Pretenţii. Sentința nr. 306/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 306/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 861/250/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 772
Ședința publică din data de 16 septembrie 2014
Președinte L. L.
Judecător N. C.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul-pârât C. P. de D. Public „Șoimii” L., împotriva sentinței civile nr. 306/14 mai 2014, pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât P. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantului, avocat A. Komuves din Baroul A. în substituirea domnului avocat C. P. din Baroul A., precum și reprezentantul intimatului, avocat Chesințan D. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 233 lei taxă judiciară de timbru conform art.23 alin. 1, rap. la art. 3 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta apelantului depune la dosar împuternicirea avocațială de substituire și arată că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul intimatului arată, de asemenea, că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind alte probe de administrat, tribunalul declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantului susține apelul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, solicitând de asemenea obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecat în ambele instanțe.
Reprezentantul intimatului susține întâmpinarea depusă în cauză solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 30 iulie 2014, constată că prin sentința civilă nr. 306/14 mai 2014, pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, s-a respins acțiunea civilă exercitată de reclamantul C. P. de D. Public „Șoimoii” L., în contradictoriu cu pârâtul P. N., pentru restituirea sumei de 7200 lei și a penalităților aferente; s-a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamantul C. P. de D. Public „Șoimoii” L. în contradictoriu cu pârâtul P. B., și a fost obligat reclamantul să îi achite pârâtului P. N. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În urma controlului financiar desfășurat la C. P. de D. Public „Șoimii” L., control finalizat prin Raportul de audit intern înregistrat sub numărul_/23.11.2012, s-a constatat că pârâtului i s-a acordat suma totală de 7200 de lei reprezentând indemnizația pe perioada de pregătire sportivă și a competițiilor, acordată pârâtului pe perioada iunie 2010 - decembrie 2011.Cuantumul lunar al indemnizației a fost de 400 de lei.
Obiectul prezentei cereri îl constituie debitul de 7200 de lei, modul de calcul al acestui debit fiind următorul: 400 lei lunar x 18 luni = 7200 de lei.
Ca urmare a controlului financiar s-a constatat că pârâtul, nu a avut încheiat cu reclamanta niciun contract de prestări de servicii.
Pârâtul a pregătit și antrenat, începând cu anul 2002, în cadrul Clubului P. de D. Public „Șoimoii” L.-secția de volei feminin o grupă de junioare pe care o pregătește și în prezent. Din anul 2010, în cadrul aceluiași grup, a mai înființat încă o grupă de mini volei, antrenând ambele grupe.
Pârâtul a avut cu echipa de volei a orașului L. performanțe naționale, ocupând locul 7 pe țară.
În ce privește inexistența unui contract de muncă sau contract de prestări servicii, din probele administrate în cauză instanța de fond a reținut o stare de fapt contrară în sensul că acest contract a existat. Nu a existat o formă scrisă a contractului, care ar fi de fapt o dovadă a existenței lui.
Atât în art. 942 cod civil 1865, cât și în art. 1178 Cod civil, contractul este definit ca un acord de voință dintre două părți, fără a cere în mod expres forma scrisă. Prin urmare, existența contractului poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.
În cazul de față sunt îndeplinite toate condițiile pentru existența contractului, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul valabil exprimat al celor două părți, un obiect determinat și o cauză licită.
Atât reclamantul, cât și pârâtul au capacitatea de a contracta. Reclamantul este o personalitate juridică dobândită conform legii, iar pârâtul are calitatea de antrenor de volei dovedită prin Certificatul de calificare profesională nr. 435/17 septembrie 2004.
Între părți s-a încheiat și un contract de prestări servicii nr. 2/16.10.2009 înregistrat în evidențele reclamantului cu nr. 326/16.10.2009.
Faptul că acest înscris nu este semnat de niciuna dintre părți nu poate duce la concluzia că nu a existat consimțământul părților cu privire la încheierea lui.
Pârâtul și-a îndeplinit obligația de a antrena echipa de volei a clubului obținând pe plan sportiv rezultate notabile, respectiv locul 7 pe țară.
Din înscrisurile depuse la dosar se reține că și reclamantul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract achitându-i pârâtului o indemnizație de 400 lei lunar convenită prin contract.
Dacă în ce privește existența contractului de prestări servicii, care este un contract civil, acesta nu trebuie dovedit neapărat printr-un înscris, și în ce privește un contract de muncă, încheiat în conformitate cu Codul muncii ( Legea nr. 53/2003 ) se pot distinge următoarele aspecte:
Până la modificarea Codului muncii din 1 mai 2011, art. 16 aliniatele 1 și 2 aveau următorul conținut: ,, Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
(2) În situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.”
Prin urmare, nici în cazul contractului de muncă încheiat în perioada în care nu era obligatorie încheierea în formă scrisă.
Dacă totuși ar fi fost necesară forma scrisă, obligația încheierii lui în această formă revenea angajatorului, în cazul de față reclamantului.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a reținut că între părți a existat o convenție și ambele părți și-au îndeplinit obligațiile asumate.
Pârâtul a fost îndreptățit a încasa suma de 7200 lei în schimbul ei prestând activități în folosul reclamantului.
S-a apreciat că, în cauză nu sunt incidente nici prevederile legale cu privire la plata lucrului nedatorat cu privire la îmbogățirea fără justă cauză.
Dacă organele de control financiar au constatat nereguli în legătură cu încheierea și executarea contractului, acestea, dacă există, nu pot fi imputate în niciun caz pârâtului, ci reclamantului.
La rândul său, reclamantul nu poate invoca propria sa culpă pentru dobândirea unui drept.
Față de cele reținute, instanța de fond, în baza art. 1092 din Codul civil în vigoare până la data de 01.10.2011 și pe dispozițiile art. 1341 din Noul Cod Civil, a respins acțiunea reclamantului pentru restituirea sumei de 7200 lei și a penalităților aferente.
În baza art. 406 Cod procedură civilă instanța de fond a lua act de renunțarea la judecată formulată de reclamantul C. P. de D. Public „Șoimoii” L. în contradictoriu cu pârâtul P. B. și constatând faptul că s-au solicitat cheltuieli de judecată a fost obligat reclamantul să îi achite pârâtului P. N. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamantul C. Sportiv de D. Public „Șoimii” L., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a Sentinței civile nr. 306/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria L., în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, cheltuieli constând în taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial, atât în primă instanță cât și în apel, invocând în drept dispozițiile art. 466 și art. 480 al.2 din Codul de procedură civilă.
În motivarea cererii de apel, se arată că, prin cererea de chemare în judecată, precizată,s-a solicitat instanței bligarea pârâtului P. N. la restituirea sumei de 7200 de lei reprezentând indemnizația pe perioada de pregătire sportivă și a competiților, acordată în mod nelegat pârâtului pe perioada iunie 2010 - decembrie 2011, la plata dobânzii legale aferente debitului, până la data achitării integrale a debitului și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu (taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial), iar instanța de fond în mod nelegal, a respins cererea de chemare în judecată. Așa cum s-a arătat, în urma controlului financiar desfășurat la C. P. de D. Public „Șoimii" L., control finalizat prin Raportul de audit intern înregistrat sub numărul_/23.11.2012, s-a constatat că intimatului P. B. i s-a acordat în mod nelegal suma totală de 7200 de lei reprezentând indemnizația pe perioada de pregătire sportivă și a competițiilor, acordată pe perioada iunie 2010 - decembrie 2011. Cuantumul lunar al indemnizației a fost de 400 de lei, iar ca urmare a controlului financiar s-a constatat că intimatul, nu a avut încheiat cu reclamanta niciun contract de prestări de servicii și, totodată, acesta nu a îndeplinit condițiile prevăzute în mod expres de art.51 din H.G. nr. 1447/2007 și, nu putea exercita atribuțiile de antrenor la C. sportiv în contextul în care acesta nu este deținător al certificatului de antrenor, conform dispozițiilor art.61 din Legea nr. 69/2000.
În urma administrării probelor, respectiv interogatoriul pârâților, proba cu înscrisuri și proba cu martori, s-a constatat faptul că intimatul Petracovesci B. nu a desfășurat activitate în cadrul Clubului Șoimii, tatăl acestuia, intimatul P. N., în condițiile în care nu avea dreptul de a încasa două indemnizații, a semnat în fals folosind numele fiului său, creând aparența faptului că acesta ar fi desfășurat activitate în cadrul Clubului Șoimii. Intimatul P. N., fără a avea dreptul de a încasa două indemnizații, a recurs la o modalitate ilegală pentru a le încasa, respectiv a semnat în numele fiului său actele ce atestă încasarea indemnizației, creând aparența că intimatul P. B. ar fi încasat indemnizația. Apelanta arată că, intimatul a recunoscut, în cuprinsul întâmpinării, că a încasat, sumele a căror restituire se solicită, fără a avea un temei legal în acest sens, respectiv contract . Mai mult, intimatul a semnat, în fals, că cel care ar fi încasat indemnizația ar fi fost fiul său, fapt recunoscut de acesta la interogatoriul administrat în cauză. Astfel, în mod greșit a reținut instanța de fond că intimatul P. N. era îndreptățit la încasarea indemnizației chiar în lipsa unui contract de muncă încheiat în formă scrisă, instanța nevalorificând probele din care rezultă că acesta încasa deja o indemnizație și tocmai pe considerentul că nu avea dreptul de a încasa o a doua indemnizație a procedat la semnarea în fals a actelor ce ar atesta plata indemnizației către fiul său, intimatul P. B..
În fine, apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată, față de intimatul P. N., respectiv să fie obligat intimatul P. N. la restituirea sumei de 7200 de lei reprezentând indemnizația pe perioada de pregătire sportivă și a competițiilor, acordată în mod nelegal intimatului pe perioada iunie 2010 - decembrie 2011, la plata dobânzii legale aferente de debitului, până la data achitării integrale a debitului și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial. Prin serviciul registratură al instanței, la data de 18 august 2014, intimatul - pârât P. N. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de C. P. de drept Public „ȘOIMII " L. și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile apelate, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, invocând în drept dispozițiile art.466- 480 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 53/2003.
În motivarea poziiei sale, intimatul arată că, în motivarea cererii de apel, apelanta nu aduce nici o critică reală Sentinței civile atacate, practic se reia doar aceiași stare de fapt pe care a expus-o în cererea de chemare în judecată și la care a primit o soluție legală și temeinică prin sentința apelată, fără a motiva cu contra argumente juridice soluția dată de prima instanță și fără a arăta la modul concret unde a greșit prima instanță prin soluția pronunțată, raportat la obiectul litigiului cu care a fost investită instața și la probele care au fost administrate. Față de aceste motive de apel formale prin care nu se critică sentința apelată sub aspectul netemeiniciei sau a greșitei aplicări a dispozițiilor legale în materie aplicabile acestei spețe, respectiv Codului munci, solicită respingerea acestora ca fiind nefondate și neîntemeiate. Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozișiilor legale în materie, sentința civilă atacată fiind temeinică și legală, pronunțată în concordanță cu toate probele de la dosar.
Apelantul a solicitat ca intimatul - pârât să fie obligat să restituie suma de 7200 lei - reprezentând indemnizația pe perioada de pregătire sportivă și a competițiilor acordată în mod nelegal în perioada iunie 2010 - decembrie 2012. În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1092 din vechiul cod civil ce reglementează plata lucrului nedatorat și dispozițiile art.1345 din Codul civil- privind îmbogățirea fără justă cauză. Din probele administrate în această cauză, rezultă în mod cert și fără nici un dubiu că indemnizația primită nu reprezintă plată nedatorată sau înbogătire fără just temei, întrucât intimatul a prestat munca de antrenor la secția de volei, din cadrul Clubului Polisporiv, pentru cele două grupe de fete, iar îndemnizația primită lună de lună a fost înscrisă în evidențele contabile ale Clubului și supuse conducerii ierarhic superioare, astfel încât susținerea apelantului că această indemnizație a fost acordată din eroare timp de 2 ani, lună de lună, în mod conținu și repetat, este mai mult decăt o aberație, care nu are nici o susținere în probațiune. Intimatul Peracovschi N., a avut o înțelegere verbală cu condcerea Clubului Plisportiv Șoimii L. de la acea vreme, respectiv viceprimarul S. V. și preșenitele Secției de volei din cadrul Clubului Tusa P. B. ( ambii fiind martori în cauză ) și au confirmat înțelegerea verbală, înclusiv modalitatea de plată, pentru fiecare grupă antrenată. Așadar, între cele două părți a existat o înțelegere, atât cu privire la munca pe care intimatul urma să o desfășoare, cât și cu privire la modalitatea de plată. Potrivit Codului muncii, Legea nr. 53 /2003, până la data de 1 mai 2011, aplicabil acestei spețe, în art. 16 alin. 1 și 2 aveau următorul conținut: „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.” În situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
În speță, intimatul arată că, mijlocul de probă în dovedirea existenței acestui contract s-a făcut prin înscrisurile depuse în probațiune, și depoziția martorilor audiați, martori care au fost chiar organele de conducere ale clubului și cu care s-a făcut înțelegerea. Aceștia prin depoziția dată nemijlocit în fața primei instanțe au lămurit în totalitate toate aspectele legate de acest litigiu și au arătat la modul concret în ce a constat munca prestată de intimat în cadrul clubului și modul în care acesta și-a îndeplinit cu succes atribuțiile de antrenor la cele două grupe ale secției de volei. Din interpretarea acestor dispoziții legale mai sus arătate, rezultă că, în perioada în care s-a încheiat contractul între părți, nu era obligatorie forma scrisă, iar dacă totuși ar fi fost necesară forma scrisă, această obligație revenea angajatorului, respectiv apelantului C. P. Șoimii L.. Dacă organe de control financiar au constatat nereguli, după trecerea unei perioade de 2 ani, în legătură cu încheierea și executarea contractului, acestea dacă există nu pot fi imputate în niciun caz, intimatului, întrucât acesta nu este jurist de profesie, ci numai apelantului, iar acesta la rândul său nu poate invoca propria culpă, pentru dobândirea unui drept.
Analizând apelul prin prisma disp. art. 294-296 Cod pr. civilă, tribunalul constată că nu este fondat.
Este de reținut că intimatul, a avut calitatea de antrenor în cadrul Clubului P. Șoimii L. pentru cele două grupe de fete, iar indemnizația primită lună de lună a fost înscrisă în evidențele contabile ale clubului și supuse conducerii ierarhic superioare. Acest fapt rezultă din actele depuse la dosar, respectiv contractul de prestări servicii nr. 2/2009, Organigrama Clubului P. Șoimii L., Regulamentul de funcționare, registrele de casă, și nu în ultimul rând diplomele obținute în competițiile interjudețene aferente anului 2009 și 2010.
Față de acest motiv, susținerea apelantului că indemnizația a fost acordată din eroare timp de doi ani de zile nu poate fi primită de tribunal.
Având în vedere aceste raporturi obligaționale, tribunalul constată că instanța de fond corect a reținut că acțiunea a fost greșit întemeiată pe instituția plății lucrului nedatorat întrucât creditorul respectiv apelantul nu a fost în eroare la efectuarea plății, plata fiind făcută în baza actelor depuse potrivit înțelegerii părților.
Tribunalul, apreciază că efectuarea unui control financiar în cadrul unui audit nu îndreptățește pe apelant să solicite restituirea sumelor încasate întrucât din lucrările dosarului rezultă că prestația a fost efectuată iar intimatul a fost îndreptățit să încaseze contravaloarea muncii sale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge apelul formulat de apelantul-reclamant C. Sportiv de D. Public „Șoimii” L., în contradictoriu cu intimatul-pârât P. N., împotriva sentinței civile nr. 306 din data de 14.05.2014, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ /2014.
Având în vedere disp. art. 453 NCPC, și faptul că apelantul este persoana care a pierdut procesul va fi obligat să plătească intimatului suma de 50 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant C. Sportiv de D. Public „Șoimii” L., în contradictoriu cu intimatul-pârât P. N., împotriva sentinței civile nr. 306 din data de 14.05.2014, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ /2014.
Obligă apelantul-reclamant să plătească intimatului-pârât suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 16 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
L. L. N. C.
Grefier,
A. C.
Red. LL /Thred.AC/MV
4 ex./16.10.2014
2 .
Se comunică:
- apelantul-reclamant C. P. de D. Public „Șoimii” L., cu sediul profesional la C..Av. C. P., din L., ./A, județul A.
- intimatul-pârât P. N. – cu dom. pr. ales pentru comunicarea actelor la Cabinete de avocat asociate - Zepa C. și Chesințan D. din L., ., județul A.
Prima instanță - Judecătoria L. – judecător I. D.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1384/2014. Tribunalul ARAD | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
