Contestaţie la executare. Decizia nr. 2590/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2590/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 1648/828/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2590
Ședința publică din 13.11.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. T.
JUDECĂTOR: A. M.
JUDECĂTOR: D. G. N.
GREFIER: E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta P. L. - reprezentată prin Primar Ibric M. împotriva sentinței civile nr. 291 din data de 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-contestatoare ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-contestatoare ., prin avocat A. D. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 aflată la fila 47/dosar, lipsă fiind recurenta P. L. - reprezentată prin Primar Ibric M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: prin serviciul registratură, la data de 12.11.2013, recurenta P. L. - reprezentată prin Primar Ibric M. depune într-un exemplar concluzii scrise.
La interpelarea instanței, intimata-contestatoare, prin avocat arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimata-contestatoare, prin avocat solicită respingerea recursului formulat de recurenta P. L. - reprezentată prin Primar Ibric M. fără cheltuieli de judecată motivat de faptul că, așa cum s-a arătat și în cererea de chemare în judecată și notele de ședință aflate la fila 22 nu există nici un titlu de creanță, iar decizia de care se prevalează recurenta nu poate fi considerată un temei de drept pentru a fi folosit împotriva societății contestatoare.
În temeiul art. 150 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat de recurenta P. L. - reprezentată prin Primar Ibric M. împotriva sentinței civile nr. 291 din data de 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin contestația la executare formulată la data de 04.10.2012 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni sub nr._, contestatoarea S.C. S. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimata P. L., anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executarea Primăriei L. și anume a somației nr.6349/25.09.2012 și a titlului executoriu nr.6350/25.09.2012.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că în data de 27.09.2012 a primit somația și titlul executoriu susmenționate, ambele acte fiind emise de P. L., fără a se indica numărul dosarului de executare. Apreciază contestatoarea că actele de executare sus enumerate sunt nule deoarece nu a fost emisă o decizie prin care să fie stabilite obligații de plată în sarcina contestatoarei și nu există o declarație fiscală a contestatoarei prin care să fie individualizată obligația de plată a unei taxe.
Conform art.85 alin.1 din O.G.nr.92/2003, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: prin declarație fiscală în condiții art.82 alin.2 și art.86 alin.4; prin decizie emisă de organul fiscal în celelalte cazuri.
Prin decizie se stabilesc atât impozitul cât și obligațiile accesorii (art.86 alin.3 coroborat cu art.87 din O.G.nr.92/2003).
La art.87 din O.G.92/2003 se arată ce trebuie să conțină o astfel de decizie de stabilire a unor obligații de plată și modalitatea de comunicare. Lipsa anumitor mențiuni din actul administrativ fiscal (decizia în speță), conform art.46 din O.G.nr.92/2003 atrage nulitatea actului administrativ fiscal. Conform art.141 alin.1 din O.G.nr.92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent, în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul, iar conform art.141 alin.2 din O.G.nr.92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege.
Din cele expuse, rezultă că sumele presupus datorate către P. L. sunt creanțe fiscale. Acestea pot fi recuperate doar O.G.nr.92/2003. Acestea pot fi stabilite doar prin intermediul unei decizii/declarații fiscale a contribuabilului. Această decizie trebuie să fie comunicată în condițiile art.43 din O.G.nr.92/2003. Necomunicarea actului administrativ duce la imposibilitatea de efectuare a vreunei forme de recuperare a sumelor considerate ca și debit.
Lipsa anumitor mențiuni din decizie duc la nulitatea acesteia, deci per a contrario lipsa deciziei duce la nulitatea oricărui act subsecvent. Titul de creanță (decizia) devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă (art.141 alin.2 din O.G.nr.92/2003), ori lipsa titlului de creanță duce la imposibilitatea de întocmire a unui titlu executoriu. Lipsa vreunei decizii de stabilire a sumei datorate către P. L. atrage nulitatea actelor subsecvente de executare, acestea neputând fi emise în lipsa acestei decizii, neexistând titlu de creanță, iar lipsa titlului de creanță duce la lipsa titlului executoriu.
În titlul executoriu nr.6350/25.09.2012 se face referire la o taxă pentru eliberarea autorizației de excavare despre care contestatoarea susține că nu știe ce reprezintă. A mai învederat contestatoarea că nu a depus nici declarații fiscale (documente administrativ fiscale întocmite de contribuabil prin care se aduce la cunoștință autorității fiscale competente, pe răspunderea contribuabilului că are de achitat anumite sume către bugetul consolidat cu titlu de debit, conform unor prevederi legale).
În conformitate cu art.82 alin.2 coroborat cu art.22 alin.2 din Codul de procedură fiscală, astfel că organul fiscal, nu poate solicita plata unei taxe în baza unei declarații fiscale ce ar fi fost depusă de contestatoare. În lipsa declarației fiscale a contribuabilului, singura modalitate prin care se poate individualiza un debit fiscal, este o decizie însă aceasta nu poate fi emisă decât în urma efectuării unui control fiscal. Conform art.99 din Codul de procedură fiscală, inspecția fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit și neîngrădit de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, iar conform art.101 alin.1 din Codul de procedură fiscală, înaintea desfășurării inspecției fiscale, organul fiscal are obligația să înștiințeze contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală, aviz conform art.102 din Codul de procedură fiscală, asigurându-se astfel respectarea art.9 și art.107 din Codul de procedură fiscală, respectiv dreptul de a fi ascultat și dreptul de a fi informat al contribuabilului, garanții procedurale ce transpun în materie fiscală dreptul la apărare garantat de art.21 din Constituție.
D. în urma unei inspecții fiscale se poate verifica legalitatea și conformitatea declarațiilor și operațiunilor realizate de contestatoare, se pot constata, analiza și sancționa faptele constatate în urma unei proceduri de verificare și examinare documente.
În concluzie, contestatoarea a învederat că nu a fost supusă unui control fiscal și că nu știe ce reprezintă taxa respectivă.
În concluzie, solicită anularea actelor de executare emise de P. L..
La data de 23.10.2012, intimata P. comunei L. a formulat întâmpinare împotriva contestației formulată de contestatoarea S.C. S. S.R.L. învederând că în fapt contestatoarea S.C. S. S.R.L. solicită în temeiul O.G.nr.92/2003 anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executare al Primăriei L. și anume a somației nr.6349/25.09.2012 și a titlului executoriu nr.6350/25.09.2012, pe motiv că nu a fost depusă o declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și art.86 alin.4 sau o decizie emisă de organul fiscal.
A mai învederat intimata că suma de_ lei a fost stabilită în urma raportului de audit financiar cu nr.938/31.07.2012 al Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Argeș, unde s-a constatat că trebuia încasată la bugetul local taxa pentru eliberarea autorizației de excavare necesară pentru exploatări în balastiere și alte exploatări. Intimata învederează că somația și titlul executoriu au fost emise în mod legal, din moment ce Camera de Conturi Argeș prin raportul de audit financiar a stabilit în sarcina Primăriei L. obligația recuperării de urgență a acestei sume de la contestatoare. Motivele invocate de această societate comercială nu o exonerează de la plata acestei sume, întrucât în urma acestui raport de audit efectuat de Camera de Conturi s-a constatat că S.C. S. S.R.L. a efectuat excavări în perioada 2007-2011, așa cum o dovedește și răspunsul cu nr.290/17.07.2012, nr.291/18.07.2012 și nr.302/24.07.2012 al A.N.R.M – C. de Inspecție Teritorială Pitești, respectiv adresa nr._/10.07.2012 emisă de A.N. Apele Române la adresele cu nr.867/06.07.2012 și nr.850/03.07.2012 emise de Camera de Conturi Argeș.
În urma analizării adreselor respective, a rezultat faptul că S.C. S. S.R.L. a efectuat acțiuni de exploatare a agregatelor minerale fără a solicita autorizarea lucrărilor de excavare necesare balastierelor și a altor exploatări și implicit, fără a achita taxa stabilită de Consiliul Local L. pentru eliberarea acestor autorizații.
În conformitate cu art.134 din H.G.nr.44/2004, autorizația de foraje sau excavări se eliberează de către primarii în a căror rază de competență materială se realizează oricare dintre operațiunile respective, la cererea scrisă a beneficiarului acesteia. Această autorizație nu este de natura autorizației de construire și nu o înlocuiește pe aceasta, iar plata taxei nu îl scutește pe titularul autorizației de altă obligație fiscală legală.
Cererea pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări are elementele constitutive ale declarației fiscale și se depune la structura de specialitate în a cărei rază de competență teritorială se realizează oricare dintre operațiunile prev.la art.267 alin.4 Cod fiscal, cu cel puțin 30 de zile înainte dedata începerii operațiunilor.
Taxa se plătește anticipat și se calculează pentru fiecare m.p sau fracțiune de m.p afectat de către operațiunile respective. Obținerea autorizației nu este condiționată în nici un fel de obținerea licenței de exploatare. Apreciază intimata că atâta vreme cât contestatoare a început operațiunile de exploatare în anul 2007 avea obligația de a solicita eliberarea autorizației, obligație pe care nu a îndeplinit-o. Întrucât S.C. S. S.R.L. nu a depus la P. comunei L. cererea pentru obținerea autorizației de exploatare, sau o declarație fiscală în baza căreia să se întocmească o decizie de impunere, toate actele procedurale au fost întocmite în baza raportului de audit financiar.
În drept au fost invocatedisp.art.267 alin.4, Titlul XI din Legea nr.571/2003, pct.134 alin.1 – alin.4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, art.291 din Legea nr.571/2003, H.C.L.nr.52/2006, H.C.L.nr.76/2007, H.C.L.nr.48/2008, H.C.L.nr.68/2009, H.C.L.nr.59/2010, H.C.L.nr.59/2011, art.5, art.23, art.81 alin.1 din O.U.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art.49 alin.1 din Legea nr.215/2011 și art.115 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 291 din data de 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Topoloveni s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. S. S.R.L, cu sediul social în . în contradictoriu cu intimata P. L., cu sediul în ..
S-au anulat actele de executare emise în dosarul de executare, respectiv: titlul executoriu nr.6350/25.09.2012 și somația nr.6349/25.09.2012.
A fost obligată intimata la plata catre contestatoare a sumei de 200 lei reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, prin contestația la executare formulată la data de 04.10.2012 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni sub nr._, contestatoarea S.C. S. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimata P. L., anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executarea Primăriei L. și anume a somației nr.6349/25.09.2012 și a titlului executoriu nr.6350/25.09.2012.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea arată că în data de 27.09.2012 a primit somația și titlul executoriu susmenționate, ambele acte fiind emise de P. L., fără a se indica numărul dosarului de executare. Apreciază contestatoarea că actele de executare sus enumerate sunt nule deoarece nu a fost emisă o decizie prin care să fie stabilite obligații de plată în sarcina contestatoarei și nu există o declarație fiscală a contestatoarei prin care să fie individualizată obligația de plată a unei taxe.
In susținerea contestației, contestatoarea a solicitat, iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
In ceea ce privește titlul executoriu invocat de către intimata in baza căruia aceasta a declasat executarea silita, in conținutul înscrisului intitulat titlu executoriu emis la data de 27.09.2012 nu este indicat titlul de creanță fiscala in baza căruia acesta a fost emis si nici nu s-a depus la dosarul cauzei un astfel de înscris. Conform art. 141 al.1/1 OG 92/2003, Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu si in speța dedusa judecății nu suntem in aceasta situație, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Decizia nr. 48/29.08.2012 emisa de Curtea de Conturi si depusa de către intimata la dosar nu este titlu executoriu in baza legii împotriva debitorului si nu reprezintă nici titlu de creanță fiscala, neînscriindu-se printre actele menționate in cuprinsul art. 110 al. 3 O.G.nr. 92/2003. Nici raportul de audit financiar asupra contului anual de execuție pe anul 2011 încheiat la U.A.T.C L. invocat de către intimată prin întâmpinare nu este titlu executoriu în baza legii împotriva debitorului și nu reprezintă nici titlu de creanță întrucât nici acesta nu se înscrie printre actele limitativ prevăzute în cuprinsul art.110 alin.3 din O.G.nr.92/2003.
Astfel, potrivit art. 110 al . 3 OG. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: a) decizia de impunere; b) declarația fiscală; c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii; d) declarația vamală; e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile; f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale; g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28; h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
Nici unul insa din titlurile mai sus menționate nu este incident in cauza, iar simpla intitulare a unui act drept titlu executoriu fără a fi consacrat astfel de lege sau fără a avea in spate un titlu de creanța fiscala (in sensul disp. art.110 al.3 OG 92/2003) nu este in măsura sa-l valideze.
In consecință, înscrisul intitulat titlu executoriu si somația emisa in baza lui au fost anulate, instanța admițând contestația la executare formulată de contestatoare.
Văzând și disp.art.274 Cod proc.civilă, a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs P. L. - reprezentată prin Primar Ibric M. recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 16.05.2013 sub nr._, motivat de faptul ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
In motivarea recursului se arata ca titlul de creanță a devenit titlu executoriu la data la care creanța fiscală era scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege. În acest sens contestatoarea a efectuat excavări fără autorizație, așa cum a dovedit cu răspunsurile nr. 290/17.07.2012, 219/18.07.2012 și nr302/24.07.2012 al ANRM –C. de Inspecție teritorială Pitești, respectiv adresele 12.281/10.07.2012 emisă de AN Apele Române, la adresele nr. 867/06.07.2012 și nr. 850/09.07.2012 emisă de Camera de Conturi Argeș. Contestatoarea a încălcat astfel art.134 din HG nr. 44/2004 care prevede în mod expres faptul că autorizația de forjare sau excavări se eliberează de primăriile în a căror rază de competență materială se realizează oricare dintre operațiunile respective la cererea scrisă a beneficiarului acesteia.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Tribunalul constată că într-adevăr conform art. 110 pct. 3 lit. a din OG 92/203 titlul de creanță este actul prin care se stabilește si se individualizeaza creanța fiscală, iar un titlu de creanță poate fi decizia de impunere, iar titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Totodată, potrivit art. 88 din OG nr. 92/2003 sunt asimilate deciziilor de impunere și deciziile privind rambursare de TVA și deciziile privind restituire de impozit, taxe, contribuții și alte venituri datorate bugetului .
Însă, trecând peste aceste considerente teoretice pe care le învederează prin motivele de recurs recurenta, în speță în mod corect s-a dispus anularea actelor de executare emise în dosarul de executare, respectiv somația nr. 6349/25.09.2012 și titlul executoriu nr. 6350/25.09.2001.
Instanța de fond în mod corect a constatat că în ceea ce privește titlul executoriu invocat de către intimata in baza căruia aceasta a declasat executarea silita, in conținutul titlului executoriu emis la data de 27.09.2012 nu este indicat titlul de creanță fiscala in baza căruia acesta a fost emis si nici nu s-a depus la dosarul cauzei un astfel de înscris. Conform art. 141 al.1/1 OG 92/2003, cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii, cum corect a considerat instanta de fond.
Pe de alta parte decizia nr. 48/29.08.2012 emisa de Curtea de Conturi si depusa de către intimata si invocata ca temei pentru emiterea titlului executoriu nu este titlu executoriu in baza legii împotriva debitorului si nu reprezintă nici titlu de creanță fiscala, neînscriindu-se printre actele menționate in cuprinsul art. 110 al. 3 O.G.nr. 92/2003. Aceasta priveste si raportul de audit financiar asupra contului anual de execuție pe anul 2011 încheiat la U.A.T.C L. invocat de către intimată prin întâmpinare care nu este titlu executoriu în baza legii împotriva debitorului și nu reprezintă nici titlu de creanță întrucât nici acesta nu se înscrie printre actele limitativ prevăzute în cuprinsul art.110 alin.3 din O.G.nr.92/2003.
Dispozitiile art. 110 al . 3 OG. 92/2003, prevad ca titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: a) decizia de impunere; b) declarația fiscală; c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii; d) declarația vamală; e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile; f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale; g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28; h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească, iar împrejurarea că societatea care nu a obținut autorizația de forjare și excavări și nici nu a depus cererea pentru a obține autorizații, nu exclude obligația de emiterea titlului de creanță conform legii .
Prin urmare titlul executoriu trebuie sa fie intocmit in baza unui titlu de creanta conform art. 110 al. 3 din OG 92/2003, iar imprejurarea ca societatea nu a obtinut autorizatie de foraje si excavari si nici nu a depus cererea pentru obtinerea autorizatiei in conditiile legii nu exclude obligatia de emitere a titlului de creanta in conditiile legii.
Pe de altă parte, instanța de fond nicicum nu a stabilit că nedepunerea declarației fiscale nu poate impune plata obligațiilor fiscale ,cum greșit susține recurenta . Totodata chiar în raportul de audit financiar asupra contului anual de executie pe anul 2011, de care recurenta se folosește, se arată că „ consilierii unității administrativ teritoriale ai comunei L. au stabilit taxare la cotele prezentate anterior, care se încadrează în prevederile Legii nr. 571/2003, a operațiunilor de exploatari a balastierei și alte exploatări, iar ordonatorul de credite nu a depus măsurile necesare pentru ducerea la îndeplinire a acestor hotărâri”.
Față de aceste considerente,tribunalul în raport de disp.art. 312 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat formulat de recurenta P. L. - REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR IBRIC M. împotriva sentinței civile nr. 291 din data de 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-contestatoare .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.11.2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. T. A. M. D. G. N.
GREFIER,
E. N.
Red.G.D.N.
Tehn D.T. /GDN/2 ex.
09.12.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2028/2013. Tribunalul ARGEŞ | Acţiune posesorie. Decizia nr. 753/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
