Uzucapiune. Sentința nr. 3673/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3673/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1429/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA ICIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1429
Ședința publică din 15 decembrie 2015
Președinte T. B.
Judecător M. A.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare în apelul declarat de apelanta L. D. împotriva sentinței civile nr. 3673/03.07.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apelul nu este timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că apelanta nu s-a conformat dispoziției de plată a taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac în cuantum de 1.326,67 lei taxă judiciară de timbru.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției neîndeplinirii de către apelantă a obligației de timbrare a căii de atac.
TRIBUNALUL
În deliberare, asupra căii de atac înregistrată la Tribunalul A. în data de 19.08.2015, constată că, prin sentința civilă nr. 3673/03.07.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a Respinge cererea formulată de reclamanta L. D., având ca obiect uzucapiune, ca neîntemeiată. A respins cererea formulată de reclamanta L. D. în contradictoriu cu pârâtul N. G., având ca obiect uzucapiune, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate juridică de folosință. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că imobilul înscris în CF_ A. nr. top. 325/b/4, 324/5/VIII, situat în A., Calea A. V., nr. 8, . a fost dobândit prin cumpărare, prin convenție, de către N. G., ce a decedat la 25.05.1992, fără a fi dezbătută succesiunea acestuia. Din declarațiile martorilor audiați, prima instanță a reținut că reclamanta a fost acceptată de către defunct în imobil, din milă, datorită situației familiale a acesteia din perioada 1992 – 1993, reclamanta continuând să îl folosească și după decesul proprietarului, fără ca cineva să-i tulbure posesia, fiind cea care plătește impozitul aferent imobilului, dar martorii nu cunosc cu ce titlu a dobândit reclamanta imobilul, respectiv dacă i-a fost închiriat de către defunctul proprietar sau dacă între aceștia s-a încheiat vreun înscris cu privire la imobil. Potrivit prev. art. 201 din Legea nr. 71/2011 și decizia nr. LXXXVI/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii, legea aplicabilă în situația constatării dobândirii dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive este cea din momentul începerii posesiei asupra imobilului, fiind incidente în cauză condițiile prevăzute de art. 28 alin. 1 Decretului – Lege 115/1938. Prima instanță a constatat că reclamanta a exercitat posesia asupra întregului imobil, continuu, netulburată și public, din anul 1992, adică de mai mult decât de 20 de ani de la decesul proprietarului înscris în cartea funciară a imobilului, însă posesia sa nu este utilă. Reclamanta nu a posedat imobilul sub nume de proprietar, din probele administrate în cauză reieșind că cei ce o cunosc pe reclamantă nu au cunoștință sub ce titlu folosește aceasta imobilul în cauză, nici unul dintre martori nefăcând referire la faptul că aceasta ar fi cunoscută sub nume de proprietar, ci proprietar al imobilului este indicat de către ambii martori, ca fiind defunctul N. G.. Pentru aceste considerente de fapt și de drept, prima instanța, în baza art. 28 din Decretul – Lege nr. 115/1938 coroborat cu art. 1846 – art. 1847, art. 1860 și art. 1890 din Codul civil de la 1864 și art. 1049 – art. 1052 Cod proc. civ., a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, iar față de pârâtul N. G., prima instanță a respins-o ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate juridică de folosință, având în vedere că prin încheierea camerei de consiliu din 31.10.2014, prin care a fost admisă excepția lipsei capacității juridice de folosință a pârâtului N. G.. Nu s-a pus problema cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei soluții a declarat apel, în termen legal, apelanta L. D., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile de mai sus.
În motivarea apelului, a arătat că locuiește în imobilul în litigiu din martie 1992. În februarie 1992 s-a căsătorit cu soțul ei T. P.. La mai puțin de o lună de la căsătorie s-a mutat din locuința acestuia, datorită comportamentului său violent. Unei persoane în etate i s-a făcut milă de ea și i-a permis să se refugieze în apartamentul său. Apelanta a aflat că fostul proprietar N. G. a locuit în imobil, dar a decedat în urmă cu 20 de ani, fără a avea moștenitori. Timp de mai bine de 20 de ani reclamanta a exercitat o posesie utilă asupra imobilului din litigiu, astfel l-a folosit în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar, fapt cunoscut și recunoscut chiar de către vecini. Au mai existat tentative de împăcare cu soțul ei, sortite, însă, eșecului, nu fără a rezultă cei doi copii minori din căsătorie. Apelanta susține că posesia sa a fost publică, exercitată în văzul tuturor și neechivocă, fiind singura care exercită posesia asupra bunului, astfel că sunt întrunite prevederile legale relative la posesie și utilitatea ei, sens în care invocă art. 1854, art. 1847, art. 1848, art. 1851, art. 1852 Cod civil. Apelanta a mai arătat că a locuit efectiv în imobil pentru care de-a lungul timpului a achitat impozitul aferent, asemenea oricărui proprietar și a efectuat lucrări de îmbunătățire și amenajare a imobilului pe cheltuiala proprie. A apreciat că în cauză sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru a invoca uzucapiunea extratabulară prevăzută de art. 28 al. l din Decretul Lege 115/1938, potrivit Deciziei LXXXVI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
În faza regularizării cauzei, instanța de apel a adus la cunoștința apelantei obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.326,67 lei, sub sancțiunea anulării căii de atac, dar și dreptul său de a formula cerere de acordare a facilităților la plata taxei.
Apelanta a formulat cerere de acordare a ajutorului public înregistrată în dosarul nr._ /a2 soluționat prin încheierea din 23.11.2015, în sensul respingerii cererii și menținerii obligației de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.326,67 lei, cu drept de reexaminare în 5 zile de la comunicare. Încheierea a fost comunicată apelantei la 24.11.2015, iar termenul de reexaminare a expirat la 30.11.2015, fără ca apelanta să exercite această cale de atac.
Analizând excepția neîndeplinirii obligației de timbrare a căii de atac, tribunalul constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform art. 197 C. „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.”.
Art. 470 alin. 2 C. stabilește obligația apelantei de a atașa dovada plății taxei de timbru la cererea de apel, sub sancțiunea nulității căii de atac (art. 470 alin. 3), cu precizarea că lipsa dovezii achitării taxei poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată.
Având în vedere că apelanta nu a achitat taxa de timbru aferente apelului la data exercitării acestuia și nici ulterior la primul termen de judecată după expirarea termenului de formulare a cererii de reexaminare, tribunalul, va admite excepția neîndeplinirii obligației de timbrare a căii de atac și va anula, ca netimbrat, apelul exercitat de apelanta L. D. împotriva sentinței civile nr. 3673/03.07.2015 a Judecătoriei A..
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, apelul exercitat de apelanta L. D. (CNP_), dom. în A., Calea A. V., ., ., cu dom. ales în A., ., nr. 5/B, jud. A. (la avocat D. A.) împotriva sentinței civile nr. 3673/03.07.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2015.
Președinte Judecător Grefier
T. B. M. A. M. C.
Red. M.A/Tehred.:M.A.
3 ex/1 .
Se . – A., ., nr. 5/B, jud. A. (la avocat D. A.)
Prima instanță – Judecătoria A., judecător D. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1430/2015. Tribunalul ARAD | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1166/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
