Obligaţie de a face. Decizia nr. 2962/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2962/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 4545/205/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2962/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B., judecător
Judecător A. D.
Judecător M. V.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, recursul declarat de recurentul –pârât N. C. împotriva sentinței civile nr.640/13.03.2013 a Judecătoriei Câmpulung, intimată – reclamantă fiind M. L., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns și intimata – reclamantă personal și asistată de avocat Ș. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta intimatei – reclamantă invocă excepția de netimbrare a recursului, cu acordarea cheltuielilor de judecată din recurs.
În situația satisfacerii timbrajului până la sfârșitul ședinței de judecată, solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit concluziilor depuse în scris la dosarul cauzei, urmând ca instanța să aibă în vedere că soluția este motivată în fapt și în drept, având în vedere împrejurarea că recurentul – pârât și-a pierdut calitatea de proprietar al apartamentului și, pe cale de consecință, calitatea de coproprietar al spațiilor comune, așa încât menținerea cheii de la boxa comună este abuzivă. Arată că recurentul – pârât nu mai locuiește în apartamentul ce a fost adjudecat în cadrul executării silite, însă ocupă abuziv boxa de la subsolul imobilului.
Instanța, socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare cu prioritate asupra excepției netimbrării cererii de recurs.
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față, deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.640/13.03.2013 pronunțată de Judecătoriei Câmpulung, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea precizată privind pe reclamanta M. L. și pe pârâtul N. C..
A fost obligat pârâtul să deschidă ușa de acces la boxa ce o deținea în subsolul blocului și să predea reclamantei cheia de la ușă și să plătească reclamantei suma de 920 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2832/10.01.1991 reclamanta și soțul său au cumpărat apartamentul pe care-l dețineau cu titlu de chirie din anul 1981 în imobilul de la adresa de mai sus.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1997/23 august 1995 la Biroul Notarului Public Țuluca F. din Câmpulung, pârâtul a devenit proprietarul apartamentului 1 din imobilul de la adresa de mai sus.
Ulterior, pârâtul a pierdut dreptul de proprietate asupra acestui apartament, ce a fost adjudecat la licitație publică de doamna R. Janica, în urma licitației publice efectuate de B.E.J. Gigoi E., la data de 21.09.2011.
Pârâtul a atacat actul de adjudecare emis în cele din urmă pe numele acesteia, pe calea contestației la executare, dar a pierdut acțiunea la 28.02.2013.
Rezultă așadar că la acest moment pârâtul nu mai are nici un drept de proprietate asupra apartamentului din imobilul respectiv, iar din extrasul de pe portalul instanței depus la dosar, rezultă că prin acțiunea nr._ depusă la data de 7.03.2013, Biroul Executorului Judecătoresc Gigoi E., la solicitarea creditorului, a cerut instanței autorizarea de intrare în încăperile apartamentului respectiv.
Conform art. 649 alin. 1 lit. b Cod civil, pivnițele și subsolurile necompartimentate reprezintă părți comune aflate în coproprietate, iar conform art. 650 și urm. Cod civil, acestea pot fi atribuite în folosință exclusivă numai coproprietarilor.
Este cazul speței de față, în care se pune în discuție folosința unui spațiu din subsol cu destinația de boxă de depozitare.
Întrucât pârâtul și-a pierdut calitatea de proprietar al apartamentului, și-a pierdut automat și calitatea de coproprietar asupra spațiului comun, și posibilitatea de atribuire în folosință exclusivă a acestuia.
Asupra îndreptățirii reclamantei de a solicita cheia de la boxă, instanța constată:
Din depozițiile martorilor a rezultat că, încă de la compartimentarea subsolului blocului, reclamanta și bunica pârâtului, fostă proprietară au folosit boxele respective cu intrare comună și au depozitat bunuri acolo.
Tot din depoziții rezultă că reclamanta are și în prezent bunuri depozitate în boxă, la care nu mai are acces din culpa pârâtului.
Cum pârâtul nu mai are nici o calitate să dețină spațiu aflat în coproprietate, în timp ce reclamanta are în continuare calitatea de coproprietar, cererea reclamantei apare ca fondată.
Împotriva acestei soluții, a formulat recurs pârâtul N. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență pentru următoarele motive:
Reclamanta M. A. nu are calitate procesuală activă în cauză, ci doar Asociația de proprietari poate fi titulară a prezentei acțiuni, prin care se pretinde respectarea dreptului de folosință a încăperii - boxă de la subsolul blocului.
În mod greșit prima instanță a apreciat greșit că recurentul nu are calitate de proprietar al apartamentului situat în blocul 3 și nici pe aceea de coproprietar al spațiilor comune.
Instanța de fond nu a ținut cont de depozițiile martorilor audiați în cauză, denaturând sensul celor relevate de aceștia. Aceeași situație se reține și în legătură cu martorii audiați la cererea reclamantei, ale căror declarații nu au fost avute în vedere de către instanța de fond în integralitatea lor.
Mai susține recurentul faptul că instanța nu a avut în vedere faptul că reclamanta deține în folosință în subsolul blocului, distinct de spațiul în litigiu, și un garaj, neexistând o necesitate stringentă pentru ca aceasta să folosească boxa sa.
Totodată, recurentul învederează faptul că în mod nelegal instanța de fond nu a dispus administrarea probei cu expertiză, deoarece susținerile părților cu privire la situația de fapt, sunt în mod evident contradictorii.
În ședința publică din 12 decembrie 2013, intimatei – reclamantă, prin reprezentant, a invocat excepția de nulitate a cererii pentru lipsa taxei de timbru în recurs, așa încât, în temeiul art. 137 C.proc. civ, tribunalul va analiza cu prioritate această excepție.
Potrivit art.20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, sub sancțiunea anulării cererii în caz de neîndeplinire a acestei obligații până la termenul stabilit de instanță.
Potrivit legii, anterior satisfacerii timbrajului, instanța nu poate pune în discuția părților alte aspecte legate de judecarea cauzei deduse spre soluționare, întrucât aceasta vizează însăși legalitatea investirii sale.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că atât prin rezoluția de înregistrare a dosarului ( fila 1) cât și ulterior, în ședința publică din 14.11.2013 (fila 23), instanța a pus în vedere recurentului - pârât N. C., obligația de a timbra cererea de recurs cu 4 lei, sub sancțiunea anulării, obligație la care recurentul nu s-a conformat.
În condițiile în care cerere de recurs nu este timbrată, deși s-a pus în vedere recurentului obligația achitării taxei de timbru, instanța va anula cererea de recurs conform art. 20 alin.3 din legea nr. 146/1997, fără a se pronunța asupra nici unei alte cereri formulate de părți.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc. civ., tribunalul va obliga pe recurentul N. C., la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimata – reclamantă M. L..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Anulează ca netimbrat, recursul declarat de recurentul –pârât N. C. împotriva sentinței civile nr.640/13.03.2013 a Judecătoriei Câmpulung, intimată - reclamantă fiind M. L., având ca obiect obligație de a face.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.12.2013.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | Judecător, M. V. |
Grefier, O. - M. Ș. |
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2957/2013. Tribunalul ARGEŞ | Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... → |
|---|
