele Autorității pentru Administrarea Activelor Statului a împuternicit-o pe d-na M. O. – directorul Direcției Juridice să semneze corespondența către persoane fizice/juridice privind activitatea direcției, semnarea actelor și documentelor care sunt rezultatul activității direcției (contestații la executare, întâmpinări, căi de atac ordinare și extraordinare și alte acte procedurale formulate în dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată, șamd).
Iar prin Ordinul 921/18.11.2013, începând cu data de 18.11.2013 Directorul General al Direcției Generale Juridice se împuternicește să semneze corespondența către persoane fizice/juridice privind activitatea direcției generale precum și semnarea actelor și a documentelor care sunt rezultatul activității direcției generale (contestații la executare, întâmpinări, căi de atac ordinare și extraordinare și alte acte procedurale formulate în dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată șmad).
Contrar celor susținute prin întâmpinare, în baza art. 9 alin. 1 lit. b din OUG nr. 23/2004, președintele este îndrituit a împuternici directorul general al direcției juridice să semneze prezenta contestație și recursul exercitat, atribuțiile curente prevăzute de art. 10 alin. 2 din ordonanță vizând activitățile pe larg enunțate în art. 9 ce se desfășoară în considerarea dispozițiilor art. 12 din OUG 51/1998 și art. 5 din OUG nr. 23/2004.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, constatând că nu există nici un element probator care să certifice că cererea de chemare în judecată și recursul au fost formulate și depuse de o persoană care nu ar reprezenta voința Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, instanța apreciază că sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată în condițiile art. 161 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă a fost aplicată în mod greșit de către instanța de fond, fiind prezent cazul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
P. urmare, constatând în același timp că prin soluția la care s-a oprit judecătoria nu a intrat în dezbaterea fondului cauzei, făcând aplicarea art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă tribunalul va admite recursul și va casa în întregime sentința atacată, urmând a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, prima instanță va analiza pe fond susținerile părților în raport de înscrisurile depuse la dosar și de celelalte probe pe care instanța le va încuviința la cererea părților, în măsura în care îndeplinesc exigențele legale de admisibilitate, utilitate, pertinență și concludență.
Apreciind că asupra cheltuielilor de judecată se cuvine a se pronunța judecătoria cu ocazia soluționării pricinii în fond, după reluarea ciclului procesual,
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul exercitat de recurenta A. pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 7568/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria A..
Casează sentința arătată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, conform considerentelor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.04.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. A. D. M. T. B.
Grefier
M. C.
Red.TB/25.04.2014
Thred.MC
2 ex./25.04.2014
Nu se comunică.
Primă instanță – Judecătoria A. – judecător C. L. D.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 107/2014. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 978/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
