Actiune in regres. Decizia nr. 17/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 17/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.17/A
Ședința publică din 15 ianuarie 2015
Președinte:S. C. Ș.
Judecător:N. C.
Grefier:C. S.
S-a luat în examinare, apelul declarat de pârâtul P. A., în contradictoriu cu reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii București, împotriva sentinței civile nr.3708 din 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în regres.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului, avocat B. D. din Baroul A., lipsă fiind apelantul și reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru prin încheierea camerei de consiliu din 12.12.2014.
Reprezentantul apelantului declară că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat în scris și modificarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 18.11.2014, constată că prin sentința civilă nr. 3708 din 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta F. de Protecție a Victimelor Străzii București, în contradictoriu cu pârâtul P. A..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei - după data de 10.01.2015 - suma de 90.978,36 lei cu titlul de despăgubiri și dobândă legală calculată începând cu 07.03.2014 și până la plata efectivă a debitului.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de 15.10.2011 s-a produs un eveniment rutier implicată fiind combina agricolă marca Internațional cu numărul de înregistrare condusă de pârât, eveniment rutier în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a numiților Bagynka C. și Sorinca P. A..
La momentul producerii accidentului pentru vehiculul condus de pârât nu a fost încheiată poliță de asigurare RCA.
Prin sentința penală 2945/19.11.2013 a Judecătoriei A. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 38/R/16.01.2014 a Curții de Apel Timișoara a fost stabilită vinovăția pîrîtului P. A., iar reclamanta a fost obligată la plata despăgubirilor în favoarea părților civile Bagynka C. și Sorinca P. A..
Bagynka C. și Sorinca P. A. au solicitat reclamantei despăgubiri.
Reclamanta a dat curs cererilor de despăgubire în data de 07.03.2014 achitând suma de_,16 lei lui Sorinca P. D. reprezentând daune morale, daune materiale și cheltuieli de judecată și suma de_,20 lei lui Bagynka C. reprezentând daune morale, daune materiale și cheltuieli de judecată.
Raportând starea de fapt decelată la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată.
F. de Protecție a Victimelor Străzii are calitatea de garant al obligației de despăgubire, civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicul, în cazul evenimentelor rutiere în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, nu a fost asigurat de răspundere.
În virtutea acestei calități, în temeiul art. 7 al. 1 din Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea FPVSS, în cauză, reclamantul a achitat lui Bagynka C. și lui Sorinca P. A. despăgubiri.
Potrivit art. 13 Ordin CSA 1/2008 după plata acestor despăgubiri, F. s-a subrogat în drepturile persoanelor prejudiciate, persoana responsabilă pentru repararea prejudiciului, pârâta din cauză, având obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii.
În aceste condiții, cu raportare la dispozițiile legale menționate, instanța a reținut că opunerea pârâtului de a plăti suma solicitată de la el de către reclamant este fără fundament juridic de vreme ce și el este una dintre persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului care au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanelor păgubite ( pârâtul care a generat evenimentul din 15.10.2011 fiind ținut alături de ., societatea care i-a pus la dispoziție un vehicul fără RCA, în virtutea solidarității pasive, să repare prejudiciul în discuție).
Concordant cu cele ce preced instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 90.978,36 lei cu titlul de despăgubiri.
În temeiul art.1 și 2 din OG 13/2011 instanța a obligat pârâtul și la plata dobânzii legale aferente sumei de 90.978,36 lei începând cu data de 07.03.2014 și până la plata efectiva a debitului (s-a solicitat dobândă penalizatoare însă nu poate fi acordată pentru că nici nu s-a indicat și nici nu s-a dovedit existența vreunui temei contractual sau legal pentru un anume cuantum al dobânzii penalizatoare, ori potrivit art. 2 din OG 13/2011 în absența stipulației exprese a nivelului dobânzii penalizatoare de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă).
Față de cuantumul mare al sumei de plată, de veniturile probate ale pârâtului și de lipsa unor dovezi ale incidenței art. 674 alin 1 C.p.civ. instanța a încuviințat ca plata să se facă de către pârât după data de 10.01.2015.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P. A., solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii promovată de către reclamant.
În motivare arată că, instanța de fond în mod greșit a concluzionat că producerea accidentului de circulație a generat răspunderea reclamantului, determinând astfel prejudiciul care se regăsește în patrimoniul acestuia. Evenimentul ce a generat răspunderea reclamantului constă în nerespectarea de către proprietarul utilajului . a obligației sale legale de a încheia o asigurare de răspundere civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 se instituie în sarcina proprietarilor vehiculelor supuse înmatriculării/înregistrării obligația de asigurare pentru cazurile de răspundere civilă rezultate din pagube produse prin accidente de vehicule, iar conform art. 64 încălcarea acestor dispoziții constituie contravenție.
Apelantul mai arată că, după cum s-a reținut în cuprinsul deciziei Curții de Apel Timișoara, la momentul producerii accidentului, se afla în timpul serviciului, în calitate de prepus al ., iar potrivit certificatului de înregistrare nr. 353/11.08.2010, depus la dosar, utilajul agricol este proprietatea ..
Potrivit art. 25/1 alin. 10 din Legea nr. 32/2000 și a art. 3 alin. 1 din Norma privind FPVS, scopul acestei entități este acela de a acorda despăgubiri persoanelor prejudiciate prin accidente în ipoteza inexistenței unei asigurări de răspundere civilă, când aceasta este obligatorie.
Consideră că din analiza acestor texte legale rezultă cu certitudine că nu comiterea accidentului a constituit împrejurarea care a atras răspunderea FPVS, ci nerespectarea de către proprietarul utilajului, ., a obligației sale de a avea încheiată o asigurare valabilă la momentul producerii accidentului.
De asemenea, arată că în ipoteza în care ar fi existat o asigurare valabilă, asigurătorul ar fi preluat riscul asigurat, iar fapta, comisă din culpă fiind, nu s-ar fi încadrat în situațiile expres și limitativ prevăzute de către art. 58 lit. a) - d) din Legea nr. 136/1995, care stabilește cazurile în care acesta are acțiune în regres.
Prin întâmpinare intimatul F. de Protecție a Victimelor Străzii București a solicitat respingerea apelului ca nefondat și păstrarea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
În motivare arată că, apărarea pârâtului este nefonată. Astfel, arată că, prin sentința penală nr.2945 din 19.11.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.38R din 16.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, instituția a fost obligată în calitate de parte responsabilă civilmente, în solidar cu inculpatul-pârât în prezenta cauză, P. A. și cu comitentul acestuia, .., la plata a 90.978,36 lei către părțile civile Sorinca P. D. și Bagynka C. F.. Instanța penală, judecând latura civilă, a obligat instituția la plata de despăgubiri; a intrat deci în puterea autorității de lucru judecat soluționarea laturii civile în dosarul penal nr._, elemente din raportul penal impunându-se cu autoritate de lucru judecat în soluționarea raportului juridic al răspunderii civile delictuale, conform art. 22 CPP, respectiv existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia inclusiv suma la care a fost obligată instituție, în solidar cu pârâtul din prezenta cauza și cu comitentul acestuia, și achitată în fapt de instituție.
Soluționând latura civilă, instanța penală a reținut că în cauză sunt pe deplin întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, pârât în prezenta cauză, conform art. 998 si 999 Cod civil.
Proprietarului autoturismului condus de pârât în momentul producerii infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, respectiv .., îi revenea, potrivit prevederilor art. 48 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, obligația încheierii unei asigurări RCA dar această împrejurare, în contra susținerilor pârâtului, nu este de natură a înlătura răspunderea sa civilă delictuală, stabilită deja de o instanță penală care a judecat și latura civilă.
Mai mult decât atât instanța de fond, a reținut în mod corect faptul că „... opunerea pârâtului de a plăti suma solicitată de la el de către reclamant este fără fundament juridic de vreme ce și el este una din persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului care au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanelor păgubite…”.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art.466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât sub aspectul stării de fapt reținute, cât și al dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 13 din ordinul CSA 1/2008, admițând acțiunea în regres exercitat de F. de Protecție a Victimelor Străzii, împotriva pârâtului P. A. - persoana vinovată de producerea evenimentului rutier cauzator de daune -, cu consecința obligării acestuia din urmă la plata despăgubirilor achitate de Fond către persoanele vătămate prin accidentul rutier, numiții Bagynka C. F. și Sorinca P. D..
Prin sentința penală 2945/2013 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală 38/R/2014 a Curtea de Apel Timișoara, pornind de la constatarea faptului că pârâtul P. A. este vinovat de producerea accidentului de circulație soldat cu vătămarea corporală a două persoane, a fost obligat F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata în solidar cu pârâtul P. A. și cu comitentul (parte responsabilă civilmente) . la plata despăgubirilor civile cuvenite celor două victime; angajarea răspunderii Fondului de Protecție a Victimelor Străzii s-a produs ca urmare a faptului că vehiculul implicat în accident – aparținând . – nu avea încheiată polița de răspundere civilă obligatorie, situație în care a fost antrenată răspunderea Fondului în calitate de garant al obligației de despăgubire.
Potrivit art. 13 din Ordinul CSA 1/2008, după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, iar persoana responsabilă pentru repararea prejudiciului are obligația să ramburseze Fondului, suma achitată ca despăgubire.
Cu alte cuvinte, după efectuarea plății, F. are aceleași drepturi pe care le-ar fi avut persoana prejudiciată prin accident față de cel vinovat de producerea accidentului dl.P. A. și de comitentul său, în speță angajatorul ..
Analizând efectele răspunderii comitentului și prepusului în raport cu victima prejudiciului, instanța remarcă faptul că prin art. 1000 al. 3 cod civil se conferă posibilitatea victimei de a se adresa la alegerea sa pentru întreaga despăgubire, fie comitentului singur, fie comitentului și prepusului deodată ori succesiv, fie numai prepusului. Aceasta pentru că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia și nu pentru fapta proprie, iar solidaritatea dintre comitent și prepus sunt prevăzute în folosul victimei, constituind măsuri de garantare pentru satisfacerea intereselor acesteia.
Așadar, apare ca total neîntemeiată pretenția pârâtului prepus P. A. de a fi exonerat de răspundere pe motiv că, de fapt angajarea răspunderii fondului s-a datorat culpei angajatorului comitent Dapix SRL, care a omis să încheie polița de asigurare obligatorie pentru autovehiculul implicat în accident.
După cum am arătat, F., subrogându-se în drepturile persoanei prejudiciate, are la fel ca aceasta, alegerea între a formula acțiunea în regres împotriva prepusului ori comitentului, ori a ambilor. În speța de față, F. și-a manifestat dreptul de a alege, formulând acțiunea în regres împotriva prepusului P. A., care nu poate invoca absența răspunderii sale, ce a fost stabilită deja prin hotărâre judecătorească definitivă, prin care a fost obligat în solidar cu . la repararea pagubei.
Astfel spus, este lipsit de relevanță aspectul că răspunderea Fondului s-a produs ca urmare a faptului că . a omis să încheie asigurarea obligatorie pentru vehicul, câtă vreme F. se subrogă în drepturile persoanei prejudiciate în exercitarea acțiunii în regres; mai precis, chiar dacă ar fi existat asigurarea obligatorie, situație în care F. n-ar mai fi avut calitatea de garant a plății despăgubirii, persoana prejudiciată (victima infracțiunii), ar fi avut același drept de regres împotriva comitentului, ori prepusului, ori a ambilor.
Față de cele expuse anterior, în vaza art. 480 al.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de pârâtul P. A., împotriva sentinței civile nr.3708 din 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul P. A., în contradictoriu cu reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii București, împotriva sentinței civile nr.3708 din 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. C. Ș. N. C. C. S.
Red.NC
Thred..
Prima instanță: Judecătoria A., jud.D. L. C.
Ex.4/2 .
Se comunică cu:
1.Apelantul: P. A. - cu dom. ales în A. .. 4 . la Cabinet de avocat B. D.
2.Intimatul: F. de Protecție a Victimelor Străzii – sector 2 București, ..40-40 bis
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 39/2015. Tribunalul ARAD | Fond funciar. Decizia nr. 12/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
