Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 515/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 515/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 2537/108/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 515
Ședința publică din data de 21 mai 2014
Președinte H. O.
Judecător S. N.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare, contestația în anulare formulată de contestatoarea T. G. ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu intimatele H. D. SRL și H. E. SRL împotriva Deciziei civile 372/A/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul_ .
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatoarei avocat S. R. din Baroul T. și reprezentanta intimatelor avocat Buidoso M. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței la data de 16 mai 2014, intimatele au depus la dosar întâmpinare, înscris ce se comunică reprezentantei contestatoarei.
Reprezentanții părților depun la dosar împuterniciri avocațiale.
Nemaifiind formulate alte cereri ori necesare alte probe instanța apreciind contestația în anulare în stare de soluționare, acordă cuvântul reprezentanților părților.
Reprezentanta contestatoarei T. G. ROMÂNIA SRL solicită admiterea contestației în anulare, să se dispună anularea Deciziei Civile nr.372/A pronunțată de Tribunalul A., Secția Civilă și pe fond respingerea apelului ca nefondat și menținerea Ordonanța nr. 495/2014 pronunțată de Judecătoria A. la data de 04.02.2014 ca temeinică și legală, reiterând motivele expuse în contestația depusă la dosar. Referitor la excepțiile invocate de intimate prin întâmpinare solicită respingerea acestora, motivând că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă contestației în anulare, astfel că excepția este neîntemeiată, iar referitor la excepția tardivității apreciază că s-a respectat termenul legal de 15 zile.
Reprezentantul intimatelor solicită respingerea contestației în anulare și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, precizând că cele trei societăți comerciale au o strânsă legătură și reiterează motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, invocând în drept dispozițiile art. 503 și următoarele Cod procedură civilă.Se solicită obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată depunându-se în acest sens chitanțe și facturi privind onorariul avocațial pentru fiecare dintre intimate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare înregistrată la această instanță la data de 17 aprilie 2014, constată că prin Decizia civilă nr.372/A/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul_, s-a admis apelul declarat de reclamantele S.C. H. D. S.R.L. A. și S.C. H. E. S.R.L. A. împotriva sentinței civile nr.495 din 4.02.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei A. pe care o schimbă în tot și în consecință a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamante împotriva pârâtei S.C. T. G. România S.R.L. .. De asemenea s-a interzis pârâtei desfășurarea oricăror acțiuni ce ar putea fi apreciate drept calomnioase și denigratoare la adresa reclamantelor, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ ,aflat pe rolul Judecătoriei A., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul A. a reținut următoarele:
În prealabil, tribunalul a observat că intimata nu a atacat, în condițiile art.461 alin.2 Cod procedură civilă, considerentele hotărârii primei instanțe care au constatat îndeplinirea în speță a condiției caracterului urgent al cererii sub aspectul iminenței săvârșirii unor acte ce ar aduce prejudicii de imagine societăților reclamante, în urma unei campanii de denigrare și că potrivit art.479 al.1 Cod procedură civilă, instanța de apel trebuia să verifice stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță în limitele cererii de apel.
Prima instanță cu ocazia regularizării cererii a apreciat că aceasta îndeplinește condițiile de la art.194 Cod procedură civilă și nu a solicitat reclamantelor să o completeze sub aspectul obiectului, al motivelor de fapt și dovezilor, deși prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art.996 Cod procedură civilă, ar fi trebuit să se preocupe de existența litigiului asupra fondului ori de proba plângerii penale a cărei soluționare a fost indicată drept reper temporal al încetării efectelor ordonanței președințiale solicitate.
De altfel, la data soluționării cererii (4.02.2014), reclamantele au înregistrat pe rolul aceleiași instanțe dosarul nr._ având ca obiect despăgubirile solicitate pentru daunele morale suferite prin acțiunile pârâtei a căror stopare vremelnică o solicită, în temeiul răspunderii civile delictuale.
În plus, în apel reclamantele au făcut și dovada înregistrării la parchet, în data de 31 ianuarie 2014, a plângerii penale vizând faptele în discuție.
Față de aceste împrejurări, tribunalul a apreciat că în speță este îndeplinită și condiția neprejudecării fondului și caracterului vremelnic al măsurii solicitate, în timp ce condiția urgenței cererii, reținută și de către prima instanță rezultă din aparența existenței unor acțiuni sistematice ale pârâtei, prin reprezentantul său legal îndreptate împotriva reclamantelor, în scopul declarat al eliminării acestora din activitatea de comerț, sub pretextul unei conduite necorespunzătoare în relațiile de afaceri, conduită ce nu este până în prezent probată.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că hotărârea primei instanțe trebuie schimbată în tot și în consecință în temeiul art.996 și urm. Cod procedură civilă a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamante împotriva pârâtei S.C. T. G. România S.R.L. I-a interzis pârâtei desfășurarea oricăror acțiuni ce ar putea fi apreciate drept calomnioase și denigratoare la adresa reclamantelor, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei A. și văzând că apelantele nu au solicitat cheltuieli de judecată și dispozițiile art.453 al.1 Cod procedură civilă, acestea nu au fost acordate.
Împotriva Deciziei civile nr.372/A/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul_ a formulat contestație în anulare contestatoarea T. G. ROMÂNIA SRL solicitând să se dispună anularea acesteia și pe fond respingerea apelului ca nefondat și menținerea Ordonanța nr. 495/2014 pronunțată de Judecătoria A. la data de 04.02.2014 ca temeinică și legală, invocând în drept dispozițiile art. 223 si 411 alin. (1) pct. 2, teza 2 din Codul de procedura civila și art. 503 și următoarele Cod procedura civilă.
În motivarea contestației sale, contestatoarea arată că, prin cererea introductivă, intimatele-reclamante au solicitat instanței să dispună, prin ordonanța președințială, în regim de urgență deosebită, în aceeași zi, fără citarea părților, interzicerea oricăror acțiuni calomnioase și de denigrare pe care societatea contestatoare le-ar fi desfășurat prin directorul său, împotriva apelantelor. Prin Ordonanța nr. 495/2014 instanța de fond a respins cererea reclamantelor având ca obiect "ordonanța președințială" ca nefondată, constatând că, în cauză nu este îndeplinită condiția caracterului vremelnic având în vedere că nu este vorba despre o măsură provizorie, temporară, limitată în timp - având un punt terminus, care ar putea fi luată pe calea ordonanței președințiale și nu este îndeplinită nici cerința neprejudecării fondului, iar în raport de cererea reclamantelor hotărârea ar duce la efecte definitive, nelimitate în timp și nu doar la un efect cu caracter vremelnic, iar în caz de admitere a cererii, instanța ar prejudeca acțiunea în fond. Împotriva Ordonanței nr. 495/2014 reclamantele au formulat apel solicitând modificarea în totalitate a hotărâri primei instanțe în sensul admiterii cererii introductive astfel cum a fost formulată. În motivarea apelului intimatele-reclamante au susțin că ar fi îndeplinite condițiile caracterului vremelnic și al neprejudicierii fondului, considerând că prin apel își pot preciza cererea arătând că ordonanța președințială ar urma să își producă efectele până la momentul soluționării definitive/irevocabile a celor două acțiuni judiciare arătate în motivele de apel. Intimatele au încercat să motiveze că așa zisul "atac calomnios" al societății contestatoare ar fi continuat după introducerea cererii introductive și că atacul ar fi în mod evident injust și abuziv și consecințele sale ar putea fi ireversibile și pot duce la falimentul celor doua societăți. De asemenea, apelantele arată că "o eventuala respingere a apelului ar putea avea ca și consecință o interpretare greșită a actului de justiție" din partea reprezentanților societății contestatoare.
Prin Decizia Civila nr. 372/A pronunțata de Tribunalul A., Secția Civila, a admis apelul reținându-se, "în limitele art. 479 alin. (1) NCPC", că pe de o parte, contestatoarea, în calitate de intimată-pârâtă, nu a depus întâmpinare, iar pe de altă parte instanța de fond nu a solicitat reclamantelor să completeze cererea "sub aspectul obiectului, al motivelor de fapt și dovezilor, deși prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 996 Cod procedura civilă, ar fi trebuit să se preocupe de existența litigiului asupra fondului ori de proba plângerii penale a cărei soluționare a fost indicată drept reper temporar al încetării efectelor ordonanței președințiale solicitate". În acest sens în mod eronat instanța de apel a reținut că :"... la data soluționării cererii (04.02.2014), reclamantele au înregistrat pe rolul aceleiași instanțe dosarul_ având ca obiect despăgubiri solicitate pentru daune morale suferite prin acțiunile pârâtei a căror stopare vremelnică o solicită, în temeiul răspunderii civile delictuale. În plus, în apel reclamantele au făcut și dovada înregistrării la parchet, în data de 31.01.2014, a plângerii penale vizând faptele în discuție." Față de aceste împrejurări, tribunalul a apreciat că în speță este îndeplinită și condiția neprejudecării fondului și caracterul vremelnic a măsurii solicitate, drept pentru care, a admis apelul și a schimbat în tot hotărârea primei instanțe .
Contestatoarea arată că instanța de apel a constatat că nu s-a depus întâmpinare la dosarul cauzei și contestatoarea nu s-a prezentat la judecarea apelului, fără a lua în considerare că dreptul contestatoarei la apărare nu a fost respectat, deși este garantat de Constituția țării și art. 13 din NCPC. În acest sens contestatoarea arată că a primit citația cu apelul și motivele de apel formulate de reclamantele apelante, la data de 10.03.2014 cu obligația de a depune întâmpinare în termen de 15 zile de la comunicare. Prin urmare termenul pentru depunerea întâmpinării expiră la data de 25.03.2014. Termenul de 15 zile pentru formularea întâmpinării este prevăzut de legiuitor atât pentru consolidarea cadrului procesual cât și pentru organizarea apărării. Ca atare, contestatoarea a depus la data de 24.03.2014, în termen, întâmpinarea la apel conform dispozițiilor instanței de apel consemnate în citativ, neputând să-și organizeze apărarea în termenul rămas de la comunicarea citației până la termenul fixat pentru judecarea apelului (20.03.2014) având în vedere că în această perioadă și-a schimbat apărătorul inițial. În apel, intimatele-reclamante nu puteau să-și modifice cererea introductivă în sensul precizării termenului până la care instanța ar fi trebuit să dispună măsurile vremelnice pretinse, astfel încât constatarea instanței de fond cu privire la neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate privind caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului, a fost întemeiată contrar reținerii instanței de apel care a statuat că instanța de fond trebuia "să solicite reclamantelor să completeze cererea sub aspectul obiectului, al motivelor de fapt și dovezilor". În apel intimatele-reclamante au justificat limitele temporare ale masurilor solicitate, respectiv puntul terminus invocat de instanța de fond, printr-o acțiune înregistrată sub nr._ și o plângere penală, la care nu sunt părți, respectiv nu au nicio calitate. În motivarea contestației se mai arată că în ceea ce privește acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ consideră ca aceasta nu îndeplinește cerințele pentru a justifica o măsură vremelnică și urgența față de societatea contestatoare având în vedere că intimatele nu sunt părți în cauza ce face obiectul dosarului mai sus menționat, iar cauza respectivă se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală și nu pe o obligație de a face în temeiul căreia intimatele ar fi putut invoca instituirea măsurilor urgente. Se poate observa că acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ a fost formulată de reclamanții S. Oliver - S. și S. V. - M. în contradictoriu cu pârâții Stânga L. și . SRL în strânsă legătură cu executarea unor contracte încheiate de contestatoare și S.C. DANOL ECOTECH S.R.L., societate în care numitul S. Oliver - S. nu deține și nu exercită nicio calitate, administrator fiind S. V. - M.. Față de contractele în cauză și fondul litigios supus soluționării prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ reclamantele S.C. H. D. S.R.L. și S.C. H. E. S.R.L. sunt terțe persoane, fără nicio calitate. Referitor la plângerea penală invocată contestatoarea, arată că aceasta reprezintă doar un act de sesizare a organelor de urmărire penală în sensul prevederilor art. 288 din noul Cod de procedură penală fără ca prin aceasta să fie automat începută și urmărirea penală împotriva persoanei indicate în plângere. În consecință, în cauza penală, organele de cercetare fac acte premergătoare care nu atrag calitatea de suspect a persoanei indicate în motivele de apel formulate și, prin urmare, nu îndeplinesc condițiile caracterului urgent și vremelnic pentru luarea unor măsuri pe calea ordonanței președințiale. Plângerea invocată a fost formulată de S. Oliver - S., împotriva făptuitorului Stânga L., în legătură cu executarea unor contracte încheiate de contestatoare și S.C. DANOL ECOTECH S.R.L., societate în care numitul S. Oliver - S. nu deține și nu exercită nicio calitate, ca și în cazul reclamantelor S.C. H. D. S.R.L. și S.C. H. E. S.R.L. În mod temeinic și legal instanța de fond a constatat că "reclamantele nu au solicitat prin cerere, ca instanța să dispună o măsură pe o perioadă anume determinată de timp, având un punct terminus bine determinat" și că "reclamantele nu au făcut dovada formulării pe rolul instanței a vreunei acțiuni cu privire la raporturile juridice invocate, afirmând doar că ar fi depus o plângere la P. de pe lângă Judecătoria A., pentru infracțiunea de amenințare, fără a face însă nici o dovadă în acest sens". Instanța de apel, verificând stabilirea situației de fapt, din eroare nu a observat faptul că acțiunea civilă și plângerea penală au fost exercitate de alte persoane decât intimatele-reclamante. Pe cale de consecință, instanța de apel trebuia să constate că, deși în apel intimatele-reclamante au depus dovada formulării petițiilor susmenționate, cu toate acestea nu erau formulate de reclamante și, prin urmare, nici în momentul soluționării apelului condiția caracterului vremelnic nu era îndeplinită în raport de pretenții predefinite și exercitate pe cale judiciară de intimate. Instanța de apel avea obligația de a constata și faptul că intimatele nu au calitate de părți vătămate sau părți civile, legal constituite în cauza penală, pentru a pretinde măsuri vremelnice și urgente conform acțiunii introductive. Legal și temeinic instanța de fond a reținut că în raport de cererea reclamantelor hotărârea ar duce la efecte definitive, nelimitate în timp și nu doar la un efect cu caracter vremelnic, iar în caz de admitere a cererii, instanța ar prejudeca acțiunea în fond. Mai mult decât atât, cererea reclamantelor pentru măsuri urgente și vremelnice invocă pe fond condiții pentru admisibilitate unei acțiuni având ca obiect obligația de a face. Ori, o asemenea acțiune nu a fost formulată de intimatele –reclamante, acțiunea invocată pentru justificarea măsurilor urgente, fiind formulată de alte părți, pe lângă faptul că are ca obiect pretenții întemeiate pe răspunderea civilă delictuală. Pe fond raporturile juridice au fost stabilite între societatea contestatoare și S.C. DANOL ECOTECH S.R.L. conform contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. TCR 12 11 10 / 02.04.2012. Raportat la executarea acestui contract și în legătură cu acesta s-a constituit fondul litigios dintre contestatoare și reprezentantul său legal Stânga L., pe de o parte, și S.C. DANOL ECOTECH S.R.L. și reprezentanții acesteia (legali sau declarați) S. Oliver-S. și S. V. - M., pe de altă parte, fără nicio legătură cu intimatele din prezenta cauză. Astfel, instanța de apel în mod nefondat a apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile neprejudecării fondului și caracterul vremelnic a măsurilor solicitate, raportându-se din eroare la două situații juridice evocate de reclamantele-apelante în apel, respectiv o plângere penală și o acțiune civilă, față de care sunt străine și nu pot exercita sau invoca niciun drept.
În ceea ce privește alegațiile formulate de intimatele-reclamante în motivarea apelului cu privire la situația litigioasă și pretinsele atacuri calomnioase ale contestatoarei, se arată că între . SRL și ., societate reprezentata tot de doamna S. V. M. și soțul acesteia dl. S. Oliver S., s-au desfășurat relații comerciale având la baza contractul de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. TCR 12 11 10 /02.04.2012 prin care aceștia din urma s-au obligat să vândă produsele comercializate de . SRL, urmând să achite prețul stabilit conform art. III din contractul mai sus menționat. Potrivit dispozițiilor art. 67 din contract, "Toate produsele livrate de T. rămân în proprietatea acestuia până la data achitării integrale de către client (în speța DANOL ECOTECH SRL) a tuturor obligațiilor de plată pe care aceasta le are față de T. în baza prezentului contract." Tot între . SRL, în calitate de proprietar și ., în calitate de custode, au fost încheiate două contracte de custodie (la data de 01.04.2013, respectiv 04.04.2013) prin care primul a pus la dispoziția celui de-al doilea două standuri de prezentare standardizate T. și produse de prezentare conform anexelor la contract. Aceste mărfuri și bunuri au ramas în proprietatea . SRL dar S.C. DANOL ECOTECH SRL prin aceeași reprezentanți, a refuzat să le predea deși a fost notificat în acest sens. Încă de la începutul motivării cererii de emitere a ordonanței președințiale, reclamații au făcut afirmații neadevărate arătând că "pe fondul unor neînțelegeri mai vechi" contestatoarea sau reprezentantul ei legal ar fi demarat "o campanie calomnioasă și de denigrare" care ar aduce prejudicii reclamantelor. Ori, au încheiat ca parteneri în aprilie 2012 și în aprilie 2013 contractul comercial și contractele de custodie, au livrat marfa și bunuri societății DANOL ECOTECH SRL în care soții reprezentanți ai intimatelor au interese și sunt în diferite raporturi juridice cu aceasta, aceștia din urmă asumându-și la rândul lor obligații și termene de executare față de contestatoare. Ca urmare a neplății la termen a facturilor aferente mărfurilor livrate conform art. III din contractual comercial, contestatoarea a contactat de mai multe ori pe dl. S. Oliver S. pentru a găsi o soluție în vederea onorarii obligațiilor lor. Mesajele contestatoarei au fost cordiale, prietenești și constructive, considerându-1 pe acesta de bună credință și bine intenționat în privința soluționării pretențiilor legitime ale contestatoarei, culpa pentru neexecutarea obligațiilor contractuale aparținând în mod evident societății reprezentată de reclamanți. Mai mult decât atât, domnul S. Oliver S. a recunoscut creanța contestatoarei și, asistat de avocat Buidoso M., a negociat cu acesta o convenție de eșalonare a plăților, comunicată chiar de avocat. Această convenție ce ar fi trebuit să fie semnată și onorată de ., dar în final nu s-a încheiat deoarece reprezentanții acesteia cât și avocatul lor au încetat subit contactul cu contestatoarea iar dl. S. Oliver S. a refuzat colaborarea pe motiv că "nu știe cine este aceasta". Astfel se atașează la dosar o parte din corespondența electronică din perioada august - octombrie 2013. Este evident faptul că, în raport de atitudinea rău intenționată și descalificantă a reprezentanților a demarat toate procedurile legale și a luat toate măsurile pentru recuperarea prejudiciului și pentru ocrotirea intereselor contestatoarei și ale partenerilor T. din zona de referință, fără a desfășura prin aceasta o "acțiune calomnioasă și denigratoare" față de reclamantele - apelante. Prin urmare, nu poate fi susținută afirmația potrivit căreia ar fi desfășurat "o campanie de calomniere și denigrare" "pe fondul unor neînțelegeri mai vechi" ci, în mod cert și responsabil a luat toate măsurile întemeiate pe dorința legitimă de a ne recupera prejudiciul cauzat de atitudinea rău intenționată a reprezentanților ., având în vedere și calitatea lor de reprezentanți și deținători ai intimatelor, considerându-se înșelați de aceștia.
Contestatoarea precizează că a încercat să ocrotească interesele sale legitime și a partenerilor săi împotriva eventualelor prejudicii generate de insolvența DANOL ECOTECH SRL și de reaua credință a reprezentanților acestei societății, în calitatea lor de deținători și reprezentanți ai intimatelor care, au acționat premeditat pentru a înșela interesele contestatoarei. Societatea . SRL, în încercarea de a își recupera creanța în valoare de 83.163 ron, a înregistrat la data de 07.11.2013, pe rolul Tribunalului A., o cerere având ca obiect procedura insolvenței, împotriva ., înregistrată sub dosar nr._, cerere care la data de 24.02.2014, a fost conexată la dosarul nr._, ce are ca obiect tot procedura insolvenței, deschisă la cererea debitorului, depunându-se în acest sens printuri de pe portalul instanțelor de judecată cu datele celor două dosare. Afirmațiile contestatoarei așa zise "calomnioase și denigratoare" apar în mod evident ca fiind nereale, în sensul în care în mod direct deținătorii și reprezentanții intimatelor au introdus una din societățile pe care o dețineau/conduceau, respectiv S.C. DANOL ECOTECH SRL, direct în procedura de insolvență, iar după cum se știe în practică o astfel de procedură se deschide tocmai în scopul de a evita plata anumitor creanțe, dar în același timp administratorii societăților intrate în procedura de insolvență își deschid și alte societăți pe care lucrează și către care transferă o mare parte din patrimoniul și disponibilitățile bănești ale societăților pe care le introduc în stare de insolvabilitate, acest aspect urmând a fi demonstrat în cadrul cererii de atragere a răspunderii personale a administratorului în cadrul procedurii de insolvență. Ceea ce au afirmat reprezentanții contestatoarei, a fost legat de faptul că deținătorii/reprezentanții intimatelor au deschis procedura de insolvență, lucru care era de altfel și public, prin publicare sa pe portalul instanțelor și în Buletinul Procedurilor de Insolvență, față de o societate deținută și reprezentată de ei, societate care are strânse legaturi de asociere și acțiune concertată cu intimatele - reclamante, făcute publice direct de deținătorii/reprezentanții direcți cât și prin intermediul registrului comerțului.
În numele . au acționat la cererea d-lui S. Oliver S. și alte persoane care nu aveau nicio calitate în această societate dar care și-au declinat diferite calități deținute în structura organizatorică a intimatelor, iar în contractul comercial de vânzare cumpărare nr. TCR 12 11 10 /02.04.2012, tot la art. 49, pct. 49.2, este indicată adresa electronică a societății H. D. SRL, respectiv office@housedoctor. ro. Toate aceste fapte și indicii duc la concluzia că toate aceste persoane au acționat împotriva intereselor . în scopul prejudicierii acesteia, fapt pentru care organele de cercetare penală urmează să întreprindă investigații sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals și uz de fals pentru care a formulat plângeri. În mai multe situații contestatoarea arată că și-a exprimat convingerea, fapt relevant în acțiunile și apărările sale pe cale civilă sau penală, că mărfurile și bunurile sale ce se regăseau în paza debitoarei DANOL ECOTECH SRL, în prezent în procedura insolvenței, au fost transferate fraudulos de numiții soți S. Oliver-S. și S. V.-M., în patrimoniul altor societăți deținute de aceștia sau persoane interpuse. Totodată contestatoarea arată că are convingerea că marfa livrată de . în temeiul contractului de vânzare cumpărare și bunurile proprietatea acestei societăți, date în custodie/neplătite de . și nerestituite de reprezentanții acestei societăți, deținători și reprezentanți ai intimatelor - reclamante din prezenta cauză, au fost transferate inclusiv către acestea din urmă. Aceste convingeri au fost întărite la data 20.03.2014 când standurile și o parte din mărfurile proprietatea contestatoarei au fost expuse de numitul S. Oliver-S. prin intermediul reclamantei-apelante S.C. H. E. SRL, la expoziția de profil de la EXPO A., desfășurata în perioada 20-23 martie 2014, așa cum se dovedește prin înscrisurile și planșele foto anexate. Ori, o astfel de afirmație nu poate aparea ca fiind făcută la adresa recurentelor cu intenția de a "calomnia și denigra", ci pur și simplu s-au făcut publice date și fapte reale, care erau deja publice pentru partenerii lor care aveau relații profesionale cu reprezentanții intimatelor, sau interpuși ai acestora, și se dovedesc a fi reale conform manifestărilor subsecvente ale intimatelor și părților implicate. Astfel, reprezentantul contestatoarei a considerat că este de datoria sa civică, ca și cetățean, să comunice (astfel cum și contestatoarei i-au fost comunicate de către parteneri astfel de informări, în alte situații similare), așa cum în piața comercială se obișnuiește, informații reale pe care le cunoșteau despre societatea DANOL ECOTECH SRL, și despre cum aceasta înțelege să trateze cu partenerii săi, neavând niciodată drept scop calomnierea și denigrarea ci protejarea intereselor contestatoarei și ale partenerilor săi.
În fine, contestatoarea arată că, urmează să solicite, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, printr-o acțiune separată și pe calea ordonanței președințiale, interzicerea utilizarea denumirii contestatoarei și a mărcii sale, precum și interzicerea comercializării produselor sale, până la soluționarea tuturor litigiilor și diferendelor dintre contestatoare, reprezentantul său legal, pe de o parte și numiții soți S. Oliver-S. și S. V.-M. și societățile reprezentate/deținute de aceștia, inclusiv intimatele-reclamante din prezenta cauză. Dealtfel, reprezentanții intimatelor prin promovarea acțiunilor și plângerilor îndreptate împotriva contestatoarei reprezentata de domnul Stânga L., în calitate de director general, nu doresc altceva decât să utilizeze orice instrument procedural pentru a încerca să ascundă ceea ce s-a întâmplat cu mărfurile livrate și neplatite și cu bunurile proprietatea contestatoarei date în custodie, care nu i-au fost restituite deși au solicitat în scris acest lucru, considerând că o poate intimida pe contestatoare și din situația creată vor putea transforma instituția răspunderii civile delictuale într-un izvor de îmbogățire fără just temei.
Intimatele au depus întâmpinare prin serviciul registratură al instanței, la data de 16 mai 2014 solicitând respingerea contestația în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 372/A pronunțată la data de 20.03.2014 de către Tribunalul A., Secția civilă, în dosarul nr._, întemeindu-și poziția pe dispozițiile art. 503 și următoarele Cod procedură civilă.
În motivarea poziției lor, intimatele arată că în fapt, prin Decizia civilă nr. 372/A din 20 martie 2014, definitivă, Tribunalul A. a admis cererea de ordonanță președințială a intimatelor, interzicând . SRL desfășurarea oricăror activități care ar putea fi apreciate drept calomnioase și denigratoare la adresa . și ., până la finalizarea dosarului nr._, aflat și în prezent pe rolul Judecătoriei A.. . SRL a formulat o contestație în anulare, care face obiectul prezentului dosar, contestație pe care solicită ca instanța să o anuleze, sau să o respingă ca tardivă/inadmisibilă
Intimatele invocă excepția de netimbrare arătând că din documentele primite de intimate cu ocazia comunicării contestației în anulare, nu rezultă că . SRL ar fi timbrat în mod legal contestația în anulare formulată, iar în cazul în care această situație se confirmă, solicită anularea contestației ca netimbrată.
De asemenea, intimatele invocă excepția tardivității, arătând că potrivit art. 506 C. pr. civ., contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, iar în acest caz termen imperativ a fost depășit, astfel că solicită respingerea contestației ca fiind tardivă.
Intimatele invocă și excepția inadmisibilității contestației în anulare, arătând că dispozițiile art. 503 C. pr. civ. prevăd în mod expres și limitativ care sunt cazurile în care o hotărâre judecătorească poate fi atacată în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, respectiv: a) când contestatorul nu a fost legal citat, și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată; b) hotărârea dată a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut, sau cu încălcarea normelor referitore la competența instanței, și, deși se invocase excepția respectivă, instanța a omis să se pronunțe cu privire la respectiva excepție; c) dezlegarea dată recursului (apelului) este rezultatul unei erori materiale; d) instanța nu s-a pronunțat asupra unuia din recursurile (apelurile) declarate în cauză. După cum se poate observa, intimatele apreciază că, contestația în anulare a contestatoarei nu se încadrează în niciuna din aceste situații, limitativ prevăzute de legiuitor, și, prin urmare, consideră că se impune a fi respinsă ca fiind inadmisibilă. Prin contestația formulată, contestatoarea a omis să precizeze care anume dintre cazurile de contestație în anulare ar fi incident.
Cu privire la fond, intimatele consideră că poziția contestatoarei, potrivit căreia acțiunile sale calomnioase și denigratoare îndreptate împotriva intimatelor ar fi justificate de faptul că . SRL ar deține o creanță împotriva unei alte societăți comerciale, respectiv . - societate în insolvență -, nu poate fi în niciun caz acceptată, deoarece, chiar și într-un asemenea caz, o creditoare nu poate recurge la alte măsuri pentru recuperarea creanței decât cele permise de lege, cum ar fi înscrierea la masa credală a debitoarei, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei, etc. Acceptarea unei astfel de poziții a creditoarei ar aduce atingere în mod grav principiului statului de drept, consacrat constituțional. Astfel, se solicită respingerea pe fond a contestației în anulare formulată de către contestatoare, în cazul în care această cerere nu va fi anulată ca netimbrată, sau respinsă ca fiind tardivă sau inadmisibilă.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor scrise și a dispozițiilor art. 503 c.pr.civ., constată că nu este fondată.
În motivele extrem de ample arătate mai sus, contestatorul face un istoric al raporturilor juridice cu intimații și criticând soluția instanței de fond cât și a celei de apel.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, iar pentru a fi admisă trebuie să îndeplinească condițiile expres prevăzute de lege.
Contestatorul invocă generic dispozițiile art.503 și următoarele Cod procedură civilă, în mod generic atât în preambul cât și în final, însă la fila 3 din motivele contestației invocă dispozițiile art.503 al.2 pct.2 Cod procedură civilă, respectiv dezlegarea apelului este rezultatul unor erori materiale.
În sprijinul acestei teze au invocat faptul că le-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât nu au avut timp pentru a depune întâmpinare și a-și pregăti apărarea. Ori aceste afirmații nu sunt susținute. Hotărârea primei instanțe le-a fost comunicată la 12 februarie 2014.
Apelul s-a judecat în 20 martie 2014 potrivit termenului de 5 zile. Cu privire la procedura ordonanței președințiale art.998 al. 2 Cod procedură civilă, prevede că ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților. În caz de urgență deosebită, ordonanța va putea fi dată chiar în aceeași zi, instanța pronunțându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii și actelor depuse fără concluziile părților. Art. 998 al.1 prevede că întâmpinarea nu este obligatorie iar art.998 al.3 c.pr.civ. prevede că apelul se judecă de urgență și cu precădere.
Astfel fiind, Tribunalul analizând motivele din contestație constată că nu se încadrează în condițiile art.503 în general și nici în condițiile art. 503 al.2 pct.2 c.pr.civ. neexistând nici o eroare materială care să ducă la anularea deciziei atacate, contestația urmând a fi respinsă iar în baza dispozițiilor art. 453 noul c.pr.civ. urmează a fi obligată contestatoarea să plătească intimatei H. D. SRL 1250 lei cheltuieli de judecată – onorar avocațial.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea T. G. ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu intimatele H. D. SRL și H. E. SRL împotriva Deciziei civile 372/A pronunțată de Tribunalul A. în dosarul_ .
Obligă contestatoarea să plătească intimatei H. D. SRL 1250 lei cheltuieli de judecată – onorar avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 21 mai 2014.
Președinte: Judecător:
H. O. S. N.
Grefier:
V. M.
Se comunică:
- contestatoarei T. G. ROMÂNIA SRL cu sediul ales în București, sector 3, . bis
- intimatei H. D. SRL – cu sediul ales la C.. Av. Buidoso M. A., ..14, jud.A.
- intimatei H. E. SRL - cu sediul ales la C.. Av. Buidoso M. A., ..14, jud.A.
Red.H.O.
Tred.V.M.
5 ex/3 .
Instanța de apel – Trib.A.-judecători: S.C.Ș. și N.C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 38/2014. Tribunalul ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
