Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 791/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 791/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 16104/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 592
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta N. P.-I., în contradictoriu cu pârâtul B. F., împotriva sentinței civile nr. 791/16.12.2014 pronunțată în dosarul nr. 16._ al Judecătoriei Chișineu Criș.
La apelul nominal se prezintă apelanta reclamantă asistată de avocat T. O. din Baroul A., lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că cererea de apel este timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Instanța, având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii cererii de exercitare a autorității părintești asupra minorului în mod exclusiv de către reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 2302.2015, constată că prin sentința civilă nr. 791/16.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta N. P.-I., în contradictoriu cu pârâtul B. F., stabilindu-se locuința minorului B. R., născut la data de 13.01.2010 în A., județul A., la locuința reclamantei N. P.-I..
S-a dispus ca drepturile părintești asupra minorului B. R., născut la data de 13.01.2010 în A., județul A., să fie exercitate împreună de către părinții minorului: N. P.-I. și B. F..
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Din certificatul de naștere (f. 6) rezultă faptul că minorul B. R., s-a născut la data de 13.01.2010 în A., județul A., din relația de concubinaj a părților.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei N. P.-I. din ., . (f. 26, 27) instanța a reținut că, imobilul este proprietatea reclamantei care este compusă din 2 camere, bucătărie, baie și o cămară, camerele fiind modern mobilate, oferind condiții foarte bune de locuit. În imobil locuiește mama reclamantei, minorul și reclamanta, care la data efectuării anchetei sociale era plecată la muncă în Italia. În perioada în care mama minorului este plecată la muncă în Italia de creșterea, educarea și îngrijirea minorului se ocupă bunica maternă, iar reclamanta trimite suma de 400 euro/lunar pentru cheltuielile ocazionate cu întreținerea minorului și a cheltuielilor de întreținere, respectiv apă, curent, mâncare. Minorul frecventează grădinița cu program normal din Șiclău. Tatăl minorului îl vizitează pe minor de 3-4 ori pe an, aducându-i dulciuri, jucării și câteodată ceva haine, nu contribuie cu sume de bani la creșterea și îngrijirea minorului. Față de cele constatate, opinia Autorității Tutelare apreciază că este în interesul minorului ca mama să își exercite autoritatea părintească singură, întrucât minorul este bine îngrijit de mamă cât timp este în țară, este bine îngrijit de bunică cât timp este plecată mama la muncă în străinătate.
Martora R. A. audiată în cauză (f. 10) a declarata că reclamanta este fiica acesteia. Reclamanta lucrează în Italia pe sezoane, câte 3 luni, 3 luni și jumătate, iarna și vara după care se întoarce în țară. Minorul locuiește la Șiclău, nu pleacă cu reclamanta în Italia. Minorul nu a putut fi scos din țară pentru că nu a fost tatăl minorului să îi dea procură. De minor se îngrijește reclamanta, ajutată fiind de bunica maternă. Lunar reclamanta trimite 400 euro din Italia. În octombrie pârâtul a fost în țară și a spus că îi dă împuternicire reclamantei să exercite drepturile părintești. Pârâtul a trimis minorului 250 euro în februarie, dar în luna mai reclamanta ia dat banii înapoi pârâtului întrucât acesta spunea că nu are bani de chirie în Paris. Pârâtul sună din țările în care se deplasează. Pârâtul păstrează legătura telefonic cu fiul său, care frecventează grădiniță.
Din declarația notarială de la fila 12 dosar al Judecătoriei A. rezultă că pârâtul, în calitate de tată al minorului este de acord ca autoritatea părintească asupra minorului B. R. să fie exercitată exclusiv de către mama acestuia, respectiv reclamanta.
Față de cele de mai sus, văzând cererea de chemare în judecată, poziția reclamantei, poziția pârâtului din întâmpinarea depusă și concluziile anchetei sociale; constatând că minorul B. R. se află în grija reclamantei având locuința la aceasta, a păstrat locuința minorului B. R., născut la data de 13.01.2010 în A., și în temeiul art. 496 cod civil (Legea nr. 287/2009), instanța a stabilit locuința minorului B. R. la locuința reclamantei N. P.-I..
Față de capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă acesta a fost respins și în temeiul art. 398 din Legea nr. 287/2009, s-a stabilit că drepturile părintești asupra minorului B. R., născut la data de 13.01.2010 în A., județul A., se fie exercitate împreună de către părinții minorului: N. P.-I. și B. F..
S-a apreciat că, capătul de cerere privind exercitarea drepturilor părintești asupra minorului în mod exclusiv de către reclamantă este neîntemeiat în baza următoarelor considerente:
Conform art. 263 Cod civil orice cerere și măsură privitoare la un copil trebuie soluționată având în vedere interesul superior al copilului. Se recomandă soluționarea amiabilă a conflictelor ce se referă la copii.
În condițiile art. 262 Cod civil, părinții au dreptul de a păstra legături personale cu copii lor, chiar dacă copii nu locuiesc împreună cu părinții. Limitarea acestui drept nu se poate face decât în condițiile prevăzute de lege pentru motive temeinice și numai luând în considerare interesul superior al copilului.
În condițiile art. 397 din Legea nr. 287/2009, drepturile părintești asupra minorilor se exercită împreună de către părinții acestora.
Art. 17 din Legea 272/2004 prevede:
(1) Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
(4) În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
Art. 19 din Legea 272/2004 prevede:
(1) Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Art. 23 din Legea 272/2004 prevede:
(2) Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 36 din Legea 272/2004 prevede:
(1) Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor.
(2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
(3) În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți.
(4) În situația în care, din orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(5) Ambii părinți, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita și de a primi informații despre copil din partea unităților școlare, unităților sanitare sau a oricăror altor instituții ce intră în contact cu copilul.
(6) Un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil.
(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
(8) În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
Art. 31 din legea 248/2005 prevede: (3) Ieșirea din România a minorilor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) și (3), se permite numai după soluționarea neînțelegerilor de către instanța de judecată, în condițiile legii.
Față de cele de mai sus, s-a reținut că nu se identifică motive întemeiate pentru ca numai reclamanta să exercite drepturile părintești asupra minorului. Nu s-a dovedit că pârâtul ar prezenta un pericol pentru minor de natura celor indicate în art. 36 din Legea nr. 272/2004. Împrejurarea că pârâtul este de acord să renunțe la autoritatea părintească în favoarea reclamantei nu este de natură a admite cererea, atâta timp cât legea interzice acest lucru expres și prevede clar situația în care doar unul dintre părinți exercită în mod exclusiv autoritatea părintească. Excitarea autorității părintești este un drept personal nepatrimonial incesibil, așa cum s-a stabilit constant și în jurisprudență.
La fel s-a reținut, că admiterea capătului de cerere privind exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă, pe considerentul că aceasta dorește să scoată minorul din țară fără a fi necesar acordul pârâtului așa cum reiese din declarația martorei audiată în cauză nu poate fi primit pentru că într-o astfel de situație reclamanta conform textelor legale sus citate se poate adresa instanței de tutelă și să rezolve eventuala divergență între părți; ocazie cu care instanța a analizat punctual interesul minorului de a călători în străinătate alături de mama sa; dar în niciun caz reclamanta nu poate solicita exercitarea autorității părintești în mod exclusiv în baza acestei motivații.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în baza art. 451-454 Cod procedură civilă nu s-au acordat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta N. P.-I., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii reclamantei de exercitare a autorității părintești în mod exclusiv privind minorul B. R..
În opinia apelantei, instanța de fond a soluționat cererea reclamantei de a exercita autoritatea părintească privind pe minor, dând o interpretare greșită art. 506 din Codul civil, care considerând că dă prioritate părinților de a hotărî asupra modului și care dintre părinți va exercita autoritatea părintească, singuri sau în comun, având în vedere interesul minorului, care înseamnă starea de bine și de liniște a acestuia.
Se arată că instanța de tutelă aprobă voința celor doi părinți, respectiv acordul acestora, cu excepția cazurilor enumerate expres în art. 506 din Codul civil, când părinții nu pot conveni.
În acest dosar acordul părinților, în sensul ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de mamă, rezultă din acordul exprimat clar și neechivoc de pârât prin întâmpinarea formulată de acesta dar și din declarația notarială autentificată sub nr. 1635/23.09.2014 la BIN A. V..
Apelanta mai arată că instanța în mod abuziv a concluzionat că cererea reclamantei vizează în fapt intenția acesteia de a scoate minorul din țară, iar în caz contrar ar fi necesar acordul pârâtului pentru ca minorul să o însoțească pe mama lui în străinătate, la dosar neexistând o asemenea cerere.
Se învederează că voința părților are un rol determinant în exercitarea autorității părintești, în acest dosar interesul superior al minorului fiind acela ca mama să exercite singură autoritatea părintească întrucât pârâtul nu a contribuit niciodată la creșterea minorului, este plecat în mare parte în străinătate, fără ca reclamanta să țină legătura cu acesta și fără ca să cunoască locația pârâtului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 506 Cod civil, art. 351, 466, 507 și 508 Cod procedură civilă.
În apel, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Apelul este fondat, urmând a fi admis în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, iar sentința apelată va fi schimbată în parte în sensul că autoritatea părintească asupra minorului va fi exercitată numai de către reclamantă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 506 Cod civil, cu încuviințarea instanței de tutelă, părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești, dacă este respectat interesul superior al copilului.
În speță, pârâtul prin declarația autentificată de notarul public a arătat că este de acord ca autoritatea părintească față de minorul B. R. să fie exercitată exclusiv de mama acestuia. Această declarație a fost dată la data de 23 septembrie 2014, urmare înregistrării la 19 septembrie 2014 a acțiunii reclamantei ce avea într-un petit o atare solicitare, astfel încât nu se pune problema renunțării părintelui la exercițiul autorității părintești cu consecința lipsirii minorului de această formă de protecție, ci de achiesarea pârâtului la o pretenție formulată de către reclamantă.
Înțelegerea părților în sensul că doar mama reclamantă să exercite autoritatea părintească este în interesul superior al copilului, în condițiile în care imediat după nașterea acestuia părțile s-au despărțit, iar minorul a rămas în îngrijirea exclusivă a reclamantei.
Din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul este plecat în Spania de mai mult timp iar reclamanta de asemenea lucrează în Italia, astfel încât exercitarea autorității părintești de către părintele care asigură copilului îngrijirea cotidiană este de natură a facilita deplasarea copilului în străinătate împreună cu acest părinte.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta N. P.-I. împotriva sentinței civile nr. 791/16.12.2014 pronunțată în dosarul nr. 16._ al Judecătoriei Chișineu Criș pe care o schimbă în parte în sensul că autoritatea părintească asupra minorului va fi exercitată numai de către reclamantă.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
N. C. S. C. Ș. M. I.
Red.SCS
Thred.MI
Prima instanță: Judecătoria A., judecător N. P.
Ex.4/11.06.2015
2 . comunică cu:
apelanta - reclamantă N. P. I. - .. 211/A, J. A.
intimatul - pârât B. F. - Sântana, ., J. A.
| ← Căsătorie minor. Sentința nr. 139/2015. Tribunalul ARAD | Pensie întreţinere. Sentința nr. 135/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
