Contestaţie la executare. Decizia nr. 2957/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2957/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 1635/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2957/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B., judecător
Judecător A. D.
Judecător M. V.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, recursurile declarate de intimatul A. M. V. și de contestatorul P. C. DÂMBOVICIOARA, împotriva Sentinței civile nr. 1488/04.07.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, având ca obiect contestație la executare - suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul – contestator, avocat A. A., recurentul – intimat lipsind.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul – intimat a depus la dosarul cauzei prin fax la data de 10.12.2013, cerere prin care solicită judecata cauzei în lipsă, anexând acesteia dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de lei.
Tribunalul constată că din eroare i s-a pus în vedere recurentului - intimat să achite taxa de timbru în cuantum de 98,5 lei, întrucât în cauză este vorba de drepturi salariale, care nu sunt supuse taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Reprezentanta contestatoarei, avocat A. A., având cuvântul asupra recursului formulat de P. comunei Dâmbovicioara, formulează concluzii de admitere, solicitând modificarea parțială a soluției instanței de fond, în sensul admiterii contestației la executare, cu consecința anulării formelor de executare. Apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de OUG 71/2009, având în vedere că acolo unde legea nu dispune, nici magistratul nu poate interpreta într-o altă manieră, în sensul că dacă legea nu face diferență între titlurile executorii și hotărârile judecătorești, nici magistratul nu poate face o astfel de distincție. Consideră că textul de lege invocat este cel aplicabil în speță, situație față de care nu se puteau reține considerentele avute în vedere de către instanță.
Pentru aceleași motive, solicită respingerea recursului formulat de intimat. Arată că față de susținerile acestuia, privind faptul că Primăria nu a făcut nicio dovadă din care să reiasă că nu era în posesia fondurilor pentru a plăti salariul datorat, la filele 55 – 70 în dosarul de fond se regăsesc dovezi privind bugetul de alocare a cheltuielilor avizate de organele de control. De asemenea, la fila 65 se regăsește alocarea fondului de 8000 de lei pentru a se face plata parțială conform OUG 71/2009 și dovezi prin care s-a solicitat creditorului să facă demersuri pentru a primi această sumă parțială. Arată că a refuzat să ridice respectiva sumă de bani, doar pentru că era acordată fracționat. Apreciază că și încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită este supusă anulării, întrucât instanța trebuie să constate incidența unei legi speciale, creanța devenind exigibilă în funcție de termenele pe care le impune această lege specială.
În concluzie, solicită admiterea recursului formulat de contestator și respingerea recursului formulat de intimat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, constată cauza în stare de soluționare și rămâne în pronunțare asupra recursurilor formulate de părți.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 02.04.2013, sub nr._, contestatorul P. C. Dâmbovicioara în contradictoriu cu intimatul A. M. - V. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită prin poprirea sumei de 30.382,45 lei, conform ordonanței de poprire emisă în dosarul de executare silită nr. 579/2012 întocmit de executorul judecătoresc F. E., solicitând instanței, desființarea actelor de executare silită; anularea încheierii de ședință din dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung; să se constate că a intervenit suspendarea de drept a procedurii de executare silită în condițiile OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect - acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare; suspendarea executării silite în condițiile art. 718 C.pr.civ. coroborat cu art. 6 și art. 7 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
În motivarea contestației, se arată că prin sentința nr. 449/C./2010 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ definitivă prin decizia nr. 473/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel B. B. F. E. a emis ordonanță de poprire la solicitarea creditorului A. M. - V. cu privire la achitarea sumei de 30.382,45 lei, reprezentând drepturi bănești cuvenite intimatului.
Mai arată contestatorul, că începând cu data de 31.12.2011 orice procedură de executare silită se suspendă de drept, potrivit dispozițiilor OUG nr. 71/2009.
În ceea ce privește creanța, acesta arată că nu îndeplinește cumulativ cele trei condiții esențiale, respectiv nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Se mai menționează în contestație, că încheierea de ședință din dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung prin care s-a dispus încuviințarea executării silite a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale, solicitând anularea acesteia.
Contestatorul precizează că până la soluționarea contestației la executare se suspendă executarea silită, potrivit dispozițiilor art. 718 alin. 1 C.pr.civ.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 662 alin. 1, 2 și 5, art. 711 alin. 3, art. 714 alin. 1 și art. 718 alin. 1 Legea nr. 134/2010, OUG nr. 71/2009.
În susținerea contestației a fost depusă la dosar, în copie, înștiințarea din 22.03.2013, ordonanța de poprire, procesul verbal, sentința nr. 449/C./23.04.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, decizia nr. 473/R/17.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._, raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul nr. 579/2012, adresa nr. 2676/14.09.2012 și dispoziția nr. 37/11.09.2012.
La data de 11.04.2013 intimatul a formulat și depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
Totodată, intimatul a invocat excepția tardivității promovării contestației la executare, întrucât aceasta nu a fost formulată în termenul legal de 15 zile.
Cu privire la anularea încheierii de ședință din dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung invocată de contestator, intimatul arată că aceasta este o încheiere legală, neimpunându-se anularea ei, întrucât hotărârea judecătorească, definitivă și irevocabilă a fost învestită cu formulă executorie.
În ceea ce privește suspendarea executării silite invocată în contestație, intimatul solicită a se constata că a intervenit suspendarea de drept a procedurii de executare silită, astfel că suspendarea cerută a fi dispusă de instanța de judecată nu se impune.
Prin rezoluția din data de 24.04.2013, constatând încheiată procedura preliminară potrivit dispozițiilor art. 201 alin. 4 noul C.pr.civ., instanța a dispus fixarea primului termen de judecată pentru data de 21.05.2013, cu citarea părților în cauză, și atașarea dosarului de executare nr. 579/2012 al B. F. E..
În ședința publică din data de 18.06.2013 s-a dispus emiterea unei adrese către Biroul Executorului Judecătoresc T. F. – A. în vederea înaintării dosarului de executare nr. 579/2012 preluat de la B. F. E., în prezent suspendat din funcție și a fost prorogată discutarea cererii suspendării executării după depunerea dosarului de executare nr. 579/2012 ce urmează a fi înaintat de T. F. - A..
La data de 04.07.2013, contestatorul a depus la dosar concluzii scrise și un set de acte.
Prin sentința civilă nr. 1488/04.07.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost admisă în parte, contestația la executare formulată de contestatorul P. C. DÂMBOVICIOARA, cu sediul în . în contradictoriu cu intimatul A. M. - V., domiciliat în Comuna Dâmbovicioara, ., județul Argeș și în consecință:
Au fost anulate toate actele de executare efectuate de executorul judecătoresc în dosarul de executare 579/2012 după încuviințarea executării prin încheierea Judecătoriei Câmpulung.
În baza art.6 din OG nr. 22/2002 s-a suspendat executarea silită pe termen de 6 luni, începând cu data de 27.03.2013, dată la care s-a comunicat debitoarei - contestatoare înființarea popririi.
Au fost respinse cererile de anularea încheierii de încuviințarea executării silite și a constatării suspendării de drept a executării în conf. cu OUG 71/2009.
A fost respinsă excepția tardivității formulării contestației la executare
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În principal, contestatoarea a solicitat să se constate faptul că executarea silită ar fi suspendată de drept, conform prevederilor OUG 71/2009 cu completările ulterioare.
Curtea Constituțională a analizat prin decizia 355 din 22 martie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar situația în care o persoană din acest sector a fost concediată în mod netemeinic sau nelegal, iar la solicitarea salariatului, instanța care a dispus anularea concedierii a repus părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Astfel, Curtea a reținut că:
Din economia textelor criticate, se constată că acestea reglementează o procedură de executare după care se va realiza plata unor sume prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect,-,acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii.
Deși prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, nu fac diferența explicită între drepturile salariale obținute prin sentințe judecătorești definitive și executorii în cazul salariaților din instituțiile publice care au obținut o majorare sau o completare a acestor drepturi, prin care li s-au acordat anumite sporuri, prime etc. la salariul stabilit prin contractul individual de muncă și drepturile salariale cuprinse în contractul individual de muncă, se poate reține că întinderea de aplicare a acesteia, așa cum de altfel reiese și din titlul său, este circumscrisă la hotărâri judecătorești prin care au fost acordate drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și nu la hotărâri judecătorești prin care instituțiile publice sunt obligate la plata unor sume de bani în favoarea salariaților, ca urmare a concedierilor efectuate în mod netemeinic sau nelegal.
Prin urmare, una este situația în care anumite categorii de salariați au sesizat instanțele judecătorești pentru a obține aplicarea unor dispoziții legale prin care să obțină o majorare a drepturilor salariale, majorare care le-a fost refuzată de angajator tocmai pe motivul că acele dispoziții legale nu se aplică, și alta este situația în care un salariat a sesizat instanța pentru ca aceasta să constate concedierea sa nelegală și să dispună revenirea la situația anterioară, prin urmare să restabilească ordinea de drept încălcată.
În prima situație este vorba de obținerea unor drepturi de natură salarială care nu au fost acordate prin procedura normală și nu este cazul a distinge motivele pentru care angajatorii - instituții publice - nu au acordat aceste drepturi, iar drepturile astfel obținute grevează bugetul public, fără ca Guvernul să aibă posibilitatea să angajeze cheltuieli de natură salarială prin bugetul de stat.
D. pentru această stare de lucruri, Guvernul a emis Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2010 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010, prin care a eșalonat acordarea acestor drepturi cuprinse în hotărâri judecătorești pe o perioadă de timp, care să poată fi susținută de resursele financiare ale bugetului.
În consecință, ținând cont de intenția legiuitorului, este evident că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect - acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar nu vizează ipoteza art.78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ci ipoteza unor drepturi salariale suplimentare obținute prin legi speciale.
Persoanele care au câștigat în instanță drepturi salariale ca urmare a concedierii, după ce instanța de judecată a stabilit că aceasta a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, așa cum este prevăzut în art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, se află în altă situație juridică decât cea vizată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Potrivit prevederilor invocate din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Potrivit principiului de drept quod nullum est, nullum producit effectum, consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității constau, pe de o parte, în lipsirea actului de efectele contrarii normelor ce ar fi trebuit avute în vedere la încheierea sa și, pe de altă parte, în restabilirea legalității.
Or, restabilirea legalității, ca efect al nulității, implică restabilirea situației anterioare. Aceasta presupune ca persoana în cauză, ca urmare a anulării concedierii, să ajungă la situația de a-și recupera toate drepturile de care a fost deposedată prin actul nelegal al angajatorului, respectiv să își recupereze statutul de salariat, funcția sau postul, locul de muncă, să primească salariul retroactiv cu titlu de despăgubiri și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
În consecință, Curtea Constituțională a stabilit că prevederile OUG 71/2009 nu sunt aplicabile în situații similare celei ce constituie obiectul prezentei cauze, sens în care, instanța urmează să respingă contestația față de această solicitare de constatare a intervenirii suspendării de drept a executării solicitată de creditor.
În ceea ce privește suspendarea ce operează în baza dispozițiilor OG 22/2002, instanța apreciază că această suspendare operează pentru următoarele considerente:
Dispozițiile OG nr. 22/2002 stabilesc alte facilități pentru instituțiile publice în cazul executării obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Potrivit art. 2 din acest act normativ „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată, comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
În cauză, se constată din conținutul etapizat al dosarului de executare silită, că după renunțarea la executare formulată de creditor, constatată procesul verbal din data de 17. 04. 2012 de B. IM M. – Câmpulung - s-a dispus de executorul judecătoresc F. E., investit de creditor cu cererea din 5. 03.. 2013, înființarea popririi pe conturile contestatoarei, fiind emisă ordonanța de poprire și înștiințarea debitoarei, comunicate debitoarei la data de 27 03 2013( fila 127 dosar).
Având în vedere că Primăria comunei Dâmbovicioara face parte din instituțiile publice și din economia formelor de executare efectuate de la data la care creditorului i s-a încuviințat executarea silită la 7. 08. 2012, rezultă faptul că executarea nu a putut continua mai întâi din lipsă de fonduri, dar și pentru că însuși creditorul a renunțat la executare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din OG 22/2002 invocate, motiv pentru care instanța va admite, ca fondată suspendarea executării silite pe termen de 6 luni, începând cu data de 27.03.2013, dată la care s-a comunicat debitoarei - contestatoare înființarea popririi.
Pentru aceste considerente, instanța a anulat formele de executare efectuate de executor în dosarul nr. 579/2012, după încheiere de încuviințarea executării de Judecătoria Câmpulung.
La data de 27. 03. 2013, dată la care s-a comunicat debitoarei înștiințarea de înființarea popririi pe conturile sale, se va raporta instanța și pentru a aprecia dacă a fost depusă în termen prezenta contestație la executare, în conformitate cu art. 401 ali1 pct . a din c. pr. civ. vechi aplicabil executărilor civile, pornită sub imperiul acestui cod și înainte de 15. 02. 2013, dată de intrare în vigoare a NCPC, ca și în speța de față.
Verificând, instanța a constatat că a fost depusă contestația în instanță la data de 2.04.2013 în termenul de 15 zile prevăzut de lege, care se calculează cu data de 27. 03.2013, dată la care i s-a comunicat debitoarei, ordonanța de poprire, pe care debitoarea o contestă, motiv pentru care instanța a respins excepția tardivității invocată de intimat, ca nefondată.
Împotriva acestei soluții, au formulat intimatul A. M. V., cât și contestatorului P. C. DÂMBOVICIOARA., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență pentru următoarele motive:
Recurentul contestator P. comunei Dâmbovicioara, invocă nulitatea prevăzută de art. 488 pct.8 N.C.P.C, în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, recurentul solicită modificarea parțială a soluției instanței de fond, în sensul admiterii contestației la executare, cu consecința anulării formelor de executare. Apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de OUG 71/2009, având în vedere că acolo unde legea nu dispune, nici magistratul nu poate interpreta într-o altă manieră, în sensul că dacă legea nu face diferență între titlurile executorii și hotărârile judecătorești, nici magistratul nu poate face o astfel de distincție. Consideră că textul de lege invocat este cel aplicabil în speță, situație față de care nu se puteau reține considerentele avute în vedere de către instanță.
Intimatul A. M. V. critică sentința pentru următoarele motive:
În mod nelegal instanța de fond a dispus suspendarea executării silite, cât și anularea formelor de executare. În condițiile în care s-a dispus suspendarea executării pe o perioadă de 6 luni, nu se impunea anularea actelor de executare, cu atât mai mult cu cât, din economia motivării nu rezultă motivul pentru care se anulează toate actele de executare.
Recurentul învederează că în realitate nu există acte de executare întocmite nelegal și care pot permite instanței să dispună anularea lor.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și în ceea ce privește suspendarea executării, instanța motivând o pretinsă lipsă de fonduri cu care se confruntă contestatorul, deși pentru cu totul alte motive s-a solicitat suspendarea.
De altfel, contestatorul nu a motivat în fapt și nu a dovedit cu înscrisuri lipsa de fonduri, cu atât mai mult cu cât executorul judecătoresc a înființat poprire pe conturi.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct.7,8,9 c.proc. civ.
Tribunalul, analizând recursurile declarate reține următoarele:
Cu privire la recursul declarat de contestatorul P. C. DÂMBOVICIOARA, se constată că acesta este nefondat.
În mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de OUG 71/2009, reținând că deși prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, nu fac diferența explicită între drepturile salariale obținute prin sentințe judecătorești definitive și executorii în cazul salariaților din instituțiile publice care au obținut o majorare sau o completare a acestor drepturi, prin care li s-au acordat anumite sporuri, prime etc. la salariul stabilit prin contractul individual de muncă și drepturile salariale cuprinse în contractul individual de muncă, se poate reține că întinderea de aplicare a acesteia, așa cum de altfel reiese și din titlul său, este circumscrisă la hotărâri judecătorești prin care au fost acordate drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și nu la hotărâri judecătorești prin care instituțiile publice sunt obligate la plata unor sume de bani în favoarea salariaților, ca urmare a concedierilor efectuate în mod netemeinic sau nelegal.
În consecință, ținând cont de intenția legiuitorului, este evident că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect - acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar nu vizează ipoteza art.78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ci ipoteza unor drepturi salariale suplimentare obținute prin legi speciale.
În condițiile în care Curtea Constituțională a stabilit că prevederile OUG 71/2009 nu sunt aplicabile în situații similare celei ce constituie obiectul prezentei cauze, sens în care, instanța de fond a respins să contestația față de această solicitare de constatare a intervenirii suspendării de drept a executării solicitată de creditor.
Reținând aceste considerente, tribunalul va respinge ca nefondat recursul contestatorului P. C. DÂMBOVICIOARA.
Recursul declarat de intimatul A. M. V. este întemeiat.
Într-adevăr, în mod nelegal instanța de fond a dispus suspendarea executării silite, cât și anularea formelor de executare, dat fiind faptul că nu există acte de executare întocmite nelegal și care pot permite instanței să dispună anularea lor, în condițiile în care în cauză nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de OUG 71/2009.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și în ceea ce privește suspendarea executării, instanța motivând o pretinsă lipsă de fonduri cu care se confruntă contestatorul, deși pentru cu totul alte motive s-a solicitat suspendarea.
De altfel, contestatorul nu a motivat în fapt și nu a dovedit cu înscrisuri lipsa de fonduri, cu atât mai mult cu cât executorul judecătoresc a procedat la înființarea popririi pe conturile Primăriei C. Dâmbovicioara.
În acest context, tribunalul reține că nu există motive care ar putea conduce la anularea actelor de executare silită, situație față de care contestația la executare nu poate fi admisă.
În ceea ce privește soluția instanței de fond în sensul că executarea nu a putut continua mai întâi din lipsă de fonduri, dar și pentru că însuși creditorul a renunțat la executare, motiv pentru care instanța a admis suspendarea executării silite pe termen de 6 luni, aceasta nu poate fi menținută.
Tribunalul reține astfel că prin procesul verbal de constatare din 17.04.2012 întocmit de B. M. M. I. Câmpulung, rezultă faptul că intimatul creditor A. M. V. a solicitat restituirea dosarului de executare, renunțând astfel la executorul judecătoresc inițial investit, iar nu la executarea însăși a titlului executoriu. Acesta este și motivul pentru care ulterior, a continuat executarea silită prin B. F. E. Pitești (cerere fila 120 dosar).
Reținând aceste considerente, tribunalul va admite recursul declarat de intimatul A. M. V. împotriva Sentinței civile nr. 1488/04.07.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, va modifica sentința și va respinge contestația la executare împotriva actelor de executare silită prin poprirea sumei de 30.382,45 lei, conform ordonanței de poprire emisă în dosarul de executare silită nr. 579/2012 întocmit de executorul judecătoresc F. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de intimatul A. M. V. împotriva Sentinței civile nr. 1488/04.07.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung
Modifică sentința în sensul că respinge contestația la executare.
Respinge ca nefondat recursul contestatorului P. C. DÂMBOVICIOARA. împotriva Sentinței civile nr. 1488/04.07.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.12.2013.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | Judecător, M. V. |
Grefier, O. - M. Ș. |
red.M.V.
dact.C.E.C./4 exp.
12.01.2014.
jud.fond S.D.
| ← Anulare act. Decizia nr. 2544/2013. Tribunalul ARGEŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2962/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
