Pretenţii. Decizia nr. 958/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 958/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 958/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 958
Ședința publică din data de 15 septembrie 2015
Președinte S. N.
Judecător H. O.
Grefier D. P.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de apelanta pârâtă P. & M. INTERNAȚIONAL SRL în contradictoriu cu intimata reclamantă C. R. SRL și intimații intervenienți S. SRL si A. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1877/15.04.2015 pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că susținerile părților în dezbaterea apelului au fost consemnate în încheierea de ședință publică din 9 septembrie 2015 care face parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat inițial pe rolul Tribunalului A. – Secția a II-a civilă la data de 17 iunie 2015 și transpus la Secția I civilă la data de 10 iulie 2015, constată că prin sentința civilă nr. 1877/15.04.2015 pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, s-a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta C. R. SRL, în contradictoriu cu pârâta P. & M. INTERNATIONAL INTERNATIONAL SRL, având ca obiect pretenții și, în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei_,75 lei, cu titlu de daune-interese compensatorii și dobândă legală penalizatoare, începând cu data de 16 octombrie 2014 până la plata integrală și efectivă a debitului și s-a respins acțiunea în contradictoriu cu S. SRL, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 8979,54 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele :În conformitate cu art.248 alin.1 Cod procedură civilă asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune instanța s-a pronunțat motivat, anterior dezbaterii pe fond a cauzei, prin încheierea dată în ședința publică din 21.01.2015, în sensul respingerii ei.
Pe fond, s-a reținut că reclamanta exploatează suprafața de teren agricol în extravilanul localităților P. și Socodor. Același obiect de activitate îl are și societatea pârâtă. Parte din aceste suprafețe au fost deținute și exploatate de reclamantă în calitate de titulară a dreptului de proprietate, iar pentru parte dintre acestea folosința s-a întemeiat pe promisiunile de vânzare-cumpărare încheiate de reclamantă cu proprietari persoane fizice.
Din rațiuni ce țin de exploatarea agricolă părțile au efectuat lucrări pe diferite suprafețe care aparțineau celeilalte. Acest fapt rezultă din Procesul-verbal încheiat la data de 05.06.2014, potrivit căruia în cursul mai multor ani agricoli pârâta a exploatat suprafața de 62.415 ha din suprafața deținută de reclamantă. La rândul său, pârâta a opus reclamantei faptul că a exploatat suprafața de 69,88 ha.
Realitatea folosinței faptice a suprafețelor de teren rezultă și din faptul că părțile au încheiat două contracte de schimb pentru suprafețele pe care le exploatau respectiv contractul de schimb autentificat sub nr.3997 din 09.12.2011 la Biroul Notarial Public „F.” (f.94) și contractul de schimb autentificat nr.3764 din 13.12.2013 la Societatea Profesională Notarială „F.” (f.103).
Prin acțiunea formulată reclamanta și-a individualizat pretențiile pentru perioadele și suprafețele exploatate anterior încheierii contractelor de schimb și pentru cele care nu au făcut obiectul unui astfel de contract.
Prima instanță a apreciat că apărarea formulată de pârâtă nu poate fi primită pentru următoarele:
Sub aspectul calificării în drept a acțiunii, pârâta a susținut că fapta sa nu poate atrage răspunderea civilă delictuală și se circumscrie gestiunii de afaceri, însă prevederile legale referitoare la acestea nu sunt incidente în cauză, fiind vorba despre fapte ce s-au petrecut anterior intrării în vigoare a noului cod civil.
Instanța de fond a apreciat că atâta vreme cât nici necunoașterea gestiunii și nici imposibilitatea desemnării unui mandatar nu pot fi reținute în cauză, nu se poate vorbi de incidența dispozițiilor art.1330 -1340 Cod civil.
În plus, în temeiul art.22 alin. 4, 5 Cod procedură civilă, instanța este datoare a se pronunța asupra a ceea ce i s-a cerut, în condițiile în care, după ce li s-a pus în discuție calificarea juridică, părțile stăruie în susținerile lor. Ori, reclamanta a susținut constant că a formulat o acțiune în răspundere delictuală și, ca urmare, condițiile angajării acestei răspunderi vor fi analizate.
Apărarea pârâtei în sensul că anumite suprafețe pentru care se solicită daune-interese (parcelele A 101/6 și A 57/2/8) sunt proprietatea sa și că, în fapt, se suprapun cu cele care sunt proprietatea societății reclamante, nu poate fi reținută câtă vreme aceasta din urmă este evidențiată ca titularul dreptului de proprietate în cărțile funciare ale acestor imobile. Potrivit art.15 alin. 3 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară, sens în care a procedat reclamanta. Pârâta nu a probat că ar fi făcut vreun demers pentru a înlătura dubiile cu privire la existența și întinderea dreptului său de proprietate, simpla afirmare nefiind suficientă pentru recunoașterea lui.
Cât privește susținerile pârâtei, în sensul că și reclamanta a exploatat suprafețele sale, s-a reținut că aceasta nu este o cauză care să îi înlăture răspunderea, ci eventual de a-i justifica propriile pretenții. În prezenta cauză o astfel de solicitare nu a fost formulată.
Pârâta a mai contestat și etalonul la care s-a raportat reclamanta pentru stabilirea întinderii prejudiciului, apreciind că ar fi trebuit să se raporteze la un prejudiciu real, înregistrat în contabilitatea societății. Or, câtă vreme exploatarea suprafețelor nu s-a efectuat de reclamantă, înregistrarea veniturilor nu poate fi efectuată. În situația dată și reținând că niciun alt etalon nu s-a propus de pârâtă, modalitatea de calcul a prejudiciului va fi acceptată de instanță.
În drept, ținând cont de art.6 din noul cod civil și împrejurarea că obligațiile nerespectate s-au născut anterior intrării în vigoare a legii noi, sunt aplicabile prevederile vechiului Cod civil.
Față de considerentele expuse, în cauză sunt întrunite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale conform art.998 Cod civil 1864, fapta ilicită constând în exploatarea unor suprafețe agricole pentru care nu deține niciun titlu, vinovăția sub forma culpei, prejudiciul constând în privarea reclamantei de folosința suprafeței de teren și a culegerii fructelor acestuia, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu rezultând ex rem.
În ce privește întinderea prejudiciului, acesta a fost stabilit prin raportare la producția medie de grâu pentru fiecare an agricol, din contravaloarea căreia au fost scăzute costurile de producție și eventualele subvenții încasate de la APIA.
Față de cele ce preced și în temeiul textelor legale menționate, acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată, a fost admisă și pârâta a fost obligată la plata sumei de_,75 lei, cu titlu de daune-interese compensatorii.
În temeiul art.2 și art.3 alin.2 din O.G.13/2011, pârâta a fost obligată și la plata dobânzii penalizatoare, începând cu data de 16.10.2014 (astfel cum a solicitat reclamanta) și până la plata efectivă a debitului.
Referitor la cererea de chemare în judecată a reclamantei S. SRL, instanța de fond a avut în vedere faptul că în conformitate cu art.68 alin.1 Cod procedură civilă, oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleași drepturi ca și reclamantul.
Or, din poziția procesuală a reclamantei coroborată cu contractele de arendare nr.1/28.03.2011 și nr.2/01.11.2011 rezultă că suprafața de teren exploatată de pârâtă nu s-a aflat în zona de interes a S. SRL fapt ce ar fi justificat o acțiune separată a societății arendatoare împotriva pârâtei.
Având în vedere cele de mai sus în temeiul art.68 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâta S.C. P. & M. INTERNAȚIONAL S.R.L., a fost respinsă.
Reclamanta a solicitat cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, constând în taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.
În aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecată, prima instanță a apreciat că nu trebuie avută în vedere doar valoarea obiectului litigiului, ci complexitatea acestuia.
Prima instanță a apreciat că, raportat la acest din urmă criteriu, având în vedere că în cauză nu s-a impus administrarea unui probatoriu complex, iar valoarea pretențiilor a și fost redusă ca urmare a lipsei de diligență a reclamantei, acordarea cheltuielilor de judecată în cuantumul solicitat de reclamantă nu se justifică. D. urmare, în temeiul art.453 alin.1 raportat la art.451 alin.2 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 8979,54 lei, din care 3979,54 lei reprezintă taxa judiciară de timbru și 5000 lei, reprezintă parte onorariu avocat (f.137).
Împotriva acestei soluții a formulat apel, pârâtă P. & M. INTERNAȚIONAL SRL A., solicitând schimbarea în tot a hotărârii pronunțată de prima instanță, respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată, făcută pe o îmbogățire fără justă cauză, cu obligarea la cheltuielile de judecată ocazionate, atât la instanța de fond, cât și instanța de apel, invocând în drept art.466 si urm.art.480(2) și art.451 (l) C.pr.civ.
În motivarea cererii de apel, apelanta arată că excepția procesuală de fond a prescripției, a fost respinsă greșit, de instanța de fond cu încheierea din 21.01.2015, în loc să fie admisă cum era corect, pe anul agricol 2010-2011, deoarece conform tehnologiei culturii grâului, luat ca etalon în calculul pretențiilor, această cultură de graminee are ca perioadă de pregătire a terenului, cu arat, grăpat, discuit, semănat, cu starea de vegetație, de înfrățire și secerat, o perioada de 12 luni calendaristice.În consecință din 2010 până în 2014 sunt 4 ani calendaristici, cu patru producții de grâu anual, iar primul an solicitat este prescris. Instanta de fond a aplicat greșit prevederile în drept a vechiului Cod civil 1864, în speță bazat pe pretinesele fapte invocate din cererea introductivă, în care se dovedește că ele s-ar fi
născut și săvârșit,după . Codului civil - 2009, are incidența acestui din urmă cod, pe dispozițiile legale prevăzute pe art.6 alin 5 C.civ. si art.5, alin 1 din Legea 71/2011. Instanța de fond admite greșit și "neprofesional" cererea de chemare în judecată și respinge greșit cererea de intervenție forțată, formulată de apelantă ca pârâtă centru .. Apelanta arată că aprecierea ca neprofesionalâ a acestei greșeli o face prestigiosul judecător M.Tabarca, de la instanța supremă în Tratatul de D. procesual civil vol.I, UJ 2013, pag.380, în care se spune, că în cazul când "intervenția forțată făcută de pârâtt dacă se admite cererea de chemare în judecată, se va admite și cererea de intervenție. În acest caz pârâtul va fi obligat atât față de reclamant, cât și față de cel chemat în judecată" și continuă prestigiosul autor că în cazul "respingerii cererii principale, se respinge și cererea de intervenție fortată". Instanța de fond, inversează această logică elementară juridică și admite cererea principală și respinge cererea de intervenție fortată. Pe fond, greșelile de judecată continuă.Intervenientul forțat ., la cererea apelantei depune la dosar contractul de arendare încomplet/valabil pe următorii 6 ani agricoli, conform art.5 (l),contract care nici nu a fost citit de instanța de fond, iar dacă era lecturat se putea vedea că există parcele care au fost date în exploatare de către reclamantă, prin arendare la . solicitându-se pretenții greșit, de la apelantă, după cum este dovedii concret: la poziția I din contractul de arendă cu . prevăzută și la poziția nr. I din cererea introductivă și la aceeași poziție din tabelul anexat la precizarea de acțiune, în suprafața de 3,16 ha, idem poziția 2, la . cu suprafața de 6,80 ha, idem poziția 3 cu parcele T6 A29/15, cu suprafața de 1,64 ha, idem la poziția 4 din contractul de arendare T7 A40/16, aflat la poziția 5 din cererea introductivă și tabelul din precizarea de acțiune, în suprafață de 1,61 ha, idem la poziția 5 din contractul de arendare, cu ./4, aflată la poziția 7 din cererea introductivă și tabelul anexat la precizarea de acțiune, în suprafață de 2,40 ha, idem poziția 6 din contractul de arendare, cu ./8 aflat și la poziția 28 din cererea introductivă și tabelul de precizare a acțiunii în suprafața de 1,90 ha, idem poziția 90 din contractul de arendare cu . aflata la poziția 12 în pretențiile formulate,în suprafață de 0,36 ha, idem poziția 91 din contractul de arendare cu . ce se găsește și la poziția 29 din cererea introductivă și tabelul precizat în suprafața de 2,56 ha, idem poziția nr.92 din contractul de arendare pentru . ce se afla la poziția nr.13 din cererea introductivă și tabelul precizat în suprafață de 1,26 ha, idem poziția nr.93 din contractul de arendare, cu . aflat la poziția 14 din cererea introductivă și tabelul precizat în suprafață de 2,23 ha, idem poziția nr.295 din contractul de arendare, cu ., aflat și la poziția nr.21 din cererea introductivă și tabelul precizat în suprafață de 1,16 ha, idem poziția 296 din contractul de arendare, cu ., ce se găsește ca pretenții și la poziția nr.22 din cererea introductivă și tabelul precizat cu suprafața de 3,15 ha, idem poziția 297 din contractul de arendare, cu ., ce se găsește ca pretenții si la poziția nr.23 din cererea introductivă și tabelul precizat în suprafața de 5,86 ha, idem ultima poziție dintr-un set de terenuri notat cu nr.4. În contractul de arendă pentru ./1,ce se găsește ca pretenții la poziția 16 din cererea introductivă și tabelul precizat în suprafață de 4,25 ha, idem poziția nr. 1 bis din contractul de arendă cu . ce se află și la poziția 4 din cererea introductivă și tabelul precizat în suprafață de 2,53 ha, idem poziția 2 din același contract de arendă cu ., aflat și la poziția 6, cu o solicitare dublă și la poziția 11, din cererea introductivă, în suprafață de 1,72 ha, . instanței de fond, cu altă parcelă ce nu figurează în cererea introductivă, idem poziția 3 din contractul de arendă cu ., ce se afla și în cererea introductivă și tabelul precizat la poziția 17 în suprafață de 0,71 ha, idem poziția 7 din contractul de arendare cu ., ce se află și în cererea introductivă și tabelul precizat la poziția 10 din tabelul precizat cu suprafață de 2,65 ha.
Având în vedere că însăși ., a vrut să inducă în eroare instanța de judecată, apelanta depune ca dovadă contractul de arendă, înregistrat legal, care a fost urmat și de un act aditional. Mai mult intervenientul ., a prezentat acest contract de arendă cu anexa, la APIA A., pentru primirea subvenției europene. Instanta de fond a refuzat, deși i s-a cerut să facă această verificare de primire a subvenției pentru parcelele menționate, în contractul de arendă și anexa, care impunea respingerea acțiunii, după ce înseși reprezentantul reclamantului a recunoscut, că s-a luat subvenția de la APIA pentru suprafețele de teren, pentru care s-au cerut pretenții . Greselile de judecată s-au motivat de instanța de fond, pe un singur înscris invocat de reclamantă, respectiv procesul verbal încheiat in 05.06.2014, în sensul că acest înscris ar reprezenta o mărturisire extrajudiciară, neluându-se în seamă că înscrisul, pe lângă că era semnat de către o persoană care nu deținea o funcție de conducere în societatea apelantei și nu avea mandatul acesteia și culmea nu cunoaște absolut deloc limba română, înscris care a fost cenzurat de instanța de fond prin administrarea interogatoriului la ambele părți din proces, aspect de care instanța nu vorbește nimic în soluția dată. Instanța de fond nominalizează cele două contracte de schimb, dar deși i s-a cerut, aceasta nici nu le-a lecturat conținutul lor, deși existau la dosar. Dacă erau lecturate și se putea observa că în conținutul ambelor contracte de schimb cu nr.3817/2011 și 3764/2013, părțile contractante au convenit la semnarea contractelor că: "nu este nici un litigiu dedus, sau nu judecății, cu privire la aceste imobile garantându-se reciproc de evicțiune precum și de orice vicii ascunse ale imobilelor”. În această situație părțile prin acest contract, nu puteau solicita pretenții ex tunc nici ex nunc. Instanța de fond nu a vâzut că la dosarul cauzei există cărți funciare, care pentru poziția nr. 1 - 20, din parcelele din cererea introductivă, proprietar pentru pretențiile solicitate este apelanta și nu reclamanta, iar restul cărților funciare în număr de 9, dintre care două cărți funciare, sunt suprapuse, având proprietar atât apelanta cât și reclamanta și nu se poate cere pretenții unei părți de către cealaltă parte, deoarece conform înscrierii din conținutul lor, inainte de a deveni proprietar, reclamanta deținea numai promisiunea de vânzare - cumpărare a supra terenurilor și nu avea calitatea de proprietar pentru care se putea cere pretenții, nefiind identitate între cel chemat în judecată, ca persoană vinovată de producerea prejudicului pretins și pe de altă parte identitate între persoana reclamantului ca proprietar pentru a avea pretenții. În cazul suprapunerii celor doi proprietari pe două parcele, onus probandi incubit actori, și nu apelantei cum motivează greșit soluția instanța de fond. La dosar există dovedit de apelantă că a devenit proprietară pe cele două tarlale suprapuse în baza a două contracte de vânzare cumpărare, iar unul dintre acestea s-a materializat printr-o carte funciară. Reclamanta nu poate cere pe o răspundere delictuală, daune interese compensatorii, în condițiile în care aceasta nu are încheiat cu apelanta nici un contract valabil, pentru atragerea răspunderii contractuale. Reclamanta nu a putut face dovada săvârșirii unei fapte ilicite, cu existența unui prejudiciu cert, pentru terenul care susține că a fost exploatat de apelantă, situație identică cu speța judecată în dosarul nr._, finalizată cu sentința civilă nr.322/16.04.2015, care reprezintă practică judiciară incidentă.
La data de 14 septembrie 2015, apelanta a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinei civile atacate, cu respingerea cererii intoductive în totalitate și obligarea reclamantei intimate la cheltuielile de judecată ocazionate atât la instana de fond cât și în apel.
În susținerea poziției exprimate prin concluziile scrise, apelanta arată că excepția prescripției pretențiilor, pe anul agricol 2010 trebuia admisă și nu greșit, cum a procedat instanța de fond, admițând pretenții pe 4 ani agricoli ce coincid cu 4 ani calendaristici. În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea pe prevederile art. 998/din vechiul Cod Civil, deși pretențiile solicitate își au izvorul după . class="Style14"> vigoare a noului Cod Civil din 2009, ce este incident în speță. Instanța de fond, dacă a respins cererea de intervenție forțată a ., ca logică juridică, trebuia să respingă și cererea introductivă, în totalitate. În mod greșit, instanța de fond, se contrazice sub acest aspect, admițând cererea introductivă. Motivația intimatei prin apărător, în dezbaterea apelului, că instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție forțată, legal, nu poate fi primită, deoarece în dispozitivul hotărârii atacate, instanța de fond „admite" acțiunea și „respinge" acțiunea în contradictoriu cu ., reclamanta și intervenienta având aceleași drepturi contradictorii cu apelanta.
Un alt motiv de schimbare totală a hotărârii, este faptul că însăși reclamanta a recunoscut că a luat parțial subvenția europeană de la APIA, inducând însă în eroare instanțele de fond și apel, în sensul că subvenția europeană s-a luat
de reclamantă, împreună cu intervenienta forțată, pentru tot terenul, după care se cer pretenții, în cererea introductivă, existând declarații făcute în fața funcționarilor APIA de reprezentanții reclamantei și intervenientei, că, folosesc" terenul după care se cer pretenții, în cererea introductivă. Acest aspect, apelanta l-a verificat la APIA A., iar instața de fond nu a făcut aceste verificări solicitate de apelantă, din motive lesne de înțeles. Referitor la susținerile intimatei în dezbaterea apelului, că, Cărțile Funciare prezentate de reclamantă la instanța de fond, nu pot fi luate în considerare, este o susținere greșită, deoarece ele reflectă data dobândirii dreptului de proprietate a apelantei, inclusiv data schimbului de teren făcut cu reclamanta, în care părțile și-au garantat reciproc evicțiunea, precum și orice vicii ascunse, ce impune, ex nunc și ex tunc, eliminarea a orice fel de pretenții reciproce. Intervenienta forțată care are același interes în speță/ca și reclamanta a ascuns în fața instanței de fond, dovada arendării tuturor parcelelor evidențiate de reclamantă, în cererea introductivă. În faza apelului, apelanta a dovedit cu prezentarea acestui contract de arendă, înregistrat legal la Primăria competentă, că între reclamantă și interveniența forțată a existat arendarea cu parcelele nominalizate și exact precizate în cererea de apel, pe o perioadă de 6 ani agricoli, acoperind perioada după care se cere greșit, pretenții de la apelantă. Văzând această dovadă, reclamanta prin reprezentanții săi, a cerut telefonic, reprezentanților apelantei, să renunțe la apel, deoarece și ei renunță simultan la pretențiile formulate în cererea introductivă, punând o singură condiție ca apelanta, să nu solicite cheltuieli de judecată ocazionate și dovedite la dosarul instanței. Văzând comportamentul avocatului în fața instanței de fond, ce cunoștea situația reală, dar a mințit instanța, răspunsul apelantei, a fost categoric negativ. Reclamanta a mai încercat să obțină tot prin minciună, un „beneficiu nerealizat" sub formă de pretenții în dosarul_, fără nici un succes, deoarece instanța nu s-a lăsat păcălită de aceleași fabulații solicitate și în prezenta cauză. Reclamanta, prin avocat, a făcut fraudulos și procesul verbal din 05.06.2014, proces verbal care a fost semnat de o persoană care nu are nici o funcție în societatea apelantei, mai mult, această persoană, contactată de reclamantă, nu cunoaște limba română, atât scrisă, cât și cea vorbită și nu avea mandat de a reprezenta apelanta, aspect pe care reclamanta, îl cunoștea. Acest aspect s-a verificat prin interogatoriul administrat legal în cauză, dovedindu-se situația reala, în baza unor înscrisuri pertinente ce se găsesc la dosarul cauzei, semnate de reprezentanții legali ai societății apelante. Instanța de fond nu a făcut nici o referire la această probă a interogatoriului administrat legal, în cauză, din motive lesne de înțeles.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor art. 479 c.pr.civ. constată că nu este fondat.
Prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt susținută de probatoriul administrat.
Criticiile aduse sentinței prin motivele de apel nu se susțin. Excepția prescripției a fost corect soluționată de prima instanță raportat la probele administrate în cauză privind, momentul cunoașterii prejudiciului existent, iar raporturile juridice dintre părți sunt anterioare intrării în vigoare a noului cod civil.
Dovada proprietății privind suprafețele de teren în posesia reclamantei intimate au fost făcute cu extrasele de CF ceea ce înlătură orice dubiu cu privire la dreptul de exploatare.
împrejurarea că între părți au intervenit contracte de schimb și că au folosit fiecărei părți de - terenuri aparținând una alteia nu este relevantă față de poziția apelantei, care nu a formulat pretenții în cauză, cum în mod corect a reținut prima instanță, iar aceste aspecte au fost remarcate în procesul verbal încheiat la 5 iunie 2014.
Un alt aspect invocat de apelantă este legat de . cu care reclamanta intimată a avut încheiată contracte de arendare.
Ori, contractul din 2011 încheiat de reclamantă ca arendator a fost continuat și în 2013 prin actul adițional, iar aceste terenuri nu au devenit litigioase. Mai mult din luna iulie 2013 raporturile juridice de arendare au încetat, iar din poziția părților rezultă că nu au existat aspecte litigioase, părțile îndeplinindu-și obligațiile corelative, fapt pentru care nu sunt motive ca această societate să fie introdusă în cauză, reclamanta putând formula o cerere de chemare în judecată și împotriva acesteia dacă era cazul.
Aspectele de fond așa cum au fost stabilite vizează răspunderea civilă delictuală și nu contractuală, sens în care izvorul răspunderii juridice nu este contractul sau contractele invocate în motivele de apel.
In consecință probele administrate, susțin existența acestei instituții juridice, în elementele sale, iar suma de plată a fost corect stabilită, față de toate elementele existente în cauză.
In consecință, acțiunea în pretenții a fost justificată și nu sunt motive care să ducă la schimbarea hotărârii urmând ca în baza art.480 c.pr.civ. apelul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelanta-pârâtă P.&M. INTERNAȚIONAL SRL A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă . Socodor jud. A., precum și intimatele-interveniente . Reșița jud. C. S. și . împotriva sentinței civile nr. 1877/15.04.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ 2015.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 15 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
S. N. H. O.
Grefier,
D. P.
Se comunică:
- apelantei P.&M. INTERNAȚIONAL SRL A. - A.,..1-3, .,jud.A.
- intimatei . - A., . C..Av. B. B., br. 151,.
- intimatei . - Reșița, Aleea Zadei, .,., jud.C. S.
- intimatei . - ..55, jud. T.
Red. H.O.
Tehnored.D.P. /V.M.
5 ex./3 .
Red. Prima instanță Judecătoria A. – judecător Corinja H.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 978/2015. Tribunalul ARAD | Obligaţie de a face. Sentința nr. 552/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
