Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 13/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 13/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 13
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2015
Președinte O. Ș. S.
Judecător L. L.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta-contestatoare ., în contradictoriu cu intimatul U. Orașul L. repr. prin primar împotriva sentinței civile nr. 524 din 02 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei avocat O. P.-P. din Baroul A., precum și reprezentantul intimatului avocat C. P. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 500 lei taxă judiciară de timbru potrivit disp. art. 23 alin. 1 rap. la art. 10 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, cu chitanța . XWF_ din data de 24.11.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul apelantei depune la dosar extras de pe portalul ÎCCJ privind dosarul nr._ care are ca obiect recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 277 din 16.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ si fiscal prin care a solicitat a se constata nelegalitatea art. 134 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobat prin HG 44/2004.
Reprezentantul intimatului arată că se opune la cererea de suspendare deoarece textul legal la care se face referire este art. 267 Cod pr. fiscală, ori recursul formulat nu vizează aceste dispoziții legale.
Reprezentantul apelantei arată că acestea sunt în strânsă legătură.
Instanța respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de către reprezentantul apelantei, apreciind că, dacă va fi declarat neconstituțional acest articol, apelanta poate apela la instituția întoarcerii executării silite.
Reprezentantul intimatei arată că nu mai susține excepția tardivității formulării cererii de apel.
Reprezentantul apelantei arată că susține toate excepțiile așa cum au fost formulate, considerând că organul fiscal este cel de la sediul debitorului care este în A. și nu în L.; de asemenea în ceea ce privește nulitatea actelor de executare silită arată că a fost menționată sentințe prin care s-a respins acțiunea stabilindu-se doar obligarea la plata cheltuielilor de judecată, considerând că a fost desființat titlul executoriu la care se referă executorul.
Reprezentantul intimatei susține întâmpinarea depusă în cauză și prin care a răspuns la toate excepțiile invocate de către apelanta considerând că potrivit art. 35 și 136 Cod pr. fiscală competența emiterii titlului executoriu și ceea a efectuării actelor de executare silită revine în mod exclusiv primăriei având în vedere că taxa de excavare pentru care s-a demarat procedura executării silite se constituie venit la bugetul local iar competența administrării acestei creanțe revine organului fiscal din cadrul compartimentului de specialitate al Primăriei orașului L. potrivit disp. art. 134 din HG 44/2004. În ceea ce privește excepția nulității absolute a actului administrativ fiscal consideră că și aceasta este neîntemeiată deoarece în cuprinsul actelor de executare este menționat in mod clar obiectul acestora acte, si anume taxa de excavare.
Instanța considerând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.
Reprezentantul apelantei susține cererea de apel așa cum a fost formulată, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului susține întâmpinarea depusă la dosar solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 12.11.2014, constată că prin sentința civilă nr. 524 din 02 septembrie 2014, Judecătoria L. a respins excepțiile, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea ., a menținut actele de executare din dosarul execuțional aferent titlului executoriu nr. 448 din data de 28 mai 2014, dosar de executare silită nr. 280/2014-Orașul L., a respins ca fără obiect, cererea de suspendare a executării silite și a dispus continuarea executării.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 713/2012 a Judecătoriei L. a anulat actele de executare din dosarul execuțional nr. 280/2012 aferente titlului executoriu nr. 1313/2012.
Titlul executoriu nr. 131 din 11.05.2012 se referă la suma de 219.223 și reprezintă taxă de excavare, termenul legal de plată fiind 25.04.2012.
Prin sentința susamintită a fost anulată doar executarea silită, nu și titlul executoriu. Sentința a fost modificată în recurs, prin Decizia civilă nr. 1568 din 26.11.2012 a Tribunalului A. doar în ce privește cheltuielile de judecată, menținându-se dispozițiile sentinței privind executarea silită.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 6290/12 noiembrie 2013 a tribunalului A. a fost respinsă cererea formulată de reclamanta . A. pentru anularea deciziei de impunere nr. 4499/10.10.2013 emisă de orașul L. prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată față de bugetul orașului L. a sumei de 219.223 lei cu titlu de taxa de excavare aferentă anului 2012 și a Dispoziției nr. 57 R/9.05.2013 formulată împotriva deciziei d eimpunere.
Prin Decizia civilă nr. 3425 din 17.04.2014 Curtea de apel Timișoara a respins recursul . A. împotriva sentinței civile nr. 6290/2013.
Prezenta contestație la executare a privit alt dosar execuțional, 280/28.05.2014 și nu nr. 280/11.05.2012, alt titlu executoriu, 448 din 28 mai 2014 și nu nr. 1313/11.04.2012.
În ce privește suma datorată de 219.223 lei cu titlu de taxă de excavare cu termenul de plată la 25.04.2012, la aceasta se referă ambele contestații la executare numai că prin sentința civilă nr. 713/2012 au fost anulate doar formele de executare, nu și titlul executoriu.
Debitul de 219.223 lei în sarcina contestatoarei a fost confirmat ulterior, prin sentința civilă nr. 6290 a Tribunalului A. și decizia civilă nr. 3425/2014 a Curții de apel Timișoara.
Deși prin cele două hotărâri judecătorești nu s-a dispus că . A. ar fi datoare cu suma de 219.223 lei cu titlu de taxă de excavare aferentă anului 2012, prin aceste hotărâri a fost validată Decizia de impunere nr. 4499/10.04.2014 emisă de Orașul L..
Față de cele reținute, în cauză nu există autoritate de lucru judecat privind executarea silită, iar în ce privește obiectul executării silite din dosarul de executare silită nr. 280/28.05.2014, acesta există și are la bază un titlu executoriu valabil.
Formele de executare întocmite în baza acestui titlu executoriu respectă prevederile legale.
În consecință, în baza art. 174 Cod de procedură fiscală, instanța a respins contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimatul Orașul L. prin Primar.
A menținut actele de executare din dosarul execuțional aferent titlului executoriu nr. 448 din data de 28 mai 2014, dosar de executare silită nr. 280/2014-Orașul L. și va dispune continuarea executării, a respins ca fără obiect cererea de suspendare a executării silite întrucât s-a dispus continuarea executării.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel contestatoarea, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii contestației la executare.
În motivarea cererii de apel, se arată că instanța de fond a respins contestația la executarea silită fiscală în dosarul execuțional nr. 280/2014 pentru suma de 219,223 lei taxă de evacuare.
Apelanta arată că hotărârea primei instanței este nelegală întrucât instanța a respins excepția de necompetență a organului fiscal în efectuarea executării silite. În mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 713 din 02.08.2012 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ . Prin sentința civilă nr. 713/2012, judecătoria L. a dispus anularea actelor de executare din dosarul de executare silită nr. 280/2012.
Cu privire la actul în baza căruia a fost stabilită creanța și în baza căruia a fost emis titlul executoriu, apelanta arată că acesta nu este valabil. La baza emiterii titlului executoriu nr. 448/2014 sta decizia civilă nr. 3425/2014 din care nu rezultă obligația de a plăti suma de 219,223 lei. Această decizie reprezintă un act jurisdicțional și nu un act administrativ asimilat declarației fiscale ori deciziei de impunere, în sensul dispozițiilor art. 85-88 Cod Procedură Civilă, prin care să se stabilească o sumă datorată bugetului consolidat.
În drept, invocă dispozițiile art. 480 alin. 2, art. 470 – 471, art. 476, art. 719 alin. 1 Cod Procedură Civilă.
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea apelului.
Intimata arată că excepția de competență teritorială a organului fiscal este neîntemeiată, iar dispozițiile art. 35 și art. 136 din Codul de Procedură Fiscală, precum și dispozițiile art. 35 și 132 din Normele metodologice de aplicare a Codului de Procedură Fiscală justifică respingerea excepției, iar obiectul de executare silită îl constituie o creanță ce constituie venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale.
Cu privire la taxa de evacuare pentru care s-a demarat procedura executării silite se constituie venit la bugetul unității administrativ-teritoriale iar competența administrării acestei creanțe revine organului fiscal din cadrul compartimentului de specialitate al Primăriei Orașului L., iar excepția invocată este neîntemeiată.
Referitor la cuantumul taxei, intimata arată că suprafața afectată de exploatarea de carieră, respectiv balastieră de către societatea contestatoare este de_ mp, conform referatului de specialitate înregistrat la Primăria Orașului L. sub nr. 421/10.04.2012.
Anterior începerii executării silite ce face obiectul acestei contestații la executare s-a demarat o altă procedură de executare silită, procedura demarată fiind viciată din cauza faptului că executarea silită a fost demarată în lipsa titlului de creanță, respectiv a deciziei de impunere, în acest sens, pronunțându-se Tribunalul A. în dosarul nr._ . Anterior pronunțării deciziei prin care a fost anulată executarea, s-a emis decizia de impunere nr. 4499 din 10.04.2013, decizie care a fost respinsă, iar sentința fiind menținută prin decizia nr. 3425 din 17.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
În drept, intimata invocă dispozițiile art. 205 Cod Procedură Civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta solicită respingerea apărărilor invocate în cauză ca fiind nefondate și admiterea apelului.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 476 – 479 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul apreciază că nu este fondat.
Verificând hotărârea atacată, tribunalul reține o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
În mod întemeiat, prima instanță a respins excepția necompetenței teritoriale a organului fiscal. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 35 și art. 136 Cod Procedură Fiscală. Asupra debitului ce face obiectul executării silite, reprezintă o creanță ce constituie venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale, sens în care competența aparține compartimentului de specialitate al autorității de administrație publice locale.
În mod întemeiat, prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat.
Astfel, prin hotărârile judecătorești pronunțate și analizate de prima instanță, rezultă că titlul executoriu nr. 131/11.05.2012 privitor la suma de 219,223 lei taxă de evacuare nu a fost anulat. De asemenea, reținem că prin aceeași hotărâre a fost menținută Decizia de impunere nr. 4499/10.04.2014 emisă de Orașul L.. Astfel, prin sentința civilă nr. 713/2012 a Judecătoriei L. au fost anulate actele de executare din dosarul execuțional nr. 280/2012 aferente titlului executoriu nr. 1313/2012. Prin sentința susamintită a fost anulată doar executarea silită, nu și titlul executoriu. Sentința a fost modificată în recurs, prin Decizia civilă nr. 1568 din 26.11.2012 a Tribunalului A. doar în ce privește cheltuielile de judecată, menținându-se dispozițiile sentinței privind executarea silită. Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 6290/12 noiembrie 2013 a tribunalului A. a fost respinsă cererea formulată de reclamanta . A. pentru anularea deciziei de impunere nr. 4499/10.10.2013 emisă de orașul L. prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată față de bugetul orașului L. a sumei de 219.223 lei cu titlu de taxa de excavare aferentă anului 2012 și a Dispoziției nr. 57 R/9.05.2013 formulată împotriva deciziei de impunere.
În mod întemeiat, prima instanță a constatat legalitatea executării silite, sens în care în temeiul art. 174 Cod Procedură Fiscală a respins contestația la executare.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 480 Noul Cod Procedură Civilă, va respinge apelul declarat de apelanta-contestatoare . și va obliga să plătească intimatului suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-contestatoare ., în contradictoriu cu intimatul U.A.T. Orașul L. prin primar, împotriva sentinței civile nr. 524 din data de 02.09.2014, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ .
Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 13 ianuarie 2015.
Președinte Judecător
S. O. S. L. L.
Grefier
A. C.
Red: jud. LL
Tehnored: AC/BA
4 ex / 06.02.2015
2 .
Se comunică cu:
- apelanta . cu sediul în A. . Industrial UTA)
- intimatul U.A.T. Orasul L. prin primar cu sediul in L., .. 26
Prima instanță – Judecătoria L. – judecător I. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 12/2015. Tribunalul ARAD | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
