Pretenţii. Decizia nr. 430/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 430/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 12449/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 430
Ședința publică din 07 aprilie 2015
Președinte T. B.
Judecător M. A.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelantul F. de Protecție al Victimelor Străzii în contradictoriu cu intimații D. A. M. și O. A. împotriva sentinței civile nr. 5149/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria A., precum și apelul exercitat de apelantul O. A. împotriva aceleiași sentințe, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei D. A. M. – avocat R. R. F. din Baroul A. lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatei D. A. M. învederează că monumentul funerar este dublu și, în dovedirea afirmației, depune o fotografie a acestuia.
Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.
Reprezentantul intimatei D. A. M. solicită respingerea ambelor apeluri și menținerea hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 5149/04.11.2014 Judecătoria A. a respins excepția necompetenței teritoriale, a respins excepția netimbrării cererii și a admis în parte cererea formulată de reclamanta D. A. M., în contradictoriu cu pârâtul F. de Protecție a Victimelor Străzii și cu intervenientul forțat O. A..
A obligat pârâtul F. de Protecție a Victimelor Străzii să plătească reclamantei suma de 8411 lei - reprezentând despăgubiri materiale.
A respins capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere.
A obligat pârâtul F. de Protecție a Victimelor Străzii să plătească reclamantei suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că potrivit sentinței penale nr. 2673/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dos. nr._/55/2013, definitivă, la data de 01.07.2012, inculpatul O. A. (intervenientul forțat de față), în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, în A., pe . cu ., nu a respectat semnificația indicatorului rutier cedează trecerea, a pătruns în intersecție și intrat în coliziune cu motocicleta marca Honda cu nr. de înmatriculare_, condusă de numitul D. V. (soțul reclamantei), care, ca urmare a accidentului, a decedat.
Culpa în producerea accidentului a fost stabilită ca fiind comună, 50% pentru inculpatul O. A. și 50% pentru victima D. V.; inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, iar acțiunea civilă a fost disjunsă.
Acțiunea civilă disjunsă a făcut obiectul dosarului nr._/55/2013 al Judecătoriei A., soluționat prin sentința penală nr. 3124/04.12.2013, modificată prin dec. civilă nr. 72/A/13.02.2013 a Curții de Apel Timișoara, prin care partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii (pârâtul de față) a fost obligată să plătească părții civile D. A. M. (reclamanta de față) suma de 1125 lei – cu titlu de daune materiale și 25.000 euro – cu titlu de daune morale.
Prin prezenta acțiune, reclamanta D. A. M. a arătat că, ulterior finalizării dosarului penal, a ridicat un monument funerar ce a costat 16.822 lei, ca atare, având în vedere culpa comună de 50% - 50 % stabilită în dosarul penal, a solicitat obligarea pârâtului F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata sumei de 8411 lei reprezentând jumătate din costul monumentului funerar, plus penalități de întârziere.
Prima instanță a considerat că acțiunea este întemeiată în parte, având în vedere dispozițiile art. 49 pct. 2 lit. a) din Ordinul CSA nr. 14/2011, art. 27 alin. 6 Cod procedură penală.
În speță, este vorba despre un prejudiciu născut după constituirea ca parte civilă în dosarul penal, cheltuielile cu ridicarea monumentului funerar fiind efectuate la 09.04.2014.
Față de acestea, și având în vedere dispozițiile art. 61 din Legea nr. 136/1995, art. 35 din Ordinul CSA nr. 14/2011, art. 3 și următoarele din Ordinul CSA nr. 1/2008, precum și culpa comună de 50% - 50 % în producerea accidentului stabilită în dosarul penal, instanța de fond a obligat pârâtul F. de Protecție a Victimelor Străzii să plătească reclamantei suma de 8411 lei - reprezentând despăgubiri materiale, constând în jumătate din cheltuielile pentru piatra funerară.
Totodată a respins capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 10 alin. 1 și 2 din Ordinul CSA nr. 1/2008; reclamanta a avizat pârâtului dauna aproximativ la data de 15 mai 2014, iar la 15 iulie 2014, deci înainte de expirarea celor 90 de zile în care pârâtul avea posibilitatea să efectueze plata, a introdus acțiunea în instanță; pe de altă parte, suma pretinsă pârâtului anterior procesului a fost de 16.822 lei, adică dublul sumei stabilite prin prezenta hotărâre, astfel că eventualul refuz de plată al pârâtului nu poate fi apreciat ca nejustificat. Ca atare, instanța de fond a considerat că nu se pot acorda penalități de întârziere pentru trecut, ci doar pentru viitor se va putea pune această problemă, dacă pârâtul va refuza plata despăgubirilor stabilite prin prezenta hotărâre, după ce aceasta va deveni definitivă.
În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul F. de Protecție a Victimelor Străzii a obligat să plătească reclamantei cheltuielile de judecată suportate de aceasta, în sumă de 600 lei, constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelantul F. de Protecție a Victimelor Străzii, prin care a solicitat admiterea apelului și respingerea acțiunii reclamantei D. A. M. ca inadmisibilă.
În motivarea a arătat că la data de 01.07.2012 a avut loc un eveniment rutier în Municipiul A. în care au fost implicate autovehiculul marca Dacia L._ . condus de intervenientul - forțat O. A. și motocicleta marca Honda CBR_, condusă de defunctul D. V., soldat cu decesul acestuia din urmă.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lingă Judecătoria A. O. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. Tot prin acest rechizitoriu a fost reținută culpa comună a lui O. A. și a defunctului D. V. în producerea accidentului.
Prin sentința penală nr.2673/23.10.2013 O. A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani de închisoare cu suspendare, iar baza sentinței penale nr. 3124/04.12.2013 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin decizia penală nr.72/13.02.2014 a Curții de Apel Timișoara, F. de Protecție a Victimelor Străzii a fost obligat la plata către: partea civilă D. A. M. [soția defunctului] a sumei de 25.000 euro cu titlul de daune morale + 1125 lei cu titlul de daune materiale; partea civilă D. V. [fiul minor al defunctului] a sumei de 30.000 euro cu titlul de daune morale; partea civilă D. S. [fratele defunctului] a sumei de 10.000 euro cu titlul de daune morale; partea civilă D. Hortenzia [mama defunctului] a sumei de 20.000 euro cu titlul de daune morale.
Astfel, moștenitorilor defunctului D. V. li s-a achitat suma totală de 384.849 lei cu titlul de despăgubiri.
Cu privire la pretențiile solicitate de reclamanta D. A. M., raportat la prevederile legale menționate, se constată că prejudiciul suferit de partea prejudiciată, pe care F. poate fi obligat să îl garanteze și să îl plătească în măsura în care vinovatul nu va face el însuși acest lucru, va fi doar cel care este calculat în conformitate cu prevederile art. 49, pct. 2 din Normele puse în aplicare prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 și care reprezintă:
În caz de deces: a)cheltuielile de înmormântare, inclusiv piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de. la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete nerealizate și eventuale alte cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. J, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului; d) daune morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.
Totodată a arătat că instanța de fond a admis în mod eronat acțiunea reclamantei, ignorând faptul că acțiunea civilă a acesteia a fost soluționată în totalitate în cadrul procesului penal, în care i-au fost acordate despăgubiri civile pentru repararea integrală a prejudiciului material și compensarea prejudiciului moral.
Constituindu-se parte civilă în cauza penală, reclamanta Dolían A. M. a ales calea soluționării pretențiilor sale în acest cadru jurisdicțional, astfel că este aplicabil principiul „electa una via, non datur recursus ad alteram", neputându-se îndrepta cu o nouă acțiune în pretenții care izvorăsc din același fapt ilicit cauzator de prejudicii în fața instanței civile.
Acordând despăgubiri pentru acest prejudiciu, instanța de fond a acordat o dublă indemnizare reclamantei/parte civilă, pentru că prejudiciul acesteia fusese deja acoperit prin despăgubirile civile stabilite de instanța penală.
A considerat că nu poate fi primită explicația potrivit căreia construirea monumentului funerar reprezintă un prejudiciu ulterior, deoarece la acordarea despăgubirilor către părțile civile constituite în cauză, instanța penală a luat în calcul acest lucru (art. 49, pet. 2 lit. a) și a despăgubit moștenitorii în consecință.
Ridicarea unui monument funerar de o astfel amploare reprezintă o opțiune personală a moștenitorilor, mai ales că acestora li s-au achitat deja despăgubiri în procesul penal pentru cheltuielile de înmormântare, care acoperă inclusiv costurile cu monumentul funerar (reclamanta D. A. M. s-a constituit parte civilă în cauza penală cu sumele de 7000 lei și 7000 euro cu titlul de daune materiale).
Mai mult, monumentul funerar nu privește doar pe defunctul D. V., ci și pe reclamanta D. A. M., astfel că acordarea acestei sume ar reprezenta o îmbogățire fără just temei a reclamantei, care înțelege să profite de sumele achitate în mod onest de toate persoanele care achită o poliță RCA pentru a-și satisface un interes personal, deși tot din acești bani familiei sale i-au fost acordați 385.000 lei, suficienți pentru 24.000 de monumente funerare duble, bani acordați de instanța penală pentru un accident rutier provocat pe jumătate de defunctul soț.
Față de acestea, a solicitat ca, în urma admiterii apelului să respingă în totalitate acțiunea reclamantei ca nefondată în contradictoriu cu FPVS și obligarea doar a intervenientului - forțat O. A. la plata sumelor solicitate; să respingă capătul de cerere cu privire la obligarea la plată de penalități de întârziere și a cheltuielilor de judecată, ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel și apelantul O. A. prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca fiind netemeinica și nelegală.
În motivare a arătat că în practica judiciară se apreciază că, în astfel de situații despăgubirile materiale reprezintă returnarea cheltuielilor făcute cu actul înmormântării, tot ceea ce se poate concretiza într-o chitanță care poate fi prezentată ca dovadă în instanță.
A învederat despre cheltuielile efectuate de către reclamantă pentru construirea unui monument funerar că nu reprezintă cheltuială de înmormântare și în consecință nu o datorează. Cu atât mai mult, aceasta cheltuială diferă de la caz la caz, funcție de pretențiile beneficiarului.
Oricare ar fi situația, a considerat cheltuiala efectuată că este aleasă de către reclamantă la un preț foarte mare, având în vedere posibilitățile existente pe piață unor astfel de lucrări.
A considerat că este o cheltuială nedatorată întrucât nu are legătură cu cheltuielile de înmormântare de care reclamanta a beneficiat deja.
De asemenea a arătat că din factura nr. 006 din 09.04.2014 în suma de 14.850 lei se poate observa că s-au facturat produse și servicii pentru două persoane. Aceasta înseamnă că pentru produsele și serviciile aferente unei persoane suma s-ar înjumătăți. Având în vedere ca prin Sentința penală nr. 2673/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. și a Deciziei penale nr. 72/2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara se apreciază culpa sa în proporție de 50% în producerea accidentului rutier, față de cele arătate cuantumul indemnizației de despăgubire pe care ar datora-o ar fi de maxim 4.205,5 lei( jumătate din jumătatea solicitată 8411 lei).
Totodată chiar dacă ar fi o obligație, a considerat că instanța în mod greșit a interpretat dispozițiile art. 49 pct. 2 din Ordinul CSA nr.14/2011. A considerat că interpretarea a fost greșită deoarece prin Sentința penală nr. 3124/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria A. și Decizia penală nr. 72/13.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/55/2013 au fost obligați deja la plata daunelor materiale și morale ținându-se cont de culpa . accidentul rutier, atât a sa cât și a decedatului.
A considerat că interpretarea și aplicarea corectă a articolului mai sus arătat înseamnă că atunci când atât Judecătoria A. cât și Curtea de Apel Timișoara au stabilit și hotărât cuantumul despăgubirilor materiale pe care le datorează au avut în vedere inclusiv cheltuieli pentru piatră funerară, cheltuieli incluse în cheltuielile de înmormântare, ținând astfel cont de aplicarea corecta a acestui articol.
În mod greșit instanța de fond a reținut aplicarea art. 27 alin. 6 Codul de Procedură Penală. Prejudiciul în cauză nu este unul nou descoperit după constituirea ca parte civilă ci este unul inerent și implicit actului de înmormântare. Așadar acest prejudiciu a fost apreciat la stabilirea despăgubirilor acordate intimatei - parte civilă în dosarele penale menționate pentru cheltuielile de înmormântare care include pe cele efectuate inclusiv cu piatra funerară, prin acordarea daunelor materiale.
A considerat că daunele materiale la care a fost obligat prin două Sentințe penale includ acest prejudiciu și nu-1 exced. Obligarea sa separat la achitarea acestor cheltuieli ar reprezenta o dublă sancțiune pecuniară pentru aceleași cheltuieli.
În drept a invocat art. 466 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 49 pct. 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011.
Intimata D. A.-M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de către pârât ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În motivare a arătat că prin constituirea de parte civilă depusă în dosarul nr._/55/2013 al Judecătoriei A. și ulterior disjunsă în dosarul nr._/55/2013 a solicitat cu titlu de daune materiale suma de 7.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare ale soțului său și a parastaselor făcute conform ritului ortodox și suma de 7.000 EUR care reprezenta contravaloarea motocicletei distruse în accident.
Prima instanța i-a respins în totalitate pretențiile reprezentând daune materiale, iar in apel Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 72/A pronunțată în același dosar i-a admis în parte pretențiile reprezentând cheltuieli de înmormântare în cuantum de 1125 lei.
A menționat expres faptul că pretențiile formulate nu au inclus niciodată contravaloarea pietrei funerare așa cum susține apelanta.
De altfel și apelanta prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe la fila 2 din întâmpinare la aliniatul trei menționează expres faptul că pretenția din prezenta cauză nu are legătură cu constituirea de parte civilă formulată în dosarul anterior.
Pretenția formulată în acest dosar este o pretenție nouă și este întemeiată pe prevederile art. 49 pct. 2) lit. a) din Normele de aplicare ale Ordinului 14/2011 text despre care consideră că o îndreptățește expres să fie despăgubită cu contravaloarea pietrei funerare ridicată pentru mormântul soțului său.
Alegațiile apelantei conform cărora ea și fiul său precum și familia soțului său a primit anterior destui bani pentru acest deces și nu ar mai fi cazul să ceară alți bani - sunt jignitoare și vădesc reaua credința a apelantei: devreme ce legea însăși îi dă acest drept apelanta putea să-i achite anterior această indemnizație de despăgubire deoarece nu a solicitat altceva decât ceea ce îi îndrituiește legea să solicite.
Intimata D. A.-M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de interevenientul O. A. ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În motivare a arătat că apelul este nefondat deoarece deși apelantul învederează faptul că nu datorează această cheltuială cu piatra funerară, poziția sa vine în contradicție și este combătută de dispozițiile art. 49 pct. 2) lit. a) din Normele de aplicare ale Ordinului 14/2011 text care o îndreptățește expres să fie despăgubită cu contravaloarea pietrei funerare ridicată pentru mormântul soțului său.
A învederat că practica instanțelor este constantă în acordarea acestor indemnizații fără excepție. În ceea ce privește critica conform căreia suma cheltuită cu piatra funerară este mult prea mare această susținere o consideră ca fiind cinică și neîntemeiată în condițiile în care apelantul se face vinovat de decesul soțului său, în proporție de 50%. dar vinovăția sa rămâne.
Personal nu și-a dorit niciodată să facă o asemenea cheltuială și și-ar fi dorit ca această . procese să nu existe și să-l aibă pe soțul său alături de ea și de copilul lor, dar este nevoită să-și crească singură copilul.
Analizând apelul exercitat de apelantul F. de Protecție al Victimelor Străzilor prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, în esență apelantul susține că acțiunea reclamantei este neîntemeiată întrucât dispozițiile legale reglementează natura sumelor la care poate fi obligat, de asemenea că sumele necesare ridicării monumentului funerar nu reprezintă un prejudiciu ulterior, cheltuielile de înmormântare acoperind costurile acestuia.
Nu pot fi primite aceste susțineri, în condițiile în care dispozițiile art. 49 pct. 2 lit. a din Ordinul nr. 14/2011 prevăd că în mod clar că la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unor persoane, se au în vedere cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară.
Prejudiciul este în mod evident ulterior, factura fiscală ce face dovada cheltuielilor solicitate este emisă la data de 09.04.2014, iar Decizia penală a Curtea de Apel Timișoara a fost pronunțată la 13.02.2014. Prin această hotărâre, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 1125 lei daune materiale, astfel că în totală contradicție cu cele susținute de apelant, cheltuielile efectuate cu monumentul funerar nu au fost avute în vedere de către instanța penală.
Iar dispozițiile art. 20 alin. 3 Codul de Procedură Penală conform cărora persoana vătămată se poate adresa cu acțiune la instanța civilă pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârilor penale de prima instanță, îndrituiesc reclamanta să exercite prezenta acțiune.
Față de dispozițiile art. 10 lit. b și art. 15 din Legea nr. 32/2000 și ținând seama de faptul că hotărârile penale menționate anterior i-au stabilit calitatea de parte responsabilă civilmente, solicitarea apelantului de a fi obligat doar intervenientul O. A. la plata sumelor solicitate, se apreciază a fi total neîntemeiată.
Prin ultimul motiv de apel se susține că monumentul funerar nu privește doar pe defunctul D. V., ci și pe reclamanta D. A. M., astfel că acordarea acestei sume ar reprezenta o îmbogățire fără just temei a reclamantei.
Aceste susțineri se constată a fi întemeiate, întrucât în factura fiscală nr. 6/09.04.2014, la rubrica „denumirea produselor” este menționată o garnitură de granit pentru două persoane. Faptul că s-a ridicat un monument funerar dublu rezultă și din fotografia depusă la dosar de către reclamantă, la solicitarea instanței.
Prin urmare, instanța apreciază că reclamantei i se cuvine doar jumătate din suma solicitată prin acțiune.
În ce privește apelul exercitat de intervenientul O. A., se constată că acesta invocă același motive ca pârâtul F. de Protecție al Victimelor Străzilor, respectiv că sumele necesare ridicării monumentul funerar nu reprezintă cheltuieli de înmormântare și în consecință, nu le datorează, că aceste sume au fost avute în vedere de către instanța penală, de asemenea că suma solicitată de reclamantă reprezintă costul unui monument funerar dublu.
Prin urmare, analiza anterioară a acestor motive este valabilă și în cazul prezentului apel, nefiind necesară reiterarea acesteia.
Pentru aceste motive, în baza art. 480 Cod procedură civilă, instanța va admite ambele apeluri, va schimba în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea.
Va obliga apelantul F. de Protecție al Victimelor Străzii să plătească intimatei D. A. suma de 4205,50 lei cu titlu de despăgubiri.
Va menține în rest celelalte dispoziții.
Văzând că în apel nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul exercitat de apelantul F. de Protecție al Victimelor Străzilor în contradictoriu cu intimații D. A. M. și O. A. împotriva sentinței civile nr. 5149/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Schimbă în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă apelantul F. de Protecție al Victimelor Străzilor să plătească intimatei D. A. suma de 4205,50 lei cu titlu de despăgubiri.
Menține în rest celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2015.
Președinte Judecător Grefier
T. B. M. A. M. C.
Red.TB / Thred.MC/
5 ex./ 3 .
Se comunică cu:
apelantul F. de Protecție al Victimelor Străzilor – București sector 2 .. 40-40 bis .> - intimata D. A. M. – A., . . .
- intimatul O. A. – dom. proc. CA Zahoi C. A. . județul A.
Primă instanță –Judecătoria A. - judecător A. N.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6164/2015. Tribunalul ARAD | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 528/2015.... → |
|---|
