Contestaţie la executare. Decizia nr. 42/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 7980/55/2014*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 42
Ședința publică din 31 martie 2015
Președinte T. B.
Judecător M. A.
Judecător R. M.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare recursul exercitat de recurenta M. M. în contradictoriu cu intimații I. B. NV Amsterdam, C. J. și C. I. N. împotriva sentinței civile nr. 518/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Gurahonț având ca obiect, contestație la executare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depuse prin serviciul registratură la data de 27.03.2015 concluzii scrise de către recurentă prin reprezentant. Văzând că prin încheierea dată în ședința publică din 24.03.2015, care face parte integrantă din prezenta, a fost amânată pronunțarea pentru data de 31.03.2015, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 518/27.11.2014 Judecătoria Gurahonț, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de creditoarea I. B. N.V. Amsterdam.
A respins contestația la executare silită formulată de debitoarea M. M., împotriva executării silite din Dosarul execuțional 205/2011 al B. G. H. și cererea de suspendare a executării silite din acest dosar.
A obligat contestatoarea să le plătească adjudecatarilor C. J. și C. I. – N. 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că debitoarea - contestatoare solicită anularea tuturor actelor de executare din Dosarul execuțional nr. 205/2011 al B. G. A., care inițial a avut ca obiect executarea silită a contestatoarei în baza titlului executoriu constând din Contractul de credit și garanție nr._/31 ianuarie 2008 încheiat cu creditoarea I. B. NV Amsterdam, prin care i-a fost acordat un credit de 60.000 lei, raportat la faptul că Judecătoria A. prin Sentința civilă nr. 1059/11 februarie 2013, pronunțată în Dosarul_/55/2012 ar fi anulat executarea silită cu consecința întoarcerii executării având în vedere că imobilul care a format obiectul executării era bun comun al ei cu soțul M. A. C. și ca atare nu putea face obiectul executării pentru o datorie proprie a ei, fără ca, în conformitate cu art. 493 cod civil creditoarea să fi solicitat împărțirea bunurilor comune.
Contrar susținerilor contestatoarei prin această sentință au fost anulate numai procesele verbale de licitație publică imobiliară și cel de stabilire a cheltuielilor de executare încheiate de B. G. A. în data de 5 noiembrie 2012 și nu toate formele de executare.
D. urmare, executorul judecătoresc nu avea obligația să constituie un nou dosar execuțional cum a susținut contestatoarea, în alte contestații formulate cu privire la acest dosar, ci doar să reia executarea cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, întrucât soțul contestatoarei M. A. – C., se găsea și el în executare silită în baza Titlului executoriu constând din contractul de credit cu garanție nr._/11 februarie 2008, încheiat cu aceeași creditoare pentru un credit de 29.000 lei, Judecătoria Gurahonț prin Încheierea nr. 710/17 iulie 2013 a dispus conexarea celor două dosare execuționale și continuarea executării silite, în baza celor două titluri executorii, în Dosarul nr. 205/2011 și astfel a continuat executarea silită a celor două pentru o creanță cu caracter de datorie comună în sumă totală de 52.785, 40 lei.
În data de 1 noiembrie 2013, B. G. A. a înscris în Cf nr._ Sebiș, Somația din data de 30 octombrie în Dosarul execuțional nr. 205/2011, cu privire la imobilul situat în orașul Sebiș, ., ..
Deși Judecătoria A. a admis contestația la executare formulată de contestatoarea M. M. împotriva executării silite cu privire la acest imobil, prin Sentința civilă nr. 7697/16 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr._/55/2013 și a anulat toate formele de executare din Dosarul execuțional nr. 205/2011, în urma recursului intimatei creditoare I. B. NV Amsterdam sentința a fost modificată prin respingerea contestației la executare de către Tribunalul A., prin Decizia civilă nr. 57/R/6 februarie 2014 și astfel executarea silită a celor doi soți pentru o datorie comună a continuat după ce imobilul a fost expertizat de către Exp. B. V., stabilindu-i-se o valoare de 19.531 euro.
În urma licitației publice din data de 10 iunie 2014 imobilul a fost adjudecat de către numitul C. J. pentru prețul de 63.184,5 lei (14.250 euro).
Raportat la această stare de fapt contestatoarea își întemeiază contestația pe faptul că în data de 30 aprilie 2014 soțul ei M. A. – C. a achitat suma de 17.905, 65 lei la B. G. A. prin unitatea bancară Garanti B., ca fiind datoria exclusivă a acestuia din Dosarul execuțional nr. 206/2011 a cărui închidere a și solicitat-o B. G. A., prin cererea din data de 30 aprilie 2014, și drept urmare licitația publică nu poate avea loc pentru că deveneau aplicabile dispozițiile art. 493 Vechiul Cod de procedură civilă având în vedere că imobilul în cauză fiind bun comun nu putea fi adjudecat pentru datoria personală a contestatoarei fără a se solicita împărțeala acestuia.
Raportat la această stare de fapt instanța de fond reține că achitarea sumei de 17.905,65 lei, considerată ca datorie personală a soțului M. A. – C. în Dosarul execuțional nr. 206/2011, nu este întemeiată, având în vedere că prin conexarea celor două dosare, datoriile lor către intimată s-au contopit, având în vedere calitatea de debitori ai intimatei, a celor doi proprietari tabulari, datoria devenind comună și în consecință suma achitată este considerată parte din datoria totală rezultată în urma conexării, în sumă de 52.785,4 lei; odată conexat Dosarul execuțional nr. 206/2011 la Dosarul nr. 205/2006, executorul judecătoresc nu mai putea dispune închiderea lui.
În consecință, invocarea de către contestatoare a dispozițiilor art. 493 alin.1 Cod procedură civilă de la 1865, nu mai este posibilă pentru că nu este necesară determinarea cotei ei indivize de proprietate, atâta timp cât datoria a devenit comună ca urmare a conexării.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins contestația la executare astfel cum a fost precizată și cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect în urma adjudecării imobilului.
În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă instanța de fond a obligat contestatoarea să le plătească adjudecatarilor 500 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurenta M. M. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea contestației la executare, cu consecința anularii actelor de executare, în temeiul art. 312 al. 3 Cod procedură civilă.
În motivare a arătat că prin sentința recurată, instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, dar a respins și contestația la executare. Instanța a fost sesizată cu o contestație prin care s-a solicitat anularea tuturor formelor de executare din dosarul execuțional nr. 205/2011 al B. G. D., cu motivarea ca executorul judecătoresc a demarat executarea silită asupra unui bun comun al soților pentru datoria proprie a unuia dintre ei. Anterior în cauză a mai fost admisă o contestație la executare pentru același motiv, iar executorul a găsit de cuviință să identifice un alt imobil, dar tot bun comun și să demareze executarea.
S-a promovat astfel o nouă contestație la executare admisă în prima instanță, dar a fost admis recursul deoarece executorul a conexat dosarul execuțional nr. 205/2011 cu dosarul execuțional nr. 206/2011, dosar în care și soțul său avea calitatea de debitor al aceleiași bănci, tot pentru o datorie proprie.
A arătat că instanța de recurs a considerat că ar fi în prezența unei datorii comune a ambilor soți.
În aprilie 2014 debitorul Mihut A. C. a achitat integral datoria sa, astfel încât a rămas de executat doar datoria proprie a debitoarei contestatoare M. M.. Executorul, însă, a ignorat cu desăvârșire plata menționată și a continuat executarea vânzând la licitație imobilul bun comun, ulterior plații efectuate.
Deoarece consideră că se află din nou în prezența nulității deja sancționate de o instanță, s-a promovat prezenta contestație la executare pe care instanța a respins-o cu motivarea ca, ulterior conexării celor două dosare execuționale, datoria a devenit, practic, datorie . plata unei părți a acesteia nu îi înlătură acest caracter. Motivarea instanței este nelegala, părtinitoare și denotă necunoașterea celor mai elementare noțiuni din fostul drept al familiei. Astfel, executorul judecătoresc nu poate schimba natura unei datorii din proprie în comună a ambilor soți, pentru că astfel se încalcă și art. 969 vechiul Cod Civil conform căruia contractul legal încheiat are putere deplină între părțile contractante. Or, dacă banca a înțeles să încheie câte un contract cu fiecare dintre soți, conferind astfel datoriei caracter de datorie proprie, nu poate executorul să schimbe acest caracter și să confere datoriei caracter de datorie comună prin tertipul conexării celor două dosare. A susținut că această conexare a reprezentat un tertip, deoarece dosarul execuțional 205/2011 la care s-a conexat dosarul 206/2011 a fost încheiat, iar acest aspect a fost menționat de chiar executorul judecătoresc pe titlul executoriu. Or, la un dosar finalizat nu se mai poate conexa un alt dosar în curs de executare, însă executorul a indus în eroare instanța de judecată, cu ocazia cererii de conexare, deoarece a ascuns acest aspect, al finalizării dosarului 205/2011. Soluția corectă din punct de vedere procedural a considerat că era demararea unui nou dosar execuțional în urma anulării de către instanța a tuturor actelor de executare și, mai ales, identificarea unui bun propriu al fiecărui debitor în parte pentru executarea silită.
Cu toate acestea, instanța a înțeles să mențină toate aceste nelegalități să ignore o plata efectuată de unul dintre debitori și să transforme două obligații individuale, expres cuantificate în obligații devălmașe ale soților care nu au fost contractate în această manieră. Soluția corectă a executării datoriilor soților este tocmai cea inversă, respectiv transformarea devălmășiei soților în coproprietate supusă executării, nu transformarea datoriei proprii în una devălmașă.
Intimații C. J. și C. I. N. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea Sentinței civile nr. 518/27.11.2014, pronunțata de Judecătoria Gurahont, ca temeinică și legală.
Au considerat că prin sentința recurată instanța în mod corect a respins contestația la executare formulată de către recurenta contestatoare Mihut M.. Pentru a ajunge la aceasta soluție prima instanța a reținut că motivul invocat de către contestatoare că ar fi în prezența unor datorii proprii ale soților și, că prin achitarea sumei de_,65 lei de către Mihut A. C., acesta și-ar fi achitat integral datoria sa, rămânând de executat doar datoria proprie a apelantei contestatoare este neîntemeiat. Dispozițiile art. 493 alin. din vechiul Cod de procedura civilă nu sunt incidente în prezenta speța, deoarece nu este necesară determinarea cotei indivize de proprietate a apelantei contestatoare atâta timp cât datoria a devenit comună ca urmare a conexării.
Prin încheierea civilă nr. 710 din 17.07.2013 pronunțată în Dosarul nr._ Judecătoria Gurahonț a admis cererea de conexare a Dosarului execuțional nr. 206/2011 la Dosarul execuțional nr. 205/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc G. H. D. și continuarea executării silite în Dosarul execuțional 205/2011.
Apelanta contestatoare a formulat contestație la executare, admisă de Judecătoria A. prin sentința civilă nr. 7697/16.12.2013, sentința atacată cu recurs de către intimata creditoare I. B. NV Amsterdam, recurs admis de către Tribunalul A. prin Decizia civilă nr. 57/06.02.2014, prin care instanța a modificat în întregime sentința atacată în sensul că respinge contestația la executare.
Prin conexarea celor două dosare execuționale se are în vedere o singură creanță, născută din conexarea celor două datorii proprii, creanța care capătă caracter de datorie . 52.785,40 lei, iar plata parțială a creanței de către unul dintre debitori nu eliberează pe nici unul dintre aceștia de la obligația restului de creanța rămasa de restituit.
Despre susținerile apelantei că este vorba de datorii proprii ale fiecărui soț devenite comune „prin tertipul conexării celor doua dosare" a considerat că sunt neîntemeiate deoarece contestația la executare privind conexarea celor două dosare execuționale mai sus menționate a fost respinsă printr-o decizie definitivă și irevocabilă a instanței de judecată, iar considerentele acestea nu mai pot face obiectul analizei unei alte instanțe de judecată.
Nici susținerea că Dosarul nr. 205/2011 ar fi un dosar finalizat la care nu se mai poate conexa un alt dosar aflat în curs de executare nu corespunde realității deoarece prin Sentința civilă nr. 1095/2012 pronunțată în Dosarul civil nr._/55/2012 a fost admisă contestația la executare, fiind anulate doar procesele-verbale de licitație publică imobiliară și de stabilire a cheltuielilor de executare încheiate de Biroul executorului judecătoresc G. H. D. în data de 5 noiembrie 2012 și nu toate formele de executare, astfel că executorul judecătoresc nu avea obligația să constituie un nou dosar execuțional, să reia executarea.
Prin prisma celor prezentate, a considerat soluția primei instanțe ca temeinică și legală și pe cale de consecință în baza art. 312 alin. l Cod procedură civilă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În drept a invocat art. 115-118 vechiul Cod procedură civilă.
Intimata I. B. NV Amsterdam - Sucursala București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către contestatoarea Mihut M. împotriva Sentinței civile nr. 518/27.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Gurahont, prin care a respins contestația la executare formulată de contestatoare împotriva executării silite din dosarul execuțional nr. 205/2011 de către Biroul Executorului Judecătoresc G. H. D., ca fiind neîntemeiat.
În motivare a arătat că în data de 31.01.2008 între I. B., pe de o parte, în calitate de creditoare și contestatoarea Mihut M., pe de alta parte, în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contractul de Credit și Garanție I. Personal nr._ prin care intimatei i-a fost acordat un împrumut în valoare de 60.000 lei, pe o perioada de 10 de ani. Contestatoarea Mihut M. nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin Contractul de credit, deși a primit numeroase notificări din partea Băncii prin care i se aduceau la cunoștința sumele datorate, astfel Banca a procedat la rezilierea Contractului de credit și declararea exigibilității anticipate a creditului. Cum contestatoarea nu a plătit de bunăvoie creanța datorata Băncii, a fost demarată procedura de executare silită, dosarul de executare fiind instrumentat de Biroul Executorului Judecătoresc G. H. D. și primind numărul 205/2011.
În data de 11.02.2008 între I. B., pe de o parte, în calitate de creditoare, și Mihut A. C., pe de alta parte, în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contractul de Credit și Garanție I. Personal nr._ prin care împrumutatului i-a fost acordat un împrumut în valoare de 29.000 lei, pe o perioada de 10 de ani. Cum împrumutatul Mihut A. C. nu și-a respectat obligațiile contractuale, și anume plata ratelor scadente în conformitate cu prevederile Contractului de Credit și Garanție I. Personal nr._, după mai multe acțiuni de notificare a împrumutatului cu privire a ratele scadente, I. B. a declarat Contractul de Credit și Garanție I. Personal nr._ reziliat și creditul scadent anticipat. Cum împrumutatul Mihut A. C. nu a plătit de bunăvoie creanța datorată, I. B. a solicitat demararea procedurilor de executare silită către B. H. D.. Dosarul de executare instrumentat de B. H. D. primește astfel nr. 206/2011.
În cadrul executării silite demarate în cadrul dosarului execuțional nr. 205/2011, întrucât contestatoarea Mihut M., deși a încheiat un angajament de plata prin care se angaja să plătească lunar o sumă de bani în contul creanței, angajament pe care nu l-a respectat, B. H. D. organizează procedura și îndeplinește actele în vederea organizării licitației de vânzare a unui imobil al intimatei, informând-o cu privire la acestea și pe intimata. După organizarea licitației, adjudecarea imobilului și încheierea Procesului verbal de licitație din data de 05.11.2012, contestatoarea Mihut M. introduce contestație la executare împotriva Procesului verbal de licitație publică din data de 05.11.2012 pe motiv de nulitate raportat la natura proprietății supuse executării și anume, imobilul este deținut în codevălmășie de aceasta împreună cu soțul sau, Mihut A. C., bun dobândit în timpul căsătoriei, astfel bunul imobil nu poate fi urmărit pentru o datorie personală a intimatei. Prin sentința nr. 1095/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2012, contestația la executare este admisă și se dispune anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 205/2011 al B. G. H. D., respectiv Procesul verbal de licitație publică imobiliară din data de 05.11.2012.
Astfel în baza sentinței nr. 1095/11.02.2013 în dosarul nr._/55/2012, B. G. H. D. dispune restituirea sumei încasate de la adjudecatar ca preț al vânzării imobilului și repunerea pârtilor in situația anterioară.
Urmare a faptelor relatate mai sus, în data de 11.07.2013 B. G. H. D. solicita Judecătoriei Gurahonț conexarea dosarului execuțional nr. 206/2011 la dosarul execuțional 205/2011, aceste dosare execuționale având ca obiect urmărirea silită a acelorași bunuri imobile deținute în coproprietate de cei doi debitori Mihut A. C., respectiv Minut M.. Astfel, prin încheierea civilă nr. 710/17.07.2013 pronunțată de către Judecătoria Gurahont, se dispune conexarea dosarului execuțional nr. 206/2011 la dosarul execuțional 205/2011 și continuarea executării silite în dosarul execuțional nr. 205/2011. Astfel, în data de 01.11.2013 B. G. H. D. înscrie Somația din data de 30.10.2013 în cartea funciară a imobilului situat la adresa din Localitatea Sebiș, ., . în coproprietate de către debitorii Mihut A. C., respectiv Mihut M..
În data de 15.11.2013, reclamanta Mihut M. introduce contestație la executare prin care solicita anularea tuturor actelor de executare și încetarea executării în noul dosar execuțional 205/2011.
Instanța de fond admite contestația la executare prin sentința civila nr. 7697/16.12.2013, indusa în eroare de către susținerile contestatoarei, cum că în dosarul execuțional 205/2011 ar exista o soluție de încetarea a executării silite pornite împotriva unui bun deținut în comun de soți pentru o datorie proprie doar a unuia dintre ei. Or, a arătat că este vorba de conexarea celor două dosare de executare și executarea silită a ambilor soți. Împotriva acesteia a formulat recurs, care a fost admis, așa cum rezultă din cuprinsul dosarului de executare și din motivele de recurs invocate. Împotriva hotărârii instanței de recurs reclamanta a formulat contestație în anulare, soluționată de către Tribunalul A. prin respingerea acesteia.
Împotriva înscrierii Somației din data de 30.10.2013 în cartea funciară a imobilului situat la adresa din Localitatea Sebiș, ., . în coproprietate de către debitorii Mihut A. C., respectiv Mihut M., de către I. B., contestatoarea a formulat plângere la Judecătoria Gurahonț, aceasta formând obiectul dosarului nr._, plângerea soluționată cu respingerea acesteia de către instanța
A învederat că instanța de fond, în mod judicios a hotărât respingerea contestației la executare formulată de contestatoare întrucât prin sentința nr. 1095/11.02.2013 în dosarul nr._/55/2012 s-a dispus anularea procesului verbal de licitație publică imobiliară din data de 05.11.2012, iar nu anularea tuturor actelor de executare întreprinse de către B. G. H. D. în dosarul de executare nr. 205/2011, în consecință celelalte acte de executare rămân valabil executate, iar ulterior putând fi întreprinse și alte acte de executare silită până la stingerea în totalitate a creanței.
Dosarul execuțional nr. 205/2011 prezintă în componența sa un element de noutate, și anume actele de executare întocmite împotriva debitorul Mihut A. C., soțul intimatei, împotriva căruia, I. B. deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, pentru recuperarea căreia aceasta a demarat executarea silită.
Cu privire la legalitatea continuării executării silite în dosarul nr. 205/2011 a considerat că nu există îndoieli întrucât însăși instanța prin încheierea civilă nr. 710/17.07.2013 a Judecătoriei Gurahonț a dispus conexarea dosarului execuțional nr. 206/2011 la dosarul execuțional 205/2011 și continuarea executării silite în dosarul execuțional nr. 205/2011.
Astfel, executarea silită pornită împotriva soților Mihut A. C. și Mihut M. cu privire la bunurile deținute in coproprietate este perfect legală, în cauză neexistând temei pentru a putea reține faptul că este supus executării silite un bun deținut în proprietate comună de către soți pentru o datorie proprie unuia dintre ei.
Prin conexarea celor două dosare de executare, astfel cum aceasta a fost admisă prin încheierea civilă nr. 710/17.07.2013 a Judecătoriei Gurahonț, se are în vedere o singură creanță, născută din conexarea celor două datorii proprii, creanță care capătă acum caracter de datorie comună, în valoare de 52.785,40 lei. Plata parțială a creanței nu liberează pe niciunul dintre debitori de la obligația plații restului de creanță rămasă de restituit.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei cu privire la plata datoriei în valoare de 17.905,65 lei, datorie care ar fi făcut obiectul dosarului de executare nr. 206/2011, și că astfel conexarea celor două dosare ar fi lipsită de efecte, a învederat faptul că, conexarea celor două dosare s-a produs la o dată anterioară achitării parțiale a creanței de către contestatoare și prin dispunerea conexării celor două dosare într-un singur dosar de executare de către instanța de judecată, deci se are de-a face cu o singură creanță, așa cum mai arătat. Dosarul de executare nr. 206/2011 invocat de către contestatoare, nu mai există, actele de executare din cuprinsul acestuia formând acum cuprinsul dosarului de executare 205/2011.
Prin plata parțiala a creanței, plată în valoare de 17.905,65 lei, în data de 30.04.2014, contestatoarea împreună cu debitorul Mihut A. C. mai au de plătit un rest de creanță în valoare de 34.879,75 lei.
De semnenea. din cuprinsul dosarului de executare a învederat că se poate observa faptul B. G. H. D. a întreprins toate actele de executare silită respectând întocmai prevederile legale aplicabile și termenele prevăzute de codul de procedură civilă aplicabile executării silite, cu toate piedicile pe care contestatoarea a înțeles să le pună în rezolvarea acestui dosar.
Contestatoarea a susținut faptul că Biroul executorului judecătoresc G. H. D. ar fi pornit a doua oară executarea unui imobil deținut de intimată în coproprietate cu soțul său, pentru o datorie proprie a sa, și că așa cum prima dată instanța a respins executarea silită este firesc ca în cauză să se pronunțe aceeași soluție. Numai că situația prezentă în dosarul execuțional 205/2011 este diferită de cea pe care intimata o invoca. A subliniat că prin acțiunile sale intimata nu a facut decât să tergiverseze cauza, respectiv recuperarea creanței.
Mai mult decât atât, prin plata parțială a creanței, intimata dorește să obțină pentru a doua oară în cursul executării silite, desființarea actelor de executare întrepinse de către B. G. H. D. în cadrul dosarului de executare silită, în loc să depună diligențe și să-și canalizeze eforturile în plata de bunăvoie a creanței.
Din susținerea intimatei în contestația la executare, din atitudinea sa față de prezenta cauza, și maniera în care înțelege să stingă creanța, intimata manifestă rea -credință. De asemenea, prin introducerea de acțiuni și cereri repetate adresate instanțelor de judecată, precum și din prezentarea neadevarată a faptelor și actelor supuse judecații, urmărind cu orice preț sustragerea sa de la plata creanței, contestatoarea exercita un abuz de drept.
În drept a invocat dispozițiile art. 115 Vechiul Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 și 3041 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța constată că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 21.11.2013, contestatoarea recurentă a solicitat în contradictoriu cu I. B. NV Amsterdam anularea actelor de executare silită în dosarul execuțional nr. 205/2011 al Biroului executorului judecătoresc G. H. cu motivarea că executorul judecătoresc a înțeles să execute, un bun comun a soților M. M. și M. C., pentru o datorie proprie a debitoarei M. M..
Prin Decizia civilă nr. 57/06.02.2014, Tribunalul A. a respins irevocabil contestația formulată, reținând în considerente că imobilul urmărit silit este proprietatea soților M. M. și C., ambii având calitatea de debitori ai intimatei în dosarele execuționale formate corespunzător titlurilor executorii constând în contracte de credit înregistrate la B. G. H. cu nr.205 și 206, ce au fost conexate. În această situație, de identitate a creditorului urmăritor și de debitor a fiecăruia din cei doi proprietari tabulari potrivit titlurilor executorii din dosarul execuțional, tribunalul consideră că impedimentul la executarea silită rezultând din existența bunului comun al soților în sensul prevăzut de art. 493 alin.1 Cod procedură civilă 1865 nu mai poate fi invocat favorabil de către contestatoare, în acest moment interesul determinării cotelor indivize de proprietate aparține exclusiv acesteia corelat dreptului acesteia de stabilire a modului de repartizare a sumelor ce vor rezulta în urma vânzării, evident pentru situația invocării unei alte cote decât cea ce derivă din prezumția de egalitate.
Prin prezenta contestație la executare se invocă același motiv, respectiv că în ciuda conexării celor două dosare execuționale de către executor, creanțele celor doi contestatori sunt distincte, provin din contracte diferite și nu există nici o legătură între ele decât aceea că au un singur creditor.
Se mai arată că, între timp, debitorul M. A. a achitat partea sa de creanță și a adus la cunoștința executorului acest aspect. În consecință, se află din nou în prezența unei creanțe proprii a debitoarei M. M..
De asemenea prin motivele de recurs, se reiterează aceleași susțineri, respectiv că executorul nu poate schimba natura unei datorii din proprie în comună a ambilor soți, pentru că astfel se încalcă și art. 969 vechiul Cod Civil conform căruia contractul legal încheiat are putere deplină între părțile contractante. Or, dacă banca a înțeles să încheie câte un contract cu fiecare dintre soți, conferind astfel datoriei caracter de datorie proprie, nu poate executorul să schimbe acest caracter și să confere datoriei caracter de datorie comună prin tertipul conexării celor două dosare.
Instanța va avea în vedere că prezumția legală de lucru judecat este la îndemâna oricăreia dintre părțile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
În acest caz, nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă.
D. urmare, cea de-a doua instanță nu mai poate face evaluări proprii asupra acelei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească și pe care nici nu o poate ignora.
În consecință, inexistența impedimentului la executare rezultând din calitatea de bun comun al imobilului a intrat în puterea de lucru judecat, acest aspect fiind tranșat irevocabil, așa cum s-a arătat anterior, prin decizia nr. 57/06.02.2014 a Tribunalului A..
Se mai susține de către recurentă faptul că în aprilie 2014, debitorul M. A. C. a achitat datoria sa astfel că la un dosar execuțional finalizat nu se poate conexa un alt dosar în curs de executare.
Nu pot fi primite aceste susțineri, întrucât conexarea celor două dosare s-a dispus prin încheierea nr. 710/17.07.2013, iar achitarea sumei de 17.905 lei de către debitorul M. A. C. s-a făcut doar la data de 30.04.2014 –aspect care, contrar celor afirmate de către recurentă, nu este de natură a împiedica vânzarea la licitație a imobilului bun comun.
Prin concluziile scrise recurenta arată că autoritatea de lucru judecat nu este incidentă în cauză, excepția fiind invocată de către intimați și respinsă în mod corect de către Judecătoria Gurahonț.
Intimații nu au înțeles să recureze hotărârea sub acest aspect, astfel încât nu mai sunt în măsură să o invoce în recurs.
Prin întâmpinare intimații pot doar să formuleze apărări față de motivele de recurs, nu să formuleze critici proprii la adresa hotărârii. Criticile se pot formula doar prin memoriul de apel sau recurs.
Instanța însă a solicitat părților să pună concluzii legate de puterea de lucru judecat, nicidecum față de autoritatea de lucru judecat – excepție respinsă în mod legal la fond.
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca neîntemeiat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta să plătească intimaților C. J. și C. I. N. suma de 681 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat și contravaloare cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenta M. M. în contradictoriu cu intimații I. B. NV Amsterdam, C. J. și C. I. N. împotriva sentinței civile nr. 518/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Gurahonț.
Obligă recurenta să plătească intimaților C. J. și C. I. N. suma de 681 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.03.2015.
Președinte Judecător Judecător
T. B. M. A. R. M.
Grefier
M. C.
Red. TB/Thred. MC/
4ex. /2com. / 29.04.2015
Se comunică cu:
- recurenta M. M.
- intimații I. B. NV Amsterdam, C. J. și C. I. N.
Prima instanță – Judecătoria Gurahonț – judecător T. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 366/2015. Tribunalul ARAD | Modificări acte constitutive persoane juridice. Decizia nr.... → |
|---|
