Validare poprire. Decizia nr. 38/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 13083/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 38
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în contradictoriu cu intimații P. F. și P. A., împotriva sentinței civile nr. 4355 din 02.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, văzând că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor, președintele completului, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 20.11.2014 constată că prin sentința civilă nr. 4355 din 2.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a respins cererea de menținere a popririi formulată de creditoarea DGRFP Timișoara – AJFP A., în contradictoriu cu terțul poprit P. A. și debitorul P. F. și s-a desființat poprirea înființată de creditoare prin adresa nr._/07.05.2014/13 din dosar ex. nr._/2012.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin adresa de la fila 8 verso din dosar, DGRFP Timișoara - AJFP A. a dispus înființarea popririi asupra sumelor datorate de către terțul poprit P. A. debitorului P. F. pentru recuperarea sumei de 317.957 lei datorată de acesta din urmă bugetului consolidat al statului.
Terțul poprit a răspuns creditoarei că nu are nicio datorie față de debitor.
Deoarece terțul poprit nu a dat curs popririi, creditoarea DGRFP Timișoara - AJFP A. a solicitat prin prezenta cerere menținerea popririi înființate.
Instanța a reținut că pentru menținerea popririi înființate de creditorul organ de executare (potrivit procedurii prevăzute de art. 149-150 din OG nr. 92/2003) este nevoie să fie îndeplinite următoarele condiții: să existe un titlu executoriu al creditorului față de debitor cu privire la suma pentru care se solicită menținerea popririi și să existe o datorie a terțului poprit față de debitor.
Or, în speță, din actele depuse la dosar nu rezultă că creditoarea DGRFP Timișoara - AJFP A. ar avea un titlu executoriu față de debitor cu privire la suma de 319.611 lei, fișa sintetică de la fila 8 depusă de creditoare nu constituie titlu executoriu și oricum, în aceasta sunt menționate alte sume.
De asemenea, nu s-a dovedit că terțul poprit ar avea față de debitor o datorie de 319.611 lei, promisiunea de vânzare-cumpărare de la filele 10 verso-12 se referă la o sumă mai mică, astfel că nu se poate pune problema menținerii popririi pentru suma de 319.611 lei, așa cum solicită creditoarea.
Față de acestea, cererea de menținere a popririi a fost respinsă și în temeiul art. 150 din OG nr. 92/2003 s-a dispus desființarea popririi.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, în sensul validării popririi înființate la terțul poprit P. A..
În motivare arată că, sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, prima instanță reținând trunchiat apărările invocate, pronunțând o soluție cu aplicarea greșită a legii.
Poprirea asupra sumelor de bani aparținând debitorului P. F., pentru recuperarea sumei totale de 319.611 lei, reprezentând impozite provenite din activități imobiliare (chiar pentru construirea apartamentului achiziționat de terțul poprit și pentru care plătește rate lunare), în favoarea creditoarei a fost înființată prin adresa nr._ / 07.05.2014/13, în dosarul de executare nr._/2012. Executarea prin poprire s-a făcut în baza titlurilor executorii emise de instituție, totalizând suma de 317.957 lei.
Prin adresa nr._/07.05.2014/13 emisă de instituție - Serviciul colectare și executare silită persoane fizice, în dosarul execuțional mai sus menționat, s-a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit, P. A., debitorului P. F..
Terțul poprit, prin răspunsul trimis creditoarei aflat la dosar a arătat că nu are nici un fel de creanță datorată lui P. F., susținând că prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 2413/06.09.2012 s-au obligat să cumpere un apartament, urmând să achite 192 rate lunare, pe termen de mai mulți ani, (septembrie 2012- august 2029) rate ce vor fi plătite în conturile specificate în actul autentificat.
Din actele existente la dosar, respectiv promisiunea de vânzare cumpărare autentificată și tabelul depus de debitor cu lista persoanelor care îi datorează diferite sume de bani se poate constata că terțul poprit datorează debitorului suma de 13.440 euro.
Conform adresei de înființare a popririi cu nr._/07.05.2014/13, terțul poprit P. A. a fost înștiințată că are obligația achitării sumelor datorate către creditorul/promitent vânzător P. F., în contul instituției, în contul unor datorii ale debitorului către bugetul de stat.
Apelanta mai arată că, între terțul poprit, în calitate de promitent cumpărător pe de o parte și debitorul P. F. și numitul Ș. G. în calitate de promitenți vânzători pe de altă parte, s-a încheiat o promisiune de vânzare cumpărare autentificată în 06.09.2012, prin care promitenții vânzători s-au obligat către promitentul cumpărător, să transmită dreptul de proprietate asupra unui apartament, contra sumei de 30.000 euro din care s-a achitat la data încheierii convenției suma de 3120 euro, diferența urmând a fi achitată în rate lunare. În această situație, obligația terțului cumpărător este de a plăti suma lunară de 140 euro lunar în favoarea creditorilor, promitenți vânzători. Antecontractul în cauză este încheiat sub imperiul vechilor prevederi ale Codului civil. Din modul de redactare a antecontractului în cauză, rezultă că ne aflăm în fața unui raport obligațional solidar pasiv din partea promitenților cumpărători, sub aspectul încasării prețului, nefăcându-se distincție între cel care plătește și cel ce primește prețul sub aspectul achitării ratelor lunare. Raportul obligațional este reglementat de art.1034 și 1039 cod civil vechi. Nesocotirea între creditori și debitori sub aspectul plăților, nu privește obiectul cauzei, fiind un raport obligațional separat sub acest aspect. Chiar dacă este indicat un cont bancar, care se susține că aparține numitului Ș. G., nu se schimbă natura raportului obligațional, respectv, obligația promițătorilor cumpărători rămânând în continuare solidar pasivă, respectiv solidară activ în ceea ce privește creditoare, promitenții vânzători.
Astfel, oricare dintre promitenții vânzători poate pretinde întreaga sumă de 140 euro, de la promitenta cumpărătoare, iar plata efectuată de către unul dintre aceștia, eliberează și pe celălalt de obligația scadentă.
Prin prisma celor de mai sus, rezultă că terțul poprit în baza unui raport obligațional de solidaritate, datorează către debitorul P. F. anumite sume de bani, în baza promisiunii de vânzare-cumpărare. Cum bugetul de stat are de încasat anumite sume de bani de la P. G., apelanta consideră că organele fiscale corect au înființat poprirea pe suma datorată de terțul poprit P. A. către debitorul P. F.. Plata efectivă de către terțul poprit se va efectua conform regulilor codului civil, a normelor procedurale civile și a normelor fiscale în vigoare.
În drept apelanta invocă dispozițiile art. 466, art. 480 Cod procedură civilă; art. 149, art. 150 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și toate actele normative la care a făcut referire.
Intimații P. F. și P. A. nu au depus întâmpinare la dosar.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât sub aspectul stării de fapt reținute, cât și al dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, în mod corect prima instanță nu a dat curs cererii reclamantei cu menținerea popririi înființate pentru suma de 319.611 lei asupra terțului poprit P. A., considerând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 149-150 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Așadar, din dovezile depuse în cauză de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., nu rezultă că aceasta ar deține vreun titlu executoriu față de debitorul P. F. pentru suma indicată de 319.611 lei, având în vedere faptul că la dosar s-a depus doar o fișă sintetică în care sunt menționate diverse sume pe care reclamanta le pretinde de la debitor, dar acest document intern nu reprezintă un titlu executoriu apt a produce consecințele juridice prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Pe de altă parte, este de menționat că doamna P. A. a invocat faptul că nu datorează vreo sumă de bani debitorului P. F., având în vedere art. 1.4 din promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată între părți privind imobilul situat în A. .-29. Potrivit articolului menționat „Restul de preț se consideră achitat dacă la expirarea termenului stabilit, întreaga sumă rămasă de plată se regăsește în unul din conturile vânzătorului Ș. G.”. Prin urmare, cu toate că promisiunea de vânzare-cumpărare din 06.09.2012 conține obligația ambilor promitenți vânzători – P. F. și Ș. G. – de a transfera proprietatea imobilului după plata integrală a prețului, totuși, părțile au convenit ca încasarea prețului să se facă doar de către vânzătorul Ș.; așadar, pornind de la susținerea cumpărătoarei P. A. că nu datorează bani debitorului P., ci doar promitentului vânzător Ș., tribunalul apreciază că față de complexitatea relațiilor dintre părți ar fi trebuit lămurită semnificația art. 1.4 din promisiunea de vânzare-cumpărare (pentru a vedea dacă nu e vorba de o stipulație pentru altul), printr-un demers judiciar în care să fie împrocesuat și domnul Ș. G..
Față de cele expuse anterior, tribunalul, în baza art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 4355 din 02.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 4355 din 02.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2015.
Președinte,Judecător, Grefier,
N. C. S. C. Ș. M. I.
Red. N.C.
Thred. C.S./M.I./20.02.2015
5 ex./3 . comunică cu:
apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. - A., .
intimații P. F. - A., .. 7, .> P. A. - A., ., ., .> Prima instanță: Judecătoria A., judecător A. N.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul ARAD | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3802/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
