Contestaţie la executare. Decizia nr. 1341/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1341/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 1341/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1341
Ședința publică din 24 noiembrie 2015
Președinte M. A. Judecător T. B.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelanta C. A. SA în contradictoriu cu intimata C. H. SA, împotriva încheierii civile nr. 4704/23.09.2015 pronunțată de Judecătoria A. având ca obiect, contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei – avocat Ț. O. din Baroul A. și reprezentantul intimatei – avocat Ș. R. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta apelantei depune delegație de reprezentare și chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 500 lei, constatându-se astfel că apelul este legal timbrat.
Nefiind formulate alte cereri și incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Constată că prin încheierea civilă nr. 4704/23.09.2015 Judecătoria A. a admis contestația la executare formulată de contestatoarea C. H. SA în contradictoriu cu intimata C. A. SA și în consecință:
A anulat în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 183/22.07.2015 în dosarul execuțional nr. 183/2015 al B. G. A. G., în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc de la suma de 363.622,56 lei la suma de 39.600 lei.
A anulat actele de executare ulterioare efectuate în baza încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din dosarul execuțional nr. 183/2015, în ceea ce privește suma de 324.022,56 lei reprezentând onorariu executor.
Nu a acordat cheltuieli de judecată.
A dispus restituirea către contestatoare a sumei de 1.000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată cu chitanța nr. ARXWF_/15.09.2015, eliberată de Direcția Venituri A., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța încheierea, prima instanță a reținut că, în baza titlului executoriu reprezentat de ordonanța nr. 628/11.06.2015 a Tribunalului A. și în cadrul dosarului execuțional nr. 183/2015 al B. G. A. G., intimata-creditor C. A. SA a pornit executarea silită împotriva contestatoarei-debitor C. H. SA, în vederea realizării unei creanțe în sumă de 34.863.378,95 lei, din care 34.499.308,39 lei debit neachitat, 200 lei cheltuieli de judecată și 363.870,56 lei cheltuieli de executare.
Prin încheierea nr. 183/22.07.2015, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare silită în sumă totală de 363.870,56 lei, din care 248 lei cheltuieli comunicare acte de procedură (TVA inclus) și 363.622,56 lei onorariu executor (TVA inclus).
Cu privire la critica ce vizează introducerea cererii în anulare împotriva titlului executoriu, aceasta este neîntemeiată. Câtă vreme hotărârea primei instanțe pronunțată în procedura ordonanței de plată este executorie de drept chiar dacă este atacată cu cerere în anulare, conform art. 1024 alin. 1 Cod procedură civilă, exercitarea căii de atac împotriva ordonanței nu are efect asupra legalității executării silite și nu constituie motiv de natură a conduce la anularea actelor de executare.
Cu toate acestea, în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, contestația la executare este întemeiată. Astfel, conform art. 55 alin. 3 din Ordinul MJ nr. 210/2001, la stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.
De asemenea, potrivit pct. 3.2 din Anexa nr. 1 la Ordinul MJ nr. 2550/C/2006, pentru creanțele în valoare de peste 400.000 lei, onorariul minim este de 5.500 lei plus un procent de până la 0,5% din suma care depășește 400.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite. În cazul în care, la calculul onorariului maxim se folosește un procent de până la 0,5 % inclusiv, pentru calculul onorariului minim datorat se aplică același procent care a fost folosit și pentru calculul onorariului maxim.
În cauză, actele de executare efectuate de executorul judecătoresc au constat în emiterea somației și adresei de înștiințare a debitorului, emiterea și comunicarea adresei de înființare a popririi pentru un nr. de 28 terți popriți, emiterea unor somații imobiliare notate în cartea funciară, precum și instituirea sechestrului mobiliar asupra bunurilor contestatoarei.
La stabilirea onorariului, executorul a avut în vedere procentul de 0,5%, însă, în raport de cuantumul creanței urmărite silit, care se cifrează la suma de 34.499.508,39 lei (34.499.308,39 lei debit neachitat + 200 lei cheltuieli judiciare), de actele de executare efectuate și de complexitatea și valoarea acestora, prima instanță a apreciat că procentul de 0,1% pentru calculul onorariului este unul rezonabil.
În temeiul textelor de lege menționate și a art. 670 alin. 2 și 4 Cod procedură civilă, prima instanță a redus onorariului executorului de la suma de 363.622,56 lei la suma 39.600 lei (5500 + 34.099,30 = 39.599,30 lei).
Ca atare, în baza art. 712 și urm. Cod procedură civilă, prima instanță a admis contestația la executare și a anulat în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 183/22.07.2015 din dosarul execuțional nr. 183/2015 al B. G. A. G., în sensul reducerii onorariului executorului la suma de 39.600 lei, anulând și actele de executare ulterioare în ceea ce privește diferența onorariului astfel redus.
În fine, față de modul de soluționare a contestației și în baza art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013, a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în sumă de 1.000 lei, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelanta . prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a contestației la executare.
În motivare a arătat că onorariul de executor respectă cerințele legale din punct de vedere al cuantumului, cuprinde TVA-ul aferent și a fost stabilit pentru întreaga executare silită, până la finalizarea acesteia odată cu încasarea întregii creanțe datorate.
Având in vedere art. 670 al. 4 C.pr.civ. coroborat eu art. 451 al. 2 C.pr.civ.. criteriile stabilite de lege pentru reducerea cheltuielilor de executare sunt în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfășurata, ținând cont și de circumstanțele cauzei și de probele administrate de contestator.
În hotărârea atacată, prima instanță face abstracție de toate aceste criterii.
Dispozițiile art. 451 al. 2 C.pr.civ. face referire la un proces finalizat, în raport de care se evaluează întreaga activitate și munca depusă de avocat. În aceasta situație, prima instanță are reprezentarea de ansamblu a întrunirii sau nu de către avocat a criteriilor stabilite de lege pentru a justifica onorariul.
A învederat că în speță de față nu s-a avut în vedere reprezentarea de ansamblu a tuturor actelor de executare care se vor face în dosarul execuțional 183/2015 având în vedere că, executarea este abia la început, iar din creanța totală de 34.499.508,39 lei s-au recuperat doar 2.000.000 lei.
Chiar și așa fiind, pentru recuperarea acestor 2.000.000 lei executorul a efectuat aproape toate actele de executare silită îndreptățit să le facă conform legii, rămânând ca act de executare neefectuat doar vânzarea la licitație.
Așa fiind, prima instanță a evaluat aprioric munca executorului, fără a lua în considerare câtă muncă mai trebuie depusă de acesta până la finalizarea efectivă a executării și recuperarea integrală a creanței.
Din toate aceste considerente, a apreciat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, la nivel de interpretare a legii, în sensul că, prima instanță fără a-și motiva cu adevărat hotărârea, s-a limitat a face trimitere doar la textele care vizează modul de calcul al onorariului de executor și a enumera actele de executare efectuate până în acel moment în dosarul de executare.
Din ceea ce se poate deduce în urma lecturării considerentelor hotărârii, s-ar părea că o valoare foarte mare a creanței de recuperat ar fi invers proporțională cu onorariul executorului, în sensul că, pe cât este mai mare creanța, pe atât onorariul executorului ar trebui sa fie mai mic, împrejurare care contravine literei și spiritului art. 451 al. 2 C.pr.civ.
În plus, a arătat că prima instanță a apreciat că actele de executare efectuate, prin prisma complexității și valorii acestora, de asemenea nu justifică onorariul stabilit, cu toate că în alineatul precedent al hotărârii se indică expres actele de executare deja efectuate, iar din lecturarea lor rezultă că singurul act de executare care lipsește este vânzarea silită a bunurilor debitoarei. În rest, toate celelalte acte de executare îngăduite de lege au fost făcute de executor.
Prima instanță eludează dispozițiile art. 670 al. 4 care prevede expres că se pot cenzura cheltuielile de executare pe baza probelor administrate de debitoare, or în cauză, debitoarea nu a administrat nicio probă. Singurul ternei al hotărârii judecătorului a fost dosarul de executare silită, în raport de care prin libera sa apreciere, acesta a considerat, neargumentat, că nu se justifică onorariul stabilit.
A învederat că prima instanță nu face nicio mențiune cu privire la TVA-ul aferent onorariului de executor. Astfel cum rezultă din hotărâre, de vreme ce nu este menționat expres, suma stabilită de instanță cu titlu de onorariu, după reducerea acestuia, cuprinde și TVA-ul. În aceste condiții, onorariul redus stabilit de instanță mai suportă o reducere prin extragerea TVA-ului, situație în care, astfel cum este stabilit, cuantumul onorariului este sub pragul minim indicat de lege, deci este nelegal stabilit.
A apreciat că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea principiilor bunei credințe și a echității, care ar trebui să guverneze orice hotărâre judecătorească, conform art. 22 al. 7 C.pr.civ.
În primul rând, debitoarea este de la început în grava culpă contractuală, având în vedere că nu și-a executat benevol obligația de plată a creanței datorate.
În al doilea rând este inechitabilă o astfel de reducere drastică a onorariului, de vreme ce executarea silită este doar la început și din debitul total mai este de recuperat suma de 32.000.000 lei, iar pentru recuperarea acestuia sunt necesare un număr greu de determinat, la acest moment, de acte de executare silită, iar judecătorul le-a avut în vedere doar pe cele deja efectuate, fără a se gândi la cele viitoare, necesare fără doar și poate, pentru recuperarea creanței integral.
Contestatoarea a luat în derâdere dificultatea și complexitatea muncii executorului judecătoresc, iar aceasta atitudine este în mod cert încurajată de soluția pronunțată de instanța în această cauză.
Având în vedere că amenințarea unui onorariu mai mare de executare datorat executorului judecătoresc nu mai planează asupra ei, debitoarea va fi încurajată pe viitor să-și încetățenească practica de a nu plăti la timp debitele, în mod voluntar, cum orice parte contractuală de bună credință ar fi obligată s-o facă în virtutea contractului care o leagă, de vreme ce penalitatea (cheltuielile de executare) reprezintă o sumă infimă față de plata datorată.
În drept a invocat art. 3 lit. d coloana II din OMF 2561/2012, art. 451 al. 2 C.pr.civ., art 670 C.pr.civ., art. 717 al. 1 C.pr.civ.
Intimata C. H. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
În motivare a arătat că suma de 363.622.56 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc stabilit prin încheierea din data de 22.07.2015 este vădit disproporționată în raport cu complexitatea executării, cu activitatea desfășurată de executor, ținând seama de circumstanțele cauzei.
Astfel, din dosarul execuțional rezultă ca actele de executare realizate de executorul judecătoresc au constat în efectuarea și trimiterea unei somații și adrese de înștiințare, emiterea și comunicarea unei adrese de înființare a popririi (standardizate, tipizate) către 28 de terți popriți, emiterea unor somații imobiliare notate în cartea funciară precum și instituirea sechestrului imobiliar asupra bunurilor societății.
Față de această situație, dată fiind executarea deloc dificilă, actele de executare efectuate, toate circumstanțele cauzei, precum și faptul că onorariul trebuie să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului pentru actul îndeplinit, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că la calculul onorariului executorului, un procent de 0.1% este unul rezonabil.
A solicitat a se constata faptul că motivele invocate de către apelantă sunt neîntemeiate, contradictorii chiar. Astfel, deși se arată de către apelantă, fapt reținut și de către prima instanță, că „executorul a efectuat aproape toate actele de executare silită îndreptățit să le facă conform legii, rămânând ca act de executare neefectuat doar vânzarea la licitație", pentru recuperarea debitului rămas „sunt necesare un număr greu de determinat de acte de executare silită" prin urmare, nu se impune reducerea onorariului executorului.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Art. 670 alin. 4 Cod procedură civilă obligă executorul judecătoresc să stabilească cheltuielile de executare, prin încheiere, la începutul executării silite, deci inclusiv onorariul său.
În ceea ce privește cenzurarea cheltuielilor de executare de către instanța de executare, această operațiune este supusă condițiilor prevăzute de art. 451 alin. (2) și (3) Cod procedură civilă, ce se aplică în mod corespunzător, conform art. 670 alin. 4 ultima frază Cod procedură civilă.
Or, art. 451 alin. 2 cu care se coroborează art. 670 alin. 4 C. permite instanței să reducă motivat partea din cheltuielile de executare reprezentând onorariul executorului judecătoresc, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de acesta, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Obligația de plată a cheltuielilor de judecată ce incumbă debitorului este expres prevăzută de art. 670 alin. 2 C..
În acest context legal, prima instanță a redus onorariul executorului, având în vedere un procent de 0,1% ca reper în calculul onorariilor minim și maxim la care poate să recurgă executorul în funcție de valoarea creanței și de dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției.
Tribunalul apreciază oportună măsura primei instanțe de reducere a onorariului executorului judecătoresc față de valoarea mare a acestuia, raportat la împrejurarea că executarea se realizează doar prin poprire, ceea ce presupune un efort mai redus din partea sa, deoarece această modalitate de executare silită este cea simplă, implicând și o posibilitate de opoziție minimă din partea debitorului.
Susține contestatoarea că prima instanță a făcut abstracție de criteriile prevăzute de lege pentru reducerea cheltuielilor de executare silită, de asemenea ca a desconsiderat munca efectuată de executorul judecătoresc.
Nu pot fi primite aceste susțineri, din considerentele sentinței rezultând faptul că prima instanță a analizat în concret activitatea executorului arătând toate actele de executare efectuate, respectiv emiterea somației și adresei de înștiințare a debitorului, emiterea și comunicarea adresei de înființare a popririi pentru un nr. de 28 terți popriți, emiterea unor somații imobiliare notate în cartea funciară, precum și instituirea sechestrului mobiliar asupra bunurilor contestatoarei.
În stabilirea onorariului la o sumă considerabilă, respectiv 39.599 lei, nu arată nicidecum că activitatea executorului ar fi fost subevaluată.
Dimpotrivă, instanța apreciază că prima instanță a evaluat corect munca depusă de executor, ținând seama de toate criteriile impuse de lege.
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în baza art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca neîntemeiat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelanta C. A. SA în contradictoriu cu intimata C. H. SA, împotriva încheierii civile nr. 4704/23.09.2015 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2015.
Președinte Judecător Grefier
M. A. T. B. V. L.
Red.TB / Thred.MC
4 ex./2 .
Se comunică cu:
- apelanta C. A. SA - cu sediul în A. Calea 6 Vânători FN județul A.
- intimata C. H. SA - cu sediul în A. .. 65-71 județul A.
Primă instanță – Judecătoria A. - judecător B. C.
| ← Reparare prejudicii erori judiciare. Sentința nr. 546/2015.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 947/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
