Pretenţii. Sentința nr. 398/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 398/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 96/238/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.104
Ședința publică din data de 04 februarie 2015
Președinte H. O.
Judecător S. N.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare, apelul declarat de apelanta P. A., împotriva sentinței civile nr.398/08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii,având ca obiect pretenții .
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei P. A., avocat Adalbert G. G. din Baroul O., lipsind fiind apelanta și reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței la data de 08 decembrie 2014, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care aceasta solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, înscris ce a fost comunicat apelantei.
Nefiind formulate cereri și apreciind apelul în stare de soluționare, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri .
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, respectiv modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată, reiterând succint motivele expuse în cererea de apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, înregistrat la această instanță la data 26.11.2014, constată că prin sentința civilă nr. 398 pronunțată la data de 8.10.2014 de Judecătoria Gurahonț în doar nr._ /2914, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii, contra pârâtei P. A..
A fost obligată în continuare această reclamantă la plata către pârâta P. A. a sumei de 540 lei/lună începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și în continuare pentru perioada cât reclamanta are capacitatea de muncă peste 50% pierdută și 55 % incapacitate adaptivă; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că pârâta a fost victima unui accident de circulație provocat de numitul Buduhală C. R. în data de 06.08.201, acesta din urmă fiind condamnat definitiv prin Decizia penală nr. 621/R/2011 a Curții de Apel Timișoara pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Această hotărâre are putere de lucru judecat în materie civilă conform art. 22 din vechiul Cod de procedură penală, art.28 din noul Cod de procedură penală, asupra vinovăției, existenței faptei prejudiciabile a numitului Buduhală R. C.. În momentul producerii accidentului persoana vinovată de producerea accidentului nu avea încheiată asigurare de răspundere civilă.
Prin sentința civilă nr. 944/24.11.2011, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în Dosarul_ s-a stabilit că pârâta are pierdută capacitatea de muncă și 70% capacitatea adaptivă, a fost obligat Buduhală C. și reclamanta să plătească pârâtei P. A. suma de 700 lei/lună începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și în continuare pentru perioada cât reclamanta are capacitatea de muncă pierdută și 70 % incapacitate adaptivă. La stabilirea acestei sume instanța a avut în vedere salariul minim lunar pe economie .
Prin raportul de expertiză medicală s-a stabilit faptul că pârâta are capacitatea de muncă pierdută cel puțin jumătate ,incapacitatea adaptivă de 55% și se încadrează în gradul trei de invaliditate.
În ceea ce îl privește pe autorul accidentului, s-a reținut că potrivit 998,999 din vechiul Cod civil, art. 1349, art. 1357, art.1358 din Noul Cod Civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este necesară îndeplinirea în mod cumulativ a următoarelor condiții: 1) existența unui prejudiciu, 2) existența unei fapte ilicite, 3) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, 4) existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul 5) existența capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită.
Cât privește prima condiție s-a reținut că prin prejudiciu se înțelege efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, fapta de natura a aduce atingere unui drept subiectiv al victimei prejudiciului, și s-a apreciat că s-a făcut dovada îndeplinirii acesteia.
Astfel, s-a avut în vedere faptul că pârâta are capacitatea de muncă pierdută cel puțin jumătate, incapacitatea adaptivă de 55% și se încadrează în gradul trei de invaliditate.
Relativ la a doua condiție, instanța de judecata a reținut că prin faptă ilicită se înțelege orice faptă a omului prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv sau normele de conviețuire socială ce reprezintă o continuare a prevederilor legale, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
Prima instanță a apreciat că este îndeplinită și această condiție, fapta ilicită constând în accidentul care a avut ca urmare vătămarea corporală a pârâtei .
Cât privește cea de-a treia condiție, respectiv existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, a constatat că și această condiție a fost dovedită.
Relativ la cea de-a patra condiție, vinovăția, a reținut că prin vinovăție se înțelege atât atitudinea psihica a autorului faptei ilicite, față de faptă și față de urmările acesteia, cu precizarea că în materia răspunderii civile delictuale, autorul faptei ilicite răspunde și pentru cea mai ușoară culpă, cuantumul despăgubirii nedepinzând de gravitatea vinovăției. Aplicând criteriul obiectiv pentru stabilirea vinovăției, instanța de judecată apreciază că în prezenta cauză civilă este îndeplinită condiția vinovăției pârâtului în ceea ce privește săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, întrucât, dacă s-ar fi comportat ca un „bonus pater familias” ar fi trebuit și ar fi putut sa prevadă consecințele faptei sale.
Față de aceste considerente, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile generale ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a autorului accidentului, conform art. 998,999 din vechiul Cod civil, art.1349, art. 1357, art. 1358, art. 1381-1388 din noul cod civil .
În ce privește cuantumul despăgubirilor s-a reținut că pârâta P. A. trebuie să beneficieze de venitul din muncă raportat la salariul minim pe economie, conform art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2011 – 2014, venit din muncă de care este lipsită pe perioada incapacității de muncă, fiind o despăgubire de natură să asigure acesteia acoperirea prejudiciului realizat ca urmare a incapacității de muncă de peste 50% . Deoarece la momentul producerii accidentului numitul Buduhală nu avea încheiată asigurare de răspundere civilă conform Deciziei în interesul legii nr. 3/2010 coroborată cu art. 4 din Ordinul nr. 1/2008 a fost angajată răspunderea asociației F. de Protecție a Victimelor Străzii .
Prima instanță a ținut seama la stabilirea valorii despăgubirii periodice și de dispozițiile art.1 al.2 din HG 871/2013, care stabilește că „începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră dar și de faptul că, capacitatea de muncă și capacitatea adaptivă a pârâtei s-au îmbunătățit.
Pentru aceste motive, în baza art. 998-999 din vechiul Cod civil, art.1349,1357,1358,1381-1388 din noul Cod civil., art. 4 din Ordinul nr. 1/2008 și Decizia în interesul legii nr. 3/2010, a admis acțiunea conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata P. A., solicitând în temeiul art. 480 cod procedură civilă raportat la art. 711 al. 2 cod procedură civilă și art. 397 al. 1 cod procedură civilă, admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației la executare, ca neîntemeiată.
În motivare arată că, prin sentință s-a acordat ceea ce nu s-a cerut și nici nu putea fi acordat pe calea contestației la executare. Prin contestația la executare promovată, contestatoarea a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței penale nr. 944 din 24.11.2011, dar de fapt nu a fost lămurit dispozitivul, ci s-a modificat cuantumul prestației pe care F. de Protecție a Victimelor Străzii o plătește intimatei, lucru ce nu putea fi dispus prin contestația la executare, astfel că sentința este nelegală.
Contestația la executare reprezintă mijlocul procedural prin care se poate obține desființarea măsurilor ilegale de urmărire silită (în speță nu este cazul), fie lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, dar nicidecum nu se poate micșora sau mări prestația stabilită prin titlul executoriu.
Dealtfel, dacă o contestație prin care intimata P. A. ar fi cerut majorarea prestației ar fi fost considerată fără niciun dubiu inadmisibilă, motiv pentru atunci pentru identitate de rațiune, și o contestație în care nici măcar nu s-a cerut în mod clar lămurirea dispozitivului, ci ca intimata să facă dovada că mai are nevoie de întreținere, este tot inadmisibilă și fără temei promovată.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 480, art. 711 și art. 397 Cod procedură civilă.
Contestatoarea F. de Protecție a Victimelor Străzii a depus la data de 8 decembrie 2014, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Contestatoarea arată că renta la care a fost obligată a fost achitată cu regularitate la finele anului 2013 și în continuare, și au fost solicitate pârâtei documente care să ateste că are în continuare capacitatea de muncă pierdută în gradul de 70 % având în vedere că aceste încadrări sunt revizuibile anual în comisiile medicale de specialitate.
Arată că are un interes legitim pentru a stabili starea de fapt și de drept, cu atât mai mult cu cât în calitate de garant al obligației de despăgubire care revine persoanei responsabile de crearea prejudiciului, Buduhală R., are obligația legală de a recupera de la acesta toate sumele achitate cu titlu de despăgubire.
Mai mult, orice sumă achitată în mod nejustificat se constituie într-o îmbogățire fără just temei, iar în cadrul acțiunii de regres, persoana responsabilă de producerea prejudiciului poate opune acest lucru, fapt ce va determina recuperarea sumei achitată în mod nejustificat de la pârâta P. A..
Ori, singura modalitate procedurală prin care se putea stabili dacă P. A. mai are și dacă da în ce grad pierdută capacitatea de muncă, și capacitatea adaptivă, era contestația la executare pentru lămurirea înțelesului hotărârii penale, cu privire la latura civilă prevăzută de art. 461 lit. c Cod procedură penală.
În mod legal s-a dispus efectuarea unei expertize medicale de specialitate, care a indicat că apelanta are în continuare o incapacitate adaptivă, dar în grad de doar 55 % și nu de 70 %, iar capacitatea de muncă pierdută cel puțin pe jumătate.
Având în vedere diferența astfel rezultată, în mod corect instanța de fond a redus proporțional suma datorată de F. de Protecție a Victimelor Străzii cu gradul de incapacitate existent la momentul examinării apelantei, astfel că nu pot fi reținute criticile apelantei.
Verificând cauza în cadrul prevăzut de art.479 NCPC, raportat la motivele pentru care pârâta a declarat apel se constată că acesta nu este fondat pentru cele ce urmează.
Astfel, în condițiile prevăzute de art.152 NCPC prima instanță a dat o calificare corectă cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, în considerarea căreia a și soluționat-o, adică prin reținerea incidenței dispozițiilor legale privind răspunderea civilă delictuală în partea privind stabilirea despăgubirilor datorate de către sau pentru pentru autorul faptei ilicite pentru prejudiciul suferit de persoana vătămată prin faptul ilicit.
În acest context, criticile aduse de apelantă sentinței atacate nu sunt fondate deoarece prima instanță raportat la starea de fapt prezentată de reclamantă a dat o calificare corectă cererii prin care aceasta a solicitat instanței de judecată o rezolvare, adică printr-o acțiune civilă întemeiată în drept pe dispozițiile legale privind răspunderea civilă delictuală și nu pe cale de contestație la executare cum a considerat reclamanta la momentul sesizări instanței.
Față de cele arătate, considerând că prin sentința atacată s-a reținut o situație de fapt corectă, bazată pe interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, adică în condițiile prevăzute de art.258 NCPC, încadrarea în drept fiind de asemenea corectă în sensul dispoziției instanței mai sus arătată, tribunalul,
În temeiul art.480 alin.1 NCPC va respinge apelul declarat de apelanta P. A., împotriva sentinței civile nr.398/08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta P. A., împotriva sentinței civile nr.398/08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2015 .
Președinte, Judecător,
H. O. S. N.
Grefier,
V. M.
Se comunică:
- apelantei P. A. – Pleșcuța, ., județul A.
- intimatei Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii – București, sector 2,.. 40-40 bis
Red.S.N.
Tred./V.M./D.P.
4 ex./2 .
Red. Prima instanță – Judecătoria Gurahonț – judecător A. A.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 155/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
