Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 457/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 457/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1121/210/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 165
Ședința publică din 17 februarie 2015
Președinte M. A.
Judecător T. B.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelantul M. G. în contradictoriu cu intimații M. M. și . împotriva sentinței civile nr. 457/03.09.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu – Criș având ca obiect, plângere împotriva încheierii CF.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 25 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depus prin serviciul registratură la data de 28.01.2015 înscrisul intitulat „Tranzacție” de către apelant.
Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 457/03.09.2014 Judecătoria Chișineu - Criș a respins ca neîntemeiate cererile de amânare formulate de reclamantul M. G. și de reprezentanta pârâtului M. M..
A respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii împotriva încheierii de carte funciară, invocată de pârât prin întâmpinare.
A respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării cererii de reexaminare împotriva încheierii de respingere, invocată de pârât prin întâmpinare.
A respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ., invocată de pârât prin întâmpinare.
A admis excepția lipsei de interes a reclamantei . în formularea cererii de reexaminare și a respins cererea de reexaminare formulată de aceasta.
A respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de reclamantul M. G., în contradictoriu cu pârâtul M. M., împotriva încheierii de respingere nr. 4930/22.04.2014 dată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A. – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Chișineu Criș.
A obligat reclamantul M. G. la plata sumei de 100 lei către avocat M. P., reprezentând onorariu curator.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în temeiul art. 248 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, s-a pronunța mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Referitor la excepția tardivității formulării plângerii împotriva încheierii de carte funciară, invocată de pârât prin întâmpinare, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 31 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, plângerea se soluționează de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. La momentul soluționării cererii de reexaminare, registratorul-șef verifică din oficiu dacă plângerea este formulată în termenul legal, având posibilitatea de a o respinge ca tardivă. În speță, în raport de data comunicării încheierii de CF cu reclamanții și data depunerii plângerii la cartea funciară, instanța de fond a constatat că plângerea a fost formulată în termen și a respins excepția tardivității.
Cu privire la excepția tardivității formulării cererii de reexaminare împotriva încheierii de respingere, invocată de pârât prin întâmpinare, instanța de fond a respins-o întrucât încheierea de respingere a fost comunicată reclamanților la data de 12.05.2014, iar plângerea împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare a fost depusă la poștă la data de 27.05.2014 – data poștei. În consecință, în raport de dispozițiile art. 181 alin. 1 pct. 2 și art. 183 Noul Cod de procedură civilă, instanța de fond a constatat că cererea de reexaminare a fost depusă la poștă în termen legal, și a respins excepția.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ., invocată de pârât prin întâmpinare, a fost respinsă de instanța de fond ca neîntemeiată întrucât societatea este titular în raportul juridic dedus judecății, însă problema ce se pune este referitoare la reprezentarea societății, în sensul că reclamantul M. G. are sau nu capacitatea de a angaja societatea în raporturi juridice, precum și de a promova acțiuni în justiție.
Instanța de fond a admis excepția lipsei de interes a reclamantei . în formularea cererii de reexaminare și a respins cererea de reexaminare formulată de aceasta, întrucât chiar . a solicitat BCPI Chișineu Criș să fie notată în cartea funciară Notificarea nr. 44/18.02.2014, cerere ce i-a fost admisă, astfel că nu mai justifică interesul de a ataca încheierea de carte funciară. În plus, . se poate adresa direct BCPI Chișineu Criș pentru a solicita radierea notificării din cartea funciară.
Cu privire la fondul plângerii împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare, prima instanță a constatat că potrivit art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 7/1996, republicată, articol invocat în plângere de către reclamant, „(1) În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative: b) identifică corect numele sau denumirea părților și menționează codul numeric personal sau, după caz, numărul de identificare fiscală, dacă este atribuit, codul de înregistrare fiscală ori codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora;”. Cum în speță nu se pune problema nici a întabulării și nici a înscrierii provizorii prin încheiere, dispozițiile legale precitate nu sunt incidente cauzei de față.
Înscrierile în cartea funciară sunt, potrivit art. 881 alin. 1 Cod civil, intabularea, înscrierea provizorie și notarea, iar potrivit art. 903 pct. 3 Cod civil, se vor putea nota în cartea funciară, fără însă ca opozabilitatea față de terți să depindă de această înscriere: „3. orice alte fapte sau raporturi juridice care au legătură cu imobilul și care sunt prevăzute în acest scop de lege”.
Instanța de fond a constatat că în speță a fost notată în cartea funciară a imobilului Notificarea nr. 44/18.02.2014, înregistrată la Societatea Civilă Profesională de executori judecătorești A. și Oszoczki din Cluj N., notificare ce nu are ca efect scoaterea imobilului din circuitul civil, ci doar urmărește să avertizeze terții în legătură cu pretențiile privind imobilul și care pot afecta situația lui juridică, încadrându-se așadar în exigențele art. 903 pct. 3 Cod civil.
De asemenea, instanța de fond a constatat că notarea Notificării în cartea funciară a imobilului nu intervine în conținutul drepturilor, actelor sau faptelor juridice evidențiate în respectiva carte și totodată, notarea nu produce proprietarului nicio vătămare.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 881 alin. 1 și art. 903 pct. 3 Cod civil, art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicată, instanța de fond a constatat că plângerea împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare a încheierii de CF este neîntemeiată, urmând să o respingă.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Noul Cod de procedură civilă, instanța de fond a luat act că deși pârâtul M. M. a solicitat cheltuieli de judecată, nu a făcut dovada acestora, motiv pentru care nu le-a acordat.
În baza art. 58 alin. 4 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 48 alin. 3 din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât onorariul curatorului reclamantei . nu a fost achitat, așa cum s-a dispus prin încheierea din ședința publică din 20.08.2014, instanța de fond a obligat reclamantul M. G. la plata către curatorul avocat M. P. a onorariului în cuantum de 100 lei, cu mențiunea că onorariul va fi achitat în contul Baroului A. C._, cont IBAN RO29RNCB_0014 BCR A. sau în numerar la casieria S.A.J. din incinta Tribunalului A..
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 31 alin. 5 din Legea nr. 7/1996, republicată, coroborat cu art. 468 Noul Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este supusă apelului în termen de 30 de zile de la comunicare. Potrivit art. 471 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, apelul și, când este cazul, motivele de apel, se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelantul M. G., pe care o consideră netemeinică și nelegală și prin care a solicitat admiterea apelului, anularea seminței atacate și judecarea cauzei prin evocarea fondului, iar pe fond, admiterea plângerii formulate.
În motivare a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința atacată nesocotind și încălcând flagrant principiul disponibilității și principiul contradictorialității, principii fundamentale ale procesului civil ce se impun a fi respectate în vederea garantării și asigurării dreptului la un proces echitabil.
Prin sentința atacată s-a dispus respingerea cererilor de amânare pe care atât el cât și pârâtul M. M. le-a formulat pentru a solicita amânarea judecării cauzei fixată pentru termenul din 3 septembrie 2014.
A menționat că a indicat clar, în cuprinsul cererii de amânare că dorește amânarea cauzei pentru a realiza soluționarea pe cale amiabilă a situației juridice a imobilului înscris în cartea funciară, la care se referă plângerea înaintată instanței. A precizat că părțile vor soluționa amiabil, prin tranzacție soarta plângeri împotriva încheierii de C.F., plângere ce face obiectul prezentului dosar, folosindu-se astfel de dreptul de dispoziție prevăzut de art. 9 alin. 3 Cod procedură civilă.
Instanța de fond nu a luat în considerare și nici nu a analizat motivele cererii de amânare și încălcând atât principiul disponibilității cât și principiul contradictorialității procesului civil a dispus respingerea cererii de amânare și a soluționat cauza în lipsa părților, reținând că „părțile nu au ce tranzacționa". Astfel, a considerat că instanța le-a privat de dreptul pe care părțile din proces îl au de a soluționa amiabil litigiul cu care a fost investită instanța.
Ca o garanție a respectării principiului contradictorialității, judecătorul cauzei are obligația, obligație încălcată în speță, de a pune în discuția părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.
A învederat că instanța de fond a încălcat de asemenea și principiul oralității imperativ inerent al desfășurării procesului civil ce implică dreptul părților de a-și susține verbal pretențiile, de a da explicații, de a dezbate orice chestiune de drept și de fapt dedusă judecății.
A precizat că în acest context, niciuna din părțile împricinate nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar instanța de fond nu le-a dat nici măcar posibilitatea de a formula concluzii scrise.
În condițiile în care ambii asociați ai intimatei .. au solicitat amânarea cauzei aflându-se în plin proces de realizare și perfectare a unei tranzacții prezența curatorului numit de către instanță, avocat M. P., nu este justificată, numirea curatorului fiind justificată doar în contextul în care cei doi asociați nu se pun de acord, ceea ce la termenul din 3 septembrie 2014 nu a fost cazul.
A considerat că este netemeinică și nelegală obligarea sa la plata onorariului pentru curator - 100 lei - plată nejustificată în contextul antamat și a arătat că în cuprinsul dispozitivului sentinței atacate publicat pe portalul instanțelor de judecată și la actele dosarului această dispoziție, cu privire la plata onorariului de 100 lei nu există. Se impune a observa și faptul că onorariul curatorului a fost stabilit de instanță în sarcina intimatei .., iar prin sentința atacată a fost obligat să achite acest onorariu.
Instanța de fond a reținut, la termenul din 03.09.2014, că nu mai sunt alte probe de administrat și nici cereri de formulat, deși nici una din părțile împrocesuate nu era prezentă și fără a cerceta fondul cauzei și fără a indica probele administrate soluționează cauza pe fond prin respingerea plângerii formulată.
În drept a invocat art. 466 și următoarele, art. 480 Noul Cod procedură civilă, art. 451- 455 Noul Cod procedură civilă.
Intimatul M. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nelegal și neîntemeiat, obligarea petentului apelant G. M. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest dosar, constând în onorariu avocat.
În motivare a arătat că instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare a încheierii de carte funciară, formulate de către petentul G. M. reținând - în esență - corect, faptul că notarea notificării nr. 44/18.02.2014 în cartea funciară este în drept încadrabilă în prev. art. 903, pct. 3, Cod civil, având doar efectul de a informa terții cu privire la existența unor pretenții privind situația juridică a imobilului.
În apelul declarat, apelantul motivează critica adusă hotărârii primei instanțe în sensul că s-ar fi încălcat de către instanță, principiul disponibilității și al contradictorialității, prin soluția de respingere a cererii de amânare formulată în scopul soluționării pe cale amiabilă a litigiului, dar și principiul oralității, atunci când s-ar fi refuzat părților dreptul de a-și susține oral pretențiile, de a formula cereri in apărare, deși nu s-a cerut de către părți judecarea în lipsă a cauzei.
Critică temeinicia acestor motive de apel întrucât nu se poate discuta de încălcarea principiului disponibilității și al contradictorialității, raportat la soluționarea cererii de amânare formulate de către părți, deoarece toate apărările și contra-apărările în prezentul litigiu s-au formulat în termenele procedural, în formă scrisă și în mod complet, ele fiind reciproc cunoscute încă înainte de a se solicita amânarea cauzei pe motivul soluționării amiabile a litigiului.
A învederat că în mod corect instanța de fond a considerat că tranzacționarea diferendelor dintre părți nu poate determina o anumită soluție judecătorească în cadrul cererii de reexaminare, care analizează doar condițiile de fond și formă ale cererii de notare a unui anumit fapt juridic în cartea funciară: astfel, logic, dacă părțile ar fi ajuns la o înțelegere, instanța de fond nu ar fi putut lua act de aceasta în prezentul cadrul procesual, cel mult ar fi putut lua act de o renunțare la judecarea cererii de reexaminare, formulată de către petentul - apelant Giuvanni M. - ceea ce, în realitate, însemna ca situația mențiunilor din cartea funciară să rămână aceeași, deci nicidecum să poate fi influențați de decizia instanței. Singura modalitate în care această notare poate fi radiată din cartea funciară o constituie declarația autentică de radiere dată de autorul notificării.
De asemenea, a făcut mențiunea că nici până în prezent nu s-a ajuns la semnarea actelor aferente imobilelor înscrise în cartea funciară, de natură a soluționa amiabil pretențiile societății intimate .., tocmai datorită refuzului constant al apelantului în acest sens, ceea ce înseamnă că, la chiar momentul la care a solicitat amânarea cauzei în scopul soluționării pe cale amiabilă a litigiului, la care a aderat, practic petentul nu a încercat decât să câștige o amânare a cauzei, fără vreo intenție reală de tranzacționare.
A considerat că nu se poate discuta nici de încălcarea principiului oralității, deoarece probațiunea fusese deja depusă și susținută prin înscrisurile depuse de părți până la termenul de judecată din 20.08.2014, iar prezența personală a curatorului special al societății intimate .. la ultimul termen de judecată, alături de reprezentanta OCPI Chișineu Criș, a înlăturat orice posibilitate legală de eventuală suspendare a cauzei, pe motiv că nici una din părți nu ar li cerut judecarea în lipsă.
În ceea ce privește obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, a subliniat că măsura a fost corect și legal dispusă de către instanța de fond, raportat la prev. art. 453, Cod procedură civilă astfel, petentul a cărui cerere a fost respinsă pe fond ca neîntemeiată, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, așa cum acestea au fost dispuse în favoarea curatorului special.
În drept a invocat art. 480, Cod procedură civilă.
Intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivare a arătat că prin sentința atacată este criticată de către apelant pe motiv că prima instanță nu a respectat principiile disponibilității și contradictorialității, astfel încât nu s-a asigurat dreptul la un proces echitabil.
Despre această critică a învederat că este justificată în fapt prin aceea că prima instanță nu a admis cererea de amânare formulată de către M. G. și M. M..
Motivul cererii de amânare consta în faptul că se dorea soluționarea pe cale amiabilă a situației juridice a imobilului înscris în cartea funciară la care se referă plângerea.
Apelantul a arătat clar că părțile vor soluționa prin tranzacție soarta plângerii împotriva încheierii de CF.
O asemenea critică este în mod evident neîntemeiată întrucât părțile nu puteau tranzacționa asupra unei plângeri împotriva unei încheieri de carte funciară.
Plângerea împotriva unei încheieri de carte funciară vizează verificarea de către instanță a legalității celor dispuse de către registratorul de carte funciară prin încheierea atacată.
Or, o tranzacție/înțelegere a părților nu poate valida ca fiind legal un act emanând de la o autoritate a statului.
În sensul că părțile nu puteau tranzacționa în cauza ce face obiectul prezentului dosar, a considerat că vin și următoarele dispoziții legale cuprinse de Codul civil în materia tranzacției: art.2.267 alin. 1, art. 2.268 alin. 1, art. 2.274 (1).
Din aceste dispoziții legale rezultă clar că tranzacția vizează o înțelegere de natură contractuală, or, este evident că părțile nu se pot înțelege/tranzacționa cu privire la validitatea unui act emis de autoritate.
A admite acest lucru ar însemna că indivizii prin voința lor pot suplini lipsurile unui act juridic ce nu emană de la ele, chiar dacă ar avea o influența asupra lor.
Similar s-ar putea susține că, din moment ce părților le este permis să tranzacționeze asupra legalității unui act juridic emis de către o autoritate a statului, tot așa, spre exemplu, subiecții de drept ar putea să tranzacționeze asupra unui text legal și să îl valideze ca fiind constituțional, chiar dacă, prin ipoteză Curtea Constituțional ar avea altă părere.
De aceea, a apreciat că asemenea susțineri nu pot fi primite.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a respins cererea de amânare.
Mai mult, în cauză nu este incidentă nici instituția amânării judecății prin învoiala părților prevăzută de art. 221 Cod procedură civilă întrucât nu toate părțile au solicitat amânarea în temeiul învoielii părților.
De asemenea, părțile nu au realizat nici un fel de înțelegere sau tranzacție, întrucât, dacă acest lucru s-ar fi realizat, probabil apelul nu ar mai fi fost promovat.
Principiul oralității nu a fost încălcat de către prima instanță întrucât acesta intervine atunci când părțile sunt prezente în sala de judecată, iar nu când acestea sunt lipsă.
Practic, dispozițiile procedurale vizează punerea în discuția părților prezente a chestiunilor invocate, fiind imposibilă punerea în discuția unor părți lipsă. A admite teza contrarie ar însemna că orice parte lipsă de la judecarea cauzei ar putea obține nulitatea hotărârii.
Cu privire la onorariul avocatului curator a învederat că avocatul curator a fost numit în prezenta cauză la solicitarea pârâtului, ca urmare a faptului că între apelantul M. G. și intimata M. M., care au un drept egal și concurent de administrare a societății, existau neînțelegeri. în aceste condiții societatea intimată M. SRL rămânea cu interesele nereprezentate din moment ce administratorii invocau poziții total opuse ale societății.
Prin urmare în condițiile art. 58 privind curatela specială și art. 167 din codul de procedură civilă a fost numit în cauză un avocat curator pentru intimata M. SRL.
A invocat dispozițiile OUG nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, respectiv art. 48 alin. (1), (2), (3), art. 49 alin. (1), și prin urmare, onorariul avocatului curator trebuia achitat anticipat pe parcursul procesului în primă instanță.
Din moment ce acest lucru nu s-a întâmplat a apreciat că obligarea apelantului la plata acestui onorariu este consecința faptului că acesta este partea ce a căzut în pretenții, întrucât i-a fost respinsă plângerea împotriva încheierii de carte funciară.
Prin urmare modul în care a dispus instanța de fond nu constituie un temei de reformare a hotărârii și nu este în măsură să ducă la admiterea apelului.
Mai mult, a apreciat că se impune ca rezolvarea chestiunii onorariului avocatului curator să se facă cu prioritate chiar de către instanța de apel, prin una din modalitățile prevăzute de lege: fie să pună în vedere uneia dintre părți să realizeze achitarea acestui onorariu, fie să dispună ca plata acestuia să se facă din bugetul statului.
În oricare dintre situații plata trebuie să se facă înainte de judecarea cauzei, legiuitorul neintenționând ca avocații curatori să fie nevoiți ca ulterior soluționării procesului să facă alte demersuri pentru a-și recupera onorariul care, de fapt, trebuia avansat.
Având în vedere faptul că activitatea avocatului curator presupune și participarea la judecata în apel, în temeiul art. 58 alin. 4 Cod procedură civilă a solicitat și majorarea (și desigur plata) remunerației avocatului curator.
D-nul M. P., avocat curator al intimatei . a învederat că nu se va prezenta în fața instanței pentru a formula apărări și nu va participa la judecată până la momentul la care chestiunea remunerației avocatului curator se va fi rezolvat, în sensul că aceasta va fi achitată în contul Baroului A., conform procedurii cunoscute.
În drept a invocat art. 58, art. 167, art. 466 și următoarele, art. 480 Cod procedură civilă, art. 48, art. 49 din OUG nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, celelalte dispozițiile legale aplicabile.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel este de natură strict procedurală și vizează încălcarea principiilor disponibilității, al contradictorialității, al dreptului la un proces echitabil și al oralității prin respingerea de către prima instanță a cererii de amânare a judecății depuse de petentul – apelant și de pârâtul M. M.. Apelantul susține că și-a motivat cererea prin faptul că părțile doresc să soluționeze amiabil litigiului, prin tranzacție.
Nu se contestă susținerile apelantului privitor la cererea de amânare pe motivul demersurilor părților de a rezolva litigiul pe cale amiabilă.
Cererea de amânare a judecății a fost corect respinsă de prima instanță, în condițiile în care petentul M. G. și pârâtul nu și-au motivat în drept această solictare, iar argumentul invocat (demersuri ale celor două părți în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă) nu justifică aplicarea nici unuia dintre textele legale ce reglementează amânarea judecății.
Cauza era în stare de judecată, nu s-a invocat lipsa de apărare, inclusiv petenta . având asigurată apărarea prin curatorul avocat M. P. prezent la termenul de judecată din 03.09.2014. Condițiile prevăzute de art. 221 C. nu sunt întrunite deoarece doar petentul M. G. și pârâtul au cerut amânarea judecății pentru o eventuală înțelegere a lor, iar nu și petenta . reprezentată de curatorul av. M. P..
În consecință, nu a fost încălcat principiul disponibilității părților și al dreptului la un proces echitabil astfel cum este prevăzut de art. 9 alin. 3 C., deoarece nu toate părțile și-au manifestat disponibilitatea de a purta discuții pentru soluționarea pe calea amiabilă a litigiului.
Principiul oralității astfel cum este reglementat de art. 15 C. presupune în același timp respectarea de către părți a obligațiilor ce le revin în legătură cu procesul (art. 10 C.), respectiv prezența loc la proces, absența lor nefiind un motiv justificat de amânare a judecății.
Nu este întemeiat nici al doilea motiv de apel referitor la contestarea obligației stabilită de prima instanță în sarcina petentului – apelant de plată a onorariului d-lui avocat M. P. – curatorul desemnat pentru ..
Atât petentul – apelant M. G., cât și intimatul M. M. sunt asociați și administratori ai petentei . (astfel cum declară aceștia în plângere, respectiv în notificare, fără a se contesta reciproc de către părți aceste calități). Or, prin notificarea înregistrată la Societatea Civilă Profesională Executori Judecătorești A. și Oszocki Cluj N., intimata ., reprezentată de intimatul – administrator M. M., i-a solicitat apelantului M. G. să se prezinte la sediul biroului de avocatură al societății comerciale, și anume la L. H. – Cabinet de Avocat în vederea clarificării situației juridice a mai multor terenuri, printre care se numără și cel în litigiu, cu motivarea că acestea ar fi fost achiziționate de societatea comercială și întabulate ilegal pe numele apelantului.
Ulterior, tot ., reprezentată de administrator M. M., a solicitat notarea notificării de mai sus în cartea funciară, cerere admisă de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Chișineu Criș.
Împotriva încheierii de admitere au formulat cerere de reexaminare atât ., reprezentată, de această dată, de administrator M. G. (apelantul), cât și apelantul M. G., aceasta fiind respinsă, în considerarea prevederilor art. 903 alin. 3 cod civil și art. 42 alin. 1 lit. t din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006.
Subsecvent, plângerea împotriva acestei încheieri a fost exercitată de petentul M. G. atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant al ..
Într-o atare situație este vădită contrarietatea de interese între societatea comercială și reprezentantul său M. G., așa încât în mod corect a admis prima instanță cererea pârâtului de desemnare a unui curator pentru apărarea interesului . în acest proces, în condițiile art. 58 alin. 1 C.. De altfel, apelantul a fost de acord cu luarea acestei măsuri.
Nici critica apelantului privitoare la respingerea cererii fără cercetarea fondului și indicarea probelor administrate nu este întemeiată, căci soluția primei instanțe este pronunțată și motivată prin prisma fondului plângerii împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare dată de BCPI Chișineu Criș. Soluția a fost pronunțată prin prisma notificării înregistrate la Societatea Civilă profesională Executori Judecătorești A. și Oszocki Cluj N. și a prevederilor art. 903 alin. 3 Cod civil și art. 42 alin. 1 lit. t din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, ce reglementează notarea în cartea funciară.
Pe de altă parte, apelantul M. M. a depus la dosar un înscris semnat de apelant, intimatul M. M., iar pentru . de către cei doi asociați, înscris intitulat „tranzacție” din 23.01.2015 prin care au învederat instanței poziția lor comună privitor la soluționarea litigiului, în sensul admiterii apelului, inclusiv referitor la înlăturarea obligației de plată a onorariului curatorului ..
Acest înscris nu reprezintă o tranzacție aptă să permită pronunțarea unei hotărâri de expedient căci nu întrunește condițiile de formă și de fond prevăzute de art. 439 C. („Tranzacția va fi încheiată în formă scrisă și va alcătui dispozitivul hotărârii”) coroborat cu art. 2267 Cod civil, conform cărora tranzacția este un contract prin care părțile sting un litigiu, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă (alin. 1), respectiv nasc, modifică sau sting raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părți (alin. 2).
Înscrisul depus de părți nu prezintă în concret drepturile și obligațiile pe care și le asumă părțile în legătură cu litigiul, deci nu întrunește condițiile de validitate ale unui contract (art. 1179 Cod civil). Nu prezintă în concret obiectul înțelegerii lor, de așa manieră încât să poată fi pronunțată o hotărâre de expedient, care să cuprindă în dispozitivul ei tranzacția lor. De asemenea, nu este îndeplinită nici cerința procedurală prevăzută de art. 438 C., și anume prezentarea părților în instanță.
Pe de altă parte, cererea părților poate fi, însă, reținută la dosar, ca o achiesare a intimaților, ca expresie a principiului disponibilității părților. Acest principiu, astfel cum este reglementat de art. 9 alin. 3 C., permite acordarea soluției cerute de toate părțile procesuale însă doar în măsura în care soluția preconizată de acestea este una legală și, respectiv, reflectă voința tuturor celor implicați în litigiu.
Instanța reține că exercitarea dreptului de dispoziție al părților privitor la admiterea plângerii împotriva încheierii BCPI de respingere a cererii de reexaminare, având ca finalitate radierea notării notificării din cartea funciară este conformă cu legea pentru următoarele considerente:
Art. 903 alin. 3 Cod civil prevede posibilitatea notării în cartea funciară a oricăror „fapte sau raporturi juridice care au legătură cu imobilul și care sunt prevăzute în acest scop de lege”.
Art. 42 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 633/2006 prevede că „Notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul” (alin. 1), acestea fiind enumerate exemplificativ în alineatul următor, care în final, la lit. t, precizează că se pot nota „orice alte fapte, drepturi personale sau acțiuni a căror notare este permisă de lege și au legătură cu imobilul.”
Așadar, BCPI Chișineu Criș a avut în vedere, la notarea altor „fapte sau raporturi juridice care au legătură cu imobilul și care sunt prevăzute în acest scop de lege”, respectiv, „orice alte fapte, drepturi personale sau acțiuni a căror notare este permisă de lege și au legătură cu imobilul”.
Or, în cazul de față, notificarea reprezintă doar o invitație adresată apelantului de a se prezenta la discuții privitor la modul de dobândire de către acesta a dreptului de proprietate imobiliar, invitație/chemare ce nu creează, modifică sau stinge raporturi juridice între actualele părți procesuale. Notificarea, în sine, nu dă naștere nici măcar obligației apelantului de a răspunde invitației. Acest act nu creează un raport juridic civil între părți, ci doar stabilește premisa încheierii în viitor a unui astfel de raport.
În consecință, notarea acestei notificări în cartea funciară a fost realizată prin încălcarea dispozițiilor art. 903 alin. 3 Cod civil și art. 42 alin. 1 lit. t din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, fiind întemeiată plângerea petentului – apelant M. G. împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare.
În schimb, acordul intimatului M. M. (în nume propriu și în calitate de reprezentant al ., fără solicitarea acordului curatorului societății comerciale) la solicitarea apelantului de înlăturare a obligației de plată a onorariului curatorului nu permite admiterea cererii, în temeiul principiului disponibilității părților, întrucât obligația de mai sus privește exclusiv raporturile dintre petenta . și petentul M. G., iar nu și relațiile procesuale dintre petenți și pârâtul M. M..
Curatela specială a fost instituită datorită conflictului de interese dintre petenți, iar nu dintre aceștia și M. M..
Dispozițiile primei instanței de admitere a excepției lipsei interesului petentei . și de respingere a cererii deduse judecății din partea acestei părți nu fac obiectul prezentei căi de atac, așa încât au rămas definitive la momentul expirării termenului de apel.
În plus, petentul – apelant se află în culpă referitor la împrocesuarea în calitatea de petentă a . în condițiile în care aceeași persoană juridică (prin celălalt asociat) a cerut notarea notificării în cartea funciară, operațiune juridică contestată de petentul – apelant, care, în același timp este unic proprietar al terenului înscris în cartea funciară și deci unic titular al dreptului de a formula cerere de reexaminare și, subsecvent, a dreptului de a exercita plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare.
Așadar, obligația apelantului de plată a sumei de 100 lei reprezentând onorariului d-lui av. M. P. are la bază culpa sa în împrocesuarea greșită a ., deși această parte nu avea interes legitim. Dispozițiile art. 58 alin. 3 din OG nr. 80/2013 („Sumele avansate cu titlu de remunerație a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul”) erau incidente în cauză doar în măsura în care se admitea cererea formulată de ., însă solicitarea acesteia a fost respinsă pentru lipsa interesului său legitim, așa încât partea adversă M. M. nu poate fi obligat la plata acestui onorariu.
De altfel, apelantul nici nu cere stabilirea onorariului în sarcina acestui intimat, ci doar urmărește înlăturarea plății onorariului curatorului, conduită procesuală neîntemeiată, din moment ce curatela specială a fost o măsură corect dispusă de prima instanță.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul, în baza art. 480 alin. 2 C., va admite apelul și va schimba în parte sentința, în sensul că va admite plângerea formulată de petentul M. G., respectiv va anula cele două încheieri de carte funciară.
Va menține în rest dispozițiile primei instanței inclusiv a celei de obligare a petentului M. G. de plată a onorariului curatorului av. M. P..
În apel nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul exercitat de apelantul M. G. în contradictoriu cu intimații M. M. și . împotriva sentinței civile nr. 457/03.09.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu – Criș.
Schimbă în parte sentința atacată și în consecință admite plângerea.
Anulează încheierea CF nr. 4930/22.04.2014 și încheierea CF nr. 3266/20.02.2014 din CF_ UAT Sântana și dispune radierea notării notificării.
Menține în rest celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2015.
Președinte Judecător Grefier
pentru judecător M. A. T. B. V. L. aflată în concediu de odihnă
semnează președinte secția I civilă N. C.
Red.TB / Thred.MC
5 ex./3 .
Se comunică cu:
- apelantul – M. G. – dom. ales – Luduș, ., județul M.
- intimatul – M. M. – dom. ales – Cluj N., Calea Dorobanților, nr. 30-32, județul Cluj
- intimatul - . – prin curator M. P. – Chișineu Criș, P-ța A. I., nr.3, județul A.
Primă instanță – Judecătoria Chișineu – Criș - judecător N. G.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4921/2015. Tribunalul ARAD | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
