Pensie întreţinere. Sentința nr. 3903/2015. Tribunalul ARAD

Tribunalul ARAD - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 3903/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 290/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 290

Ședința publică din data de 05 martie 2015

Președinte: N. C.

Judecător: S. C. Ș.

Grefier: L. K.

S-a luat în examinare apelul formulat de apelanta S. V. S. în contradictoriu cu intimatul S. O. C. împotriva sentinței civile nr. 3903/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect pensie de întreținere.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei – avocat O. F. O. din Baroul A. și intimatul asistat de avocat B. V. C. din Baroul A., lipsă fiind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta apelantei depune la dosar chitanțele nr. 23/23.07.2014, nr. 51/20.11.2014 și nr. 9/03.02.2015 reprezentând onorariu avocat.

Reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicire avocațială, factura nr. 0830/05.03.2015 și chitanța nr. 0656/05.03.2015 reprezentând onorariu avocat și note de ședință.

Reprezentanta apelantei arată că renunță la proba testimonială privind audierea martorului propus prin cererea de apel, precum și la proba solicitată privind emiterea unei adresei către Finanțe.

Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra excepției autorității de lucru judecat și asupra apelului declarat în cauză.

Reprezentanta apelantei arată că îți susține excepției autorității de lucru judecat invocată prin cererea de apel și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. Precizează că cele 30-31 de zile din vacanța de vară sunt împărțite pe parcursul a două luni calendaristice. Invocă dispozițiile art. 531 cod civil potrivit căreia modificarea ar putea privi doar mărirea ori micșorarea pensiei de întreținere deja stabilite și s-ar fundamenta pe o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește.

Reprezentantul intimatului precizează că nu există autoritate de lucru judecat și solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată. Pe perioada vacanței de vară intimatul să poată presta în natură obligația de întreținere la care a fost obligat.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 3 decembrie 2014 constată că prin sentința civilă nr. 3903 din 18.09.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. O. C. în contradictoriu cu pârâta S. V. S. și în consecință: A fost obligat reclamantul ca în luna august a fiecărui an, în perioada în care minora se află la domiciliul său, să execute în natură obligația de întreținere în valoare de 1/6 din veniturile nete realizate lunar, datorată copilului S. Iris, născută în data de 28.07.2009 în municipiul A., prin asigurarea celor necesare traiului și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, începând cu data de 18.09.2014 și până la majoratul copilului.

Au fost menținut dispozițiile Sentinței civile nr. 24 din data de 13.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 15._ referitor la obligarea reclamantului la plata către pârâtă a 1/6 din veniturile nete realizate lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei S. Iris, născută în data de 28.07.2009 în municipiul A., în tot restul anului.

S-a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata către reclamant a ¼ din veniturile nete realizate lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei, în luna august a fiecărui an, în perioada în care minora se află la domiciliul reclamantului.

În cauză nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamantul și pârâta au fost căsătoriți, căsătoria fiind încheiată în data de 23.09.2006 în municipiul A. și trecută în Registrul Stării civile sub nr. 1.207 din aceeași dată. Din căsătoria părților a rezultat copilul S. Iris, născut în data de 28.07.2009 în municipiul A..

Prin sentința civilă nr. 3.430 din data de 05.04.2011 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 3._ a fost desfăcută căsătoria părților, copilul a fost încredințat spre creștere și educare la pârâtă, reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile nete realizate lunar în favoarea minorei și a fost reglementat dreptul reclamantului de a avea legături personale cu copilul.

Prin Sentința civilă nr. 2.841 din data de 09.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 1._ s-a dispus exercitarea autorității părintești de către ambii părinți pentru copil, a fost stabilită locuința copilului la domiciliul pârâtei și a fost modificat programul în baza căruia reclamantul putea să aibe legături personale cu copilul. Această hotărâre a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 372/A din data de 26.09.2013 pronunțată de Tribunalul A. în Dosar nr. 1._ .

Prin Sentința civilă nr. 24 din data de 13.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 15._, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 465 din data de 24.04.2014 pronunțată de Tribunalul A. în Dosar nr. 15._, a fost redus cuantumul pensiei de întreținere datorată de reclamant pârâtei de la ¼ din veniturile nete realizate la 1/6 din veniturile nete realizate având în vedere faptul că reclamantul mai are un copil în întreținere, respectiv pe minorul S. A. R., născut în data de 24.07.2013 în municipiul Timișoara, județul T..

Cu privire la capătul de cerere referitor la transformarea modalității de plată a pensiei de întreținere pentru luna în care minora va fi găzduită de reclamant, prima instanță a reținut că în cuprinsul acțiunii civile formulate, reclamantul a solicitat ca pentru luna în care minora S. Iris va fi găzduită de reclamant, acesta să poată presta în natură obligația de întreținere la care a fost obligat.

În conformitate cu programul de vizitare stabilit prin Sentința civilă nr. 2.841 din data de 09.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 1._, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 465 din data de 24.04.2014 pronunțată de Tribunalul A. în Dosar nr. 15._, în fiecare vacanță de vară, minora va petrece la domiciliul reclamantului un total de 30 sau 31 de zile. În această perioadă reclamantul prestează pensia de întreținere în natură, asigurând minorei toate cele necesare traiului.

În conformitate cu dispozițiile Sentinței civile nr. 24 din data de 13.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 15._, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 465 din data de 24.04.2014 pronunțată de Tribunalul A. în Dosar nr. 15._, reclamantul este obligat a achita pârâtei 1/6 din veniturile nete realizate lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei.

Din cele de mai sus se poate constata că reclamantul este obligat a achita pensia de întreținere în favoarea minorei chiar și pentru luna din vacanța de vară, în care minora este găzduită de reclamant, lună în care, în mod evident, acesta prestează și în natură pentru minoră. Acest fapt nu a fost contestat în cursul procesului civil. Astfel fiind, este evident că pentru luna din vacanța de vară, în care minora locuiește la domiciliul reclamantului acesta prestează o întreținere mai mare de procentul stabilit prin sentința civilă indicată mai sus.

Pentru perioada arătată mai sus, respectiv o lună pe an, reclamantul este cel care asigură minorei toate cele necesare și achită toate cheltuielile ce îi revin. Prima instanță a reținut apărarea reclamantului referitor la faptul că pentru perioada de o lună în care minora se află la domiciliul său, nu se justifică obligația sa de plată a pensiei de întreținere bănească, că acest fapt îi creează o împovărare financiară excesivă, plata pensiei de întreținere fiind, de fapt, dublată de prestarea efectivă a întreținerii.

În dispozițiile art. 529 Cod civil, sub titulatura „Cuantumul întreținerii”, se arată următoarele: (1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. (2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. (3) Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.

Din art. 2 al textului de lege rezultă că reclamantul nu poate fi obligat pe cale judecătorească a achita o pensie de întreținere mai mare de 1/6 din veniturile realizate în favoarea minorei. Acest text de lege este încălcat în situația reclamantului pentru luna în care minora locuiește la domiciliul acestuia.

Prin urmare, în baza art. 531 Cod civil, prima instanță a admis acest capăt de cerere și, pe cale de consecință: A obligat reclamantul ca, în luna august a fiecărui an, în perioada în care minora se află la domiciliul său, să execute în natură obligația de întreținere în valoare de 1/6 din veniturile nete realizate lunar, datorată copilului S. Iris, născută în data de 28.07.2009 în municipiul A., prin asigurarea celor necesare traiului și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, începând cu data de 18.09.2014 și până la majoratul copilului. A menținut dispozițiile Sentinței civile nr. 24 din data de 13.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 15._ referitor la obligarea reclamantului la plata către pârâtă a 1/6 din veniturile nete realizate lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei S. Iris, născută în data de 28.07.2009 în municipiul A., în tot restul anului.

Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata către reclamant a ¼ din veniturile nete realizate, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea copilului, pentru luna august a fiecărui an, prima instanță a reținut că în cuprinsul acțiunii civile formulate, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile nete realizate lunar către reclamant, pentru perioada în care minora este găzduită de reclamant.

Având în vedere faptul că locuința minorei a fost stabilită la domiciliul pârâtei, pârâta prestează în natură întreținerea pentru minoră. Acest lucru nu se schimbă nici în perioada în care minora este găzduită de reclamant, în cadrul programului de vizită stabilit de instanța de judecată. Pârâta va presta întreținerea minorei în natură chiar și în perioadele în care minora locuiește la domiciliul reclamantului. Pârâta și în aceste perioade are cheltuieli cu minora.

În acest sens, prima instanță a reținut apărarea pârâtei care a arătat prin întâmpinare faptul că „beneficiarul pensiei de întreținere este copilul părților, și nu mama acestuia și că nevoile copilului nu încetează în cele 10 sau 20 zile în care este la tată și că în perioada în care minora este la tată, este trecută și la cheltuielile de la . luna august trebuie să achite taxele de depozitare a celulelor stem recoltate la nașterea minorei, cu acordul ambilor părinți, că în luna iulie mama a fost cea care a achitat costul grădiniței pentru minoră. Mai mult, în fiecare vară va fi necesară înscrierea minorei la școala de vară unde să practice diferite activități educative și să își petreacă timpul liber sub supraveghere, în perioada în care mama este la serviciu sau angajarea unei bone pentru a sta cu copilul în perioada în care mama este la serviciu, având în vedere că cea care făcea acest lucru până anul trecut, respectiv bunica maternă a decedat. Pe lângă acestea mai sunt o . cheltuieli, cum ar fi cele ocazionate de organizarea zilei de naștere a minorei, de renovarea camerei minorei, cursuri de înot, etc.”

Văzând cele de mai sus, prima instanță a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata către reclamant a ¼ din veniturile nete realizate lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei, în luna august a fiecărui an, în perioada în care minora se află la domiciliul reclamantului.

Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere că acțiunea civilă principală a fost admisă în parte și ținând cont de măsura cu care a fost admisă, prima instanță, în baza art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S. V. S. prin care solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate, iar pe fondul cauzei solicită respingerea cererii reclamantului de a se transforma modalitatea de prestare a pensiei de întreținere pentru luna august, din plata unei sume de bani în prestarea întreținerii în natură. Obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă în fața primei instanțe și păstrarea hotărârii primei instanțe în privința soluției de respingere a capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata către reclamant a 1/4 din veniturile nete realizate lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei, în luna august a fiecărui an, în perioada în care minora se află la domiciliul reclamantului. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, apelanta consideră că în mod corect prima instanță a respins capătului de cerere referitor la obligarea acesteia la plata către intimat a 1/4 din veniturile nete realizate lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei, în luna august a fiecărui an, în perioada în care minora se află la domiciliul acestuia.

De asemenea, consideră că în mod greșit, prima instanță nu l-a obligat pe intimat la plata cheltuielilor de judecată, pentru că, chiar și în situația de admitere în parte a unei acțiuni civile, reclamantul trebuie obligat la plata cheltuielilor de judecată măcar în cuantumul proporțional cu partea de cerere respinsă. Modalitatea aleasă de prima instanță, de a compensa în totalitate cheltuielile părților, i se pare nelegală pe de o parte pentru că intimatul a justificat cheltuieli în cuantum de 20 de lei, reprezentate de taxa de timbru, iar apelanta a justificat cheltuieli în cuantum de 1000 lei reprezentate de onorariul de avocat. În aceste condiții, în măsura în care practic doar jumătate din cererea intimatului a fost admisă se poate concluziona că acesta este partea care a pierdut jumătate din proces situație în care s-ar fi cuvenit obligarea acestuia la plata către apelantă a jumătate din cheltuielile efectuate.

Apelanta critică soluția primei instanțe având în vedere faptul că aceasta nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat invocată. În fața primei instanțe, prin întâmpinare, apelanta a solicitat respingerea cererii subsidiare pe baza excepției autorității de lucru judecat apreciind că în privința petitului subsidiar sunt întrunite cele trei elemente cerute de lege pentru activarea autorității de lucru judecat și anume au o identitate de părți, obiect și cauză.

Analizând cuprinsul sentinței civile nr. 2841/09.04.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei A., dar și al Deciziei civile nr. 372/26.09.2013 a Tribunalului A., solicită instanței să constate că obiectul acțiunii civile introduse de intimat pe rolul Judecătoriei A. la data de 25.01.2013 și finalizată la data de 26.09.2013, îl reprezintă modificarea modalității de executare a obligației de întreținere datorată pe seama minorei S. Iris, respectiv modificarea hotărârii inițiale prin stabilirea obligației de executare în natură.

Obiectul acțiunii civile introduse de intimat pe rolul Judecătoriei A. la data de 27.06.2014 și care formează prezentul dosar nr._ îl reprezintă modificarea modalității de executare a obligației de întreținere datorată pe seama minorei S. Iris, respectiv modificarea hotărârii inițiale prin stabilirea obligației de executare în natură doar aferent unei perioade de o lună pe an.

Apelanta consideră că există identitate de obiect între cele două cauze comparate chiar dacă în prima cauză intimatul a cerut ca pensia de întreținere pe întregul an calendaristic să se dispună a fi executată în natură iar în prezenta cauză cere ca pensia de întreținere pe o lună dintr-un an calendaristic să se dispună a fi executată în natură. Pentru aceste motive solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat.

Totodată, apelanta arată că, prima instanță a constatat că potrivit hotărârilor judecătorești pronunțate anterior între părțile prezentului dosar intimatul găzduiește minora în fiecare vacanță de vară un total de 30 sau 31 de zile. Critică prima instanță și pentru motivul că nu a dat importanță faptului că aceste 30 sau 31 de zile provin din cumulul aritmetic al zilelor petrecute la intimat de către minoră pe parcursul a două luni calendaristice (iulie și august). Prima instanță a apreciat că în aceste 30 de zile intimatul prestează o întreținere în natură pentru minoră. În mod greșit însă a concluzionat prima instanță că „este evident că pentru luna din vacanța de vară în care minora locuiește la domiciliul intimatului acesta prestează o întreținere mai mare de procentul stabilit prin sentința civilă indicată mai sus”. În continuarea acestei idei, prima instanță a reținut că dacă ar rămâne și pentru luna august intimatul să plătească pensie de întreținere în bani ar însemna că practic el ar fi obligat pe cale judecătorească să achite o pensie mai mare de 1/6 din veniturile realizate în favoarea minorei.

Apelanta consideră că este o interpretare greșită a situației de fapt, în principal pentru că evidența unei stări de fapt trebuie să rezulte din dovezi clare (ori intimatul nu a dovedit în nici un fel care este în concret cheltuiala aferentă întreținerii pe care a acordat-o minorei în luna august) și nu din simple prezumții, dar și pentru că în realitate dispoziția din art. 529 alin 2 Cod civil nu este încălcată câtă vreme acesta nu achită nici un leu peste cota de 1/6 din veniturile realizate. Zilele din luna august în care fetița stă cu intimatul fac parte din programul de vizită stabilit de instanță prin hotărâre judecătorească și legiuitorul a înțeles să reglementeze instituția programului de vizită, sub diferitele lui perioade și intervale de timp, în scopul păstrării și îmbunătățirii legăturilor afective dintre tată și fiică precum și în scopul asigurării unei perioade de timp de bună calitate în care părintele la care minorul nu are stabilit domiciliul să-și poată duce la îndeplinire eventuale planuri de vacanță sau de petrecere a timpului liber alături de copilul său. Niciodată cheltuielile făcute de tată cu întreținerea în natură a fetiței în zilele din programul de vizită (indiferent despre care dintre ele s-ar vorbi - cele din perioada vacanțelor sau cele din week-enduri), consideră că nu trebuie să facă obiectul unui calcul matematic pentru a vedea dacă nu cumva tatăl a cheltuit deja cu fetița echivalentul a 1/6 din venitul lunar net realizat. De asemenea, consideră că, legiuitorul nu a gândit textul de lege referitor la pensia de întreținere ce trebuie achitată pe seama minorilor a căror părinți sunt divorțați sub forma absurdă a unor calcule matematice. Nu trebuie să se uite faptul că, dacă tatăl găzduiește fetița sa timp de 30 sau 31 de zile, mama găzduiește aceeași fetiță restul de zile rămase din totalul unui an, adică 335 sau 336. Ori, întreținerea în natură pe care mama o acordă fetiței pe parcursul fiecărei luni calendaristice dintr-un an depășește cu mult suma de bani pe care tatăl intimat o achită lunar cu titlu de pensie de întreținere.

De asemenea, apelanta consideră, sentința primei instanțe ca nelegală și pentru faptul că a dispus: „obligă reclamantul ca în luna august a fiecărui an, în perioada în care minora se află la domiciliul său, să execute în natură obligația de întreținere în valoare de 1/6 din veniturile nete realizate lunar....” pentru că în luna august a fiecărui an par minora se află la domiciliul intimatului 10 zile iar în luna august a fiecărui an impar minora se află la acesta 20 de zile. Ceea ce dorește să scoată în evidență cu această susținere este că nevoia minorei de a i se achita de către tată pensia de întreținere în bani pentru cele 20 de zile din luna august a anilor pari și pentru cele 10 zile din luna august a anilor impari nu încetează. De aceea, solicită a se constata că nu au intervenit elemente noi care să ducă la o modificare a stării de fapt avută în vedere de instanța de judecată în momentul pronunțării hotărârilor judecătorești din cele două dosare, respectiv dosarul nr._ și dosarul nr._ . Cu alte cuvinte temeiurile pentru care intimatul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în modalitatea achitării unui procent din veniturile nete realizate lunar către apelantă în favoarea minorei nu s-au schimbat, ele subzistă în continuare.

Apelanta consideră că în prezenta cauză se poate face o analiză a condițiilor de exercitare a acțiunii civile și mai exact să se analizeze dacă interesul intimtului în promovarea prezentei acțiuni este unul legitim, adică, așa cum se dezvoltă în literatura de specialitate, se poate analiza dacă nu cumva acțiunea civilă este promovată doar dintr-un interes pur economic pentru că într-un astfel de caz acest interes nu poate justifica exercițiul acțiunii civile. Nici cea de a treia cerință cerută de lege nu este îndeplinită și anume interesul să fie născut și actual, în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu. Ori, față de aceste prevederi, solicită a se observa că intimatul nu a produs nici o probă la dosarul cauzei prin care să dovedească presupusul prejudiciu ce i s-ar produce dacă pe luna august acesta ar trebui să achite pe seama minorei 1/6 din veniturile nete lunare realizate. La dosar doar apelanta a depus numeroase înscrisuri prin care a dovedit pe de o parte, suma de bani ce anual, până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani, o va plăti în luna august (taxa de depozitare a celulelor stern), și pe de altă parte a dovedit cheltuieli obligatorii pe care apelanta le face pentru întreținerea minorei în luna august (cu titlu de exemplu taxa de 250 lei pentru frecventarea cursului de înot, curs pe care minora îl frecventează și în cele 10 zile din luna august în care se află la tată).

În concluzie, apelanta consideră că interesul intimatului în promovarea prezentei acțiuni nu este unul legitim, serios și actual pentru că nu îndeplinește două dintre cerințele cerute de lege.

Pentru toate aceste motive, apelanta solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 466, art.470, art.480, art. 248, art.451 Cod procedură civilă, art. 531 și art. 499 alin. 4 Cod civil.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea în totalitate a apelului formulat de apelantă și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivare, referitor la solicitarea apelantei de a se constata existența autorității de lucru judecat, intimatul, consideră că, deși este din nou pusă în discuție această excepție, aceasta nu există, așa cum a arătat în cuprinsul întâmpinării depuse la instanța de fond, nu sunt întrunite cumulativ, două dintre cele trei condiții cerute de lege, respectiv lipsesc identitatea de obiect și de cauză. Toate documentele referitoare la acest aspect le-a depus la dosarul cauzei în fața instanței de fond și consideră în continuare că sunt relevante și suficiente.

Referitor la aprecierea eronată a apelantei, că prestarea pensiei în natură nu corespunde nici unui text legal, intimatul supune atenției instanței în principal textele legale din N.C.C., și anume: art. 530, art. 533 și art. 534. Aceste texte trebuie coroborate cu textele legale care reglementează stabilirea de către instanța de tutelă a programului de încredințare a minorului de la părintele rezident către cel nerezident și cu cele care reglementează autoritatea părintească comună.

În acest context, intimatul arată că, pe perioada vacanței de vară, când minora îi este încredințată pe o perioadă de peste 30 de zile calendaristice, în calitate de părinte al minorei S. Iris M., își exercită autoritatea părintească prin îndeplinirea directă, deci în natură, a obligațiilor prevăzute de art. 530, alin.1: cheltuieli necesare traiului, cele pentru educare, învățătură și pregătire profesională.

Conform alin. 2 din același articol, ca să fie obligat de către instanța de tutelă să plătească în bani, consideră că trebuie să se facă dovada, că nu a executat de bună voie în natură, ceea ce nu s-a stabilit nici de către apelantă, nici din oficiu de instanța de judecată. Și pentru cazul ipotetic când, pe perioada când minora se află la acesta în vacanța de vară, nu ar fi prestat față de aceasta obligațiile legale de mai sus, apelanta ar avea la îndemână posibilitatea formulării unei plângeri penale pentru neplata pensiei de întreținere (abandon de familie). Prin urmare solicitarea apelantei a unei pensii de întreținere în bani, pornește de la premisa că deși minora îi este încredințată în vacanța de vară pentru o perioadă de peste 30 zile calendaristice, acesta nu face în această perioadă nici un fel de cheltuieli cu minora, din cele enumerate anterior, deci se află în situația comiterii infracțiunii de neplată a pensiei de întreținere. Dacă, apelanta nu a făcut prin vreo plângere penală o astfel de dovadă și nici în cadrul acestui proces nu poate dovedi că intimatul nu a plătit minorei, aferent respectivei perioade, toate cele necesare traiului, dezvoltării, educației, etc., dar insistă și la plata în bani a pensiei de întreținere atunci, intimatul consideră că se află în situația ca apelanta să primească în continuare, fără just temei, această sumă de bani, deși acesta se achită în natură de acestă obligație.

Modalitatea de plată stabilită de instanța de fond, respectiv în natură, în luna august aferent unei perioade de o lună calendaristică și în restul anului prin menținerea cotei de 1/6 în bani stabilită anterior, este conformă art. 533 N.C.C., care nu distinge între plata în natură sau în bani, deci nu exclude existența celor două modalități.

Referitor la obligarea plății onorariului pentru instanța de fond, pe motivul că acțiunea intimatului a fost admisă doar în parte, intimatul solicită respingerea acestei cererii a apelantei. Această solicitare precum și cea de la pct. 1 lit. c a apelului, indică faptul să singurul scop al apelantei este unul de natură pur financiară și care exclude interesul superior al copilului.

Referitor la negarea de către apelantă că această acțiune admisă în parte de instanța de fond, nu este bazată pe un interes născut și actual și nu i-ar produce un prejudiciu intimatului, acesta reamintește că începând din acest an și până la majoratul minorei, conform programului de încredințare a minorei aceasta locuiește la el o perioadă de peste 30 zile în vacanța de vară, iar plata în natură a pensiei de întreținere este dublată de plata în bani, deci îi cauzează un prejudiciu și i-l va cauza anual până la majoratul minorei, când „încetează"” această obligație legală.

Referitor la faptul că apelantă care este obligată implicit la plata în natură a pensiei de întreținere, dar „justifică” cheltuieli pe perioada vacanței cu minora, intimatul învederează că, în cadrul proceselor avute de-a lungul timpului cu apelanta, aceasta a încercat să acrediteze în fața tuturor instanțelor că se preocupă exemplar de creșterea minorei, aspect total fals și neadevărat. Apelanta, a adus în instanță diverse adeverințe și dovezi că minora frecventează cursuri de artă, diverse discipline sportive, balet, dansuri, etc., însă în realitate minora ori nu a frecventat niciodată respectivele discipline, ori le-a frecventat doar pe perioada respectivelor procese, adică maxim 1-2 luni, de unde se trage ușor concluzia că au fost depuse doar ca „documente justificative” fără corespondent în realitate. Spre exemplu, în acest proces, deși minora apare ca frecventând un curs de înot conform documentației depuse de apelantă în realitate cursul a început la sfatul apărătorului apelantei, după începerea judecății în fond, dar între timp a încetat, fără ca minora să învețe să înoate, deși cursurile se țin în bazin acoperit pe toată perioada anului. Referitor la celelalte înscrisuri care justificau înscrierea minorei la diverse activități cultural-sportive, intimatul arată că, niciodată minora n-a frecventat vreunul din aceste cursuri și nici nu crede că le va frecventa în viitorul apropiat, apelanta folosindu-se de respectivele înscrisuri doar pentru a da o aparență că se preocupă de creștere și educarea minorei. Un alt exemplu este că minora, conform dispozițiilor instanțelor de tutelă, își va serba ziua de naștere într-un loc public, în prezența ambilor părinți, deci cu aportul financiar al acestora, aspect pe care apelanta nu a respectat până în prezent, intimatul neavând cunoștință de organizarea unei asemenea petreceri.

În concluzie, intimatul solicită a se constata că apelanta nu a propus nici un fel de dovadă că acesta nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligația de întreținere a minorei, iar obligarea de către instanța de tutelă la o astfel de prestație echivalează din punctul acestuia de vedere cu o plată dublă (în natură și în bani) deci cu o îmbogățire fără just temei a apelantei.

Pentru toate aceste motive, intimatul solicită respingerea în totalitate a apelului, cu cheltuielile de judecată solicitate. Respingerea în totalitate a cererilor de probațiune solicitate de apelantă întrucât acestea nu au nici o legătură cu cauza dedusă judecății.

În drept, intimatul a invocat textele legale antemenționate: art. 530, 533, 534 N.C.C.

Apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care reiterează motivele din cererea de apel și precizează că textele legale invocate de către intimat în apărarea sa nu au aplicabilitate în prezentul dosar.

Intimatul a depus la dosar note de ședință prin care reiterează motivele susținute prin întâmpinare.

Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât sub aspectul stării de fapt reținute, cât și al dispozițiilor legale aplicabile.

Astfel, tribunalul va aprecia că în mod corect prima instanță, făcând aplicarea dispozițiilor art. 529 și 531 Cod Procedură Civilă, a admis în parte cererea reclamantului, în sensul că pe perioada de o lună în vacanța de vară, în care minora se află la locuința sa, acesta este exonerat de obligația de a plăti pe seama copilului pensia de întreținere de 1/6 din veniturile nete realizate.

Așadar, indiferent de modalitatea în care prima instanță a ales să se exprime cu ocazia redactării dispozitivului hotărârii atacate, tribunalul remarcă faptul că în esență, s-a dispus sistarea plății pensiei de întreținere de către reclamant pe durata lunii august a fiecărui an, cu condiția ca minora să se afle în întreținerea și la domiciliul reclamantului pe o perioadă de o lună; se reține că, în această perioadă de o lună (întinsă de fapt pe mai multe zile din lunile iulie și august – conform programului de vizită fixat de instanță), reclamantul urmează a presta întreținere minorei în natură, astfel că obligarea sa de a mai achita suplimentar pârâtei o cotă de 1/6 din veniturile sale nete lunare aferent acestei perioade ar fi total inechitabilă și ar conduce ca pentru această perioadă reclamantul să fie nevoit a suporta în fapt un cost al întreținerii minorei mai mare decât procentul maxim fixat anterior, de 1/6 din veniturile nete.

Potrivit art. 531 Cod Civil, instanța poate mări, micșora sau dispune încetarea plății pensiei de întreținere ori de câte ori se ivește vreo schimbare a mijloacelor celui care prestează întreținerea sau a nevoilor celui care o primește. În speță, apare așadar o modificare a nevoilor minorei pentru perioada de o lună în care se află la locuința reclamantului, în sensul că aceasta are asigurate toate cele necesare întreținerii sale, fără a mai avea nevoie de mijloacele financiare reprezentate de cota de 1/6 din veniturile nete ale reclamantului cu titlu de pensie de întreținere.

Prin urmare, tribunalul va constata că în cauză nu se poate reține excepția autorității de lucru judecat prin raportare la Sentința Civilă 2841/2013 a Judecătoriei A., definitivă prin Decizia Civilă 372/2013 a Tribunalului A., hotărâri care au statuat cu privire la modalitatea în care pensia de întreținere urmează a fi executată de către reclamant, (respectiv: în natură sau în bani), instanțele optând pentru stabilirea pensiei în bani. Or, prin prezentul demers judiciar, reclamantul nu a dorit de fapt modificarea modalității de executare a pensiei de întreținere, ci doar încetarea plății acesteia pe perioada de vară în care minora se află la locuința sa. Faptul că în această perioada, reclamantul asigură întreținerea minorei, aspect ce aparent echivalează cu o prestare în natură a pensiei de întreținere, nu semnifică încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârii precedente, obligația de întreținere urmând a fi executată prin plata unei sume de bani, cu excepția lunii august, când nevoile minorei nu justifică o atare plată.

De asemenea, tribunalul va găsi nefondată și cererea apelantei de obligare a reclamantului la plata a jumătate din cheltuielile de judecată din prima instanță, pe motiv că cererea de chemare în judecată a fost admisă doar în parte. Chiar dacă această din urmă observație a apelantei este corectă, nimic nu împiedică instanța să compenseze cheltuielile de judecată suportate de ambele părți, chiar în situația admiterii în parte a acțiunii.

Totodată, instanța este îndreptățită să aprecieze și asupra cuantumului onorariului avocațial, putând din oficiu să dispună reducerea acestuia dacă este disproporționat de mare în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, precum în cauza de față.

Or, tribunalul apreciază că nu se impune reducerea în mod expres a onorariului avocațial, iar în urma unei atare reduceri să se procedeze la compensarea cheltuielilor de judecată, întrucât finalitatea este aceeași cu soluția adoptată de prima instanță, vizând compensarea cheltuielilor.

Față de cele expuse anterior, considerând legală și temeinică hotărârea primei instanțe, în baza art. 480 al. 1 Cod Procedură Civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de pârâta S. V. S. împotriva sentinței civile nr. 3903/18.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..

În baza art. 453 Cod Procedură Civilă va obliga apelanta S. V. S. să plătească intimatului S. O. C. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul declarat de pârâta S. V. S. CNP_ domiciliată în municipiul A., Calea A. V., nr. 8A, .. A, ., județul A., în contradictoriu cu intimatul S. O. C. CNP_ domiciliat în municipiul A., ., nr. 38, ., împotriva sentinței civile nr. 3903/18.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..

Obligă apelanta S. V. S. să plătească intimatului S. O. C. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2015.

Președinte, pentru judecător S. C. Ș. N. C. aflat în concediu de odihnă semnează președinte secția I civilă N. C.

Grefier,

L. K.

Red.NC/Thred.LK/3.04.2015

4ex./2com./

Se comunică cu:

apelanta S. V. S. domiciliată în municipiul A., Calea A. V., nr. 8A, .. A, ., județul A.

intimatul S. O. C. domiciliat în municipiul A., ., nr. 38, .

Prima instanță – Judecătoria A. – Judecător G. C.

← Pensie întreţinere. Hotărâre din 30-04-2015, Tribunalul ARAD		Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... →

Pensie întreţinere. Sentința nr. 3903/2015. Tribunalul ARAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pensie întreţinere. Sentința nr. 3903/2015. Tribunalul ARAD