Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Hotărâre din 19-02-2014, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 8213/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 220
Ședința publică din data de 19 februarie 2014
Președinte: D. C. U.
Judecător: M. C.
Grefier: C. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta . contradictoriu cu intimata S.C. B. G. Villas & Resort S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 5594 din 23.09.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ având ca obiect, plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură la data de 18.02.2014 intimata prin reprezentant a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și factură fiscală reprezentând onorariu avocațial.
Văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, că nu s-au formulat alte cereri și că nu mai există probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului,
Constată că prin sentința civilă nr. 5594 din 23.09.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petenta . & RESORT SRL, societate în insolvență, prin administrator judiciar FIDES ADVISOR I.P.U.R.L., RFO II-0665 în contradictoriu cu intimata . având ca obiect plângerea împotriva Încheierii de carte funciară nr._/23.05.2013 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A., prin care s-a notat respingerea cererii de reexaminare a Încheierii de carte funciară nr._/07.03.2013.
S-a anulat Încheierea de respingere nr._/23.05.2013 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. și s-a admis cererea de reexaminare și pe cale de consecință a fost respinsă cererea de înscriere a dreptului de ipotecă legală asupra imobilelor înscrise în CF nr._ Fântânele, aflate în proprietatea petentei.
S-a dispus radierea notării ipotecii legale asupra imobilelor înscrise în CF nr._ Fântânele. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin încheierea CF nr._/07.03.2013 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A., s-a admis cererea intimatei și s-a dispus înscrierea provizorie a dreptului de ipotecă legală, în valoare de 61.461.513 lei +TVA, asupra imobilului petentei înscris în CF_ Fântânele. Înscrierea s-a făcut în baza contractului de achiziție nr. 949/11.04.2011 încheiat între petenta-achizitor și intimata-antreprenor, precum și în baza sentinței nr. 823/29.03.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, așa cum a fost modificată prin sentința nr. 1269/29.05.2012, prin care petenta a fost somată să plătească intimatei suma de 14.076.997,98 lei cu titlu de debit și 1.900.735,66 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare petenta, cerere care a fost însă respinsă prin încheierea nr._/23.05.2013 motivat de faptul că, potrivit art. 2380 Cod civil, ipoteca asupra unor construcții viitoare nu poate fi intabulată, ci numai înscrisă în mod provizoriu, iar conform art. 36 alin. 16 din Legea nr. 7/1996, antreprenorii pot cere, în temeiul înscrisului doveditor al contractului încheiat cu titularul înscris în cartea funciară, înscrierea unei ipoteci legale asupra imobilului care face obiectul lucrărilor ce s-a obligat să facă, pentru garantarea prețului acestor lucrări.
Încheierea nr._/23.05.2013 a fost atacată de petentă prin prezenta plângere, prin care a invocat faptul că intimata nu beneficiază de ipoteca legală prevăzută de art. 236 pct. 6 NCC întrucât contractul în baza căruia s-a solicitat înscrierea în cartea funciară este supus prevederilor vechiului cod civil și de asemenea, că antreprenorul nu are o ipotecă asupra terenului ci asupra edificiului construit. S-a mai invocat faptul că nu putea fi întabulată ipoteca întrucât potrivit art. 2386 pct. 6 NCC, sumele pentru care se înscrie ipoteca trebuie să fie efectiv datorate și totodată acestea nu pot depăși sporul de valoare realizat prin lucrările efectuate de antreprenor, or în speță, debitul datorat de petentă este de 14.076.997,98 lei cu titlu de debit și 1.900.735,66 lei cu titlu de penalități de întârziere, totalizând 15.977.733,64 lei și nu cel de 61.461.513 lei.
Referitor la susținerile petentei, instanța de fond a reținut că potrivit art. 78 din Legea 71/2011, privilegiile speciale imobiliare născute înainte de . noului Cod civil se convertesc de drept în ipoteci legale, fiind supuse dispozițiilor noului cod, și prin urmare, creditorilor care beneficiau de un privilegiu special imobiliar sub imperiul vechiului cod (în speță de privilegiul antreprenorului prevăzut de art. 1737 pct. 4 din vechiul cod), le este recunoscut acest drept real de garanție și sub imperiul noului cod (ipoteca legală prevăzută de art. 2386 pct. 6 din noul cod), astfel că intimata, deși la data încheierii contractului de antrepriză nu avea decât un privilegiu imobiliar, acesta, prin efectul legii, s-a convertit într-o ipotecă legală.
Prin urmare, această susținere a petentei este neîntemeiată, intimata deținând un drept de ipotecă legală.
De asemenea, dreptul de ipotecă legală poartă, și asupra construcției, conform art. 2386 pct. 6 și nu asupra terenului, însă construcția nu există la data înscrierii provizorii, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 99 alin. 2 din Ordinul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006, potrivit cărora dreptul de ipotecă asupra unui bun viitor se poate înscriecu condiția ca în prealabil să fi fost notată existența autorizației de construire. În cauză însă nu a fost notată vreo autorizație de construire anterior înscrierii dreptului real de garanție, astfel că înscrierea provizorie a dreptului de ipotecă al intimatei s-a făcut cu încălcarea art. 99 alin. 2 din Ordinul nr. 633/2006, iar încheierea de respingere a cererii de reexaminare apare ca fiind nelegală.
Ca urmare, față de considerentele ce preced și în temeiul art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, prima instanță a admis plângerea, a anulat încheierea de carte funciară atacată și a dispus radierea notării ipotecii legale din CF.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, apelanta ., solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate cu consecința respingerii, în totalitate, a plângerii intimatei.
În motivarea apelului său, apelanta a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii și este rezultatul unei interpretări eronate a raporturilor dintre părțile din litigiu.
Potrivit art. 99, alin. 2 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, „(2) Dreptul de ipotecă asupra unui bun viitor se poate înscrie în condițiile legii, cu condiția ca în prealabil să fi fost notată existenta autorizației de construire".
Prima instanță a constatat că raportat la obiectul contractului constând în realizarea unor construcții viitoare, petenta beneficia de un bun viitor, respectiv de construcții viitoare iar apelanta de un drept de ipotecă legală asupra unui bun viitor, situație în care sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.99 alin.2 din Ordinul ANCPI nr.633/2006.
Apelanta mai arată că, Legea nr.7/1996 reglementează la art.36, printre altele, două situații distincte de ipotecă respectiv la alin.5 „Ipoteca constituită asupra unui bun viitor se poate intabula în condițiile legii privind creditul ipotecar pentru investițiile imobiliare, dacă în prealabil a fost notată existența autorizației de construire și notarea procesului-verbal de recepție parțială" si la alin. 16 „Arhitecții și antreprenorii vor putea cere, în temeiul înscrisului original doveditor al contractului încheiat cu titularul înscris în cartea funciară, înscrierea unei ipoteci legale asupra imobilului care este obiectul lucrărilor ce s-au obligat să le facă, pentru garantarea prețului acestor lucrări".
Mai susține apelanta că, este evident că ipoteca reglementată prin art.99, alin.2 din Ordinul ANCPI nr.633/2006 are ca obiect un bun viitor care nu există la momentul notării ipotecii în cartea funciară iar cazul de ipotecă prevăzut de art.36, alin.5 din Legea nr.7/1996 se referă de asemenea la bunuri viitoare, ipoteca intabulându-se, în acest caz, în condițiile legii privind creditul ipotecar pentru investițiile imobiliare, or aceste ipoteci asupra unor bunuri viitoare nu au nici o legătură cu dreptul de ipotecă a cărei înscriere a solicitat-o apelanta, care se bazează pe o cu totul altă stare de fapt și care are ca temei legal art.36, alin. 16 din Legea nr.7/1996 respectiv art.2386 alin.6 din Codul Civil.
Astfel, atât alin.16 al art.36 din Legea nr.7/1996 cât si art.2386, alin.6 din Codul Civil, reglementează înscrierea ipotecii legale „asupra imobilului", ceea ce presupune deja existenta unui imobil, chiar dacă acesta nu este încă notat în cartea funciară, iar cererea apelantei de înscriere a ipotecii s-a făcut asupra unui imobil, în condițiile existentei deja a acelui imobil (chiar dacă nu a fost notat în cartea funciară).
Conform contractului încheiat cu reclamanta intimată, apelanta urma să efectueze o . lucrări care constau, în principal, în realizarea unui teren de golf cu tot ceea ce presupune o asemenea investiție, terenul propriu-zis, parcări, alei de acces, terenuri de tenis, piscină, magazii, etc.
Hotărârea pronunțată în cadrul procedurii Ordonanței de plată formulată în baza O.U.G. nr.119/2007 din dosarul nr._, a constatat în mod irevocabil că datoria intimatei fată de societatea apelantă s-a născut ca urmare a neachitării unor sume de bani reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții pe care apelanta le-a efectuat în baza contractului de antrepriză.
Ipotecile prevăzute de art.2386 Cod Civil fiind ipoteci legale, existenta sau constituirea lor este independentă de voința sau acordul părților ele fiind reglementate tocmai pentru a conferi o protecție juridică in rem în favoarea creditorului care introduce prin diverse mijloace și forme juridice o valoare în patrimoniul debitorului său.
Astfel, din momentul sporirii patrimoniului uneia dintre părți cu o anumită valoare, ipoteca legală se activează automat, conferind protecție imediată creditorului, notarea acestor ipoteci în cartea funciară având doar rolul de a fi opozabil terților.
Ipoteca legală a arhitecților si a antreprenorilor reglementată de art.2386 alin.6 Cod Civil are ca premisă aceeași idee a îmbogățirii patrimoniului debitorului cu valoarea lucrărilor realizate, iar dreptul de a înscrie ipoteca legală în acest caz, rămâne o facultate acordată de legiuitor arhitectului sau constructorului, acesta putând decide dacă și când va fi oportună înscrierea ipotecii sale în funcție de momentul la care consideră că beneficiarul este în pericol de insolvabilitate.
Cererea apelantei de înscriere a ipotecii legale, în baza contractului de antrepriză încheiat cu intimata, a fost formulată în momentul în care a devenit evident faptul că intimata se află în imposibilitate de plată fată de societatea apelantă existând si o hotărâre judecătorească prin care aceasta a fost obligată să achite contravaloarea lucrărilor pe care le-a efectuat apelanta.
Apelanta susține că legalitatea si temeinicia înscrierii ipotecii sale este de necontestat, intimata putând eventual, dacă consideră că suma pentru care a fost notată ipoteca este prea mare, să ceară reducerea acestei sume ceea ce însă în prezentul dosar nu s-a solicitat.
În drept, a invocat art.466, art.470, art.477, art.480 Cod Procedură Civilă, art.2386 Cod Civil, art.36, alin. 16 din Legea nr.7/1996.
Intimata, legal citată, depune întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de S.C. T. S.A. împotriva sentinței civile nr.5708 din 25.09.2013 și menținerea acesteia ca temeinică și legală.
Intimata a arătat că potrivit art.80 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil „Cererile de înscriere, precum și acțiunile în justiție întemeiate pe dispozițiile Legii nr.7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de data introducerii lor, vor fi soluționate potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului sau, după caz, la data săvârșirii ori producerii faptului juridic generator, modificator sau extinctiv al dreptului supus înscrierii ori rectificării, cu respectarea normelor procedurale în vigoare în momentul introducerii lor", iar în cazul de față, cererea (introdusă după . Noului cod civil) viza un drept născut printr-un contract încheiat sub imperiul vechiului cod civil. Așadar, condițiile de validitate ale dreptului supus înscrierii sunt condițiile prevăzute de vechiul Cod civil. Potrivit, acestuia, obiectul privilegiului constructorului era exclusiv edificiul, și nu terenul, așa cum arată art.1737, pct.4. Așadar, constructorul are dreptul să înscrie privilegiul (convertibil în ipotecă legală) doar asupra construcției. Or, în cartea funciară asupra căreia s-a operat înscrierea, nu este intabulată nici o construcție, ci doar terenul, care nu face obiectul privilegiului (ipotecii legale).
Intimata mai susține că, așa cum corect a reținut prima instanță, petenta nu a urmat nici procedurile pentru a înscrie o ipotecă asupra unui bun viitor, așa cum sunt ele prevăzute de art. 99, alin. 2 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, iar pentru aceste considerente, sentința pronunțată de Judecătoria A. în primă instanță este legală și temeinică, motiv pentru care intimata solicită respingerea apelului formulat de S.C. T. S.A. împotriva sa.
Instanța de apel examinând sentința atacată, în limitele cererii de apel, în temeiul dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă, cât și din oficiu pentru motivele de ordine publică, constată ca apelul declarat este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Apelanta nu critică considerentele primei instanțe referitoare la dobândirea de către apelanta-antreprenor a privilegiului special imobiliar prevăzut de art.1737 pct.4 din Codul civil de la 1864 și convertirea de drept a acestuia în ipoteca legală prevăzută de art.2386 pct.6 din noul Cod civil (Legea nr.287/2009) la momentul intrării în vigoare a noului Cod civil, ca efect al normei tranzitorii prevăzute de art.78 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil.
În esență, ceea ce se contestă prin calea de atac este incidența art.99 alin.2 din Ordinul ANCPI nr.633/2006, text normativ pe care apelanta îl coroborează exclusiv cu art.36 alin.5 din Legea nr.7/1996 republicată (actuală). Apelanta consideră că dreptul său de ipotecă imobiliară se întemeiază doar pe dispozițiile art.36 alin.16 din aceeași ultimă lege și art.2386 pct.6 din noul Cod civil (NCC) și are ca obiect un imobil, ce nu este încă înscris în cartea funciară, fără a explica de ce consideră legală înscrierea ipotecii în evidențele de publicitate imobiliară ale altui imobil. De asemenea, susține că ipoteca legală în discuție nu are ca obiect un bun viitor.
În speță, nu este pusă în discuție valabilitatea garanției imobiliare, ci doar condițiile legale ale înscrierii provizorii. Articolul 29 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată (în forma actuală) reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un înscris pentru a fi apt de întabulare sau înscriere provizorie, printre acestea numărându-se și cerința ca înscrisul să fie „încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege” (lit.a), la care se adaugă „îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului” (lit.g).
În aplicarea principiului tempus regit actum, privilegiile speciale imobiliare constituite anterior intrării în vigoare a noului Cod civil sunt supuse, în ceea ce privește condițiile de valabilitate, dispozițiilor legale existente la data constituirii lor, conform art.155 alin.1 din Legea nr.71/2011, însă formalitățile de publicitate pentru opozabilitate față de terți a privilegiilor sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data efectuării acestor înscrieri, potrivit art.155 alin.2 din același act normativ. Art.104 alin.2 cuprinde o normă similară ce are în vedere formalitățile de publicitate pentru opozabilitate față de terți a drepturilor reale de garanție, acestea fiind supuse tot dispozițiilor legii în vigoare la data efectuării formalităților de mai sus.
În momentul soluționării cererii apelantei de înscriere provizorie, una dintre condițiile de înscriere a dreptului de ipotecă asupra construcțiilor viitoare era cea a notării, în prealabil, a autorizației de construire, conform art.99 alin.2 din Ordinul ANCPI nr.633/3006 („Dreptul de ipotecă asupra unui bun viitor se poate înscrie în condițiile legii, cu condiția ca în prealabil să fi fost notată existența autorizației de construire”).
În ceea ce privește obiectul material al privilegiului/ipotecii imobiliare, atât art. 1737 pct. 4 din Codul civil de la 1864, cât și art.2386 pct.6 NCC au în vedere imobilul supus lucrării de construire, reconstruire, reparare, altfel spus obiectul material al contractului de antrepriză.
În considerarea dreptului de ipotecă legală reglementat de art.2386 pct.6 NCPC, Legea nr.7/1996 a fost modificată de așa manieră încât actul normativ republicat prevede la art.36 alin.16 dreptul arhitecților și antreprenorilor de a „cere, în temeiul înscrisului original doveditor al contractului încheiat cu titularul înscris în cartea funciară, înscrierea unei ipoteci legale asupra imobilului care este obiectul lucrărilor ce s-au obligat să le facă, pentru garantarea prețului acestor lucrări”.
Așadar, din coroborarea art.2386 pct.6 NCPC cu art.36 alin.16 din Legea nr.7/1996 (texte pe care se întemeiază apărarea apelantei) rezultă că imobilul ce constituie obiectul dreptului de ipotecă legală al antreprenorului este unul și același cu obiectul lucrărilor asumate de antreprenor prin contractul de antrepriză.
În cazul de față, imobilul, ce constituie obiectul lucrărilor, este descris în art.1M coroborat cu lit.A din Premisele contractului de achiziție publică din 11.04.2011, adică terenul „de golf cu 18 găuri împreună cu un Club House, piscină, alee de intrare, cabina oficiu portar, terenuri de tenis și magazii de depozitare, un centru sportiv cu parcări și alei de acces, precum și o zonă de legătură între cele două zone sportive prevăzută cu spații verzi […] în conformitate cu Autorizația de Construire nr.12 din 14.07.2010 eliberată de Primăria Comunei Fântânele”. Toate acestea sunt imobile în sensul art.462 și art.469 din vechiul Cod civil, aspect necontestat de apelantă.
Însă, în prezent, în CF nr._ Fântânele, figurează doar terenul proprietatea intimatei, ce nu întrunește cerința de valabilitate a privilegiului special imobiliar prevăzut de art.1737 pct.4 din Codul civil de la 1864 la data încheierii contractului de antrepriză, respectiv a ipotecii imobiliare a antreprenorului prevăzută de art.2386 pct.6 NCPC în care a fost convertit privilegiul de mai sus la data de 01.10.2011 și nici cerința de înscriere în cartea funciară a dreptului de ipotecă imobiliară prevăzută de art. 36 alin. 16 din Legea nr.7/1996, și anume condiția de a fi obiect al lucrărilor de construcție ce cad în sarcina apelantei-antreprenor.
Construcțiile a căror executare a fost asumată de apelantă nu sunt înscrise în cartea funciară și contrar susținerilor acesteia, au, din punct de vedere juridic, caracterul unei construcții viitoare, astfel cum a reținut, de altfel și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. (în motivarea încheierii de respingere nr._/23.05.2013), acesta având în vedere art.2380 NCC coroborat cu art.36 alin. 16 din Legea nr. 7/1996 republicată actuală.
Apelanta susține că înscrierea dreptului de ipotecă legală prevăzută de art.36 alin.16 din Legea nr. 7/1996 republicată, nu are ca obiect material o construcție viitoare pentru că textul art. 36 alin.16 nu cuprinde sintagma „bun viitor” la fel ca și art.36 alin.5 din aceeași lege.
Însă, interpretarea logico-gramaticală a art. 36 alin. 16 din Legea nr. 7/1996 republicată privitor la înscrierea unei ipoteci legale asupra „imobilului care este obiectul lucrărilor ce s-au obligat să le facă” antreprenorii, prin coroborare cu natura contractului de antrepriză, conduce la concluzia că obiectul material al dreptului de ipotecă constă într-un imobil ce urmează a fi realizat prin lucrările ce cad în sarcina antreprenorului, lucrări ce se realizează prin prestații succesive în timp. Până la terminarea acestora, construcțiile nu pot fi altceva decât bunuri în devenire, altfel spus, bunuri viitoare.
Astfel, art. 36 alin. 17-18 din Legea nr. 7/1996 republicată constituie ansamblul de norme ce reglementează înscrierea și radierea dreptului de ipotecă legală al antreprenorului.
Așadar, din coroborarea contractului de antrepriză cu ansamblul prevederilor art. 36 alin.16-18 din Legea nr. 7/1996 republicată, rezultă cu prisosință că dreptul de ipotecă legală al apelantei are ca obiect material o construcție viitoare, așa încât înscrierea provizorie a acestuia este condiționată, astfel cum corect a reținut prima instanță, de notarea în prealabil, conform art.99 alin.2 din Ordinul ANCPI nr.633/3006, a autorizației de construire nr.12/14.07.2010 eliberată de Primăria Comunei Fântânele.
Celelalte argumente ale apelantei privitoare la scopul ipotecii legale al antreprenorului (protecția creditorului dreptului de creanță constând în prețul lucrărilor), izvorul acestuia, efectele înscrierii în cartea funciară sunt elemente cu caracter general ale dreptului de ipotecă legală imobiliară și ale formalităților de publicitate imobiliară, distincte de obiectul material al ipotecii, neavând influență asupra caracteristicilor juridice ale imobilului și condiției speciale de înscriere de mai sus.
Prima instanță nu a negat dreptul de ipotecă legală al apelantei, ci doar a constatat că înscrierea provizorie a acestuia nu respectă condițiile prescrise de lege în acest scop, acesta fiind cele prevăzute de art.29 alin.1 lit.g din Legea nr.7/1996 republicată și art.99 alin.2 din Ordinul ANCPI nr.633/3006 coroborat cu art.2380 NCC și art.2386 pct.6 NCC.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată că sentința civilă atacată a fost pronunțată de Judecătoria A. cu interpretarea corectă a raporturilor juridice ale părților și a dispozițiilor legale incidente, așa încât în baza art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va dispune obligarea apelantei la plata către intimată a sumei de 124 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, conform facturii nr. 302/02.12.2013, reprezentând onorariu de avocat, întrucât apelanta a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta . CUI_ și J_, cu sediul în A., .. 28, județ A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. G. Villas & Resort S.R.L., prin administrator judiciar Fides Advisor IPURL, cu sediul în Timișoara, . avocat V. &Asociații, nr. 14, județ T., împotriva sentinței civile nr. 5594 din 23.09.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Dispune obligarea apelantei la plata către intimată a sumei de 124 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2014.
Președinte, Judecător,
D. C. U. M. C.
Grefier,
C. I.
Red. D.C.U/04.03.2014
Thred. CI/04.03.2014
4 ex./2 .
se comunică:
apelantei . sediul în A., .. 28, județ A.
intimatei S.C. B. G. Villas & Resort S.R.L cu sediul în Timișoara, . avocat V. &Asociații, nr. 14, județ T.
Primă instanță – judecător C. F. M.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 268/2014.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
