Obligaţie de a face. Sentința nr. 552/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 552/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 552/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 552
Ședința publică din data de 15 septembrie 2015
Președinte O. S. S.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul R. S. P. în contradictoriu cu pârâtele L. L. si R. O., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei - avocat C. L. din Baroul A., reprezentanta pârâtei L. L. avocat D. Renate din Baroul A., lipsă fiind părțile personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar, prin serviciul registratură la data de 15 septembrie 2015, concluzii scrise din partea doamnei R. F. în calitate de fiică a pârâtei R. O..
Instanța pune în discuție dispozițiile Deciziei nr. 755 pronunțată de Curtea Constituțională în ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor art. 20 din Legea 17/2014, privind exercitarea dreptului de preemțiune.
Reprezentantul reclamantului arată că își menține punctul de vede conform căruia prevederile art. 20 din Legea 17/2014 nu se aplică antecontractelor și pactelor de opțiune care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia.
Reprezentanta pârâtei consideră că aceasta decizie este aplicabilă în cauză.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Ne fiind solicitate alte probe, instanța considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea acțiunii.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată față de pârâta L. L., fiind de acord cu admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. O.. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei L. L. susține concluziile scrise depuse în cauză și solicită respingerea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
T RI B U N A L U L
Deliberând asupra cererii înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.02.2015 constată că reclamantul R. S. P. a chemat în judecată pârâtele L. L. si R. O., solicitând instanței de judecată obligarea pârâtei de ordinul 1 să încheie în forma autentică contractul de vânzare cumpărare pentru terenurile deja intabulate, conform tabelului, care fac obiectul promisiunii de vânzare cumpărare autentificata la 28 septembrie 2012, sub nr. 3890 la BNP M., iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare autentic, apt pentru întabulare; să constate că pârâta de ordinul 2 a semnat o promisiune de vânzare în favoarea pârâtei de ordin 1, pentru o suprafață de 4,800 ha. teren agricol înscris în c.f._ Zăbrani, iar pârâta de ordinul 1 a încheiat cu reclamantul o promisiune de vânzare cumpărare pentru aceeași suprafață; să dispună OCPI să efectueze cuvenitele mențiuni cu privire la înscrierea dreptului de proprietate pe numele reclamantului, în cărțile funciare.
În motivarea acțiunii reclamantă arată că, a încheiat cu pârâta L. L. o promisiune autentică de vânzare cumpărare teren agricole la 28 septembrie 2012, termenul limită pentru perfectarea contractului definitiv si pentru intabularea tuturor parcelelor era de doi ani, dar pârâta refuză în mod nejustificat respectarea obligațiilor contractuale, deși a fost pusă în întârziere prin notificare prin intermediul executorului judecătoresc M. C.. La semnarea contractului arată că a achitat jumătate din prețul total de 100.000 euro, urmând ca restul de 50.000 euro, să se achite la momentul încheierii contractului definitiv pentru toate parcelele. Tot cu acea ocazie pârâta a semnat și o procură specială prin care l-a împuternicit să vândă oricui orice suprafață de teren, iar imediat după încheierea actelor pârâta a revocat procura si a început să vândă terenurile pentru care a semnat promisiunea de vânzare cumpărare si pentru care a încasat jumătate de preț.
Prin sentința civilă nr. 4956 pronunțată la 3.11.2013 în dosar nr._/55/2013, Judecătoria A. a dispus obligarea pârâtei să nu înstrăineze bunurile ce face obiectul promisiunii.
Prin sentința civila nr. 4714 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria A. a admis cererea si a obligat pârâta L. L. să predea reclamantului toate documentele (respectiv promisiuni (antecontracte) de vânzare – cumpărare, titluri de proprietate, adeverințe de proprietate, planuri de identificare, procuri, etc.) necesare finalizării procedurii de intabulare pentru terenurile agricole ce fac obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3890/28.09.2012 de BNP M. P. I., cu excepția documentelor vizând imobilele intabulate în CF_ L., CF_ L., CF_ L., CF_ L., CF_ L., CF_ L., CF_ L., CF_ L., CF_ L., CF_ L., CF_ L., CF_ L., CF_ L., CF_ Zăbrani, CF_ Zăbrani, CF_ Zăbrani, CF_ Zăbrani, CF_ Zăbrani. A respins în rest cererea ca nefondată.
Ulterior pârâta nu s-a conformat dispoziției instanței si a formulat cerere de executare silită, dar nu s-a conformat nici somației executorului de a preda actele necesare intabulării, motiv pentru care în temeiul art. 905 cod procedură civilă a formulat si o cerere de penalități ce face obiectul dosarului nr. 1553/2015.
Pârâta de ordinul 2 a încheiat cu pârâta de ordinul 1, o promisiune de vânzare cumpărare, a încasat prețul, iar pârâta de ordinul 1 refuză să-l predea. Reclamantul arată că justifică interesul legitim cu promisiunea de vânzare cumpărare încheiat cu pârâta de ordinul l, astfel că solicită chemarea la interogator a pârâtei de ordin 2, pentru a recunoaște că a înstrăinat parcele de teren înscrisă în c.f._ Zăbrani către pârâta de ordin 1, care apoi a promis-o reclamantului.
Cu privire la plata diferenței de preț de 50.000 euro, este de acord să plătească suma la data încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare, deși toate parcelele pe care le-a solicitat sunt sub somația imobiliară notată de executorul H. V., în dosar execuțional nr.114/2013, pentru recuperarea sumei de 122.163,43 lei, sume pe care reclamantul arată că va trebuie să le suporte în temeiul art. 826 cod procedură civilă.
În concluzie reclamantul arată că se află în situația de a fi achitat cu titlu de avans suma de 50.000 euro, la încheierea contractului si circa 30.000 euro pentru consemnarea sumelor datorate de pârâta de ordinul 1, pentru mai puțin de 10 % din obiectul contractului, apreciind că restul de circa 20.000 euro ar trebui achitați la momentul care pârâta îi predă și restul de peste 90 % din suprafețe, astfel că solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
R. F. în calitate de fiică a pârâtei R. O. a depus întâmpinare la data de 27 martie_, prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei R. O. decedată la 21 mai 2001.
În motivare arată că reclamantul a solicitat să se constate că pârâta R. O. a încheiat o promisiune de vânzare cumpărare cu pârâta de ordinul 1, pentru suprafața de 4,8 ha. teren agricol înscris în c.f._ Zăbrani, dar R. O. a decedat la 21 mai 2001 si înainte de deces nu a încheiat nici o promisiune de vânzare cumpărare cu pârâta de ordin l.
Mai arată că la momentul promovării acțiunii, pârâta R. O. era decedată, astfel că acțiunea trebuie respinsă pe excepția lipsei capacității de folosință a acesteia.
Pârâta L. L. a depus la 31 martie 2015, întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii privind obligarea la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare pentru terenurile care fac obiectul promisiunii de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3890 din 28.09.2012 de către BNP M..
În motivare pârâta arată că a încheiat cu reclamantul o promisiune de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3890 din 28.09.2012 de către BNP M., prin care se obliga să-i vândă lui R. S. P. suprafața de 940 ha. teren cu suma de 100.000 euro, din care acesta a achitat 50.000 euro. Imobilele care fac obiectul acestei promisiuni au fost achiziționate în perioada anilor 2002, 2003, 2004 iar în promisiunea de vânzare cumpărare se regăsesc și bunuri achiziționate după anul 2007, cum este contractul de vânzare cumpărare încheiat cu . ferma pomicolă situată la nr. 7-8 Neudorf, în valoare de 190.400 lei.
Pârâta arată că la data încheierii înscrisului i-a fost viciat consimțământul, deoarece nu dorea să ajungă în fața instanțelor, iar reclamantul cu care a întreținut și o relație de concubinaj a profitat și cu rea credință a indus-o în eroare, încercând prin diverse moduri să obțină bunuri, fără a achita prețul real.
Un aspect esențial este cel privind seriozitatea prețului promisiunii, care ar fi trebuit să constea într-o echivalentă între valoarea bunului si suma stabilită de preț, iar prețul stipulat în promisiunea de vânzare cumpărare, raportat si la prevederile art. 1303 cod civil nu a fost unul serios, mai ales că nici nu a fost plătit în totalitate. Valoarea de circulație a terenurilor ce fac obiectul promisiunii de vânzare cumpărare pentru cele 900 ha. precum și cele care reprezintă ferma zootehnică ar fi vândute la un procent de 5 % față de valoarea reală, ce depășește suma de 2.000.000 euro.
Pârâta arată că refuzul său de a încheia contractul de vânzare cumpărare în formă autentică este mai mult decât justificat, având în vedere că reclamantul a urmărit prin mijloace dolosive să achiziționeze un număr mare de terenuri la un preț derizoriu, de natură a-i crea prejudicii, în condițiile în care sumele de bani reprezentând contravaloarea terenurilor înstrăinare terțelor persoane au un cuantum mult mai însemnat decât cel pe care reclamantul este dispus să-l achite.
În același sens și reglementarea legiuitorului român care prin dispozițiile art. 1669 cod civil, condiționează admisibilitatea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract, de refuzul nejustificat al uneia dintre părțile contractante ale promisiunii bilaterale de vânzare de a încheia contractul promis precum si de îndeplinirea celorlalte condiții de validitate. Raportat la dispozițiile art. 1669 cod civil, prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare, instanța suplinește doar lipsa consimțământului părții care refuză nejustificat încheierea contractului promis, și nu suplinește și lipsa celorlalte condiții care nu au fost îndeplinite și fără de care încheierea contractului autentic în fața notarului nu ar putea avea loc, cum ar fi întocmirea documentației de carte funciară, aceste demersuri neputând fi suplinite de instanță. Mai mult predarea documentelor de proprietate ale terenurilor care fac obiectul promisiunii de vânzare cumpărare, va fi tranșată cu ocazia soluționării dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei A..
Pârâta mai arată cu referire la promisiunea de vânzare cumpărare încheiată cu doamna R. O., că acest act a fost încheiat în anul 2002, ocazia cu care s-a și achitat prețul integral al vânzării. Ulterior în anul 2005, a încheiat procura cu R. G., soțul doamnei R. O. decedată la acea dată, prin care acesta afirma că este singurul succesor al defunctei, urmând ca perfectarea contractului de vânzare cumpărare să se realizeze cu acesta, dar ulterior a întâmpinat opoziția din partea fiicei defunctei R. O. care s-a opus intabulării. În anul 2009 a trimis domnului R. G. o notificare prin care l-a somat să se prezinte la notar în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare, dar aceasta a rămas fără răspuns, suprafața de teren fiind înregistrată și în prezent în cartea funciară pe numele doamnei R. O..
În concluzie pârâta apreciază că instanța se află în imposibilitatea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract pentru suprafața de teren înscrisă în c.f._ Zăbrani, în condițiile în care aceasta nu se află în proprietatea pârâtei L. L..
Nu în ultimul rând raportat la diferența de 50.000 euro cu privire la care reclamantul este dispus să o achite, relevă încă o dată reaua credință a acestuia. Promisiunea de vânzare cumpărare este una nulă, lipsită de îndeplinirea condiției ce privește stipularea unui preț serios, corespunzător valorii de circulație a terenurilor din zona respectivă, prețul fiind îndestulător pentru procentul de 10 % din totalul obiectului contractului.
În drept invocă disp. art. 205, art. 453 cod procedură civilă și art. 1303 si art. 1669 cod civil.
Din probele administrate în cauză și expuse deja mai sus, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește calitatea procesuală a pârâtei R. O. tribunalul având în vedere că la data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare aceasta era decedată, conform actelor de stare civilă fila 159-161, motiv pentru care a fost constatată excepția lipsei capacității procesuale de folosință.
Din lucrările dosarului rezultă că părțile au încheiat o promisiune de vânzare cumpărare în formă autentică care potrivit art. 20 din Legea nr. 17/2014 era exceptată la finalizarea contractului la exercitarea dreptului de preemțiune.
Curtea Constituțională prin dispozițiile deciziei nr. 755/2014 a stabilit că prevederile art. 20 alin. 1 din aceeași lege nu sunt constituționale și în consecință pentru orice vânzare cumpărare indiferent dacă antecontractul de vânzare a fost încheiat sub semnătură privată sau în forma autentică este necesară parcurgerea procedurii preemțiunii prev. de art. 5 din Legea nr. 17/2014.
Față de această decizie instanța a analizat cu prioritate ca o excepție de fond legată de dreptul la acțiune, neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.17/2014, pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu din patrimoniul pârâtului în patrimoniul reclamanților, reținând următoarele:
În cauză, chiar dacă legea 17/2014 a intrat în vigoare ulterior încheierii antecontractului prezentat de către părți, legea în cauză este incidentă și prezentei spețe, dat fiind faptul că, la data când se solicită validarea antecontractului în cauză, legea 17/2014 este în vigoare și aplicabilă, iar obiectul material al litigiului este un teren agriol extravilan.
În speță nu se pune problema retroactivității legii, pentru că Legea 17/2014 acceptă ca valabile antecontractele sub semnătură privată încheiate anterior intrării în vigoare a Legii 17/2014, dar validarea acestora, respectiv transmiterea dreptului de proprietate în baza antecontractelor în cauză, care are loc prin hotărârea judecătorească ce se pronunță după . Legii nr.17/2014, trebuie să respecte prevederile acestei legi; altfel spus, doar regimul juridic al validării antecontractului prin hotărârea judecătorească intră sub incidența Legii 17/2014.
De altfel, hotărârea judecătorească ce ar fi pronunțată cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 17/2014 ar rămâne fără efecte juridice întrucât cererea de întabulare a dreptului de proprietate ar fi respinsă de către oficiul de carte funciară.
Antecontractul încheiat cu respectarea normelor legale, anterior intrării în vigoare a Legii 17/2014 rămâne valabil, dar pentru transferul dreptului de proprietate care este operațiune juridică distinctă și subsecventă trebuie să se respecte normele juridice în materie de la data validării antecontractului. Respectiv trebuie să respecte normele legii noi. Transferul dreptului de proprietate se realizează în baza hotărârii judecătorești, nu în baza antecontractului, în baza căruia s-a născut doar o obligație de a face; antecontractul dând naștere unui drept de creanță, nu unui drept real.
Hotărârea judecătorească de validare a antecontractului nu recunoaște un drept de proprietate preexistent al reclamanților, ci transferă un drept de proprietate din patrimoniul pârâtului în patrimoniul reclamanților de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, ca urmare a admiterii acțiunii în realizare exercitate de către reclamanți. Hotărârea pronunțată are un efect constituitv, nu declarativ.
În sensul celor de mai sus, prin Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, Curtea Constituțională a constatat că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut cu valoare de principiu, că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în perioada ulterioară intrării ei în vigoare.
Sub aspectul incidenței Legii 17/2014, așa cum a fost modificată prin Legea nr.68/2014, se rețin următoarele texte legale:
- la art.2: (1) Terenurile agricole situate în intravilan nu intră sub incidența prezentei reglementări.
- la art.. 5: (1) În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege.
- la art. 16: Înstrăinarea prin vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preempțiune, potrivit art. 4, sau fără obținerea avizelor prevăzute la art. 3 și 9 este interzisă și se sancționează cu nulitatea relativă.
- la art. 20: (1) Prevederile prezentei legi nu se aplică antecontractelor și pactelor de opțiune care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia.
(2) Dispozițiile prezentei legi nu se aplică înstrăinărilor între rude până la gradul al treilea, inclusiv.
(2) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Din economia textelor legale sus citate rezultă că Legea 17/2014 se aplică tuturor antecontractelor care au ca obiect terenuri extravilane. Pentru admisibilitatea cererii de validare a antecontractelor de vânzare cumpărare prin hotărâre judecătorească este necesar îndeplinirea condițiilor art.3,4,9 din Legea 17/2014 și imobilul ce face obiectul antecontractului să fie înscris pe rol fiscal și în cartea funciară la data pronunțării hotărârii judecătorești. Prevederile Legii 17/2014 nu se aplică antecontractelor și pactelor de opțiune autentificate de notariat anterior intrării în vigoare a acestei legi și nici înstrăinărilor între rude până la gradul al treilea inclusiv. per a contrario Legea 17/2014 se aplică și antecontractelor încheiate anterior intrării în vigoare a legii, sub semnătură privată ce au ca obiect promisiuni de înstrăinare a unor terenuri extravilane.
În condițiile art.16 din Legea 17/2014, așa cum a fost modificat prin Legea 68/2014, înstrăinarea prin vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preempțiune, potrivit art. 4, sau fără obținerea avizelor prevăzute la art. 3 și 9 este interzisă și se sancționează cu nulitatea relativă.
Conform regimului juridic al nulității relative, aceasta poate fi invocată numai de persoana ocrotită prin norma juridică încălcată care a suferit o vătămare; nu poate fi invocată și de către instanță din oficiu. În acest sens este art.1248 NCCiv.
Într-o atare situație înstrăinarea imobilelor de categoria celor de mai sus fără respectarea prevederilor art.3,4 și 9 din Legea 17/2014, este afectată de nulitate relativă și poate fi invocată de cel prejudiciat, în principal de peremtorii, respectiv inclusiv Statul Român care este ocrotit atât în calitatea de peremtor prin normele de la art.4 dar și prin prevederile art.3 și 9 sub aspectul siguranței teritoriale sau al ocrotirii patrimoniului istoric al statului.
Pe de altă parte chiar dacă înstrăinările de mai sus sunt afectate de nulitate relativă, ce nu poate fi invocată de către instanță din oficiu acest lucru nu înseamnă că instanța poate valida un antecontract de vânzare cumpărare fără a fi respectate prevederile Legii 17/2014. Instanța din oficiu este obligată să verifice legalitatea înstrăinării și să nu valideze o vânzare cu încălcarea normelor legale în materie. Numai după transferul dreptului de proprietate în baza unei promisiuni de vânzare cumpărare, instanța nu mai poate invoca nulitatea vânzării. Judecătorul nu poate pronunța o hotărâre cu știință care să încalce ordinea de drept, chiar dacă aceasta ocrotește numai un interes privat; el având obligația să asigure supremația legii.
În acest sens Legea 303/2004 prevede:
- La art. 1 - Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor.
- La art.4 (1) Judecătorii și procurorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora.
De altfel de cele mai multe ori nu părțile dintr-un proces care are ca obiect validarea unui antecontract de vânzare cumpărare sunt prejudiciate ci terți; situație în care dacă nu s-ar admite posibilitatea instanței ca din oficiu să pună în discuție nerespectarea Legii 17/2014 ca o excepție de fond, s-ar ajunge la validarea antecontractelor în cauză și . puterea de lucru judecat garantat de art.6 din Convenția CEDO sub aspectul securității raporturilor juridice generate de o hotărâre judecătorească definitivă și art.432 NCPC; hotărârea în cauză fiind opozabilă și terților în condițiile art.435 NCPC.
Pentru a se respecta dreptul la apărare al reclamantului s-a acordat acestuia un termen să își dovedească cererea, în acord cu Legea nr.17/2014, cu toate acestea, reclamantul nu a făcut dovada demersurilor întreprinse în conformitate cu Legea nr.17/2014.
Este de reținut că promitentul cumpărător poate să exercite măsuri de conservare a drepturilor sale în condițiile art.1558 și următoarele Cod civil nou; respectiv să solicite, dacă este cazul, instanței competente dreptul ca în numele debitorului său, să îndeplinească toate formalitățile prevăzute de legea nr.17/2014, stabilite în sarcina promitentului vânzător pe care acesta neglijează sau refuză să le îndeplinească.
Văzând că reclamantul nu au făcut în cauză dovada că acțiunea îndeplinește prevederile Legii nr.17/2014, o va respinge, deoarece în condițiile art.249 NCPC și art.10 NCPC, sarcina probei revine reclamanților, aceștia având obligația să aibă un rol activ în soluționarea cauzei, obligație căreia nu i s-a dat curs.
Văzând disp. art. 453 și faptul că reclamantul este partea care a pierdut procesul, îl va obliga pe acesta să plătească pârâtei suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei R. O..
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul R. S. P., în contradictoriu cu pârâta L. L., având ca obiect obligația de a face.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei L. L. suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 septembrie 2015.
Președinte,Grefier,
O. S. S. A. C.
Red. jud.OSS/Tred. AC
Ex. 5/30.09.2015
3 .
Se comunică cu:
- reclamant R. S. P. dom. A. . D. nr. 22 județul A.
- pârâtă L. L. domiciliată în . B județul A.
- R. F. – in calitate de fiică a pârâtei R. O. –dom în Timișoara, ., jud. T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 958/2015. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 133/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
