Pensie întreţinere. Hotărâre din 30-04-2015, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 533/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 533
Ședința publică din data de 30 aprilie 2015
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta L. E. și apelul incident declarat de reclamantul I. C. I. T. împotriva sentinței civile nr. 5037/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei pârâte - avocat Stanoiov L. din Baroul A. și reprezentantul apelantului reclamant – avocat D. C. din Baroul A., absenți fiind apelanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că apelul pârâtei a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar apelul incident al reclamantului a fost timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta apelantei pârâtă arată că din datele pe care le deține, reclamantul lucrează la Societatea Karnikos, astfel că solicită instanței să pună în vedere reprezentantului acestuia să depună la dosar dovada veniturile realizate.
Reprezentantul apelantului reclamant învederează că clientul său nu lucrează cu forme legale și așa cum a declarat și în fața primei instanțe, acesta nu realizează venituri constante, iar suma de 800 euro reclamantul o câștiga lucrând la negru. Arată că este de acord cu stabilirea pensiei de întreținere la 1/4 din venitul lunar net realizat de reclamant în perioada în care acesta realizează venituri din muncă, sau 1/4 din venitul minim pe economie în perioada în care reclamantul nu realizează venituri din muncă.
Reprezentanta apelantei arată că este de acord cu stabilirea pensiei de întreținere în maniera propusă de reprezentantul părții adverse.
Instanța, având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului și stabilirea pensiei de întreținere la 1/4 din venitul lunar net realizat de reclamant în perioada în care acesta realizează venituri din muncă, respectiv 1/4 din venitul minim pe economie în perioada în care reclamantul nu realizează venituri din muncă, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului și stabilirea pensiei de întreținere la 1/4 din venitul lunar net realizat de reclamant în perioada în care acesta realizează venituri din muncă, respectiv 1/4 din venitul minim pe economie în perioada în care reclamantul nu realizează venituri din muncă, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 07.01.2015, constată că prin sentința civilă nr. 5037/30.10.2014, Judecătoria A. a admis în parte acțiunea civilă principală formulată de către reclamantul I. C. I. T., în contradictoriu cu pârâta L. E. și a redus obligația de întreținere datorată de reclamant pârâtei, în favoarea minorei I. C. A. de la 200 euro lunar la suma de 400 lei lunar, începând cu data de 15.05.2014 și până la majoratul minorei sau alte dispoziții.
A reglementat dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora I. C. A. născută la data de 13.08.2008 în A., la domiciliul reclamantului, după următorul program:
- În fiecare a 2 sâmbătă din lună de la ora 10 până la ora 18;
- În prima și a treia duminică din lună de la ora 10 până la ora 18;
- De C., în anii impari, din data de 24 decembrie de la ora 10 până în data de 25 decembrie, ora 18;
- De Anul Nou și de Revelion, în anii pari, respectiv de la data de 31 Decembrie ora 10 până în următoarea zi, 01.01, ora 18;
- De P., în anii impari, respectiv în prima și a doua zi de P. de la ora 10 (prima zi) până la ora 18, a doua zi;
- În perioada de vară 1 lună, defalcate în reprize de câte una - două săptămâni, la înțelegerea părților;
- În ziua de 17 mai a fiecărui an, de la ora 14-18;
- În ziua de 13.08 a fiecărui an, de la ora 14-18;
De asemenea, a obligat reclamantul de a lua minora de la domiciliul pârâtei și de a o aduce înapoi la terminarea programului, a obligat pârâta să îi permită reclamantului să comunice telefonic (sau prin alt mijloc de comunicare modern), cu minora, fără ca alte persoane să asculte, intercepteze sau să interfereze în convorbirea dintre ei și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 25/13.01.2014 din dosar nr._/55/2013 a Judecătoriei A., părțile au divorțat, iar minorei I. C. A. născută la data de 13.08.2008 în A. i-a fost stabilit domiciliul la locuința mamei, pârâta din prezenta cauză, fiind stabilită o pensie de întreținere față de minoră în cuantum de ¼ din venitul tatălui de 800 euro lunar, respectiv 200 lei lunar, fără a se stabili un program de vizitare a minorei de către tată.
În considerentele hotărârii antemenționate prima instanță a reținut că pârâtul, respectiv reclamantul din prezenta cauză a declarat funcționarilor publici însărcinați cu efectuarea anchetei sociale, un venit net lunar de aproximativ 800 euro pe care îl realizează muncind ca măcelar în Spania.
În prezenta cauză, reclamantul a arătat că din mai 2014 acesta nu mai are un loc de muncă stabil, fiind șomer, astfel că nu mai beneficiază de aceleași venituri, cu toate că a încercat în repetate rânduri nu și-a mai găsit un loc de muncă stabil.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut faptul că după divorț reclamantul a plecat la muncă în străinătate, de unde trimitea lunar mamei sale 200 euro reprezentând pensie de întreținere față de minor, bani pe care aceasta îi punea în contul pârâtei lunar, inclusiv în luna iunie 2014. S-a mai reținut faptul că în prezent reclamantul nu mai are un loc de muncă stabil, lucrează ca zilier, acesta neavând niciodată un loc de muncă cu contract. S-a mai reținut faptul că reclamantul pe lângă pensia de întreținere de 200 euro lunar, trimitea și alți bani pentru nevoile minorei și ținea legătura cu fetița. Reclamantul s-a ocupat de minoră, iar pârâta cu fetița au fost în mai multe rânduri în vizită la reclamant, în Spania.
Întrucât nu are un loc de muncă stabil, reclamantul dorește să revină în țară, în momentul în care-și va găsi un loc de muncă aici.
Pe de altă parte, s-a mai reținut faptul că în ultimii 5 ani minora s-a întâlnit destul de rar cu tatăl său, astfel că legătura de atașament nu este foarte puternică.
Față de considerentele de mai sus, văzând împrejurarea că inițial pensia de întreținere s-a stabil doar pe baza susținerilor reclamantului cu privire la cuantumul salariului lunar, văzând susținerile acestuia, potrivit cărora veniturile sale s-au redus, față de susținerile acestuia că în prezent reclamantul este șomer, însă în Spania, la stabilirea cuantumului obligației de întreținere, instanța a avut în vedere faptul că reclamantul realizează venituri din muncă ocazională, dar și din șomajul care l-a obținut din Germania, astfel că în nici un caz venitul reclamantului nu este egal cu venitul minim lunar pe economia națională. Instanța a ținut cont și de dispozițiile art. 524 Codul civil și art. 529 Codul civil conform cărora: “când întreținerea este datorată de părinte ... ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii”.
Astfel fiind, instanța a mai ținut cont că reclamantul nu mai are un loc de muncă stabil, că lucrează ocazional, astfel că realizează venituri mai reduse, în baza art. 531 Codul civil, care arată că instanța judecătorească poate mări sau micșora cuantumul întreținerii în funcție de nevoia în care se află cel ce urmează a primi întreținerea precum și mijloacele celui care urmează a plăti, raportat la dispozițiile art. 529 Codul civil conform cărora: „când întreținerea este datorată de părinte ... ea se stabilește până la o treime pentru doi copii, față de poziția pârâtei și vârsta minorei, instanța a apreciat că acțiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta este întemeiată în parte și a admis-o în parte, în sensul că, a redus obligația de întreținere datorată de reclamant pârâtei, în favoarea minorei I. C. A. de la 200 euro lunar la suma de 400 lei lunar, începând cu data de 15.05.2014 și până la majoratul minorei sau alte dispoziții, iar în baza dispozițiilor noului cod de procedură civilă, persoana interesată să facă demersurile ce se impun la locul de muncă al reclamantului (în cazul în care acesta are un loc de muncă) sau prin executorul judecătoresc.
Cu privire la capătul de cerere care reglementează dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora, pârâta fiind de acord cu vizitarea minorei de către tată, instanța a ținut cont de faptul că părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul spre creștere și educare, a păstrat nu doar obligația de a participa la cheltuielile reclamate de nevoile minorului, dar și dreptul de a se implica în educația acestuia, în procesul său de dezvoltare fizică și psihică și ținând seama și de vârsta minorei, instanța în baza art. 401 Cod civil, a reglementat dreptul de reclamantului de a păstra legături personale cu minora I. C. A. născută la data de 13.08.2008 în A., după următorul program: în fiecare a 2 sâmbătă din lună de la ora 10 până la ora 18; în prima și a treia duminică din lună de la ora 10 până la ora 18; de C., în anii impari, din data de 24 decembrie de la ora 10 până în data de 25 decembrie, ora 18; de Anul Nou și de Revelion, în anii pari, respectiv de la data de 31 Decembrie ora 10 până în următoarea zi, 01.01, ora 18; de P., în anii impari, respectiv în prima și a doua zi de P. de la ora 10 (prima zi) până la ora 18, a doua zi; în perioada de vară 1 lună, defalcate în reprize de câte una- două săptămâni, la înțelegerea părților; în ziua de 17 mai a fiecărui an, de la ora 14-18; în ziua de 13.08 a fiecărui an, de la ora 14-18;
La stabilirea programului, instanța a ținut cont că, deși reclamantul a ținut legătura cu minora și s-au întâlnit când acesta venea în țară, totuși acestea nu au fost dese, iar ca urmare a vârstei minorei de doar 6 ani, legătura dintre tată și fiică nu este foarte puternică, ca urmare a faptului că reclamantul se află în străinătate de circa 4 ani, astfel că a fost necesar ca minora să se acomodeze cu acesta și să stabilească o legătură de atașament și siguranță.
A obligat reclamantul de a lua minora de la domiciliul pârâtei și de a o aduce înapoi la terminarea programului, a obligat pârâta să îi permită reclamantului să comunice telefonic (sau prin alt mijloc de comunicare modern), cu minora, fără ca alte persoane să asculte, intercepteze sau să interfereze în convorbirea dintre ei.
Instanța, față de admiterea în parte a acțiunii, în baza art. 453 cod procedură civilă, a compensat cheltuieli de judecată ocazionate de purtarea procesului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta L. E. și apel incident reclamantul I. C. I. T..
Apelanta L. E. a solicitat admiterea apelului și pe cale de consecință modificarea sentinței apelate, în sensul de a respinge acțiunea reclamantului cu privire la reducerea obligației de întreținere.
Consideră apelanta că prima instanță a admis în mod greșit acțiunea reclamantului cu privire la reducerea obligației de întreținere în condițiile în care art. 529 al. 2 cod civil sunt clare, în sensul că „întreținerea se stabilește la o pătrime din câștigul său în muncă” iar art. 531 Cod Civil arată în mod clar că „instanța de tutelă poate mări sau micșora, potrivit împrejurărilor și dacă se ivește vreo schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește” ori ceea ce nu s-a dovedit este chiar schimbarea cu privire la mijloacele celui care prestează întreținerea, lucru neavut în vedere de prima instanță, simpla susținere nedovedită, neputând fi luată în considerare.
Apelantul I. C. I. T. prin întâmpinarea și apelul incident a solicitat următoarele:
Cu privire la întâmpinare la apelul formulat împotriva Sentinței Civile nr. 5037/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, solicită în temeiul disp. art. 480 alin. 1 N.C.P.C. respingerea apelului ca fiind netemeinic și nelegal.
Cu privire la apelul incident, prev. de disp. art. 472 alin. 1 N.C.P.C. solicită admiterea acestuia și pe cale de consecință să se dispună schimbarea hotărârii atacate, în sensul schimbării pensiei de întreținere din suma fixă de 400 lei, stabilită prin sentința apelată, la o pensie procentuală stabilită în cuantumul legal de 25% din venitul minim pe economie și menținerea în rest a dispozițiilor sentinței atacate.
În opinia apelantului această cerere era complet justificată ținând cont de faptul că intimatul nu mai lucra de câteva luni și astfel nu realiza veniturile la care s-a raportat cuantumul de 25% stabilit prin Sentința civilă nr. 25/13.01/2014.
Instanța a cărei hotărâre s-a atacat, a constatat în mod eronat faptul că: „reclamantul realizează venituri din muncă ocazională dar și din șomajul pe care îl obține din Germania astfel că în niciun caz venitul reclamantului nu este egal cu venitul minim lunar pe economia națională”, în măsura în care niciuna dintre părțile în cauză nu a făcut referire la vreun ajutor de șomaj din Germania, singurul act depus referitor la șomaj fiind cel de la intimat constând într-o dovadă eliberată de autoritățile spaniole și depusă la dosarul cauzei la data de 11.09.2014 și din care rezultă faptul că intimatul nu figura ca titular de venituri din sistemul de asigurări sociale si nici de alte venituri publice, în acest sens intimatul neînțelegând la ce se referea instanța de fond privind șomajul din Germania de care intimatul ar fi beneficiat.
Consideră că probabil este vorba de o eroare materială a instanței și de fapt aceasta se referea la un eventual ajutor de șomaj din Spania pornind de la acea dovadă depusă de către intimat la data de 11.09.2014, însă învederează instanței că intimatul nu a beneficiat și nu beneficiază de nici un ajutor de șomaj nici din Spania și mai cu seamă nici din Germania atâta timp cât privind pe intimat acesta nu a muncit și nu a locuit niciodată în acest stat.
Mai mult decât atât, consideră că stabilirea unei pensii de întreținere de 400 de RON, este totuși netemeinică și nejustificat de mare (deși nu se opune plății acesteia) neexistând nici o dovadă a vreunui ajutor de șomaj din Germania, de care instanța de fond în momentul deliberării a ținut cont.
În opinia apelantului motivarea instanței de fond nu are la bază un temei legal, în baza căruia a fost stabilită în sarcina intimatului suma de 400 de Ron cu titlu de pensie de întreținere atâta timp cât la dosarul cauzei nu există nici un înscris din care să rezulte că acesta ar realiza sau beneficia de vreun venit și dacă realizează venituri, așa cum și instanța de fond a reținut, acestea fiind totuși ocazionale ceea ce poate însemna faptul că într-o lună poate avea aceste venituri ocazionale iar în alte luni să nu beneficieze de aceste venituri.
În drept se invocă disp. art. 471 alin. 5 N.C.P.C., art. 472 alin. (1) N.C.P.C., art. 480 N.C.P.C., art. 474 alin. (1) N.C.P.C, art. 529 N.C.C.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 466 - 482 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că ambele apeluri sunt fondate, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, problema în litigiu între părți se referă la cuantumul pensiei de întreținere, pe care reclamantul o datorează pe seama minorei I. C. A., acesta susținând că în prezent nu lucrează, astfel că nu mai are mijloace financiare să suporte o pensie de întreținere de 200 euro.
La termenul de judecată a apelului din 30.04.2015 părțile, prin reprezentanții lor au căzut de acord cu stabilirea unei pensii de întreținere de 1/4 din venitul net lunar realizat de reclamant în perioada de timp în care acesta este angajat în muncă și realizează venituri, același procent păstrându-se și în situația în care acesta nu realizează venituri, însă acesta se va raporta la venitul minim pe economie. Totuși, instanța de apel va aprecia că cota de 1/4 din venitul minim pe economie trebuie să se raporteze la venitul minim din România în situația în care reclamantul se stabilește în această țară, respectiv la venitul minim pe economie din Spania, în cazul în care este stabilit un asemenea venit și în cazul în care reclamantul locuiește în această țară.
Față de cele expuse anterior, văzând acordul părților, precum și dispozițiile art. 527, 529, 531 Cod Civil, tribunalul, în baza art. 480 alin. 2 Cod Procedură Civilă va admite apelul declarat de pârâta L. E. și apelul incident declarat de reclamantul I. C. I. T. împotriva sentinței civile nr. 5037/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
Va schimba în parte hotărârea primei instanțe în sensul că va stabili pensia de întreținere la 1/4 din venitul lunar net realizat de reclamant în perioada în care acesta realizează venituri din muncă, respectiv din venitul minim pe economie al țării în care se află, în perioada în care nu realizează venituri din muncă.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate, inclusiv data de la care se datorează pensia.
Văzând că nu s-au cerut cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta L. E. și apelul incident declarat de reclamantul I. C. I. T. împotriva sentinței civile nr. 5037/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
Schimbă în parte hotărârea primei instanțe în sensul că stabilește pensia de întreținere la 1/4 din venitul lunar net realizat de reclamant în perioada în care acesta realizează venituri din muncă, respectiv din venitul minim pe economie al țării în care se află, în perioada în care nu realizează venituri din muncă.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate, inclusiv data de la care se datorează pensia.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2015.
Președinte,Judecător, Grefier,
N. C. S. C. Ș. M. I.
Red. N.C.
Thred. M.I.
4 ex./02.06.2015
2 .:
apelanta - pârâtă L. E. - A., dom.ales la C..av.Stanoiov luminița - .. 5-7, .
apelantul - reclamant I. C. I. T. - .. ales la av. D. C., A., M. E., nr. 24, .> Prima instanță: Judecătoria A., judecător N. P.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 990/2015. Tribunalul ARAD | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3903/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
