Acţiune pauliană. Sentința nr. 7616/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7616/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 4847/55/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 519
Ședința publică din data de 22 mai 2014
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș. Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta A. R. P. împotriva sentinței civile nr. 7616 din 11.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A. și apelul incident declarat de reclamanta C. L. împotriva aceleiași sentințe, având ca obiect acțiune pauliană.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei pârâte – avocat S. P. din Baroul A., absente fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru prin încheierea dată în data de 10 martie 2014.
Reprezentantul apelantei pârâte depune la dosar împuternicire avocațială și arată că apelanta nu mai solicită acordarea de asistență juridică gratuită.
Nefiind formulate alte cereri, instanța consideră cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei pârâte solicită respingerea apelului incident întrucât în apel nu se pot formula astfel de cereri, iar în fața primei instanțe nu au fost solicitate cheltuieli de judecată; privitor la apelul principal, solicită admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar dovada plății onorariului de avocat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 18.02.2014, constată că prin sentința civilă nr. 7616 din 11.12.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta C. L. în contradictoriu cu pârâții A. R. P. și P. GIOVANI. S-a declarat inopozabil față de reclamantă Contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 2229/01.06.2012 al BNP Veritas din A., contract încheiat între cei doi pârâți ai cauzei și s-au indisponibilizat imobilul din A. . nr. 45-55 . CF_- C1- U 10 A. nr. top 7062/3873/a/1/11/14 și imobilul din A. . înscris în CF_ A. nr. top 8565/T.3109,3109/a.1/3 până la realizarea creanței reclamantei, creanță pentru realizarea căreia s-a format dosarul execuțional 197/2012 al B. H. V.. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată. Reclamanta C. L. a fost obligată să plătească MUNICIPIULUI A.-DIRECȚIA VENITURI – SERVICIUL URMĂRIRE, în baza prezentei definitive, suma de 4257 lei reprezentând taxă de timbru.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de 9.03.2009 reclamanta C. L. a promovat împotriva pârâtei A. R. P. la Judecătoria A. o acțiune civilă având ca obiect partajarea imobilului situat în A., Calea A. V. nr. 45 – 55, ., . în CF nr._-C1-U10 A..
Prin sentința civilă nr. 873/31.01.2011 a Judecătoriei A. și încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată în camera de consiliu din data de 4.03.2011 de către Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea, atribuit fiind în natură imobilul pârâtei, cu obligația acesteia din urmă de plată către reclamantă a unei sulte de 79.000 lei.
La data de 16.05.2012 reclamanta a înregistrat la Birou executor Judecătoresc H. V. o cerere de executare silită mobiliară, imobiliară și prin poprire împotriva pârâtei, ființând astfel dosarul execuțional nr. 197/2012.
La data de 01.06.2012 pârâta A. R. P. a încheiat cu pârâtul P. Giovani un contract de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 2229/1.06.2012 de către BNP Veritas.
În ceea ce privește temeiurile de drept ale acțiunii, instanța a reținut că de vreme ce potrivit art.6 alin 2 și 3 N.C.civ reluate în art. 3 și 4 din Legea 71/2011 cît și în art. 102 alin 1 din Legea 71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, de vreme ce în speță contractul litigios a fost încheiat după data de 01.10.2011, în cauză fiind incidente dispozițiile: art. 1562 NCCIV, art. 1563 NCCIV, art. 1564 NCCIV, art. 1565 NCCIV.
Raportând starea de fapt anterior decelată la dispozițiile legale precitate instanța a constatat că acțiunea este întemeiată.
În speță este probat indubitabil că în ceea ce privește Contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 2229/1.06.2012 de către BNP, acesta a fost încheiat de pârâta A. R. P., debitor al reclamantei, în frauda drepturilor acesteia din urmă, debitoarea încheind contractul pentru a-și genera o stare de insolvabilitate.
Pentru a reține aceasta instanța a avut în vedere că pârâta a pretins că nu a avut cunoștință când a încheiat contractul litigios de existența sentinței civile nr. 873/31.01.2011 a Judecătoriei A. însă aceste susțineri sunt nesincere pentru că pârâta deși este juristă: a arătat că știa că este procesul de partaj în derulare și urma să se pronunțe o sentință; a arătat că pârâta, potrivit propriei sale recunoașteri a avut cunoștință că procesul de partaj a fost inițiat de sora sa; a arătat că pârâta știa că sora sa reclamanta din cauză a cerut atribuirea imobilului în natură către pârâtă cu obligarea sa la plata a unei sulte; a arătat că și pârâta însăși a solicitat instanței în acel dosar acest lucru, respectiv atribuirea imobilului către ea cu obligarea sa la plata unei sulte; a arătat că pârâta a recunoscut că s-a așteptat ca soluția instanței să fie în acest sens (al atribuirii imobilului către ea), menționând expres că în dosarul de partaj problema litigioasă era legată de valoarea imobilului și nu cu privire la modul cum să se facă partajul, adică cui să fie atribuit imobilul.
Cunoscute fiind toate aceste aspecte de către pârâtă este cu neputință de acceptat ca fiind reale și sincere susținerile pârâtei că ea nu a avut cunoștință când a încheiat contractul litigios de existența sentinței civile nr. 873/31.01.2011 a Judecătoriei A. și că implicit nu a știut ca i s-a pus în sarcină, judiciar, obligația de plată a unei sulte.
În ceea ce îl privește pe cel de al doilea contractant al Contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 2229/1.06.2012 de către BNP, în persoana pârâtului P. Giovani, instanța a reținut că prin refuzul de a răspunde la interogatoriu acesta a recunoscut că la momentul încheierii contractului litigios știa faptul că pârâtaA. R. P. își generează stare de insolvabilitate prin încheierea acelui act juridic.
Cum ipoteza textelor de lege precitate se regăsește desăvârșit în speță, instanța a admis acțiunea și a declarat inopozabil față de reclamantă Contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 2229/01.06.2012 al BNP Veritas din A., Contract încheiat între cei doi pârâți ai cauzei.
Deopotrivă a indisponibilizat imobilul din A. . nr. 45-55 . . CF_- C1- U 10 A. nr. top 7062/3873/a/1/11/14 și imobilul din A. . înscris în CF_ A. nr. top 8565/T.3109,3109/a.1/3 până la realizarea creanței reclamantei, creanță pentru realizarea căreia s-a format dosarul execuțional 197/2012 al B. H. V..
Fără cheltuieli de judecată, pentru că nu s-au solicitat.
În temeiul art. 50^2 din OUG 51/2008, instanța a obligat reclamanta C. L. să plătească Municipiului A. – Direcția Venituri – Serviciul Urmărire, în baza prezentei definitive, suma de 4257 lei reprezentând taxă de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta A. R. P. și apel incident reclamanta C. L..
Pârâta A. R. P. a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală, netemeinică și părtinitoare.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 1.564 din Noul cod civil deoarece dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce a rezultat din actul atacat.
În opinia apelantei instanța de fond a motivat greșit că pârâta chemată la interogatoriu nu a fost corectă cu instanța de fond, la întrebările puse de aceasta și că pârâta a cunoscut prejudiciul numit și sultă în sentința civilă nr. 873/2011, chiar dacă despre aceasta a aflat că a fost comunicată greșit la o altă adresă.
Se mai arată că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 167 și 225 din vechiul Cod de procedură civilă, iar în baza rolului activ, instanța trebuia să facă demersuri pentru aducerea pârâtului la interogatoriu.
Apelanta apreciază că instanța de fond nu a văzut că imobilele cerute pentru indisponibilizare, pentru acestea s-a notat interdicția de înstrăinare și grevare și că instanța de fond nu a luat în seamă declarația reclamantei în care aceasta recunoaște că pârâta nu se află într-o stare de insolvabilitate și dă dreptul acesteia să demoleze și să construiască o nouă casă, care în prezent este construită de pârâtă, integral.
În drept apelanta invocă dispozițiile art. 282 și 298 din vechiul Cod de procedură civilă.
Prin apelul incident reclamanta C. L. a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării pârâților la plata sumei de 4.257 cu titlu de taxă judiciară de timbru.
În motivare arată că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât neavând fonduri bănești necesare demarării acțiunii din prezenta cauză, a solicitat scutirea totală de la plata taxei de timbru pentru această facilitare, deoarece nu beneficiază de nicio sursă de venit la data înregistrării acțiunii, cerea sa fiind admisă.
Reclamanta apreciază că a fost obligată în mod netemeinic și nelegal la plata sumei reprezentând taxa judiciară de timbru, în condițiile în care conform art. 453 NCPC partea care pierde va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat dispozițiile art. 472 și urm. NCPC, art. 453 și urm. NCPC.
Reclamanta a depus la dosar întâmpinare la apelul principal, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și a invocat dispozițiile art. 205 și urm. NCPC.
Prin întâmpinarea depusă la dosar apelanta a solicitat respingerea apelului incident ca neîntemeiat și nefondat, cu motivarea că potrivit art. 478 pct. 3 din Noul Cod procedură civilă, părțile nu pot formula pretenții noi în apel.
Apelul principal declarat de pârâta A. R. P. este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este vădit nefondată invocarea prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, deoarece actul juridic care o prejudiciază pe reclamantă nu este sentința de partaj în urma căreia i-a fost acordată o sultă, ci contractul de împrumut cu garanție imobiliară încheiat de debitoarea sa ulterior hotărârii de partaj dar anterior plății sultei datorate în legătură cu imobilul obiect al contractului.
Așadar, curgerea termenului de prescripție de un an prevăzut de art. 1564 Cod civil începe cel mai devreme la data încheierii actului juridic prejudiciabil, doar de la nașterea raportului juridic conținut de acest act putându-se vorbi despre cunoașterea de către terți a prejudiciului ce le-a fost astfel creat. Ori, prin înregistrarea prezentei acțiuni la data de 26 martie 2013 reclamanta a respectat termenul prevăzut de lege pentru promovarea acțiunii revocatorii, actul juridic contestat fiind încheiat la 1 iunie 2012.
Nu poate fi primită susținerea apelantei A. R. P. potrivit căreia actul de împrumut nu constituie un act juridic, de sporire a insolvabilității sale, câtă vreme legiuitorul la art. 1562 Cod civil s-a referit la actele încheiate de debitor în frauda drepturilor creditorului, o ipostază a situațiilor la care se referă acest text legal fiind și aceea a micșorării garanțiilor creditorului, în speță prin constituirea unei garanții privilegiate în favoarea unui terț, concomitent cu lipsa vădită a intenției de achitare a sultei datorate creditoarei, din banii luați împrumut de la terț, relevant în acest sens fiind și momentul contractării împrumutului – imediat după demararea executării silite împotriva sa.
De asemenea, sunt fără relevanță juridică în speță alegațiile acestei apelante privind faptul că respectivul contract de împrumut este unul de consumație, real și unilateral, cu titlu oneros, prin care apelanta a devenit proprietar asupra obiectului său, operând de drept o garanție în restituire ce se înscrie obligatoriu în cartea funciară.
Pârâta prin întâmpinare nu a invocat necunoașterea faptului că datorează o sultă, dar în fața instanței prin răspunsul la interogatoriu a încercat să acrediteze această idee. În fapt, pârâta a fost prezentă la ultimul termen de judecată din 31 ianuarie 2011, a solicitat personal atribuirea în natură a imobilului iar prin avocatul său a pus concluzii în sensul stabilirii unei sulte în favoarea reclamantei, precum și a unui termen de plată; afirmațiile privind necomunicarea acestei sentințe nu au fost probate, situație în care în mod corect s-a stabilit de prima instanță că la momentul încheierii contractului de împrumut pârâta cunoștea datoria avută față de reclamantă.
Prima instanță în mod temeinic a apreciat lipsa pârâtului la interogator ca o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, aplicând în mod corespunzător dispozițiile art. 358 Cod procedură civilă, cu mențiunea că lipsa promovării unei căi de atac de către acest pârât întărește prezumția primei instanțe privind cunoașterea de către acesta a fraudării intereselor reclamantei prin actul juridic încheiat cu pârâta; în această situație, dată fiind natura cauzei și remediul procesual oferit de lege, instanța nu avea a mai stărui în prezența personală a pârâtului la judecarea cauzei.
În fine, faptul că reclamanta nu a formulat plângere împotriva încheierilor de notare în CF a interdicției de înstrăinare și grevare în favoarea pârâtului, ori declarația acesteia din anul 2009 privind permisiunea de construire acordată pârâtei nu au nicio relevanță asupra admisibilității revocării contractului de împrumut încheiat în anul 2012.
Apelul incident formulat de reclamanta C. L. împotriva aceleași sentințe este fondat și va fi admis în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, deoarece prima instanță a făcut o greșită aplicare a art. 502 din OUG nr. 51/2008, care nu este incident în speță deoarece prin sentința pronunțată reclamanta nu a dobândit bunuri ori drepturi de creanță, neavând obligația de restituire către stat a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
În speță era incident art. 18 din OUG nr. 51/2013, care dispune punerea în sarcina părții care a căzut în pretenții a obligației de plată către stat a sumelor reprezentând ajutorul public judiciar încuviințat părții câștigătoare, astfel că se impune schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul înlăturării obligației reclamantei de restituire a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de 4257 lei și obligării pârâtei la plata către stat a acestei sume.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Văzând că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel și dispozițiile art. 453 al. 1 Cod procedură civilă, acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta A. R. P. împotriva sentinței civile nr. 7616 din 11.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
Admite apelul incident declarat de reclamanta C. L. împotriva aceleiași sentințe pe care o schimbă în parte în sensul că înlătură obligația reclamantei de restituire a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de 4257 lei și obligă pârâta la plata către stat a acestei sume.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2014.
Președinte, Judecător,
N. C. S. C. Ș.
Grefier,
M. I.
Red.SCȘ
Thred.MI
5 ex./23.06.2014
3 . comunică cu:
-apelantul - pârât A. R. P. - A., .
-intimatul - pârât P. G. - A., P-ța Acad. C. I., ., .> -intimata - reclamantă C. L. - A., .-89, .> Primă instanță – Judecătoria A. - judecător D. L. C.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 26/2014. Tribunalul ARAD | Acţiune în constatare. Decizia nr. 38/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
