Pensie întreţinere. Sentința nr. 5138/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5138/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 261/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.261/A
Ședința publică din 26 februarie 2015
Președinte:S. C. Ș.
Judecător:N. C.
Grefier:C. S.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul B. M. C. în contradictoriu cu intimata L. O., împotriva sentinței civile nr.5138/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect pensie de întreținere, reglementare vizitare minor.
La apelul nominal se prezintă intimata, asistată de avocat A. G. T. din Baroul A., lipsă fiind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta intimatei depune la dosar chitanța nr.659 din 25.02.2015, reprezentând onorariu avocațial.
De asemenea, cu privire la cererea de probațiune formulată de către apelant privind audierea martorilor, reprezentanta intimatei apreciază că nu este utilă soluționării cauzei pentru motivele arătate în întâmpinare, astfel că solicită respingerea acesteia și declară că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța apreciază că nu este utilă soluționării cauzei proba testimonială, astfel că o respinge și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 13.01.2015, constată că prin sentința civilă nr. 5138/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta L. O., în contradictoriu cu pârâtul B. M. C. și admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant reconvențional B. M. C. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențională L. O. și în consecință a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a ¼ din venitul minim pe economie, în vigoare la data plății efective, lunar, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea copilului B. R. M., născut în data de 01.02.2005 în municipiul A., începând cu data de 11.06.2014 și până la majoratul copilului.
S-a reglementat dreptul pârâtului – reclamant reconvențional de a avea legături personale cu copilul B. R. M., născut în data de 01.02.2005 în municipiul A., în conformitate cu următorul program: în fiecare prima și a treia săptămână din lună, sâmbătă, între orele 10.00 – 20.00, cu obligarea pârâtului – reclamant reconvențional la a-l lua pe minor de la domiciliul reclamantei și de a-l aduce înapoi, la finalizarea timpului alocat.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 100 către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță în soluționarea acțiunii civile principale, având ca obiect stabilire pensie de întreținere a reținut următoarele:
Din relația de concubinaj a părților a rezultat copilul B. R. M., născut în data de 01.02.2005 în municipiul A..
Pârâtul consuma băuturi alcoolice în mod frecvent și pe acest fond manifesta o atitudine necorespunzătoare față de reclamantă și de copil, materializată prin scandaluri frecvente. Au existat perioade în care datorită agresiunilor pârâtului, reclamanta a fost obligată să nu doarmă acasă. Copilul însă rămânea acasă cu pârâtul. Pe timpul zilei, reclamanta se întorcea acasă pentru a găti copilului.
În perioada conviețuirii părților, pe timp de noapte, pârâtul a fost auzit de mai multe ori de vecini strigând la copil și amenințându-l cu bătaia. Pârâtul este impulsiv și nervos, în general consumând frecvent băuturi alcoolice.
Pârâtul a fost văzut în compania minorului în grădină sau în curte, însă nu a fost văzut niciodată să ducă copilul, undeva, în oraș.
Comportamentul reprobabil al pârâtului față de reclamantă și copil generat de consumul frecvent de alcool au condus la separarea în fapt a părților, în anul 2013, când pârâtul a fost evacuat din imobil cu ajutorul executorului judecătoresc. De atunci pârâtul nu a mai contribuit cu nimic la creșterea și educarea copilului și nici nu s-a mai interesat niciodată de copil.
Nici în perioada conviețuirii, pârâtul nu s-a preocupat de creșterea și educarea copilului, aceste sarcini revenindu-i, în exclusivitate, reclamantei.
În prezent pârâtul nu lucrează și locuiește împreună cu mama lui în . vizita destul de rar bunica paternă, unde stătea, în general de sâmbăta până duminica și în aceste vizite era însoțit de către părinți.
Cele arătate mai sus au fost reținute din declarația martorului H. T., fost vecin de apartament cu părțile în perioada conviețuirii acestora.
Din referatul de anchetă psihosocială efectuat în cauză de Primăria comunei Gurahonț – autoritatea tutelară, instanța a reținut că pârâtul locuiește în prezent în locuința proprietatea mamei lui situată în ., județul A.. Locuința este compusă din 2 camere, bucătărie, hol, baie și cămară, corespunzător mobilată și racordată la rețeaua de apă potabilă și energie electrică și este dotată cu toate utilitățile necesare.
Pârâtul a absolvit școala profesională, iar în prezent nu realizează venituri cu caracter permanent.
Din certificatul de naștere al copilului, depus la dosar de reclamantă, rezultă că pârâtul este tatăl copilului și în conformitate cu dispozițiile art. 525 Cod civil, datorează întreținere acestuia.
La stabilirea cuantumului obligației de întreținere datorată de pârât, instanța a avut în vedere venitul minim pe economie, în prezent în cuantum de 900 lei, având în vedere că pârâtul nu este angajat și nu realizează venituri și s-a ghidat după dispozițiile art. 529, alin. 1 cod civil care prevăd că întreținerea este datorată în raport de nevoia aceluia care o cere și de mijloacele celui ce urmează a plăti și dispozițiile art. 529, alin. 2 Cod civil conform cărora: „când întreținerea este datorată de părinte ... ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.”
Prin urmare, instanța a admis, în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta L. O. în contradictoriu cu pârâtul B. M. C. și în consecință a obligat pârâtul la plata către reclamantă a ¼ din venitul minim pe economie, în vigoare la data plății efective, lunar, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea copilului B. R. M., născut în data de 01.02.2005 în municipiul A., începând cu data de 11.06.2014 și până la majoratul copilului.
În soluționarea acțiunii reconvenționale, având ca obiect reglementarea vizitării copilului de către pârât prima instanță a reținut următoarele:
Art. 503 Cod civil consacră principiul egalității părinților în ce privește drepturile și îndatoririle față de copil. Este un aspect al egalității în drepturi între bărbat și femeie prevăzut în art. 44 din Constituția României. Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ. Astfel fiind drepturile și îndatoririle părinților față de copiii lor, deci în speță față de copilul B. R. M., născut în data de 01.02.2005 în municipiul A., rămân neschimbate chiar și după separarea în fapt a părinților.
În dispozițiile art. nr. 2 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului se indică principiul după care se vor ghida organele de stat, inclusiv instanțele judecătorești, în luarea unor hotărâri referitoare la copii. Este vorba despre principiul interesului superior al copilului. Textul de lege invocat prevede:
„(1) Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectării si promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.”
Dreptul părintelui de a-și vizita copiii implică obligația legală de creștere, educare și supraveghere, astfel că nu poate fi exercitat cu eficiență în cazul în care este limitat, prin restrângerea lui la câteva ore din anumite zile.
În speță, din probatoriul administrat în cauză rezultă, instanța a reținut pe de o parte că, pârâtul, prin consumul frecvent de alcool s-a manifestat violent în familie, chiar și asupra copilului, nu s-a interesat de copil și nu a contribuit sub nici un aspect la creșterea și educarea copilului.
Pe de altă parte, instanța a avut în vedere dorința copilului exprimată cu ocazia ascultării lui în Camera de consiliu, aceea de a nu se întâlni cu tatăl lui, din cauza violențelor exercitate asupra reclamantei.
Din cele de mai sus rezultă că relațiile dintre minor și tatăl său nu sunt bune. Minorul are o teamă de tatăl său având în vedere că acesta a agresat-o fizic de mai multe ori pe reclamantă, uneori chiar și de față cu copilul. Din acest motiv, instanța a apreciat că programul de vizită propus de către pârâtul – reclamant reconvențional este unul mult prea larg și nu este în concordanță cu interesul superior al copilului. Instanța a considerat că reluarea relațiilor dintre cei doi trebuie să aibă loc în mod treptat. Astfel că la dimensionarea programului în baza căruia pârâtul să poată avea relații personale cu copilul, instanța a avut în vedere acest aspect. În situația în care, prin trecerea timpului și în urma întâlnirilor dintre cei doi, relațiile se vor îmbunătăți, pârâtul va putea solicita o redimensionare a acestui program.
Având în vedere că pârâtul este tatăl copilului și că în această calitate, în conformitate cu reglementările legale aflate în vigoare, are dreptul legal de a păstra legăturile personale cu copilul, a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul – reclamantul reconvențional B. M. C. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențională L. O. pentru reglementare vizitare copil și în consecință a reglementa dreptul pârâtului – reclamantul reconvențional de a păstra legăturile personale cu copilul B. R. M. în conformitate cu programul arătat mai sus.
Cu privire la cheltuielile de judecată prima instanță a reținut următoarele:
Având în vedere că atât acțiunea civilă principală cât și acțiunea reconvențională au fost admise în parte, ținând cont și de măsura în care acestea au fost admise, instanța, în baza art. 453 pct. 2 Cod procedură civilă a compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți, iar după compensare, a obligat pârâtul la plata sumei de 100 către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul B. M. C. solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale și stabilirea unui program de vizită a minorului B. R. Mărio, în favoarea tatălui, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vinerea de la ora 16,00 până duminica la ora 20,00, precum și câte o săptămână în vacanța de P. și în cea de C., și prima lună în vacanța de vară, precum și în anii impari de ziua minorului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată în primul rând că prima instanță a respins fără nici un suport juridic o cerere de probațiune formulată pentru a dovedi cererea reconvențională, privându-l astfel de posibilitatea dovedirii aspectelor invocate în cerere. Pentru acest motiv solicită instanței de apel încuviințarea acestei probe.
În al doilea rând, apelantul arată că instanța și-a motivat decizia exclusiv pe declarația martorului H. T., martor cu care se află în relație de dușmănie, iar cele declarate de acesta nu corespund sub nicio formă adevărului. Astfel arată că, este o persoană care pe parcursul concubinajului s-a îngrijit foarte mult de minor, iar de fiecare dată când intimata pleca de a acasă el era cel care îl spăla și îi dădea să mănânce, asigurând totodată educația lui. Nu este o persoană violentă, așa cum într-un mod mincinos a relatat martorul și nici nu are probleme cu alcoolul. Din contră intimata este cea care obișnuiește să consume alcool, chiar și în prezența minorului.
Apelantul mai arată că, după despărțirea în fapt, intimata i-a interzis orice legătură cu minorul și deși i-a cumpărat minorului cadouri atât de ziua lui, cât și cu alte ocazii, aceasta nu i-a permis să i le înmâneze. Prin această atitudine a mamei, a reușit să insufle copilului o ură față de tată, care însă nu se justifică sub nici o formă. Un astfel de comportament poate afecta grav dezvoltarea minorului, deoarece acesta este îndreptățit a avea legături cu ambii părinți.
În al treilea rând apelantul arată că, modalitatea de avea legături cu minorul stabilită de instanța de fond constituie o gravă încălcare a drepturilor minorului, și nu respectă interesul superior al copilului. Astfel, arată că locuiește la o distanță de o sută de kilometri de locuința minorului, și îi este imposibil să meargă să ia copilul și apoi să se reîntoarcă, în aceeași zi în A.. Acest lucru ar însemna oboseală excesivă pentru minor și de asemenea ar însemna ca timpul efectiv petrecut să fie de câteva ore pe lună, aspect inadmisibil. Cu atât mai nefondată este decizia instanței întrucât arată că are condițiile materiale pentru ca în momentele petrecute cu copilul, acestuia să nu-i lipsească nimic, aspect ce rezultă cu siguranță din ancheta socială de la dosar.
De asemenea, surprinzătoare este și decizia instanței de a nu permite minorului să stea în vacanță la tată, la bunica sa paternă de care se simte foarte atașat. Ziua de naștere a minorului reprezintă din nou un moment foarte important în viața oricărui copil, în care este nevoie ca acesta să simtă dragostea ambilor părinți.
În drept apelantul invocă dispozițiile art. 480 C.pr.civ, art. 401 C.civ.
Prin întâmpinare intimata L. O. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, cu privire la cererea de probațiune pe care a făcut-o reclamantul reconvențional, în fața Judecătoriei A. în sensul de a fi audiata mama sa, intimata arată că, în mod întemeiat prima instanța a respins-o făcând aplicabilitatea dispoz.art.315 Cod procedură civilă. Criticele pe care le ridică apelantul în sensul că această probă solicitata ar fi fost respinsă în mod nelegal, sunt în contradicție clară, certă cu prevederile legale aplicabile speței și aceasta cu atât mai mult cu cât excepția prevăzută la art.316 Cod pr.civ., nu este incidentă în cauză.
Solicită respingerea acestei probe reinterată în apel privind audierea mamei apelantului, având in vedere incidența în cauză a dispozițiilor prevăzute de art.315 Cod procedură civilă.
De asemenea, arată că prima instanță nu și-a motivat hotărârea sa exclusiv pe declarația martorului H. T., cum nefondat și de altfel tendențios pretinde apelantul și aceasta reiese fără nicio posibilitate de tăgada din probele de la dosar. Martorul H. T. nu este în dușmănie cu apelantul, partea adversă inventând toate acestea pentru a-l discredita pe martor.
Intimata mai arată că nu i-a interzis apelantului să se întâlnească cu minorul, ceea ce a evitat a fost însă ca minorul să nu-l vadă pe tatăl său foarte des în stare de ebrietate și să asiste la discuții cu o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice. Aceasta nu ar fi în interesul copilului afectându-l puternic în sens negativ.
Cea mai importantă probă din dosar este dorința copilului exprimată cu ocazia ascultării sale în camera de consiliu. Astfel minorul și-a exprimat expres dorința de a nu se întâlni cu tatăl său din cauza violențelor exercitate asupra sa, violențe la care minorul a asistat în repetate rânduri.
Cu privire la programul de vizită al minorului, intimata consideră perfect corect și suficient ca programul de vizitare a minorului să se realizeze conform celor reținute de prima instanță având în vedere și vârsta copilului, în raport de care acesta trebuie să se dezvolte într-un mediu stabil. Un program stabilit în modalitatea pretinsă de apelant este de natura să îl traumatizeze pe minor și nu este pe deplin în interesul superior al acestuia.
Intimata mai arată că, modalitatea de a avea legaturi cu minorul stabilită de instanța de fond nu constituie o gravă încălcare a drepturilor minorului cum pretinde apelantul, ci dimpotrivă respectă interesul superior al copilului. Atitudinea contradictorie din cuprinsul cererii sale este cu atât mai evidentă cu cât deși pretinde că de mai mult timp nu l-a văzut pe copil, pe de altă parte susține că minorul este puternic legat afectiv de el, aspect nereal în raport cu comportamentul de care a dat dovadă în repetate rânduri, comportament influențat de băuturile alcoolice.
În drept intimata invocă dispozițiile art. 466 și urm., art.471 (5), art.480 (1) Cod pr.civ.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art.466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât sub aspectul stării de fapt reținute, cât și al dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, în mod corect prima instanță a admis cererea vizând dreptul pârâtului de a avea legături personale cu fiul său, stabilind un program de vizită bilunar, sâmbăta între orele 1000 - 2000.
Instanța de apel nu apreciază drept oportun ca pentru moment să modifice acest program, în sensul lărgirii acestuia, astfel după cum dorește pârâtul, având în vedere declarația martorului H. T. (f.33), cu privire la credibilitatea căruia nu există îndoieli rezonabile, care ar putea conduce la concluzia unei eventuale depoziții subiective a acestuia. Așadar, martorul menționat a relatat în fața instanței că pârâtul este impulsiv și nervos, consumă în general băuturi alcoolice, pe fondul cărora provoacă scandal. Fiind vecin cu părțile martorul a auzit când în timpul nopții pârâtul striga la copil, amenințând că îl bate; de asemenea, pârâtul a avut o atitudine necorespunzătoare față de soția sa, agresând-o, fapt pentru care aceasta se refugia să înnopteze în altă parte.
Totodată, tribunalul va ține seama și de poziția minorului, care audiat în fața instanței de fond, a arătat că tatăl său a exercitat violențe asupra mamei, fapt pentru care nu dorește să se întâlnească cu acesta.
Prin urmare, instanța de apel constată că în acest moment relațiile dintre minor și tatăl său sunt în impas, fiind tensionate, motiv pentru care va aprecia că reluarea unor relații firești trebuie să se facă treptat, pârâtul urmând a-și valorifica abilitățile parentale printr-o atitudine de natură a recâștiga în timp încrederea copilului și pentru a-i înlătura acestuia sentimentul de teamă pe care îl nutrește în prezent față de tatăl său.
În final, trebuie arătat că, în situația în care pârâtul va reuși să se reaproprie de copil, programul de vizită va putea fi modificat, având în vedere interesul superior al minorului, ținând seama de împrejurări.
Față de cele expuse anterior, considerând că programul de vizită fixat de instanța de fond este adecvat și răspunde în mod corespunzător interesului copilului, tribunalul, în baza art.480 al.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul B. M. C., împotriva sentinței civile nr.5138/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În baza art.451 Cod procedură civilă va obliga apelantul la plata către intimată a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul B. M. C. în contradictoriu cu intimata L. O., împotriva sentinței civile nr.5138/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Obligă apelantul la plata către intimată a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. C. Ș. N. C. C. S.
Red.NC
Thred..
Prima instanță: Judecătoria A., jud.G. C.
Ex.5 /3 .
Se comunică cu:
1.Apelantul: B. M. C. - comuna Gurahonț, ., .
2.Intimata: L. O. - cu domiciliul procesual ales la cab.av.A. G. T. - A., ., .
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Curatelă. Decizia nr. 1005/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
